Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 324/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 324/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 14944/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 324/P
Ședința publică de la 17 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. D. M.
Judecător - C. C.
Cu participarea: Grefier - C. A.
Ministerului P. prin procuror I. D. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare apelul penal formulat împotriva sentinței penale nr.1431/23.12.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ de:
- P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA C., privind pe inculpații D. A. (fiul lui H. și S., născut la 17.08.1980, în Cogealac, cu domiciliul în Cogealac, ., CNP_), trimis în judecată pentru săvârșirea a trei infracțiuni de lovire sau alte violente, prev. de art. 193 alin 2 cod penal și distrugere, prev. de art. 253 Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 Cod penal și art. 41 Cod penal și D. H. (fiul lui N. și M., născut la data de 26.04.1949, în Cogealac, domiciliat în Cogealac, ., CNP_), trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16 aprilie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 17 aprilie 2015, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.1431/23.12.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, în baza art.386 Cod procedură penală și art.5 Cod penal, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului D. A. din infracțiunile de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.193 alin2 Cod penal (persoană vătămată N. C.), lovire sau alte violențe, prevăzută de art.193 alin.2 Cod penal (persoană vătămată D. C.) și distrugere, prevăzută de art.253 Cod penal, toate cu aplicarea art.38 și art.41 Cod penal, în infracțiunile de vătămare corporală, prevăzută de art.181 alin.1 Cod penal 1969 (persoană vătămată N. C.), vătămare corporală, prevăzută de art.181 alin.1 Cod penal 1969 (persoană vătămată D. C.) și distrugere, prevăzută de art.217 alin.1 Cod penal 1969, cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal 1969.
În baza art.386 Cod procedură penală și art.5 Cod penal, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului D. H. din infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.193 alin.2 Cod penal (persoană vătămată N. C.) în infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art.181 alin.1 Cod penal 1969 (persoană vătămată N. C.).
În baza art.396 alin.6, raportat la art.16 alin.1 lit. g Cod procedură penală, cu aplicarea art.181 alin.2 și art.131 alin.2 Cod penal 1969, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului D. H., pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art.181 alin.1 Cod penal 1969 (persoană vătămată N. C.), ca urmare a retragerii plângerii prealabile.
În baza art.396 alin.6, raportat la art.16 alin.1 lit. g Cod procedură penală, cu aplicarea art.181 alin.2 și art.131 alin.2 Cod penal 1969, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului D. A., pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art.181 alin.1 Cod penal 1969 (persoană vătămată N. C.), ca urmare a retragerii plângerii prealabile.
În baza art.396 alin.6, raportat la art.16 alin.1 lit. g Cod procedură penală, cu aplicarea art.217 alin.6 și art.131 alin.2 Cod penal 1969, s-a încetat procesul penal pornit împotriva aceluiași inculpat, pentru comiterea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art.217 alin.1 Cod penal 1969, ca urmare a retragerii plângerii prealabile.
În baza art.396 alin.6, raportat la art.16 alin.1 lit. g Cod procedură penală, cu aplicarea art.181 alin.3 și art.132 Cod penal 1969, s-a încetat procesul penal pornit împotriva aceluiași inculpat, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art.181 alin.1 Cod penal 1969 (persoană vătămată D. C.), ca urmare a împăcării părților.
În baza art.396 alin. 6, raportat la art.16 alin.1 lit. g Cod procedură penală, cu aplicarea art.193 alin.3 și art.158 alin.1 Cod penal, s-a încetat procesul penal pornit împotriva aceluiași inculpat, pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.193 alin.2 Cod penal (persoană vătămată D. M.), ca urmare a retragerii plângerii prealabile.
S-a constatat că persoana vătămată N. C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.25 alin.5 Cod procedură penală, au fost lăsate nesoluționate acțiunile civile formulate de persoanele vătămate D. C. și D. M..
În baza art.275 alin.1 pct.2 lit. d Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul D. A. la plata sumei de 1.000 lei, iar persoana vătămată D. C. la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art.275 alin.1 pct.2 lit. b și alin.4 Cod procedură penală, au fost obligate persoanele vătămate la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că la data de 20.07.2009 inculpații D. H. și D. A. au lovit-o pe persoana vătămată N. C., cauzându-i acesteia leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 54-55 zile îngrijiri medicale. De asemenea, s-a reținut că inculpatul D. A. a lovit-o la data de 30.08.2011 pe persoana vătămată D. C., provocându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 21-22 zile îngrijiri medicale și, tot la aceeași dată, a deteriorat în mod intenționat autoturismul acesteia, producându-i un prejudiciu în valoare de 200 lei.
În sarcina aceluiași inculpat s-a mai reținut că, la data de 26.03.2014, a lovit-o pe persoana vătămată D. M., provocându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30 zile îngrijiri medicale.
Situația de fapt reținută a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarațiile persoanelor vătămate, declarațiile martorilor, actele medico-legale și declarațiile inculpaților.
În baza art.346 alin.2 Cod procedură penală, la data de 16.06.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.342/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpații D. A. și D. H..
În ceea ce privește infracțiunile deduse judecății, prima instanță observă că acesta a fost sesizată cu un număr de patru infracțiuni, dintre care trei de lovire sau alte violențe, prevăzute de art.193 alin.2 Cod penal și una de distrugere, prevăzută de art.253 Cod penal.
Una dintre cele trei infracțiuni de lovire sau alte violențe, mai exact cea având-o ca persoană vătămată pe D. M., reținută în sarcina inculpatului D. A., a fost săvârșită la data de 26.03.2014, deci după . Noului Cod penal, astfel încât, pentru această faptă, nu se pune problema succesiunii de legi penale, pentru identificarea legii penale mai favorabile.
O astfel de discuție este însă necesară în raport de celelalte trei infracțiuni deduse judecății (două agresiuni și o distrugere), dat fiind faptul că acestea au fost comise anterior datei de 01.02.2014, iar cele două reglementări penale ce s-au succedat prevăd regimuri juridice diferite, pentru instituțiile retragerii plângerii și împăcării părților, instituții care au incidență în cauză prin manifestările de voință efectuate de părți. Astfel, în ceea ce privește agresiunile comise la data de 20.07.2009, când inculpații au lovit-o pe persoana vătămată N. C., cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 54-55 zile îngrijiri medicale și, respectiv la data de 30.08.2011, când inculpatul D. A. a lovit-o pe persoana vătămată D. C., provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 21-22 zile îngrijiri medicale, acestea au fost încadrate prin rechizitoriu în infracțiunile prevăzute de art.193 alin.2 Cod penal. De asemenea, infracțiunea de distrugere, având-o drept persoană vătămată pe D. C., comisă de la data de 30.08.2011, a fost încadrată prin rechizitoriu în dispozițiile art.253 Cod penal.
Dată fiind împrejurarea că în cauză este necesar ca identificarea legii penale mai favorabile pentru încadrarea juridică a faptelor să se facă potrivit unei singure legi, prima instanță reține că, deși acest lucru a fost realizat prin rechizitoriu, prin alegerea dispozițiilor noului Cod penal, se impune ca toate faptele reținute în sarcina inculpatului D. A., săvârșite anterior datei de 01.02.2014 să fie încadrate în reglementarea Codului penal anterior.
Instanța reține că se impune schimbarea juridică în acest sens, întrucât persoana vătămată D. C., în raport cu . săvârșită asupra sa de către inculpatul D. A., declară că se împacă cu acesta (fila nr.7 din dosarul penal nr._ /a1 al Tribunalului C., având ca obiect contestația formulată de parchet împotriva încheierii din 17.05.2014 a Judecătoriei C.) și nu că își retrage plângerea prealabilă formulată (așa cum, fără excepție, pentru celelalte trei infracțiuni deduse judecății - două agresiuni și o distrugere – se manifestă fiecare dintre persoanele vătămate: N. C. față de D. H. - fila 34 din dosarul de cameră preliminară și față de D. A. - fila 9 din dosarul nr._ /a1 al Tribunalului C.; D. M. – fila 13 din dosarul de instanță și D. C., în declarația de la fila 7 din dosarul nr._ /a1 al Tribunalului C., în ceea ce privește infracțiunea de distrugere).
Potrivit art.193 alin.3 Cod penal, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, astfel încât lipsa acesteia, ca și retragerea ei, reprezintă cazuri în care se dispune încetarea procesului penal.
Într-o astfel de situație însă, împăcarea părților nu produce nici un efect, nefiind prevăzută ca un impediment la punerea în mișcare a acțiunii penale.
Pentru a da eficiență împăcării părților, așa cum rezultă din înscrisul notarial aflat în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului C., se impune ca, atât sub aspectul acestei agresiuni, dar și al celorlalte infracțiuni comise de inculpatul D. A., mai înainte de data de 01.02.2014, să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptelor, în mod global, potrivit dispozițiilor vechiului cod. Aceasta întrucât, chiar dacă denumirea marginală și limitele de pedeapsă prevăzute de art.181 alin.1 Cod penal 1969, ar părea mai dezavantajoase pentru inculpați, potrivit art.181 alin.3 Cod penal 1969 împăcarea părților înlătură răspunderea penală, la fel ca și în situația reglementată de art.181 alin.2 din Codul penal 1969, referitoare la lipsa și retragerea plângerii prealabile.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel, în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria C., considerând-o ca nelegală, motivat prin aceea că prima instanță a încălcat dispozițiile art.10 din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Noului Cod penal, fără a aplica dispozițiile legii penale noi în raport cu toate faptele reținute în sarcina inculpatului D. A., cu toate că una dintre aceste fapte fusese comisă sub imperiul Noului Cod penal, la data de 26.03.2014, încălcându-se principiului aplicării globale a legii penale mai favorabile, consfințit prin Decizia Curții Constituționale nr.265/06.05.2014.
Ca urmare, se apreciază că în cauză instanța putea dispune încetarea procesului penal numai în raport cu încadrarea juridică inițială a faptelor, potrivit Codului actual penal și cazurilor de încetare prevăzute de acesta.
De asemenea, se mai arată că sentința penală atacată este nelegală și datorită faptului că prima instanță nu putea dispune încetarea procesului penal, ca urmare a împăcării părților, pentru săvârșirea de către inculpatul D. A. a infracțiunii prevăzute de art.181 alin.1 Cod penal 1969 asupra persoanei vătămate D. C., ci doar ca urmare a retragerii plângerii prealabile, potrivit mențiunilor cuprinse în încheierea de rectificare nr.9/20.05.2015 emisă de BNP D. FANULA, privind îndreptarea erorii materiale ivite în declarația emisă sub nr.248/19.05.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.5 Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Deși prin Decizia Curții Constituționale nr.265/2014 s-a stabilit că în concretizarea acestei reguli dispozițiile legii penale mai favorabile se vor aplica în mod global și nu sub aspectul diferitelor instituții juridice, în cazul faptelor aflate în concurs acest principiu devine operabil numai atunci când instanța optează pentru o soluție integrală de condamnare, legea penală mai favorabilă putând fi aplicată în mod diferențiat, în cazul unei soluții parțiale de achitare sau de încetare a procesului penal.
Această concluzie este susținută chiar de dispozițiile art.10 din Legea nr.187/2012, privind punerea în aplicare a Noului Cod penal, ce se referă la tratamentul sancționator al pluralității de infracțiunii și care au în vedere o pluralitate de fapte penale, prevăzute ca infracțiuni atât prin legea nouă, cât și prin legea veche și care urmează a fi sancționate potrivit legii penale noi, atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabile.
Mai mult, chiar și dispozițiile art.5 Cod penal se referă la infracțiunea săvârșită sub imperiul legii penale vechi, dar care se judecă sub imperiul legii penale noi, ceea ce înseamnă că faptelor comise sub legea penală nouă principiul aplicării legii mai favorabile nu le este aplicabil, faptele aflate în concurs și care nu impun o soluție de condamnare integrală urmând a fi examinate distinct, și nu în mod global.
În aceste condiții, schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului D. A., săvârșite sub imperiul Codului penal 1968, prin reținerea legii penale vechi, mai favorabile, nu contravine cu nimic principiului aplicării globale a legii penale mai favorabile, soluția de încetare a procesului penal cu privire la faptele aflate în concurs, potrivit încadrării juridice mai favorabile, fiind la adăpost de orice critică.
În pofida celor arătate mai sus, sentința primei instanțe este nelegală prin aceea că în mod greșit prima instanță a dat eficiență împăcării părților, cu privire la infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art.181 Cod penal 1968, comisă de către inculpatul D. A. asupra persoanei vătămate D. C., declarația de împăcare aflată la fila 18 din dosarul de fond având caracter unilateral și fiind infirmată de încheierea de rectificare nr.9/20.05.2015 emisă de BNP D. FANULA, în sensul că mențiunea corectă din cuprinsul declarației inițiale a părții, autentificată sub nr.248/19.05.2014, este aceea că persoana vătămată își retrage plângerea prealabilă.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art.421 pct.2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva sentinței penale nr.1431/23.12.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
Va desființa în parte sentința penală apelată și, rejudecând, în baza art.396 alin.6, raportat la art.16 alin.1 lit. g Cod procedură penală, va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului D. A., sub aspectul infracțiunii prevăzute de art.181 Cod penal 1968, ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către persoana vătămată D. C..
Ca efect al acestei soluții, Curtea, în baza art.275 alin.1 pct.2 lit. d Cod procedură penală, va obliga persoana vătămată D. C. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Se vor înlătura din cuprinsul sentinței penale apelate dispozițiile contrare deciziei penale de față și se vor menține celelalte dispoziții.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în faza apelului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.2 lit. a Cod procedură penală, admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva sentinței penale nr.1431/23.12.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
Desființează în parte sentința penală apelată și, rejudecând, în baza art.396 alin.6, raportat la art.16 alin.1 lit. g Cod procedură penală, încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului D. A., fiul lui H. și S., născut la 17.08.1980, în Cogealac, cu domiciliul în Cogealac, ., CNP_, sub aspectul infracțiunii prevăzute de art.181 Cod penal 1968, ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către persoana vătămată D. C..
În baza art.275 alin.1 pct.2 lit. d Cod procedură penală, obligă persoana vătămată D. C. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Înlătură din cuprinsul sentinței penale apelate dispozițiile contrare deciziei penale de față și menține celelalte dispoziții.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în faza apelului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.04.2015.
Președinte,Judecător,
M. D. M. C. C.
Grefier,
C. A.
Jud.fond M.N.
Red.dec.jud.C.C./9 ex./27.04.2015
| ← Şantajul (art.194 C.p.). Decizia nr. 323/2015. Curtea de Apel... | Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 327/2015. Curtea... → |
|---|
