Şantajul (art.194 C.p.). Decizia nr. 323/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 323/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 28125/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 323/P
Ședința publică de la 17 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. D. M.
Judecător - C. C.
Cu participarea: Grefier - C. A.
Ministerului Public prin procuror I. D. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare apelul penal formulat împotriva sentinței penale nr.1211/13.11.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ de inculpatul:
- C. L., fiul lui G. I. si R., născut la 29.10.1981 in Suceava, CNP_, domiciliat in Suceava, ..134, . in Republica Muntenegru, Bar-Sutomore, Hotel Svetlana, camera 01, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. art.194 alin.1 Cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16 aprilie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 17 aprilie 2015, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
P. sentința penală nr.1211/13.11.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, în baza art.386 Cod procedură penală, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului C. L., ca nefondată.
În baza art.194 alin.1 Cod penal 1968, cu aplicarea art.5 Cod penal și art.375 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul C. L. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj.
În baza art.81 Cod penal 1968, cu aplicarea art.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare pe o durată de 3 ani, reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art.71 Cod penal 1968, cu aplicarea art.5 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a doua și lit. b Cod penal 1968.
În baza art.71 alin.5 Cod penal 1968, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei închisorii durata de 24 de ore a reținerii din data de 30.09.2013.
În baza art.397 Cod procedură penală, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă H. A., fiind obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 10.000 euro, cu titlu de daune morale.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt :
La data de 26.06.2013, numitul H. GARBIS a depus o plângere penală înregistrată la P. de pe lângă Judecătoria C., sub nr._/P/2013.
Petentul a arătat în plângere că numitul C. L., după încheierea unei relații de concubinaj cu fiica sa H. A., a început să îl amenințe cu acte de violență pe el și familia acestuia, cu scopul de a determina reluarea relației de concubinaj dintre acesta și fiica sa.
La data de 28.06.2013, a fost înregistrată plângerea părții vătămate H. A. împotriva aceluiași învinuit, prin care aceasta arată că se plânge prin prisma infracțiunilor de amenințare și șantaj, fapte reclamate în sarcina învinuitului ca fiind săvârșite cu intenția determinării sale să reia relațiile de concubinaj.
Din probele administrate a rezultat că în luna mai 2013 între partea vătămată H. A. și inculpatul C. L. a încetat relația de concubinaj, inițiată încă din anul 2009.
Părțile s-au cunoscut în regiunea MACAO din C., între aceștia având loc mai multe episoade de tensiune conjugală și violență, reglementate pe cale internă, între cei doi iubiți.
Pe fondul unor probleme de gelozie reciprocă, în luna mai 2013 cei doi s-au despărțit, moment în care a demarat activitatea infracțională, constând în amenințarea repetată cu acte de violență extremă împotriva victimei și familiei sale, inculpatul urmărind să o determine pe partea vătămată să reia relațiile cu el.
S-a constatat că inculpatul i-a transmis părții vătămate nu mai puțin de 95 de mesaje, aproape în integralitate cu un conținut amenințător explicit sau implicit. Din cuprinsul acestora, se observă fără putință de tăgadă faptul că inculpatul a creat o stare de teroare părții vătămate și familiei sale, în scopul declarat și recunoscut de a o determina pe partea vătămată să reia relația de concubinaj:
- 18 mai 2013, ora 8,08 - te voi găsi!!! Promit….
-18 mai 2013, ora 13,21 - ....peste un an sau 10 voi fi acolo să mă răzbun!
- 18 mai 2013, ora 18,38 - nu se va termina și în toată lumea asta nu te vei putea feri de mine!...
- 29 mai 2013, ora 00,00 - voi fi ultima persoană pe care o vei vedea!
- 29 mai 2013, ora 13,29 - te voi găsi și te voi distruge..
- 30 mai 2013, ora 12.02 - te sună să returnezi împrumuturile, dacă nu
vei pleca în judecat te distrug….
- 31 mai 2013, ora 22.01 - primul avion îl iau și nu vreau să te ameninț dar te omor pe loc! nu fac mai mult de 5 ani!....
- 01 iunie 2013, ora 10,13 - Stau și mă gândesc la 200 de feluri în care
să te…va fi rău, cumplit și eu nu mă opresc…
- 01 iunie 2013, ora 12,26 - cu 200 la oră mă izbesc în mașina aia....deci nu va conta cine e în mașina ta, praf fac ambele mașini!....
- 02 iunie 2013, ora 22.08 - gata! Mă piș pe tine și nu-mi mai pasă! când te prind, te nenorocesc...
- 10 iunie 2013, ora 10,05 - niciodată nu voi înceta să te caut....ține minte că niciodată nu mă voi opri și odată în viața asta vom fi iar față în față și eu inii voi avea răzbunarea....
- 12 iunie 2013, ora 12,05 - am pus deja interlopi să te caute! Eu nu mai stau așa! Le-am dat adresă, nume, poză!
- 12 iunie 2013, ora 14,51 - îți zic clar că mă piș pe poliție și tot....Te omor! Fac orice să te termin! Jur!
- 12 iunie 2013, ora 20,04 - ..ori suntem împreună, ori ne distrugem!....dacă nu-s cu tine, renunț la viață în secunda doi și te iau cu mine!... jur Pe sfânta cruce!
- 13 iunie 2013, ora 10,40 - ...nu-ți poți imagina ce scenă va ieși când ne vedem! Mă umflu de ură! nu va fi un sfârșit bun!
- 13 iunie 2013, ora 11,24 - ....am zis că nu-s capabil să-ți fac rău sau Prostii...te rog treci acum și eu vin lângă tine și promit că după, nu mai plec nici o secundă!... mai bine te omor!
- 13 iunie 2013, ora 12,16 - ....ori ne împăcăm, ori se întâmplă ceva foarte rău cu tine!
- 13 iunie 2013, ora 18,15 - ....ARSY caută-mă urgent! Jur că e gata! Explodez! Da unde p… mea vrei să ajungem! Chiar o să vin să distrug tot acolo!
- 14 iunie 2013, ora 12,52 - ....deja au ajuns oamenii după tine. Le-am dat poza, mașina, adresa ta, poza ta! Tot! Te vor găsi! ....
- 14 iunie 2013, ora 01.04-....te rog vreau să-ți dau viața mea și să-ți ofer totul pentru totdeauna. Nu vreau să ajungem să ne luăm viețile!
- 14 iunie 2013, ora 12,01 - ...Vin să te caut peste tot! Omor oameni, doar ca să-mi zică de tine!....
- 15 iunie 2013, ora 16,57 - Ori împreună, ori dușmani! Și jur că pentru toată viața! Nu va trece niciodată!
- 01 august 2013, ora 1,35 - Și toți și tu nu veți fi în siguranță! Am adresa ta și plătesc 50.000 pentru toți să crăpați! Gata! Nu te-am crezut în stare să pleci cu un jegos! Te termin…
- 20 august 2013, ora 10.06 - ...Te-au văzut în CT!...Oricând în viața asta te văd, s-a terminat pentru tine....și măritată să fi, eu te-am distrus. Se termină pentru tine! Asta o jur pe sfânta cruce!
- 07 septembrie 2013, ora 1,13 - ....ARSY dă-mi te rog un semn și ne împăcăm acum și suntem împreună pentru totdeauna, doar noi doi!....Nu continua așa, că eu și peste 20 de ani să te văd.... Mă răzbun!
- 12 septembrie 2013, ora 21,34 - ....Nu știu ce e în capul tău....și ce crezi! Îți zic că atunci când te văd prima dată, oriunde, oricând.... Viața ta e gata!
Din declarația martorului H. GARBIS rezultă că a fost contactat de inculpat în scopul de a o determina pe partea vătămată să reia relația de concubinaj, motiv pentru care, fiind refuzat, inculpatul a demarat activitatea descrisă mai sus.
Din declarația martorului H. A. rezultă că a primit și redirecționat mesajele transmise de către inculpat părții vătămate, dar nu numai atât.
Inculpatul i-a transmis mai multe mesaje și martorului, prin care îi cerea să o determine pe partea vătămată să reia relațiile de concubinaj, arătând că, în caz contrar, îi va face rău acesteia și întregii sale familii.
În declarațiile prezentate în fața procurorului, inculpatul recunoaște săvârșirea faptei. Astfel, acesta își însușește faptul că adresele electronice de pe care au fost transmise mesajele exemplificate pe scurt mai sus, îi aparțin și sunt folosite în mod exclusiv.
Inculpatul recunoaște că a exercitat multiple amenințări împotriva părții vătămate, pentru a o constrânge să reia relația de concubinaj întreruptă pe fondul unor infidelități, depistate de partea vătămată.
Scopul amenințărilor a fost de a o determina să reia relația și pentru că a fost refuzat, a avut manifestările de violență verbală.
În fata instanței de judecată, la termenul din 07.11.2013, inculpatul a dat o declarație de recunoaștere a vinovăției, în temeiul art.3201 din Codul de procedură penală 1968, prin declarația autentificată sub nr.40C/307 la Ambasada României din PODGORICA (MUNTENEGRU), prin care acesta solicită aplicarea procedurii recunoașterii vinovăției, recunoscând în totalitate faptele reținute prin actul de sesizare a instanței și solicitând numai administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere.
În termen legal, împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul C. L. solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de șantaj în infracțiunea de amenințare și achitarea sa, cu motivarea că nu a exercitat o acțiune efectivă de constrângere a victimei și nici nu a urmărit un scop ilicit. În subsidiar, inculpatul solicită reducerea pedepsei aplicate și respingerea pretențiilor civile ca nefiind dovedite.
Analizând actele și lucrările dosarului, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, potrivit criticilor formulate și din oficiu, conform art.417 alin.2 Cod de procedură penală, Curtea constată că prima instanță a stabilit în mod corect existența faptei, încadrarea ei juridică și vinovăția inculpatului, pronunțând condamnarea acestuia la o pedeapsă cu închisoarea, just individualizată, în cadrul procedurii recunoașterii învinuirii, ținând seama și de poziția procesuală a inculpatului, exprimată în condițiile Codului de procedură penală din 1968.
Deși în faza procesuală a apelului inculpatul a formulat apărări menite a-l exonera de răspunderea penală ce îi revine ca autor al infracțiunii de șantaj, Curtea reține că încadrarea juridică a faptei și vinovăția inculpatului au fost în mod stabilite, acțiunile îndreptate împotriva părții vătămate, în scopul reluării relației anterioare de concubinaj, fiind apte a provoca victimei o stare de temere, datorită agresivității limbajului folosit, dar și perioadei îndelungate în decursul căreia inculpatul a înțeles să acționeze.
Contrar apărărilor inculpatului, Curtea observă că acesta s-a folosit în conținutul mesajelor sale de multiple amenințări la adresa părții vătămate și familiei sale, de natură de determina o stare de temere, propria-i percepție subiectivă fiind lipsită de relevanță în stabilirea caracterului amenințărilor ca fiind de natură a se produce ori nu. De asemenea, lipsită de consistență este și apărarea inculpatului, care a pretins că scopul urmărit prin fapta săvârșită nu se circumscrie laturii subiective a șantajului, deoarece dispozițiile art.194 Cod penal 1968 au în vedere orice folos pe care partea interesată l-ar putea dobândi, indiferent de natura lui patrimonială sau nepatrimonială. În aceeași ordine de idei, Curtea observă că de esența infracțiunii de șantaj este faptul că partea interesată acționează în mod injust, în scopul dobândirii folosului, indiferent după cum acest folos are sau nu caracter injust, specifică acestei infracțiuni fiind modalitatea injustă în care autorul a înțeles să acționeze, și mai puțin natura folosului pe care acesta l-a urmărit. Nu în ultimul rând, și obiectul constrângerii psihice, ca modalitate alternativă a șantajului, este îndeplinit în cauza de față, câtă vreme inculpatul a amenințat victima atât cu acte de violență, cât și cu alte acte păgubitoare, acestea fiind îndreptate în scopul obținerii injuste a unui folos și fiind de natură să aducă o atingere libertății psihice a persoanei, prin caracterul lor repetat și de durată.
În sfârșit, contrar apărărilor inculpatului, Curtea reține și faptul că inculpatul nu numai că a amenințat-o pe partea vătămată, ci, prin intermediul constrângerii psihice, acesta a încercat să o determine să facă ceva, aspect ce conturează existența infracțiunii de șantaj și care diferențiază fapta dedusă judecății de o simplă infracțiune de amenințare.
De altfel, recunoscându-și fapta atât cu ocazia procedurii judecății simplificate, cât și în cursul urmăririi penale, inculpatul a admis că acțiunile întreprinse asupra victimei au fost de natură să-i provoace o profundă stare de temere, simpla negare a încadrării juridice inițiale neputându-l absolvi de răspundere penală ce îi revine.
Nici solicitarea subsidiară a inculpatului de a-i fi redusă pedeapsa nu poate fi primită de către instanța de apel, câtă vreme inculpatul a adresat părții vătămate, de-a lungul mai multor luni, o multitudine de amenințări cu moartea și alte fapte susceptibile a-i provoca o stare de temere, folosind un limbaj agresiv, pe alocuri trivial, menit a o determina pe fosta sa concubină să reia relația de conviețuire cu acesta. Deși apărarea a făcut trimitere și la circumstanțele personale ale apelantului, reliefate prin actele depuse la dosar, atitudinea regretabilă a inculpatului, concretizată în numărul mare al amenințărilor, face ca infracțiunea de șantaj să prezinte un grad sporit de pericol social, reducerea acestei pedepse nefiind în concordanță cu funcțiile și scopurile ce i-au fost recunoscute de legea penală, privind necesitatea reeducării infractorului și prevenirii de noi infracțiuni.
Cu toate acestea, Curtea apreciază ca fiind întemeiată critica inculpatului, referitoare la modalitatea de soluționare a acțiunii civile, despăgubirile acordate, deși justificate și în opinia instanței de apel, având un caracter excesiv și nefiind dovedite în integralitate, acest fapt impunând reducerea lor. Deși întinderea acestor daune este lăsată la libera apreciere a judecătorului, în corecta lor stabilirea instanța este ținută a face trimitere la o . criterii obiective, în scopul unei juste și echitabile dezdăunări, astfel încât despăgubirile acordate să nu devină sursa unei îmbogățiri nelegitime.
Deși Curtea apreciază că părții vătămate i-a fost cauzat un prejudiciu moral, datorită expunerii sale, în mod repetat, la o . suferințe psihice, în urma presiunilor exercitate de către inculpat, totuși întinderea lor nu corespunde probatoriului administrat la dosar, admiterea în totalitate a pretențiilor civile făcându-se în afara oricărui examen critic, impus de natura relațiilor apropiate dintre părți. De aceea, indicarea la nivel declarativ a unei sumei solicitate cu titlu de daune morale nu presupunea ca instanța fondului să abdice de la propria-i obligație a face un examen critic asupra întinderii prejudiciului, în scopul determinării cu exactitate a suferințelor victimei.
Astfel fiind, însușindu-și argumentele expuse în constituirea de parte civilă, potrivit cărora prin fapta sa ilicită inculpatul a creat victimei suferințe profunde, datorită stării de frică și insecuritate pentru viața sa și a familiei sale, aducând o importantă atingere sentimentului de prețuire individuală, demnității și onoarei acesteia, Curtea va aprecia întinderea acestor daune la suma de 5.000 de euro în echivalentul în lei la cursul oficial al BNR la data efectivă a plății, urmând a le reduce cuantumul despăgubirilor inițiale, prin efectul admiterii apelului inculpatului.
Pentru considerentele mai sus arătate, Curtea, în temeiul art.421 pct.2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelul declarat în cauză de inculpatul C. L., va desființa în parte sentința penală apelată, numai sub aspectul laturii civile și, rejudecând, va reduce cuantumul despăgubirilor morale acordate părții civile H. A. de la suma de 10.000 de euro la suma de 5.000 de euro, în echivalentul în lei la cursul BNR, de la data plății.
Va înlătura din cuprinsul sentinței penale apelate dispozițiile contrare deciziei penale de față și va menține celelalte dispoziții.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în faza apelului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.2 lit. a Cod procedură penală, admite apelul declarat de inculpatul C. L., fiul lui G. I. si R., născut la 29.10.1981 in Suceava, CNP_, domiciliat in Suceava, ..134, ., . in Republica Muntenegru, Bar-Sutomore, Hotel Svetlana, camera 01, împotriva sentinței penale nr.1211/13.11.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
Desființează în parte sentința penală apelată, numai sub aspectul laturii civile și, rejudecând, reduce cuantumul despăgubirilor morale acordate părții civile H. A. de la suma de 10.000 de euro la suma de 5.000 de euro, în echivalentul în lei la cursul BNR, de la data plății.
Înlătură din cuprinsul sentinței penale apelate dispozițiile contrare deciziei penale de față și menține celelalte dispoziții.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în faza apelului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.04.2015.
Președinte, Judecător,
M. D. M. C. C.
Grefier,
C. A.
Jud.fond C.I.B.
Red.dec.jud.C.C./6 ex./24.04.2015
| ← Înlocuire măsură preventivă (art.242 NCPP). Decizia nr.... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 324/2015.... → |
|---|
