Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 148/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 148/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 494/327/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 148/P
Ședința publică de la 20 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător C. J.
Cu participare – grefier A. B.
- procuror V. J. P.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul A. M.,CNP_, fiul lui G. și C. ,născut la 01.06.1980 în Carcaliu, județul Tulcea, cu același domiciliul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr.195/2002, republicată, împotriva sentinței penale nr.2189 din 11 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr. _
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 19 februarie 2015 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, a stabilit pronunțarea cauzei la data de 20 februarie 2015, când a pronunțat următoarea decizie
CURTEA
Asupra apelului penal de față.
Prin sentința penală nr. nr. 2189/11.12.2014, a Judecătoriei Tulcea s-a hotărât.
„În temeiul art. 386 NCPP schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. (5) din OUG nr. 195/2002, republicată, în infracțiunea prevăzută de art. 337 NCP, cu aplicarea art. 5 NCP.
În temeiul art. 337 NCP, cu aplicarea art. 396 alin. (10) NCPP și art. 5 NCP, condamnă inculpatul A. M., CNP: _, fiul lui G. și C., născut la data de 01.06.1980, cu domiciliul în ., cetățean român, studii profesionale, căsătorit, fără antecedente penale, la pedeapsa de 10 luni închisoare, sub aspectul săvârșirii la data de 29.12.2012 a infracțiunii de refuz de la prelevarea de mostre biologice.
În temeiul art. 67 NCP, raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) NCP, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce autovehicule din categoriile “A” și “B”, pe o durată de 3 ani, în condițiile art. 68 NCP.
În temeiul art. 65 alin. (1) NCP, raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) NCP, în condițiile art.65 alin.(3) NCP
În temeiul art. 274 alin.(1) NCPP, obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, în cuantum total de 600 lei.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare”.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, prima instanță a reținut următoarele :
„Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea nr. 128/P/2013 din data de 27.01.2014 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului A. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. (5) din OUG nr. 195/2002, republicată.
Prin actul de inculpare, s-au reținut următoarele:
La data de 29.12.2012, în jurul orelor 03:33 lucrători din cadrul I.P.J. Tulcea – Poliția Municipiului Tulcea – Biroul Rutier, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe . Tulcea, au oprit pentru verificare și control autoturismul marca Renault cu număr de înmatriculare DR 813 PW, condus de către învinuitul A. M., care se deplasa din direcția ..
Întrucât conducătorul auto emana vapori de alcool, a fost testat cu aparatul alcooltest în prezența martorului asistent Ș. M. C., stabilindu-se că avea o concentrație de 0,59 mg/l alcool pur în aerul expirat la orele 03:33, rezultat pe care a menționat că refuză să semneze.
Având în vedere valoarea rezultată în urma testării cu aparatul etilotest, s-a solicitat învinuitului A. M. de către organele de poliție să meargă la Serviciul Ambulanță Tulcea pentru recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Învinuitul s-a deplasat la spital însoțit de polițistul rutier, însă, după
desigilarea trusei standard de recoltare, a refuzat să se supună recoltării de probe biologice motivând că este alergic, fără a depune în acest sens vreun document justificativ.
De asemenea, conform buletinului de examinare clinică, învinuitul a
refuzat să colaboreze cu medicul serviciului de ambulanță pentru completarea în totalitate a secțiunii D a buletinului de examinare clinică.
Din procesul verbal de constatare a refuzului recoltării probelor biologice a rezultat faptul că învinuitului A. M. i-au fost aduse la cunoștință prevederile art. 88 alin. (6) din OUG nr. 195/2002, republicată, în sensul că este obligat să se supună recoltării probelor biologice întrucât a fost suspus testării cu un mijloc tehnic certificat rezultând o concentrație de peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, respectiv 0,59 mg/l alcool, precum și consecințele refuzului, fiind incidente dispozițiile art. 87 alin. (5) din OUG nr. 195/2002, republicată.
Totodată, art. 6 lit. a) din Normele metodologice privind prelevareaprobelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice, aprobate prin Ordinul nr. 376 din 10 aprilie 2006 al Ministrului Sănătății, prevede că pentru determinarea alcoolemiei se prelevează 2 (două) probe de sânge din venă la interval de o ora între prelevări, fiecare probă conținând 10 ml sânge, însă din procesul verbal încheiat la data de 31.12.2012 de către Serviciul Medico-legal Județean Tulcea a rezultat că trusele standard de prelevare a sângelui sunt neutilizate întrucât A. M. refuză prelevarea și refuză să semneze.
Din procesul-verbal de constatare a infracțiunii a rezultat că învinuitul a refuzat să-l semneze, iar ulterior nu a acceptat să dea o declarație olografă cu privire la condițiile săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. (5) din OUG nr. 195/2002, republicată, refuzând orice colaborare cu organele de cercetare penală.
Prin declarația din data de 22.08.2013, învinuitul A. M. a precizat, în prezența apărătorului său ales, că nu dorește să facă precizări, că va da o declarație, dacă consideră necesar, doar în fața procurorul și/sau a judecătorului, însă a menționat că recunoaște și regretă săvârșirea faptei, nu are probe de propus sau cereri de formulat.
Din declarația martorului asistent Ș. M. C. a rezultat că în data de 29.12.2012, în timp ce conducea autoturismul personal pe . Tulcea, a fost oprit de un echipaj de poliție care l-au întrebat dacă a consumat băuturi alcoolice.
Întrucât acesta a răspuns afirmativ, organele de poliție au oprit un alt autoturism condus de către învinuitul A. M. pentru a asista la testarea alcooscop a martorului, ocazie cu care au constatat că și învinuitul emana vapori de alcool.
Ambii au fost conduși la Serviciul de Ambulanță Tulcea, însă învinuitul a refuzat recoltarea probelor biologice motivând că este rezident în Italia, dar și să semneze documentele, deși i s-a adus la cunoștință că săvârșește infracțiunea de sustragere de la recoltarea probelor biologice.
Înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a înțeles să se prevaleze de prevederile art. 374 alin. (4) NCPP, depunând la dosarul cauzei o declarație notarială prin care recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina și nu solicită administrarea altor probe.
De asemenea, în ședința din data de 02.12.2014 instanța a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în Rechizitoriu din infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. (5) din OUG nr. 195/2002, republicată în infracțiunea prevăzută de art. 337 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 NCP, urmând să dispună prin prezenta asupra dispozițiilor legale mai favorabile inculpatului.
În fapt, la data de 29.12.2012, în jurul orelor 03:33, inculpatul A. M. a condus autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare DR 813 PW, pe drumurile publice din mun. Tulcea, mai exact din direcția ..
Fiind oprit de lucrătorii de poliție, întrucât prezenta halenă alcoolică, inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest, rezultând o alcoolemie de 0,59 mg/l alcool pur în aerul expirat.
În temeiul art. 88 alin. (6) din O.U.G. nr.195/2002, republicată a fost condus la Serviciul de Ambulanță Tulcea, unde inculpatul a refuzat recoltarea probelor de sânge, aspect consemnat atât în cererea de analiză din data de 29.12.2012 cât și în procesul-verbal de constatare a refuzului recoltării probelor biologice din aceeași dată, respectiv în procesul-verbal întocmit de Serviciul Medico-legal județean Tulcea nr. 1297/31.12.2012.
Situația de fapt descrisă rezultă din procesul-verbal de constatare a infracțiunii, declarația martorului Ș. M. C., rezultatul aparatului alcooltest din data de 29.12.2012, cererea de analiză, procesul-verbal de constatare a refuzului recoltării probelor biologice din aceeași dată, procesul-verbal întocmit de Serviciul Medico-legal județean Tulcea nr. 1297/31.12.2012, toate coroborate cu declarația de recunoaștere a faptei, depusă de inculpat în formă autentică.
În ceea ce privește legea penală mai favorabilă inculpatului, se reține că Noul Cod Penal stabilește limite de pedeapsă mai mici (închisoarea de la 1 la 5 ani) decât cele prevăzute de OUG nr. 195/2002, republicată (închisoarea de la 2 la 7 ani).
Ținând seama de poziția Curții Constituționale exprimată în cuprinsul Deciziei nr. 265/06.05.2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 372/20.05.2014, rezultă că doar aplicarea legii penale în ansamblul ei răspunde exigențelor constituționale, context în care instanța, pornind de la limitele și natura pedepsei principale în speța de față, va face aplicarea Noului Cod Penal.
Pe cale de consecință, instanța urmează să schimbe încadrarea juridică a faptei reținute în actul de sesizare din infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. (5) din OUG nr. 195/2002, republicată în infracțiunea prevăzută de art. 337 NCP, cu aplicarea art. 5 NCP”.
Împotriva susmenționatei hotărâri și în termen legal, a declarat apel apelantul inculpat A. M. .
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor formulate și din oficiu, conform art. 408 C. pr. pen., Curtea constată că apelul formulat de către apelantul inculpat A. M. este nefondat.
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului A. M., fiind îndeplinite condițiile impuse de art. 396 alin. 2 C. pr. pen. pentru pronunțarea unei soluții de condamnare.
Sub aspectul stării de fapt se constată că, în data de 29.12.2012, după ce a condus pe drumurile publice din municipiul Tulcea un autovehicul având o îmbibație alcoolică de 0,59 mg/l alcool pur în aerul expirat, inculpatul A. M. a refuzat să se supună recoltării probelor de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Situația de fapt astfel menționată rezultă din coroborarea ca mijloace de probă a procesului-verbal de constatare a infracțiunii, declarația martorului Ș. M. C., rezultatul aparatului alcooltest din data de 29.12.2012, cererea de analiză, procesul-verbal de constatare a refuzului recoltării probelor biologice din aceeași dată, procesul-verbal întocmit de Serviciul Medico-legal județean Tulcea nr. 1297/31.12.2012, toate coroborate cu declarația de recunoaștere a faptei, depusă de inculpat în formă autentică.
În apelul formulat, apelantul inculpat A. M. a solicitat schimbarea modalității de executare a pedepsei întrucât infracțiunea a fost comisă într-un moment de bucurie când s-a întors de la muncă din străinătate, nu a avut în vedere circumstanțele faptei care s-au materializat într-o pedeapsă privativă de libertate și se află la primul conflict cu legea penală.
S-a depus la dosarul cauzei declarația autentificată prin Încheierea nr_/19.12.2014 din conținutul căreia rezultă că inculpatul A. M. și-a exprimat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității.
Potrivit art. 74 C. pen. individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare se va realiza în raport cu gravitatea infracțiunii comise și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloace folosite, starea de pericol creată pentru valoarea socială ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs a altor consecințe ale infracțiunii, motivul comiterii infracțiunii și scopul urmărit, antecedentele penale ale inculpatului, conduita după comiterea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, situația familială și socială.
Criteriile menționate trebuie analizate cumulativ pentru a aprecia în concret pedeapsa ce trebuie aplicată în vederea atingerii scopului și funcțiilor pedepsei. Stabilirea circumstanțelor de comitere a faptelor și a urmărilor produse, precum și a datelor personale ale inculpatului trebuie identificate și analizate judicios, pentru a se stabili în ce măsură se justifică reținerea unor împrejurări drept circumstanțe atenuante judiciare.
Curtea apreciază că infracțiunea comisă de inculpatul A. M. prezintă un grad de pericol social concret sporit și nu justifică schimbarea cuantumului pedepsei aplicate și nici modalitatea de executare a acesteia.
În acest sens, Curtea are în vedere natura infracțiunii comise, valoarea socială prejudiciată în desfășurarea activității infracționale, ce privește derularea condițiilor de trafic rutier în condiții de siguranță, faptul că inculpatul A. M. a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare DR 813 PW pe drumurile publice din municipiul Tulcea sub influența băuturilor alcoolice, având o îmbibație alcoolică de 0,59 mg/l alcool pur în aerul expirat, punând în pericol siguranța sa și a celorlalți participanți la traficul rutier, ulterior refuzând recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, deși avea această obligație legală dar și frecvența comiterii de infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice. Se are în vedere și atitudinea procesuală manifestată de inculpatul A. M. care, pe parcursul desfășurării urmării penale, a manifestat o atitudine nesinceră, a refuzat cooperarea cu organele de cercetare penală refuzând să semneze procesul verbal de constatare a infracțiunii, procesul verbal de constatare a refuzului recoltării probelor biologice, buletinul de examinare clinică, rezultatul testării cu aparatul etilotest dar și să dea o declarație olografă în sensul de a relata condițiile de comitere a infracțiunii reținute în sarcina acestuia. Mai mult, a refuzat recoltarea de probe biologice motivând că este alergic, fără a depune documente justificative în acest sens.
Cu ocazia audierii pe parcursul desfășurării urmării penale, inculpatul A. M. a declarat că recunoaște și regretă săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina acestuia, însă și cu această ocazia a manifestat aceeași atitudine indiferentă față de situația în care se află, precizând că nu dorește să facă precizări, iar dacă va considera necesar o va face în fața procurorului sau/și a judecătorului.
Deși s-au emis mai multe citații și mandate de aducere, acestea nu au fost duse la îndeplinire întrucât inculpatul A. M. s-a sustras desfășurării procesului penal. Se are în vedere în cadrul individualizării judiciare a pedepsei și faptul că inculpatul A. M. nu este cunoscut cu antecedente penale.
Curtea apreciază că aplicarea unei pedepse neprivative de libertate nu constituie un drept al inculpatul ci o vocație, aplicarea unei măsuri alternative privării de libertate putând fi dispusă doar dacă scopul pedepsei poate fi atins fără executarea sancțiunii penale.
Având în vedere modalitatea concretă de comitere a infracțiunii, astfel cum a fost descrisă anterior dar și circumstanțele personale ale inculpatului A. M., Curtea apreciază că aplicarea unei pedepse orientată spre valori minime legale, în regim privativ de libertate, este de natură a realiza scopul preventiv și educativ al pedepsei.
Pe aceste motive, în baza art. 421 pct. 2 lit. b C. proc. pen. va respinge apelul declarat de către apelantul inculpat A. M., împotriva sentinței penale nr. 2189/11.12.2014, a Judecătoriei Tulcea, ca nefondat.
În baza art. 275 alin. 2 Cod proc.pen. va obliga inculpatul apelant A. M., la plata sumei de 500 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 2 lit. b C. proc. pen. respinge apelul declarat de către apelantul inculpat A. M., împotriva sentinței penale nr. 2189/11.12.2014, a Judecătoriei Tulcea, ca nefondat.
În baza art. 275 alin. 2 Cod proc.pen. obligă inculpatul apelant A. M., la plata sumei de 500 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Conform art.400 alin. 3 cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, C. D. C. J.
Grefier,
A. B.
Jud fond N N.
Red. dec. Jud. C.J. / 2ex/ 25.02.2015
| ← Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr.... | Tăinuirea (art. 221 C.p.). Decizia nr. 162/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
