Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 220/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 220/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 13-03-2015 în dosarul nr. 27465/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 220/P
Ședința publică de la 13 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. D. M.
Judecător - C. C.
Cu participarea: Grefier - C. A.
Ministerului Public prin procuror I. D. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare apelul penal formulat împotriva sentinței penale nr.1276/24.11.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ de:
- P. DE PE L. JUDECĂTORIA CONSTANTA, privind pe inculpatul S. F., fiul lui C. și M., născut la data de 07.04.1979 în mun. C., domiciliat în Constanta, ., nr. 51, J. C., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 86 al.1, art. 87 al.1din OUG 195/2002.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12 martie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 13 martie 2015, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.1276/24.11.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, în baza art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, cu aplicarea art.5 Cod penal și art.396 alin.10 Cod de procedură penală, s-a dispus condamnarea inculpatului S. F. la pedeapsa de 10 luni închisoare.
În baza art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, cu aplicarea art.5 Cod penal și art.396 alin.10 Cod de procedură penală, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 10 luni închisoare.
În baza art.33 lit. a raportat la art.34 lit. b Cod penal 1969, s-au contopit pedepsele stabilite, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare.
În baza art.81 Cod penal 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 10 luni închisoare pe o durata unui termen de încercare de 2 ani și 10 luni, stabilit în condițiile art.82 Cod penal 1969.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal 1968, a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționare a executării pedepsei.
În baza art.71 Cod penal 1969, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a doua și lit. b Cod penal 1969.
În baza art.71 alin.5 Cod penal 1969, s-a constatat suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art.274 alin.1 Cod de procedură penală, s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.272 Cod de procedură penală, s-a dispus avansarea din fondul Ministerului Justiției a onorariului apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 lei, în favoarea Baroului C..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 17.06.2012, orele 17.50, organele de poliție l-au oprit pe raza localității AGIGEA pe inculpatul S. F., în timp ce acesta circula pe DN 39, dinspre M. spre C., conducând autoturismul marca „DAEWOO TICO” cu numărul de înmatriculare_ .
Fiind solicitate documentele de identitate și actele autoturismului, s-a stabilit că inculpatul nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule. Ulterior, întrucât prezenta halenă alcoolică, inculpatul a fost testat cu aparatul DRAGER, stabilindu-se că acesta avea, în aerul expirat, o alcoolemie de 0,57 mg/l alcool pur, la ora 18.05. În acest context, inculpatul a fost condus la SOTRM Eforie Sud, în vederea recoltării probelor biologice de sânge. Potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr.743-744/A12 din 20.06.2012 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală C., inculpatul prezenta o alcoolemie de 0,85 g %o la proba I - ora 19.05 și 0,80 g %o la proba II - ora 20.05. În urma verificării inculpatului în baza de date a deținătorilor de permise de conducere, s-a stabilit că la data de 17.06.2012, acesta nu poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, astfel cum rezultă din adresa emisă sub nr._/17.07.2012 de către I.P.J. C. - Serviciul Rutier.
Pentru dovedirea situației de fapt reținută prin rechizitoriu au fost reținute ca mijloace de probă procesul-verbal de depistare din data de 17.06.2012, buletinul de examinare clinică și cererea de analiză alcoolemie din 17.06._, buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie emis sub nr.743-744/A12 la data 20.06.2012 de către SJML C., adresa emisă sub nr._/17.07.2012 de către IPJ C. - Serviciul Rutier - Biroul Accidente - C. CFL.
Prin încheierea de ședință pronunțată în camera de consiliu la data de 10.10.2014, judecătorul de cameră preliminară al primei instanțe a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, după citirea rechizitoriului, instanța a adus la cunoștința inculpatului dispozițiile art.374 alin.4, raportat la art.396 alin.10 din Codul de procedură penală, privind judecata în procedură simplificată, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri. Inculpatul a arătat că solicită ca judecata sa aibă loc conform procedurii simplificate, astfel că în faza de judecată, în urma admiterii cererii formulate, nu au fost administrate alte probe, cauza fiind soluționată pe baza probelor de la urmărirea penală.
Potrivit art.5 Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Instanța constată că legea penală mai favorabilă este legea veche, respectiv O.U.G. nr.195/2002, în vigoare la data săvârșirii faptelor.
De asemenea, în stabilirea legii penale mai favorabile, instanța are în vedere modalitatea de executare a pedepsei rezultante care, potrivit Codului penal din 1969, poate fi suspendarea condiționată a executării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, cu consecința că la împlinirea termenului de încercare stabilit de instanță intervine reabilitarea de drept, împrejurări ce nu își găsesc aplicarea în Codul penal actual. Astfel, legea penală mai favorabilă este considerată a fi Codul penal 1969, aceasta și pentru că cele două infracțiuni săvârșite se află în concurs, iar tratamentul sancționator prevăzut de Codul penal din 1969 este mai favorabil, față de cel instituit de Codul penal actual, ce stabilește un spor de pedeapsă obligatoriu.
În sfârșit, instanța are în vedere și decizia Curții Constituționale a României nr.265/2014, publicată în Monitorul Oficial nr.372 din data de 20.05.2014, prin care s-a stabilit că aplicarea legii penale mai favorabile, conform art.5 Cod penal, se va realiza potrivit criteriului aprecierii globale.
În termen legal, împotriva acestei sentințe penale a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria C., criticând-o sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate.
Analizând actele și lucrările dosarului, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate, Curtea reține următoarele:
În mod corect prima instanță a stabilit existența faptelor și încadrarea lor juridică, pronunțând o corectă soluție de condamnare a inculpatului, sub aspectul celor două infracțiuni reținute în sarcină, în modalitatea conducerii unui autoturism pe drumurile publice, având în sânge o alcoolemie peste limita legală și fără a poseda permis, potrivit mijloacelor de probă propuse în acuzare, însușite în cadrul procedurii de recunoaștere a învinuirii, prevăzută de art.375 Cod procedură penală.
Din perspectiva modului de aplicare a legii penale, Curtea reține că, potrivit art.5 Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
În aplicarea acestui principiu, Curtea Constituțională a României, prin decizia nr.265/06.05.2014 a statuat că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Având în vedere că, potrivit art. 147 alin. 4 din Constituția României, deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, instanța de control judiciar constată că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile constă în stabilirea mecanismului de angajare a răspunderii penale, conform legilor succesive și de a-i aplica, în concret, inculpatului mecanismul răspunderii penale cel mai favorabil.
Plecând de la dezlegarea în drept oferită și având în vedere datele concrete ale speței, Curtea reține că aprecierea judecătorului fondului, potrivit căreia legea penală veche este mai favorabilă inculpatului, este una corectă, ținând seama de regimul tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni, de modalitatea executării pedepsei rezultante din legea veche, ca și de efectele ce se produc odată cu expirarea termenului de încercare al suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Cu toate acestea, din perspectiva modalității de individualizare a pedepselor, hotărârea primei instanțe apare ca netemeinică, judecătorul fondului nefăcând un examen judicios al circumstanțelor reale, ce imprimă infracțiunilor comise un grad sporit de pericol social și care justifică, în situația dată, aplicarea unor pedepse cu închisoarea într-un cuantum sporit, potrivit elementelor furnizate prin probele dosarului.
Potrivit art.52 Cod penal 1968, reținut ca lege penală mai favorabilă, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
În vederea atingerii acestui scop, prin dispozițiile art.72 Cod penal 1968 s-au prevăzut ca și criterii generale de individualizare a pedepselor dispozițiile generale ale Codului, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În situația de față, deși prima instanță a reținut în mod corect vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor prevăzute de art.86 alin.1 și art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, aceasta nu a dat o justă eficiență criteriilor de individualizare a pedepsei, prevăzute de art.72 Cod penal 1968, acordând o importanță covârșitoare elementelor care ajută la caracterizarea autorului, în detrimentul celor ce imprimă faptei săvârșite un grad sporit de pericol social.
Dincolo de elementele ce concură la mai buna cunoaștere a autorului, în procesul de individualizare a pedepsei, nu trebuie omisă importanța unor date care ajută la înțelegerea gradului de pericol social al infracțiunilor, acestea justificând, în concret, majorarea pedepsei aplicate inculpatului, în scopul îndeplinirii funcțiilor preventive și de exemplaritate consacrate de legea penală.
Astfel, în aprecierea gradului de pericol social al infracțiunii, nu trebuie ignorată valoarea ridicată a alcoolemiei, faptul că inculpatul a condus un autoturism pe drumurile publice în perioada sezonului estival, pe un drum intens circulat, la oră deschisă participanților la trafic, în împrejurări de natură să pericliteze siguranța rutieră, datorită riscului de producere a unui accident de circulație, pe fondul alcoolemiei și ridicate și lipsei permisului de conducere.
În stabilirea gradului de pericol social al faptelor, relevantă este și distanța parcursă, inculpatul deplasându-se inițial în localitatea AMZACEA, de unde intenționa să se întoarcă la domiciliul său din Municipiul C., după ce la locuința rudelor pe care le vizitase consumase trei sticle cu bere, a câte 0,5 litri. De aceea, chiar dacă inculpatul a dovedit o conduită cooperantă pe parcursul procesului penal, recunoscându-și faptele comise, pedepsele aplicate acestuia sunt nejustificat de blânde, în raport cu lipsa îndemânărilor necesare manevrării în trafic a unui autoturism, valorile alcoolemiei putând conduce la consecințe grave pentru participanții la trafic, cu impact asupra vieții persoanelor.
Pentru considerentele arătate, apreciind fondate criticile Ministerului Public, Curtea va admite apelul declarat în cauză, în baza art.421 pct.2 lit. a Cod procedură penală, va desființa în parte sentința penală apelată și, în urma rejudecării, va majora pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, cu aplicarea art.5 Cod penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală, de la 10 luni închisoare la 1 an și 6 luni închisoare. Totodată, va majora pedeapsa aplicată inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, cu aplicarea art.5 Cod penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală, de la 10 luni închisoare la 1 an și 2 luni închisoare.
În baza art.33 lit. a și art.34 alin.1 lit. b Cod penal 1968, va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.82 Cod penal 1968, va majora termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de la 2 ani și 10 luni la 3 ani și 6 luni, prin menținere beneficiului suspendării.
Se vor înlătura din cuprinsul sentinței penale apelate dispozițiile contrare deciziei penale de față și se vor menține celelalte dispoziții.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în faza apelului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.2 lit. a Cod de procedură penală, admite apelul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva sentinței penale nr.1276/24.11.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
Desființează în parte sentința penală apelată și, rejudecând, dispune:
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului S. F., fiul lui C. și M., născut la data de 07.04.1979 în mun. C., domiciliat în Constanta, ., nr. 51, J. C., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, cu aplicarea art.5 Cod penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală, de la 10 luni închisoare la 1 an și 6 luni închisoare.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului S. F., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, cu aplicarea art.5 Cod penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală, de la 10 luni închisoare la 1 an și 2 luni închisoare.
În baza art.33 lit. a și art.34 alin.1 lit. b Cod penal 1968, aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.82 Cod penal 1968, majorează termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de la 2 ani și 10 luni la 3 ani și 6 luni, prin menținere beneficiului suspendării.
Înlătură din cuprinsul sentinței penale apelate dispozițiile contrare deciziei penale de față și menține celelalte dispoziții.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în faza apelului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.03.2015.
Președinte,Judecător,
M. D. M. C. C.
Grefier,
C. A.
Jud.fond S.P.
Red.dec.jud.C.C./4 ex./18.03.2015
| ← Omor (art.188 NCP). Decizia nr. 258/2015. Curtea de Apel... | Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
