Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 61/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 61/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 7792/118/2014/a4
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 61/P
Ședința publică din data de 12.03.2015
Completul compus din:
Președinte: V. L.
Cu participare: Grefier M. I.
Ministerului Public – prin procuror L. S.
S-a luat în examinare contestația formulată de inculpatul G. D., fiul lui I. și M., născut la 30.04.1969, împotriva încheierii din data de 04.03.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 14, având ca obiect art. 242 C.p.p.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul inculpat G. D., in stare de arest preventiv si asistat de avocat ales S. G. în baza împuternicirii avocațiale aflată la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.257 – 263 Cod pr.penală.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Curtea a verificat identitatea inculpatului G. D., acesta precizând că își menține contestația formulată.
Nemaifiind cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorului inculpatului și reprezentantului Ministerului Public.
Având cuvântul, avocat S. G., pentru inculpatul G. D., solicită admiterea contestației și infirmarea soluției pronunțată de Tribunalul C., iar pe fondul cauzei, să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar sau a arestului la domiciliu.
În opinia apărării, noile probe administrate in cursul judecății relevă împrejurări de fapt evidente care contrazic cel puțin până în momentul de față ceea ce s-a administrat în cursul urmăririi penale.
Astfel, cei trei martori audiați care s-au erijat în cursul urmăririi penale în martori cheie care ar fi dovedit că inculpatul ar fi lovit partea vătămată cu sabia, și-au schimbat declarațiile. Martorii S. D. și S. A. au relevat că martora S. A. nu a fost niciun moment la domiciliul lui S. I., ceea ce înseamnă că această martoră fabulează. Mai mult decât atât, chiar și această martoră nu a reușit să probeze că S. I. a fost lovit efectiv de către inculpat. Nici chiar fratele său, S. D., nu a relatat această împrejurare. Acest martor a relatat faptul că a văzut urmele unor lovituri. În declarațiile acestor martori nu fac referire la obiectul contondent tăios, respectiv acea sabie.
Susține că sunt serioase îndoieli asupra veridicității acuzațiilor aduse inculpatului, cel puțin prin prisma acestor martori care au revenit substanțial asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale.
Pe de altă parte, soția inculpatul, martora G. I. a relevat acea situație de fapt pe care inculpatul a susținut-o dintotdeauna. În vederea menținerii stării de arest a inculpatului, instanța pune în contrapondere declarația dată de soția inculpatului cu declarația luată unui minor de către procuror, fără a fi asistat de părintele său sau de un curator. Din punctul de vederea al apărării, depoziția minorului este nulă de drept.
Probele care au fost administrate prin audierea martorilor dovedesc că aceștia au revenit aproape substanțial asupra depozițiilor inițiale, astfel încât acele temeiuri, indicii care ar fi condus la conturarea prezumției rezonabile că inculpatul ar fi săvârșit fapta de o gravitate deosebită au început să dispară.
Consideră că ar fi fost momentul ca instanța să dispună înlocuirea măsurii arestării preventive și din alte puncte de vedere. Astfel, ar trebui respectată prezumția de nevinovăție, fiind conturate aspecte care relevă o altă situație de fapt decât aceea care a fost reținută prin rechizitoriu. Această situație de fapt ar putea să conducă la un moment dat la o altă soluție, care ar putea să nu fie aceea a condamnării inculpatului.
Se întreabă dacă va putea oare același judecător care, lună de lună, a respins cererile de revocare a măsurii arestului preventiv formulate de inculpat, chiar și atunci când au început să se creioneze suspiciuni asupra veridicității probelor administrate în cursul urmăririi penale să pronunțe achitarea.
Solicită revocarea măsurii arestării preventive si sub un alt aspect pe care îl consideră esențial, cum de astfel a reținut și CEDO, astfel, arestul preventiv reprezintă o măsură temporară, neputându-se transforma într-o executare de pedeapsă. Prin urmare, durata arestului preventiv trebuie limitată în timp, pentru că altfel se transformă într-o executare veritabilă a unei pedepse care nu a fost aplicată de nimeni.
Astfel, consideră că nu este legală și temeinică încheierea pronunțată de Tribunalul C. de menținere a arestării preventive a inculpatului, motivat de faptul că probele administrate în cursul cercetării judecătorești, chiar dacă relevă o altă situație de fapt sunt contrazise de depoziția unui minor, luată în condițiile anterior menționate.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea prezentei contestații și, în principal, revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea contestației ca nefondată apreciind că instanța de fond, în mod corect, a menținut măsura arestării preventive.
S-au avut în vedere circumstanțele în care inculpatul a săvârșit infracțiunea, înarmându-se și deplasându-se la locuința victimei, intrând în curtea victimei, unde s-au exercitat acte de violență. De asemenea, s-a avut în vedere că inculpatul nu se află la primul contact cu legea penală, fiind condamnat și pentru alte infracțiuni, printre care și infracțiunea de loviri și alte violențe.
Astfel, în mod corect a concluzionat instanța de fond că lăsarea în libertate a inculpatului chiar prezintă pericol pentru ordinea publică.
Totodată, precizează că între familiile inculpatului și ale victimei sunt relații tensionate, existând pericolul ca o dată pus în libertate, inculpatul să comită și alte infracțiuni de violență.
În cauză, mai sunt de administrat probe, de audiat martori, chiar din familia inculpatului, astfel încât dacă inculpatul va fi pus în libertate, există riscul ca acesta să influențeze membrii familiei sale și să afecteze buna desfășurare a procesului penal.
Pentru aceste considerente, procurorul apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut că se impune menținerea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul G. D..
În replică, avocat S. G. solicită a se avea in vedere următoarele aspecte;
S-a susținut că este legală și temeinică încheierea pronunțată de tribunalul C. de menținere a arestării preventive pe motiv că antecedentele penale ale inculpatului ar releva un caracter violent, însă arată că antecedentele penale ale inculpatului sunt din perioada minorității sau imediat în perioada de trecere la maturitate, în urmă cu zeci de ani. Nu se poate considera că inculpatul este un om violent pentru atunci când era copil a lovit un alt copil.
De asemenea, solicită a nu se reține susținerile procurorului în sensul că inculpatul ar fi tentat să influențeze martorii membrii familiei sale pentru că dacă ar fi vrut să-i influențeze pe membrii familiei sale, ar fi putut să facă acest lucru și din arest, prin contactele pe care le are legal cu familia sa.
Astfel, apreciază că nu sunt argumente care să justifice necesitatea menținerii arestării preventive a inculpatului G. D..
În ultimul cuvânt, inculpatul G. D. arată că are 46 de ani și 4 copii și un nepot de 3 ani. Susține că nu este un nenorocit, ci un familist convins, a greșit în urmă cu 27 de ani, iar de atunci este un om pașnic. Are soția bolnavă, fiind operată de cancer. Este singurul întreținător al familiei. Dacă va fi lăsat în libertate, va fi un exemplu, iar singura greșeală a sa pe care a făcut-o este că a luat bani cu camătă. Garantează că va fi liniștit, că va fi cuminte.
CURTEA,
Asupra contestației de față reține următoarele;
Pronunțând încheierea de ședință din 4.03.2015 în dosarul penal nr._ 14 Tribunalul C. a dispus, în temeiul art. 208 al. 4 C.p.p. cu aplic. art. 207 al 4 teza întâi C.p.p. menținerea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul G. D., fiul lui I. și M., născut la 30.04.1969, CNP_, prin încheierea nr. 152/10.10.2014 a Tribunalului C..
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate anterior tribunalul a reținut următoarele;
„Prin rechizitoriul nr.1750/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G. D., în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracțiunilor de tentativă de omor prev. de art.32 C.p. rap. la art.188 alin.1 C.p. și violare de domiciliu prev. de art.224 alin.2 C.p. cu aplicarea art.38 alin.1 C.p..
În sarcina inculpatului s-a reținut în fapt că, la data de 07.10.2014, în jurul orelor 1900, a pătruns, fără drept, în curtea locuinței persoanei vătămate S. I., situată în . C. V., ., având asupra sa o sabie, după care a lovit-o cu tăișul acesteia, producându-i două plăgi tăiate la nivelul extremității cefalice (fronto-temporal-stâng) și două plăgi tăiate la nivelul mâinii stângi, în actul medico-legal stabilindu-se că aceste leziuni au putut fi produse prin lovire cu corp cu o muchie tăietoare (posibil sabie) cele din urmă având caracter de autoapărare.
Instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului G. D. nu au suferit modificări de la momentul luării măsurii preventive, astfel încât solicitarea de revocare a măsurii arestării este neîntemeiată.
În continuare, mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale ( procesul-verbal de cercetare la fața locului, fotografiile judiciare, procesele-verbale de consemnare a concluziilor preliminare medico-legale, rapoarte de constatare medico-legală, planșa fotografică cuprinzând fotografii judiciare efectuate martorului S. D., procesele-verbale de efectuare a unor percheziții domiciliare, declarații persoanei vătămate, declarațiile martorilor, declarațiile date de G. D. în calitate de suspect/inculpat ) dar și declarațiile date în cursul judecății de către persoana vătămată S. I. precum și de martorii S. D., S. A. S. A., conduc la presupunerea rezonabilă că, pe fondul unui conflict între membrii familiei S. și membrii familiei G., legat de restituirea unei sume de bani împrumutate acesteia din urmă de către familia S., inculpatul a comis infracțiunile de tentativă de omor prev. de art.32 C.p. rap. la art.188 alin.1 C.p. și violare de domiciliu prev. de art.224 alin.2 C.p., constând în aceea că, la data de 07.10.2014, în jurul orelor 1900 a pătruns fără drept în curtea locuinței persoanei vătămate S. I., situată în . C. V., ., având asupra sa o sabie, după care a lovit-o pe persoana vătămată cu tăișul acesteia, producându-i două plăgi tăiate la nivelul extremității cefalice (fronto-temporal-stâng) și două plăgi tăiate la nivelul mâinii stângi, în actul medico-legal stabilindu-se că aceste leziuni au putut fi produse prin lovire cu corp cu o muchie tăietoare (posibil sabie) cele din urmă având caracter de autoapărare.
În cursul judecății au fost audiați martorii S. D., S. A. S. A., precum și persoana vătămată S. I. depozițiile acestora fiind în sensul celor declarate în cursul urmăririi penale.
A fost ascultată și martora G. I. - soția inculpatului care, ca și în cursul urmăririi penale, a prezentat un alt mod de desfășurare a incidentului din seara de 7.10.2014, declarând că, fiind sunați de la bar de către unul din copii săi care i-a spus că membrii familiei S. au venit și amenință cu moartea, ea și inculpatul au pornit cu duba înspre magazin, însă până să ajungă acolo, în apropierea casei familiei S., i-a observat pe membrii acesteia în mijlocul străzii. A mai declarat martora că, soțul său a coborât din mașină pentru a sta de vorbă cu aceștia, însă membrii familiei S. l-au luat la bătaie și au început să lovească mașina.
Acest aspect a fost considerat de către apărare ca fiind relevant sub aspectul temeiurilor care au determinat arestarea, solicitând revocarea măsurii.
Instanța constată că probatoriul administrat în cursul cercetării judecătorești nu a adus nici un element de noutate favorabil inculpatului.
Depoziția martorei G. I. – soția inculpatului este contrazisă până în prezent nu numai de martorii din familia S. ci chiar de fiul acesteia și al inculpatului – martorul G. I. Vandan precum și de martorul M. C. care nu este membru al nici uneia dintre cele două familii implicate în conflict.
Astfel, în cursul urmăririi penale, martorul G. I. Vandan - fila 101 - a declarat că, în seara de 7.10.2014 în barul familiei sale în care se afla la acel moment împreună cu fratele său G. I. D. și cu sora sa G. M., au intrat persoana vătămată S. I. zis M., nepotul acestuia zis M., fratele și mama persoanei vătămate, prilej cu care persoana vătămată, după ce a cumpărat două beri, i-a cerut socoteală pentru o agresiune care ar fi exercitat-o asupra mamei sale – S. A. – în același bar, în urmă cu o zi. A declarat martorul că, S. I. a amenințat că-i omoară pe toți membrii familiei G. și căî a scos un cuțit, prilej cu care sora sa – G. M. – l-a sunat pe tatăl lor – inculpatul G. D..
A declarat martorul că, după ce sora sa l-a sunat pe inculpat, membrii familiei S. au plecat acasă, mama persoanei vătămate spunându-i acesteia „gata,gata, ajunge, hai acasă”.
Martorul a declarat că, aflându-se afară și pregătind grătarul aproape de stradă, după aproximativ 20 de minute, a văzut dubița tatălui său oprindu-se în apropierea locuinței persoanei vătămate.
Martorul a precizat că, în momentul în care mașina părinților săi a oprit în fața porții familiei S., în apropierea locuinței acesteia nu se afla nicio persoană. Martorul a relatat că s-a întors la grătar, iar peste 10 minute a auzit țipete de la locuința persoanei vătămate, atunci ieșind din magazin și sora sa G. M. ( contrazicând-o pe aceasta care, în susținerea variantei părinților săi, a declarat că în momentul în care părinții săi au apărut cu dubiță, ea era afară și a observat că membrii familiei G. erau înarmați în stradă ).A declarat martorul că, el și fratele său au plecat acolo, el având o bâtă în mână. Și în privința acestui aspect, G. I. Vandan contrazice declarația sorei sale aceasta din urmă precizând că frații săi nu aveau nici un obiect în mâini când au plecat către casa familiei S..
Martorul G. I. Vandan a relatat că a plecat înspre locuința familiei S., însoțit de fratele său care nu era înarmat și că, apropiindu-se, l-a observat pe tatăl său căzut la pământ, în partea stângă a dubiției, plin de sânge, fiind lovit de membrii familiei S..
Totodată, martorul M. C. ( fila 67, 92 ), a susținut varianta familiei S., în sensul că inculpatul G. D. zis V., a oprit duba în apropierea porții familiei S., a început să dea în poartă cu sabia pe care o avea asupra sa și să strige la S. I. să iasă să se bată. Martorul a declarat că, la puțin timp au ieșit din casă și membrii familiei S., că inculpatul a intrat în curtea acestora și l-a lovit cu sabia pe S. I., după care conflictul a continuat în stradă.
Astfel, acest stadiu al probatoriului, evidențiază bănuiala rezonabilă în sensul că, alertați telefonic de G. M., inculpatul și soția acestuia s-au deplasat cu dubița la locuința familiei S., inculpatul a intrat înarmat cu o sabie în curtea acestuia unde a avut loc o parte a conflictului, ocazie cu care acesta i-a aplicat loviturile persoanei vătămate cu obiectul tăios în zona capului și a mâinii, după care, incidentul a continuat în stradă, lângă dubiță, moment în care au ajuns la locul faptei și cei doi fii ai inculpatului, membrii celor două luându-se la bătaie reciproc.
Pentru aceste considerente, instanța consideră că, în acest moment procesual probatoriul administrat nu a suferit modificări favorabile inculpatului față de data ultimei verificări a măsurii arestării preventive.
Având în vedere că inculpatul a mai intrat în conflict cu legea penală, din fișa de cazier judiciar aflată la dosarul cauzei rezultând că acesta a mai fost condamnat pentru o infracțiune de violență ( loviri sau alte violențe, prev. de art.180 alin.2 C.p.), iar din propriile susțineri de la momentul dezbaterii stării de arest preventiv în procedura de cameră preliminară, rezultând că a fost condamnat și pentru comiterea infracțiunii de viol, existând așadar riscul de comitere a unor noi infracțiuni, mai ales în contextul relațiilor tensionate dintre cele două familii ( care nu vizează doar inculpatul și persoana vătămată ci mai mulți membrii ai familiilor acestora ), având în vedere și stadiul cercetării judecătorești, în cauză urmând a fi audiați și alți membrii ai familiei inculpatului, precum și martorii propuși de către acesta în faza de urmărire penală, ale căror declarații au fost înlăturate de către procuror ca fiind pro cauza, ținând seama și de modul în care inculpatul și-a formulat apărarea, existând așadar riscul influențării probatoriului, instanța constată că, în continuare, măsura arestării preventive este necesară din perspectiva scopului prevăzut de art.202 alin.1 C.p.p.
Măsura este în continuare proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului și, date fiind stadiul procesual și complexitatea cauzei, determinată de apărările formulate de către inculpat care au fost verificate și urmează a fi verificate în continuare pe parcursul cercetării judecătorești, de numărul ridicat al martorilor, măsura arestării preventive își păstrează caracterul de rezonabilitate din punct de vedere al duratei acesteia.
Având în vedere natura probatoriului ce urmează a fi administrat, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, instanța consideră că măsura arestului la domiciliu, propusă de către inculpat, nu este suficientă în acest moment în vederea realizării scopului prevăzut de art.202 alin.1 C.p.p., urmând ca cererea formulată de către inculpat să fier respinsă, ca neîntemeiată.
Astfel cum s-a subliniat și în motivarea încheierilor anterioare, vând în vedere gravitatea faptelor de comiterea cărora este bănuit inculpatul precum și periculozitatea persoanei acestuia, evidențiată atât prin modul în care se bănuiește că a acționat cât și prin antecedența sa penală, situația financiară a familiei sale aflată în dificultate, nu justifică în prezent luarea unei măsuri preventive mai ușoare.
În considerarea argumentelor expuse, instanța va menține măsura arestării preventive a inculpatului.”
Împotriva încheierii de ședință din 04.03.2015 a Tribunalului C. a formulat, în termen legal, contestație inculpatul G. D., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În esență, contestatorul inculpat G. D. a susținut, că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la arestarea sa preventivă, în sensul că pericolul concret pentru ordinea publică a dispărut, motiv pentru care se poate lua față de el măsura mai ușoară a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar. Totodată, contestatorul inculpat G. D. a susținut, că fiind singurul din familie care realizează venituri, menținerea sa în stare de arest preventiv pune în pericol existența membrilor familiei, care sunt total lipsiți de mijloacele de subzistență.
Examinând încheierea de ședință din 04.03.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 14 raportat la criticile din contestația inculpatului G. D., la probatoriul administrat până în prezent, cât și din oficiu, curtea constată că este legală și temeinică, iar contestația inculpatului nefondată.
La momentul prezent inculpatul G. D. a fost trimis în judecată, cauza aflându-se pe rolul Tribunalului C., la începutul cercetării judecătorești, pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor, prev. de art. 32 C.p. rap. la art. 188 al. 1 C.p. și violare de domiciliu, prev. de art. 224 al. 2 C.p. cu aplic. art. 38 C.p.
Pe baza probatoriului administrat la urmărirea penală, s-a reținut, că la data de 07.10.2014, în jurul orelor 19:00, a pătruns fără drept în curtea locuinței persoanei vătămate S. I. din . C. V., ., înarmat cu o sabie și a lovit-o pe persoana vătămată cu tăișul acesteia la nivelul capului, repetat, provocându-i două plăgi tăiate la nivelul extremității cefalice și două plăgi tăiate la nivelul mâinii stângi, ultimele leziuni având caracter de autoapărare.
Probele pe baza cărora s-a întocmit rechizitoriul de trimitere în judecată susțin și în prezent suspiciunea rezonabilă că inculpatul G. D. a săvârșit faptele reținute în sarcina sa și care întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă de omor (art. 32 C.p. rap. la art. 188 C.p.) și violare de domiciliu (art.244 al. 2 C.p.).
Lămurire eventualelor contradicții între declarațiile martorilor cade în sarcina instanței investite cu soluționarea fondului cauzei și care trebuie să stabilească cu valoare de certitudine vinovăția sau nonvinovăția.
Cauza aflându-se la debutul cercetării judecătorești în fond, pentru buna desfășurare a acestei faze procesuale, cu atât mai mult cu cât există contradicții între declarațiile martorilor și pentru a nu da posibilitatea inculpatului să altereze probatoriul prin influențarea martorilor dar și pentru prevenirea reluării comportamentului agresiv de natură infracțională de către inculpat se justifică luarea unei măsuri preventive față de acesta.
În considerarea împrejurării că inculpatul G. D. este bănuit de săvârșirea unor infracțiuni cu violență, de cea mai mare gravitate singura măsură preventivă proporțională cu acuzațiile aduse acestuia este arestarea preventivă. În consecință, fiind îndeplinite cerințele art. 202 al. 1 și 3 C.p.p. în mod temeinic și legal s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului G. D..
Așa cum a reținut și prima instanță, pericolul concret pentru ordinea publică se menține la aceleași cote ridicate și este de actualitate față de violența extremă cu care se prezumă rezonabil că a acționat inculpatul, riscul de recidivă al comportamentului ilicit pe fondul conflictului preexistent dintre inculpat și partea vătămată dar și a posibilei dorințe de răzbunare a inculpatului.
Subzistând necesitatea protejării ordinii publice cu prioritate este justificată menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului G. D., in detrimentul drepturilor și libertăților personale, care au caracter subsidiar și nu pot estompa pericolul concret pentru ordinea publică la acest moment.
Simpla trecere a unei perioade de 5 luni de la data arestării preventive a inculpatului nu este de natură să estompeze semnificativ pericolul concret pentru ordinea publică, pe care acesta îl prezintă, câtă vreme nu au intervenit elemente noi favorabile acestuia cu relevanță probatorie.
Rezonabilitatea duratei măsurii preventive se apreciază în raport de complexitatea cauzei, de durata procedurilor judiciare și termenele legale ale acestora dar și de menținerea necesității asigurării scopului pentru care a fost luată.
În condițiile în care procesul penal pornit împotriva inculpatului G. D. a parcurs fazele urmăririi penale și camerei preliminare, care s-a finalizat cu trimiterea în judecată nu se poate susține întemeiat că măsura arestării preventive a inculpatului tinde să depășească termenul rezonabil, după numai 5 luni de când a fost luată.
Unul din scopurile urmărite prin luarea măsurii arestării preventive a inculpatului G. D. fiind și acela al evitării reluării comportamentului violent de natură infracțională și implicit protejarea ordinii publice cu prioritate, nicio altă măsură preventivă mai ușoară nu este suficientă pentru realizarea respectivului scop, întrucât nu este proporțională cu gravitatea acuzației adusă acestuia.
Astfel, arestul la domiciliu ar presupune întoarcerea inculpatului în comunitatea restrânsă din care face parte și familia persoanei vătămate, cu care atât el cât și familia lui este într-o stare conflictuală, ceea ce ar crea o temere justificată din partea persoanei vătămate și a membrilor familiei. acestuia dar și riscul major ca sub influența inculpatului să se nască noi stări conflictuale, generatoare de violențe, cu consecințe imprevizibile dintre cele mai grave.
În aceeași ordine de idei, măsura arestului la domiciliu i-ar permite inculpatului G. D. să intre in contact cu membrii familiei sale care au calitatea de martori în cauză dar și cu ceilalți martori, prin persoane interpuse și s-ar crea riscul influențării acestora iar prin denaturarea declarațiilor martorilor s-ar împiedica buna desfășurare a procesului penal care are ca deziderat major aflarea adevărului.
Conform prevederilor art. 223 al. 2 C.p.p. în aprecierea necesității privării de libertate pentru protejarea ordinii publice trebuie să se facă o evaluare a mediului din care provine inculpatul, a antecedentelor penale și a oricăror alte împrejurări ce țin de persoana acestuia.
În privința inculpatului G. D. se reține, că nu este la primul conflict cu legea penală, că are o predispoziție pentru săvârșirea de fapte penale cu violență, predispoziție care s-a materializat în săvârșirea unor fapte ce au atentat la viața unei persoane ceea ce denotă lipsa de autocontrol în gestionarea unor situații conflictuale dar și lipsa de responsabilitate în respectarea normelor sociale de conviețuire cu ceilalți membri ai societății. Prin comportamentul imprevizibil, violent și iresponsabil inculpatul G. D. prezintă un real pericol pentru membrii comunității din care provine și chiar pentru membrii familiei sale pe care i-a lăsat fără sprijin material și moral, fiind evident că, la acest moment, când încă nu a realizat consecințele negative ale faptelor sale, nu este suficientă luarea față de el a măsurii arestului la domiciliu.
Raportat la cele ce preced, curtea constatând subzistența temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și insuficiența unei alte măsuri preventive mai ușoare pentru realizarea scopurilor urmărite, precum și netemeinicia criticilor din contestația inculpatului G. D., în temeiul prevederilor art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. rap. la art. 206 C.p.p., o va respinge ca nefondată cu consecința menținerii încheierii de ședință din 04.03.2015 pronunțată în dosarul penal nr._ 14 al Tribunalului C..
În temeiul prevederilor art. 275 alin. 2 C.p.p., va fi obligat contestatorul inculpat G. D. să plătească statului suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în contestație.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul prevederilor art. 4251 alin.7 pct.1 lit. b C.p.p., în referire la art. 206 C.p.p.
Respinge contestația formulată de inculpatul G. D., fiul lui I. și M., născut la 30.04.1969, CNP_, împotriva încheierii din 4.03.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 14, ca nefondată.
În baza art. 275 al.2 C.p.p. obligă contestatorul inculpat G. D. să plătească statului suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în contestație.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.03.2015.
Președinte, Grefier,
V. L. M. I.
Red.jud.fond.M.V
Red.jud.dec.V.L.
2ex/16.03.2015
| ← Părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ştergerea... | Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr.... → |
|---|
