Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 341/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 341/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 5891/256/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 341/P
Ședința publică de la 20 aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. C. M.
Judecător M. U.
Grefier I. C.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror L. S.
Pe rol judecarea apelului penal declarat de partea vătămată MUNICPIUL MEDGIIDIA PRIN PRIMAR, împotriva sentinței penale nr. 3881/15.12.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul penal nr._, având ca obiect infracțiuni privind Legea nr. 50/1991.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 2.04.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 16.04.2015 și 20.04.2015, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra apelului penal de față;
Prin sentința penală nr. 3881/15.12.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul penal nr._, s-au dispus următoarele:
„În baza art. 5 CP raportat la art. 24, alin. 1, lit. b din L. nr. 50/1991, cu modificările și completările intervenite la data de 10.09.2013, și la art. 396, alin. 1, alin. 2 și alin. 10 CPP,
Condamnă pe inculpatul M. I., zis K., fiul lui Iașar și Z., născut la data de 30.06.1966 în mun. M., județul C., CNP_, domiciliat în mun. M., ., județul C., cetățenie română, studii 10 clase, administrator de societate comercială, fără antecedente penale, la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 3750 lei pentru săvârșirea infracțiunii de continuarea executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente, potrivit legii.
În baza art. 63¹ CP din 1969,
Atrage atenția inculpatului asupra înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în cazul sustragerii cu rea-credință de la executarea amenzii.
În baza art. 274, alin. 1 CPP,
Obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.”
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
“
1. Prin Rechizitoriul nr. 4120/P/2013 din 17.07.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria M. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M. I., zis K., fiul lui Iașar și Z., născut la data de 30.06.1966 în mun. M., județul C., CNP_, domiciliat în mun. M., ., județul C., cetățenie română, studii 10 clase, administrator de societate comercială, fără antecedente penale pentru săvârșirea infracțiunii de continuarea executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente, potrivit legii, faptă prevăzută de art. 24 alin. 1 lit. b din Legea 50/1991.
2. S-a reținut prin actul de sesizare că „La data de 20.09.2013 P. de pe lângă Judecătoria M. a fost sesizat prin plângerea formulată de Primăria municipiul M., aceasta solicitând tragerea la răspundere penală a numitului M. I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 24 din Legea 50/1991.
Din conținutul plângeri formulată de Primăria mun. M. rezultă în esență că la data de 11.02.2013, numitul M. I. a fost sancționat contravențional întrucât efectua lucrări de edificare fără autorizație de construire. La acea dată s-a dispus sistarea imediată a lucrărilor. Din plângere mai rezultă că la data de 10.09.2013, ca urmare a raportului de informare a Compartimentului Disciplina în construcții, afișaj stradal, protecția mediului și activitate comercială în cadrul Poliției Locale și a consilierului de specialitate C. Disciplina în construcții din cadrul Primăriei Municipiului M., s-a constatat că numitul M. I., domiciliat în municipiul M., ., județul C., nu a procedat la sistarea lucrărilor dispuse prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr.2 din data de 11.02.2013 și nu a intrat în legalitate, respectiv nu a obținut autorizația de construire, acesta construind în continuare fără autorizație, fapt rezultat din fotografiile anexate și a constatărilor pe teren din data de 11.02.2013 și 10.09.2013.
Din actele de urmărire penală efectuate în cauză rezultă că inculpatul M. I., în calitate de reprezentant legal al S.C DUGA IMPEX SRL, a solicitat și a obținut Autorizația de construire nr.133/24.06.1998 precum și procesul verbal de recepție nr._/24.09.2007 pentru lucrări de construire spălătorie auto-construcție parter la imobilul din .. 2.
Prin cererea nr.366/05.01.2012 domnul M. I. a solicitat Primăriei mun M. eliberarea unui Certificat de Urbanism în vederea autorizării lucrărilor de construire atelier - parter și extindere cu mansardă peste C1 existent. Primăria mun M. a eliberat certificatul de urbanism nr.8/17.01.2012, ulterior prelungit, fiind valabil până la data de 17.01.2012.
Astfel cum a precizat și instituția emitentă, Certificatul de Urbanism nu ține loc de autorizație de construire ci este doar un act de informare (art 6 din Legea 50/1991).
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.2/11.02.2013 s-a impus sistarea lucrărilor de construcții mansardă peste construcția provizorie existentă și termen până la data de 11.03.2013 pentru . verbal a fost semnat de inculpat, fiind indiscutabilă luarea la cunoștință de către acesta a măsurilor dispuse.
Potrivit dispozițiilor art 8 din Legea 155/2010, Poliția Locală are atribuții în domeniul disciplinei în construcții. Astfel, polițiștii locali efectuează controale pentru identificarea lucrărilor de construcții executate fără autorizație de construire sau desființare și constată, după caz, conform atribuțiilor stabilite prin lege, contravențiile privind disciplina în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcții.
Procesul verbal în discuție nu a fost contestat de către inculpat.
Considerând în mod nejustificat că lucrările pe care le efectua nu necesită autorizare pralabilă și ignorând măsurile dispuse de autoritățile publice cu atribuții în acest domeniu, inculpatul a continuat lucrările, edificând întreaga structură a mansardei.
Din declarațiile martorului M. E., inspector de specialitate în cadrul Poliției Locale M. rezultă că la data de 11.02.2013 s-a deplasat la spălătoria auto ce îi aparține inculpatului M. I. și este situată pe ..2 din mun. M. pentru a verifica dacă lucrările de extindere a construcției executate acolo la mansardă sunt desfășurate în baza autorizației cerute de lege.
Martorul M. E. a mai declarat că la adresa respectivă l-a găsit pe inculpatul M. I., i-a spus acestuia calitatea și motivul pentru care a venit și i-a solicitat autorizația de construire. Inculpatul i-a răspuns că nu a obținut o autorizație de construire și că are doar certificatul de urbanism.
Martorul a fost însoțit la momentul controlului de martorul D. C. din cadrul Primăriei M..
În urma celor constatate ca urmare a controlului efectuat martorul a întocmit procesul verbal cu nr.2 din 11.02.2013 prin care a dispus amendarea inculpatului cu suma 1.000 lei și a dispus, în temeiul legii, sistarea lucrărilor de construcții. S-a fixat totodată un termen (11.03.2013) până la care inculpatul trebuia să facă demersurile necesare intrării în legalitate. Fiind prezent, inculpatul (contravenientul) M. I. a semnat procesul verbal și a primit un exemplar.
Martorul a efectuat o fotografie cu privire la extinderea construcției de către inculpat.
În continuarea cercetărilor a fost audiată în calitate de martor numita D. C. care a confirmat cele declarate de M. E. și a precizat în mod suplimentar că la data de 09.09.2013, împreună cu B. I. din cadrul Poliției Locale M. - compartimentul Disciplina în Cosntrucții -, s-a deplasat din nou la sediul spălătoriei auto din ..2 cu scopul de a verifica dacă inculpatul a sistat lucrările de extindere a construcției.
Martorul a constatat că inculpatul nu a sistat lucrările de extindere a construcției și a făcut două forografii cu privire la continuarea lucrărilor efectuate de M. I.. La momentul verificărilor nu au fost găsiți muncitori care să lucreze la construcția menționată.
Martorul B. I. a participat la ambele verificări făcute la imobilul inculpatului și a confirmat situația de fapt mai sus expusă.
La data verificărilor din 09.09.2013 polițiștii locali i-au cerut inculpatului M. I. să prezinte autorizația de construcție iar acesta a răspuns că nu a obținut o astfel de autorizație. Inculpatul nu a răspuns la acel moment la întrebarea polițiștilor locali cu privire la continuarea lucrărilor fără autorizație de construcție.
Martorul D. C. a precizat că și după această constatare a mai fost la sediul spălătoriei dar nu în calitate de agent constatator și a văzut că inculpatul monta astereala pe acoperișul clădirii.
În cauză s-a procedat la audierea martorului M. D. care a declarat faptul că în luna octombrie 2013 inculpatul M. I. i-a cerut să îl ajute cu efectuarea unor măsurători la stâlpii de rezistență ai clădirii unde funcționează o spălătorie auto ce îi aparține acestuia și este situată lângă bazarul din zona centrală a mun. M..
Inculpatul i-a spus cu această ocazie martorului M. D. că intenționează să deschidă acolo o terasă și că are acest drept, mai exact că deține documentația necesară funcționării acelei terase. De asemenea inculpatul i-a mai spus martorului că are niște neînțelegeri cu Primăria M., în speță cu primarul I. M. nu dorea să-i dea autorizație de construire pentru acea mansardă.
Martorul M. D. a mai declarat următoarele: „când am fost la acea locație, în luna octombrie 2013, mansarda clădirii era deja acoperită cu schelet din lemn (ferme) și folie din plastic specială pentru acoperiș care proteja clădirea de căderea ploii. Eu nu am efectuat lucrări de construcție la mansarda acelei clădiri ce îi aparține lui M. I. și nu cunosc cine a făcut acele lucrări. Mă pricep la executarea mai multor genuri de lucrări în construcție și din acest motiv am fost solicitat de M. I. pentru efectuarea unor măsurători, serviciu pentru care nu am solicitat și nu am primit vreo recompensă”.
Din depoziția acestui martor rezultă că inculpatul nu a manifestat niciun interes pentru respectarea legii, continuând lucrările și după ce i s-a adus la cunoștință că va fi cercetat penal. La data de 9 iulie 2014 au fost efectuate două fotografii judiciare ce atestă finalizarea lucrărilor de edificare a mansardei.
Cu ocazia audierii, inculpatul M. I. a declarat că a solicitat autorizație de construire pentru mansarda clădirii sale unde funcționează o spălătorie auto însă nu i-a fost eliberat un astfel de document datorită neînțelegerilor de natură politică pe care le are cu primarul municipiului M., însă a continuat executarea lucrărilor după ce a fost sancționat contravențional la data de 11.02.2013 întrucât după opinia sa nu este necesară eliberarea unei autorizații de construire pentru terase acoperite.
Precizez că dispozițiilor art 11 din Legea 50/1991 prevăd limitativ ce lucrări sunt exceptate de la autorizare. Din conținut acestor norme legale rezultă cu claritate că edificarea unei mansarde nu constituie o astfel de excepție.”
3. În faza de urmărire penală au fost audiați învinuitul/inculpatul și martorii M. E., D. C., B. I. și M. D., s-a administrat proba cu înscrisuri pentru lămurirea situației juridice a imobilului edificat de inculpat și a consecințelor faptei acestuia, s-au efectuat cercetări privind antecedentele penale ale inculpatului.
4.1. În procedura de cameră preliminară nu au fost invocate excepții de nelegalitate a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și nici nu au fost formulate cereri.
Prin încheierea de cameră preliminară din data de 25.08.2014, judecătorul a constatat competența funcțională, materială și teritorială a Judecătoriei M. în soluționarea prezentei cauze penale, precum și legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în prezenta cauză, dispunând începerea judecății.
4.2. În faza de judecată a fost administrată proba cu înscrisuri încuviințată de instanță inculpatului.
La termenul de judecată din data de 12.11.2014, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și a formulat oral - în fața instanței - cerere de judecare a cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Apreciind că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, instanța a admis cererea inculpatului de judecare a cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a dispus continuarea judecății potrivit prevederilor art. 377 Cpp și urm.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
5. Situația de fapt.
La data de 23.06.1998, Inculpatul M. I. este reprezentant legal al S.C DUGA IMPEX SRL, calitate în care a solicitat autorităților administrației publice locale ale mun. M., jud. C., emiterea unei autorizații de construire pentru imobilul situat în mun. M., .. 2, jud. C., în vederea edificării unei spălătorii auto – construcție parter.
Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege, Primăria mun. M. a emis autorizația de construire nr. 133/24.06.1998, recepția lucrării de construire spălătorie auto - construcție parter la imobilul anterior identificat efectuându-se potrivit procesului-verbal de recepție nr._/24.09.2007.
Prin cererea nr. 366/05.01.2012, inculpatul M. I. a solicitat Primăriei mun. M. eliberarea unui Certificat de Urbanism în vederea autorizării lucrărilor de construire atelier - parter și extindere cu mansardă peste C1 existent. Primăria mun M. a eliberat actul solicitat sub nr. 8/17.01.2012, ulterior certificatul de urbanism fiind prelungit, cu valabilitate până la data de 17.01.2012.
Fără a obține autorizația de construire, inculpatul a demarat însă lucrările de ridicare a unei mansarde peste construcția provizorie existentă, fiind surprins și sancționat contravențional de autoritățile locale pentru această conduită ilicită potrivit procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 2/11.02.2013, act administrativ prin care s-a dispus, totodată, sistarea lucrărilor și stabilirea unui termen până la data de 11.03.2013 pentru .>
Considerând în mod nejustificat că lucrările pe care le efectua nu necesită autorizare prealabilă și ignorând măsurile dispuse de autoritățile publice cu atribuții în acest domeniu, inculpatul a continuat lucrările, edificând întreaga structură a mansardei.
6. Material probator.
- plângerile penale, declarațiile persoanei vătămate, ale martorilor M. E., D. C., B. I. și M. D. și înscrisurile reprezentate de cererile inculpatului și actele administrative (inclusiv informările și corespondența) emise de Primăria mun. M. în privința construcției edificate de inculpat, din care se poate stabili starea de fapt reținută și declarațiile învinuitului/inculpatului prin care recunoaște fapta, justificând-o însă prin convingerea personală că pentru o asemenea lucrare de construire nu se impunea obținerea autorizației de construire.
- cazierul judiciar al inculpatului din care reiese că acesta nu figurează înscris în aceste evidențe.
7. Încadrare juridică.
Potrivit art. 2 din L. nr. 51/1991, rep. și modificată la data de 10.09.2013. „(1) Autorizația de construire constituie actul final de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia este permisă executarea lucrărilor de construcții corespunzător măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea și postutilizarea construcțiilor. (2)Autorizația de construire se emite în baza documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, elaborată în condițiile prezentei legi, în temeiul și cu respectarea prevederilor documentațiilor de urbanism, avizate și aprobate potrivit legii.”
Conform alineatului 2¹ al aceluiași articol, „Procedura de autorizare a executării lucrărilor de construcții începe odată cu depunerea cererii pentru emiterea certificatului de urbanism în scopul obținerii, ca act final, a autorizației de construire (…)”.
Certificatul de urbanism este definit de art. 6 din lege și nu se confundă cu autorizația de construire.
Articolul 11 din lege descrie lucrările care nu necesită autorizație de construire, cele desfășurate de inculpat neînscriindu-se printre acestea.
În drept, fapta inculpatului M. I. care, pe parcursul lunilor februarie-septembrie 2013, nesocotind măsurile de sistare a lucrărilor de construire și de intrare în legalitate, a continuat edificarea mansardei peste construcția parter, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de continuarea executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente, potrivit legii, prevăzută și pedepsită de art. 24, alin.1, lit. b din L. nr. 51/1991, rep. și modificată la data de 10.09.2013.
Activitatea materială s-a desfășurat prin acțiunile de construire în continuare după dispunerea sistării lucrărilor și intrării în legalitate.
Activitatea a fost săvârșită cu intenția directă calificată de cauza (mobilul) special(ă) al unor disensiuni politice existente între inculpat și primarul mun. M..
Fapta a fost comisă continuu între datele de 11.02.2013, când s-a dispus sistarea lucrărilor de construire – dată la care infracțiunea s-a consumat, și data de 10.09.2013 când persoana vătămată, autoritate abilitată în materia emiterii autorizațiilor de construire, a constatat că lucrările nu au fost sistate – dată la care infracțiunea a cunoscut momentul epuizării.
8. Incidența art. 5 CP – calificare juridică și regim sancționator.
Potrivit dispozițiilor art. 10 Cp din 1969, „legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea este în vigoare.”
Observând dispozițiile art. 363 CP din 1969 și ale art. 247 / art. 250 din L. nr. 187/2012, raportat la cele reținute la pct. 5 și pct. 7, instanța constată că infracțiunea în prezenta cauză judecată a fost comisă sub imperiul Codului penal din 1969 (L. nr. 15/1968, rep.), astfel încât acest act normativ o va guverna sub aspectul calificării și regimului juridice.
Potrivit art. 5, alin. 1 CP, „În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”, iar potrivit art. 12, alin. 1 din L. nr. 187/2012 (LPACP) „În cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.”
Față de dispozițiile art. 246-art. 247 din L. nr. 187/2012, instanța reține că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Noul Cod penal.
Prin urmare, infracțiunea anterior analizată va fi guvernată de Codul penal din 1969 (L. nr. 15/1968, rep.), cu excepția dispozițiilor penale din noua lege mai favorabile inculpatului pe care instanța le va găsi incidente în privința acestei fapte penale.
Pentru determinarea dispozițiilor mai favorabile, observând că reglementarea infracțiunii este cuprinsă într-o lege specială care a fost modificată prin L. nr. 187/2012, se va proceda la analizarea comparativă a celor două regimuri sancționatorii ale infracțiunii, astfel încât, în intenția de a se opri asupra pedepsei amenzii penale, se va identifica vechea legislație penală (Codul penal din 1969 și L. nr. 50/1991, rep. și cu modificările intervenite până la data de 10.09.2013) ca fiind legea mai favorabilă inculpatului în raport de limitele speciale de pedeapsă (art. 61, alin. 2 și alin. 4, lit. b CP).
Prin urmare, prin raportare la regimul sancționator, instanța va găsi aplicabilă legea veche, urmând a face aplicarea dispozițiilor art. 5 CP în sensul celor anterior reținute, încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată rămânând neschimbată.
9. Individualizarea pedepsei.
La stabilirea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului, instanța are în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 CP din 1969, astfel încât, față de gravitatea faptei stabilită prin observarea în principal a modului de comitere a faptei, a împrejurărilor de comitere a acesteia, a consecințelor infracțiunii, a stării de pericol create și produse efectiv, a circumstanțelor personale ale inculpatului, va face aplicarea art. 396, alin. 10 CPP și va aplica pedeapsa amenzii penale în cuantum de 3750 lei pentru săvârșirea infracțiunii de continuarea executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente, potrivit legii.
În baza art. 63¹ CP din 1969, va atrage atenția inculpatului asupra înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în cazul sustragerii cu rea-credință de la executarea amenzii.”
În termen legal, împotriva acestei sentințe penale a declarat apel partea vătămată M. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele cuprinse în partea introductivă a prezentei decizii.
La Curtea de Apel Constanta cauza a fost înregistrată sub același număr.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale nr. 3881/15.12.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul penal nr._ prin prisma criticilor aduse de apelant și sub toate aspectele prev. de art. 417 al. 1,2 cod pr. penală, curtea constată următoarele:
Procedând la soluționarea cauzei prima instanța a stabilit in mod corect starea de fapt, vinovăția inculpatului, dând faptei comisă de acesta încadrare juridică corespunzătoare dovezilor produse.
Înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut fapta dedusă judecății prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria M. nr. 4120/P/2013 din 17.07.2014 și a solicitat să fie judecat potrivit procedurii simplificate prev. de art. 374 – 375 c.p.p. doar în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Sub aspectul stării de fapt Curtea constata ca instanța fondului a stabilit in mod corect ca, la data de 23.06.1998, inculpatul M. I. în calitate de reprezentant legal al S.C DUGA IMPEX SRL, a solicitat autorităților administrației publice locale ale mun. M., jud. C., emiterea unei autorizații de construire pentru imobilul situat în mun. M., .. 2, jud. C., în vederea edificării unei spălătorii auto – construcție parter.
La data de 24.06.1998, Primăria mun. M. a emis autorizația de construire nr. 133/24.06.1998, recepția lucrării de construire spălătorie auto - construcție parter la imobilul anterior identificat efectuându-se
Potrivit procesului-verbal de recepție nr._/2007 s-a efectuat recepția lucrării de construire spălătorie auto - construcție parter la imobilul anterior identificat la 24.09.2007.
Urmare a cererii nr. 366/05.01.2012, formulată de inculpatul M. I. Primăria mun. M. a eliberat Certificatul de Urbanism nr. 8/17.01.2012 în vederea autorizării lucrărilor de construire atelier - parter și extindere cu mansardă peste C1 existent fiind prelungit ulterior până la data de 17.01.2012.
Deși nu a obținut autorizația de construire, inculpatul a demarat lucrările de ridicare a unei mansarde peste construcția provizorie existentă, fiind surprins și sancționat contravențional de autoritățile locale pentru această conduită ilicită potrivit procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 2/11.02.2013, act administrativ prin care s-a dispus, totodată, sistarea lucrărilor și stabilirea unui termen până la data de 11.03.2013 pentru .>
Ignorând măsurile dispuse de autoritățile publice cu atribuții în acest domeniu, inculpatul a continuat să construiască întreaga structură a mansardei.
Relevante în stabilirea acestei stări de fapt, sunt următoarele mijloace de probă, coroborate: plângerile penale, declarațiile persoanei vătămate, ale martorilor M. E., D. C., B. I. și M. D. și înscrisurile reprezentate de cererile inculpatului și actele administrative (inclusiv informările și corespondența) emise de Primăria mun. M. în privința construcției edificate de inculpat, din care se poate stabili starea de fapt reținută și declarațiile învinuitului/inculpatului prin care recunoaște fapta, justificând-o însă prin convingerea personală că pentru o asemenea lucrare de construire nu se impunea obținerea autorizației de construire, cazierul judiciar al inculpatului din care reiese că acesta nu figurează înscris în aceste evidențe.
Constatând îndeplinite cerințele art. 396 al. 2 c.p.p. în sensul că fapta imputată inculpatului există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de acesta mai presus de orice îndoială rezonabilă, întemeiat instanța de fond a pronunțat o hotărâre de condamnare conform art. dispozițiilor art. 5 CP raportat la art. 24, alin. 1, lit. b din Lg. nr. 50/1991, cu modificările și completările intervenite la data de 10.09.2013, și la art. 396, alin. 1, alin. 2 și alin. 10 CPP.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, curtea observă că prima instanța a dat o interpretare și o aplicare justă prevederilor art. 72 cod penal din 1968. Astfel, s-a ținut seama de criteriile generale ale codului, limitele de pedeapsă fixate în legea specială, gradul de pericol social al faptei, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, datele ce caracterizează persoana si conduita inculpatului.
Pedeapsa amenzii penale în cuantum de 3750 lei aplicată inculpatului corespunde scopului și finalităților pedepsei prev. de art. 52 c.p. vechi, fiind judicios individualizata.
De altfel, curtea constată că apelanta parte vătămata nu contesta starea de fapt, încadrarea juridică a faptei și nici individualizarea judiciara a pedepsei.
Apelanta parte vătămată este nemulțumită, întrucât în cauză nu s-a dispus obligarea inculpatului la punerea documentației de cadastru în acord cu prevederile HCL 58/2008 și a situației de rol a imobilului (motiv susținut în fața instanței de apel) sau demolarea construcției edificată fără autorizație (motiv invocat în scris și nesusținut oral) – ambele critici exced cadrului procesual penal, problematica invocată de partea vătămată fiind de competenta instanțelor civile.
Pentru aceste considerente, curtea constata ca hotărârea supusă controlului judiciar de fata neexistând motive de reformare a acesteia nici chiar sub aspectul celor care pot fi invocate din oficiu de instanță.
Ca atare, curtea, în baza art.421 alin.1 pct.1 lit. b cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul parte vătămată M. M. prin Primar împotriva sentinței penale nr.3881/15.12.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosar nr._ .
În baza art.275 alin.2 cod procedură penală, va obliga apelantul parte vătămată M. M. prin Primar la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 alin.1 pct.1 lit. b cod procedură penală,
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul parte vătămată M. M. prin Primar împotriva sentinței penale nr.3881/15.12.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosar nr._ .
În baza art.275 alin.2 cod procedură penală,
Obligă apelantul parte vătămată M. M. prin Primar la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă,
Pronunțată în ședință publică, azi 20.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
E. C. M. M. U.
GREFIER,
I. C.
jud. fond. V.M.U.
red.jud.dec. M.U.
5 ex./22.06.2015
| ← Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 312/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA | Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 302/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
