Tăinuirea (art. 221 C.p.). Decizia nr. 162/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 162/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 8254/327/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.162/P
Ședința publică din 24.02.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – E. C. M.
Judecător - M. U.
Grefier – I. C.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror L. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de P. de pe lângă Judecătoria Tulcea și de inculpatul M. A. împotriva sentinței penale nr. 1961 din data de 13.11.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr._ /2014, având ca obiect tăinuirea (art. 221 cod penal).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 5.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 20.02.2015 și 24.02.2015, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 1961 din data de 13.11.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr._ /2014, s-a hotărât:
„În temeiul art.386 Cod proc.pen., schimbă încadrarea juridică din infracțiunea de tăinuire prev. de art.221 Cod pen. din 1969 în infr. de complicitate la furt, prev. de art.48 la art.228 alin.1 cu aplic. art.77 lit.d și art.35 alin.1 Cod penal, cu aplic. art.5 Cod penal.
În temeiul art.48 la art.228 alin.1 cu aplic. art.77 lit.d, art.35 alin.1 și art.5 Cod penal și cu aplic. art.396 alin.10 Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul M. A., CNP:_, fiul lui S. și D., născut la data de 09.03.1993 în mun.Tulcea, județul Tulcea, domiciliat în ., la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infr. de complicitate la furt în formă continuată (faptă din mai-iunie 2013).
În temeiul art.97 alin.1 Cod penal, anulează suspendarea executării pedepsei sub supraveghere de 8 luni închisoare, aplicată în baza art.335 alin.1 Cod penal cu aplic. art.5 Cod penal și art.396 alin.10 Cod proc.pen., prin Sentința penală nr.28/14.01.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosar nr._ rămasă definitivă prin Decizia penală nr.227/P/03.04.2014 a Curții de Appel C. (faptă din data de 08.06.2013).
În baza art.39 alin.1 lit.b rap. la art.38 alin.1 Cod penal, contopește cele două pedepse și aplică pedeapsa rezultantă de 1 an, 2 luni și 20 zile închisoare.
În baza art. 91 Cod penal, dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, stabilit conform dispozițiilor art.92 Cod pen.
În baza art.93 alin.1 Cod pen., obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Tulcea, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin.2 lit.b Cod pen., impune inculpatului să execute următoarea obligație: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Tulcea sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin.3 Cod pen., stabilește ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, ce se desfășura la Primăria comunei Nalbant, pe o durată de 90 zile.
În baza art.91 alin.4 Cod pen., se atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.96 Cod pen., privitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Admite în parte acțiunea civilă.
În temeiul art.397 alin.1 Cod proc.pen. rap. la art.1357 Cod civ., obligă pe inculpatul M. A. la plata către partea civilă I. V. a sumei de 4138,77 euro, cu titlu de daune materiale.
În temeiul art.276 Cod proc.pen., obligă inculpatul M. A. la plata către partea civilă I. V. a sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În temeiul art.398 raportat la art.274 alin.1 Cod proc.pen., obligă inculpatul la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de către stat.”
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
„Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea nr.2900/P/2013 din data de 06.11.2013, s-a pus în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată inculpatul M. A., pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prev. de art.221 Cod pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 11.11.2013, sub nr._ .
La dosar, a fost atașat dosarul penal nr.2900/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea.
Prin actul de sesizare al instanței, s-au învederat următoarele:
La data de 20.06.2013, numita I. V. a depus la P. de pe lângă Judecătoria Tulcea o plângere penală înregistrată sub nr. 2900/P/2013, prin care a sesizat faptul că deținea în locuința sa din loc. Trestenic, ., suma de_ lei și a constatat lipsa acestora. Aceasta a reclamat faptul că i-a sustras fiul acesteia, în vârstă de 14 ani, I. D., pentru a-i da numitului M. A. acesta promițându-i că-i va cumpăra un scuter. De asemenea, aceeași parte vătămată a depus la P. de pe lângă Judecătoria Tulcea o plângere penală înregistrată sub nr.2932/P/2013 împotriva numitului I. D. prin care a reclamat faptul că acesta din urmă a sustras din locuința acesteia suma de 4500 Euro.
Prin ordonanța din data de 15.07.2013, în temeiul disp. art. 34 lit. d din Cod proc.pen., s-au conexat cauzele penale înregistrate sub nr. 2900/P/2013 și 2932/P/2013 sub nr. 2900/P/2013.
Potrivit declarațiilor date de M. A., din data de 26.08.2013 și respectiv 31.10.2013, acesta a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, respectiv că în cursul lunii mai 2013 a primit suma de 200 lei și apoi de 3000 Euro de la numitul I. D. cunoscând că bunul provine din săvârșirea unei fapte de furt, acesta din urmă însușindu-i pe nedrept din locuința mamei sale, I. V., fără consimțământul acesteia. Din suma de 3000 de euro i-a dat numitului A. G. suma de 1900 lei, el rămânând cu diferența de bani, care a fost folosită pentru achiziționarea unui autovehicul marca Opel Astra pentru care a plătit suma de 2600 de Euro, autovehicul care a fost cumpărat pe numele lui B. M..
M. A. a cunoscut faptul că suma este sustrasă fără acordul părinților lui I. D.. Acesta a declarat faptul că, în momentul când I. D. i-a dat cei 3000 de Euro acesta din urmă a declarat în mod expres că tatăl său nu își va da seama de lipsa acestora deoarece are mai mulți bani. Din declarațiile date de A. G., rezultă că acesta cunoștea faptul că I. D. fară acordul părinților săi a sustras bani din casă. De asemenea, acesta a primit suma de 800 lei de la numitul M. A. pentru a-i preda lui I. D.. Acesta a mai declarat că, a auzit o convorbire telefonică purtată de I. D. și M. A. din care reieșea faptul că numitul I. D. trebuie să se întâlnească cu A. G., iar acesta din urmă l-a întrebat pe nepotul său I. D. despre ce este vorba, iar acesta din urmă a spus că a luat toți bani din casă și că i-a dat lui M. A.. Dup câteva ore, A. G. s-a întâlnit cu M. A. care i-a dat suma de 800 lei, spunându-i să i-o predea lui I. D.. De asemenea, A. G. a menționat faptul că numitul I. D. i-a spus faptul că el i-a dat banii lui M. A. pentru a-i plăti lui B. M.. Potrivit declarațiilor martorului I. D. din data 26.08.2013 și 22.10.2013 rezultă că în cursul lunii mai 2013 i-a dat lui M. A. o sumă de bani, în jur de 3000 de Euro, acesta din urmă cunoscând faptul că aceste sume de bani sunt sustrase fară drept de acesta din locuința părinților, fară acordul acestora. Conform declarației martorului B. M. din data de 23.10.2013 se confirmă faptul că învinuitul M. A. i-a plătit unui anume C. suma de 2600 de Euro, M. A. spunându-i lui B. M. că a câștigat suma de_ Lei la jocurile de noroc; cu această sumă de bani a achiziționat un autovehicul marca Opel Astra, cu nr. de înmatriculare_, actele efectuându-se pe numele lui B. M..
În cursul cercetării judecătorești, inculpatul a înțeles să se prevaleze de dispozițiile procesual penale privind judecata în formă simplificată, arătând că recunoaște fapta așa cum a fost descrisă în actul de sesizare al instanței, consimțind asupra soluționării cauzei doar în baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale (declarație – pag.48).
Apărătorul părții vătămate s-a opus aplicării procedurii simplificate de judecată, învederând faptul că s-ar impune schimbarea de încadrare juridică din infr. de tăinuire în infr. de complicitate la furt cu reținerea circumstanței agravante a săvârșirii infracțiunii cu un minor.
La data de 09.07.2014 a fost reaudiat inculpatul, care a declarat că a primit de la minorul I. D. (pe care-l cunoștea bine, fiind vecini) suma de 500 euro și respectiv 3000 Euro, pentru a-i schimba la o casă de schimb valutar. Inculpatul a recunoscut faptul că, cea mai mare parte din bani a folosit-o în interes personal. A achiziționat o mașină cu suma de 2500 euro.
De asemenea, s-a procedat la audierea martorilor: B. M., I. D. și A. G..
S-a administrat în probatoriu și Raportul de constatare criminalistică nr._/06.10.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, în luna mai 2013 inculpatul M. A. s-a întâlnit cu minorul I. D., întrebându-l printre altele dacă părinții săi mai dețin bani în casă, din cei obținuți ca despăgubire, sugerându-i acestuia să sustragă bani, pentru a avea de cheltuială. După câteva zile, minorul I. D. a găsit într-un șifonier, o poșetă în care se aflau mai multe bancnote de 500 euro. A luat o bancnotă de 500 euro pe care i-a dat-o lui M. A.. Inculpatul a schimbat în lei, acea bancnotă, din care a remis minorului suma de 800 lei, restul păstrându-l pentru sine. După câteva zile, inculpatul s-a reîntâlnit cu minorul sugerându-i din nou ca acesta să sustragă bani de acasă. Minorul s-a conformat și a mai sustras două bancnote de 500 euro, pe care le-a remis inculpatului, după care cei doi s-au deplasat la Tulcea. Inculpatul a schimbat suma de 1000 euro, în lei. O parte din bani i-au cheltuit împreună, iar privitor la restul rămas, inculpatul i-a promis minorului că urmează să cumpere un scuter, pe care să-l folosească împreună. A doua zi, inculpatul i-a spus minorului că nu mai are nici un ban, sugerându-i acestuia să sustragă și restul banilor. În aceste condiții, minorul a luat și restul banilor, respectiv suma de 3000 euro pe care a remis-o inculpatului. Acesta din urmă a restituit minorului doar suma de 800 lei, prin intermediul numitului A. G..
Această situație de fapt rezultă din coroborarea declarațiilor martorilor cu declarațiile inculpatului și concluziile raportului de constatare criminalistică nr._/06.10.2014, potrivit cărora inculpatul a prezentat un comportament simulat la întrebările:
-în perioada mai-iunie 2013, i-ai cerut lui I. D. să fure bani din casa părinților săi?
-l-ai ajutat în vreun fel pe I. D. să fure acei bani de acasă?
-i-ai promis lui I. D. că-i vei lua un scuter, din banii pe care ți i-a dat în perioada mai-iunie 2013?
În drept, fapta inculpatului M. A. care în perioada mai-iunie 2013, l-a determinat pe minorul I. D. de a sustrage bani de la domiciliul părinților, promițându-i acestuia că va tăinui această faptă și că va asigura minorului, diferite foloase materiale (bani de cheltuială, achiziționarea unui scuter) pe lângă faptul că a urmărit în mod direct de a-și însuși o parte de bani, întrunește elementele constitutive ale infr. de complicitate la furt, în formă continuată, cu reținerea circumstanței agravante a săvârșirii infracț. împreună cu un minor.
S-a reținut forma continuată a infracțiunii, întrucât inculpatul a săvârșit acțiunea de determinare a minorului de a sustrage banii, prin mai multe acte materiale însă în realizarea aceleiași rezoluții infracționale.
Spre deosebire de complicitatea la furt realizată prin promisiunea de tăinuire, realizată înaintea săvârșirii furtului de către minor – tăinuirea, se realizează prin primirea/dobândirea bunului provenit din infracțiune, după săvârșirea faptei prevăzută de legea penală și fără o promisiune anterioară făcută în acest sens autorului.
Or, câtă vreme s-a dovedit că autorul moral al furtului este inculpatul M. A. și întrucât fără acțiunea acestuia, minorul I. D. nu ar fi săvârșit fapta – denotă în mod evident că, inculpatul a săvârșit infr. de complicitate la furt și nicidecum de tăinuire.
Se impune a se preciza că infr. a fost comisă sub imperiul Codului penal din 1969.
La data de 01.02.2014, a intrat în vigoare Legea nr.286/2009 privind Codul penal, fiind abrogat cu această dată Codul penal din 1969.
Având în vedere prev. art.5 Cod penal, potrivit cărora în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă - instanța urmează să facă distincția, în această privință:
Potrivit dispozițiilor Codul penal din 1969, infracțiunea este prevăzută de art.26 - art.208 alin.1 cu aplic. art.75 lit.c și art.41 alin.2.
Pedeapsa pentru infracțiunea de complicitate la furt este închisoarea de la 1 la 12 ani.
Conform art.42 – infracțiunea continuatăse sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, la care se poate adăuga un spor de până la 5 ani.
Conform art.78 -în cazul în care există circumstanțe agravante, persoanei fizice i se poate aplica o pedeapsă până la maximul special. Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un spor de până la 5 ani, care nu poate depăși o treime din acest maxim.
Potrivit dispozițiilor Codului penal actual, infracțiunea este prevăzută de art.48 – art.228 alin.1 cu aplic. art.77 lit.d și art.35 alin.1.
Pedeapsa pentru infracțiunea de complicitate la furt este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă.
Conform art.36 alin.1 - infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii.
Conform art.78 alin.1 - în cazul în care există circumstanțe agravante, se poate aplica o pedeapsă până la maximul special. Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un spor până la 2 ani, care nu poate depăși o treime din acest maxim, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult o treime din maximul special.
Se observă cu ușurință faptul că regimul sancționator prevăzut de actualul Cod penal este mai blând.
Urmează a fi avută în vedere și Decizia Curții Constituționale nr.265/06.05.2014, potrivit căreia: dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Curtea Constituțională a statuat că, pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile trebuie avute în vedere o . criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale, ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici. Aceste elemente de analiză, vizează în primul rând condițiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală și, în sfârșit, criteriul pedepsei. Aplicarea legii penale mai favorabile nu înseamnă aplicarea dispozițiilor mai blânde; nu se pot combina prevederi penale anterioare cu cele din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia.
Pentru aceste considerente, instanța urmează a se raporta doar la prevederile Codului penal actual, în considerația legii penale mai favorabile.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al conținutului constitutiv al infracțiunii s-a realizat prin acțiunea de determinare a autorului de a lua banii, fără consimțământul persoanei vătămate; urmarea imediată rezidă din prejudiciul cauzat iar legătura de cauzalitate a fost dovedită, cu probatoriul administrat în cauză.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.16 alin.3 lit.a Cod penal, acesta având reprezentarea faptei comise și a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului părții vătămate, urmărind producerea rezultatului.
De asemenea, se reține că fapta săvârșită de inculpat este nejustificată (nefiind identificat niciunul din cazurile justificative prev. la art.19-art.22 cod pen.) și imputabilă acestuia.
Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod proc.pen., în sensul că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța va aplica o pedeapsă, corespunzătoare criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.74 Cod penal, respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite ; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit ; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului ; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal ; nivelul de educație, vârstă, stare de sănătate, situație familială și socială.
Din conținutul cazierului judiciar rezultă că inculpatul a făcut obiectul cercetării penale în dos. 2853/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, pentru săvârșirea unei infracțiuni de conducere fără permis, prev. de art.86 alin.1 din OUG 195/2002.
Prin Sentința penală nr.28/14.01.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosar nr._ rămasă definitivă prin Decizia penală nr.227/P/03.04.2014 – M. A. a fost condamnat la o pedeapsă de 8 luni închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere, pentru săv. infr. de art.336 alin.1 Cod penal cu aplic. art.5 Cod pen. și art.396 alin.10 Cod proc.pen.(faptă din data de 08.06.2013).
Se mai reține că, inculpatul a avut o atitudine cooperantă cu organele judiciare,pe tot parcursul procesului penal, sub rezerva percepției inculpatului asupra faptei comise.
Acesta a consimțit să presteze o activitate lucrativă neremunerată, în folosul comunității.
Ținând cont de toate aceste elemente, instanța va proceda de următoarea manieră:
Astfel, în temeiul art.386 Cod proc.pen., se va dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.221 Cod pen. din 1969 în infr. prev. de art.48 la art.228 alin.1 cu aplic. art.77 lit.d și art.35 alin.1 Cod penal și cu aplic. art.5 Cod penal.
În temeiul art.48 la art.228 alin.1 cu aplic. art.77 lit.d, art.35 alin.1 și art.5 Cod penal, va condamna pe inculpatul M. A. la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infr. de complicitate la furt în formă continuată (faptă din mai-iunie 2013).
Având în vedere că, infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr.28/14.01.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosar nr._ rămasă definitivă prin Decizia penală nr.227/P/03.04.2014 – în temeiul art.97 alin.1 Cod penal se va dispune anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei de 8 luni închisoare.
În temeiul art.39 alin.1 lit.b rap. la art.38 alin.1 Cod penal, se vor contopi cele două pedepse, se va aplica pedeapsa cea mai grea, respectiv de 1 an închisoare la care se va adăuga 1/3 din pedeapsa de 8 luni închisoare, respectiv 2 luni și 20 zile, rezultând o pedeapsă de 1 an, 2 luni și 20 zile închisoare.
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța reține dispozițiile art.91 Cod penal, conform cărora se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
-pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani;
-inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția cazurilor prevăzute în art.42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;
-inculpatul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității;
-în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă chiar și fără executarea acesteia, întrucât inculpatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Astfel, instanța consideră că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de legiuitor: pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre fiind de 1 an, 2 luni și 20 zile închisoare, inculpatul nu a fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului
De aceea, instanța are convingerea că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea în regim de detenție a pedepsei aplicate.
Față de aceste considerente, în baza art. 91 Cod penal, va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și va stabili un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen. va obliga inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Tulcea, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin.2 lit.a Cod pen., va impune inculpatului să execute următoarea obligație: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În opinia instanței este necesară executarea acestei obligații, în vederea reinserției sociale a inculpatului, pe fondul perseverenței infracționale de care a dat dovadă.
În baza art. 93 alin.3 Cod pen., se va stabili ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității ce se desfășura la Primăria comunei Nalbant, pe o durată de 90 zile.
În baza art.91 alin.4 Cod pen., se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.96 C. pen., privitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere:
- dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei.
- dacă până la expirarea termenului de supraveghere persoana supravegheată nu îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei, afară de cazul în care persoana dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească.
- dacă pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune, descoperită până la împlinirea termenului și pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei. Pedeapsa principală pentru noua infracțiune se stabilește și se execută, după caz, potrivit dispozițiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară.
Privitor la acțiunea civilă:
În raport de situația de fapt reținută prin prisma probelor administrate, instanța apreciază că sunt aplicabile dispozițiile art.1357 C.civ. conform cărora cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să-l repare, fiind îndeplinite condițiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, prin existența faptei ilicite cauzatoare de prejudicii, implicarea inculpatului în comiterea acesteia, legătura de cauzalitate dintre elementele subscrise și vinovăția acestuia.
Partea vătămată I. V. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 4500 euro.
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că partea civilă a suferit prejudiciul reclamat, recunoscut de altfel și de inculpat însă nu se poate ignora că, din această sumă de 4500 euro, inculpatul a predat minorului I. D. (autorul faptei) suma de 1600 lei.
Pentru aceste considerente se va admite în parte acțiunea civilă, iar inculpatul va fi obligat la plata sumei de 4138,77 euro (4500 euro – 1600 lei, respectiv 361,23 euro – la cursul BNR 1 euro = 4.1293 lei).
De asemenea, inculpatul va fi obligat și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către partea civilă (cf. chitanței 82/12.12.2013).
Referitor la cheltuielile judiciare:
În temeiul art.398 raportat la art.274 alin.1 Cod proc.pen., va obliga pe inculpat la plata sumei de 500 lei (200 lei-din cursul urmăririi penale și 300 lei-din cursul judecății).”
În termen legal, împotriva acestei sentințe penale a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Tulcea și de inculpatul M. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele cuprinse în partea introductivă a prezentei decizii.
La Curtea de Apel Constanta cauza a fost înregistrată sub același număr.
Examinând legalitatea și temeinicia sentintei penale nr. 1961 din data de 13.11.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr._ /2014 prin prisma criticilor aduse de apelanți și sub toate aspectele prev. de art. 417 al. 1, 2 cod pr. penală, curtea constată următoarele:
Printr-o analiză judicioasa a ansamblului probator administrat in cauză, prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, vinovăția inculpatului, dând faptei comisă de acesta încadrarea juridică legală.
Sub aspectul situației de fapt, curtea constată că prima instanță a reținut în mod corect că, în perioada mai – iunie 2013 inculpatul M. A. l-a determinat pe minorul I. D. să sustragă bani de la domiciliul părinților, promițându-i ca va tăinui aceasta faptă și că va asigura minorului diferite foloase materiale (bani de cheltuială, achiziționarea unui scuter), pe lângă faptul că a urmărit în mod direct de a-și însuși o parte din bani, faptă reținută ca îndeplinind elementele constitutive a infracțiunii de complicitate la furt în formă continuată cu circumstanța agravantă a săvârșirii infracțiunii împreună cu un minor.
De altfel, apelanții nu au contestat starea de fapt și nici încadrarea juridică dată faptei imputată inculpatului.
Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 5 cod penal, apreciind corect că legea penală mai favorabilă în cauză este codul penal în vigoare, pentru motivele bine reținute în considerentele hotărârii.
Critica ambilor apelanți vizează greșita individualizare a pedepsei la care a fost condamnat inculpatul. P. de pe lângă Judecătoria Tulcea susține că pedeapsa este prea blândă în raport de modalitatea comiterii, de scopul urmărit, în sensul că a determinat pe minorul I. D. să sustragă bani de la domiciliul părinților, promițându-i că îi va asigura diferite foloase materiale și urmărind să-și însușească o parte din acești bani.
Deși în notele scrise parchetul a criticat și încadrarea juridică dată faptei de prima instanță, în dezbateri nu a mai susținut acest motiv de apel.
Apelantul inculpat susține dimpotrivă, că pedeapsa aplicată de instanța fondului este prea mare în raport de circumstanțele comiterii și de circumstanțele personale ale acestuia, astfel că solicită aplicarea disp. art. 83 c.p. în sensul amânării aplicării pedepsei.
În subsidiar, critică și faptul că termenul de supraveghere de 4 ani stabilit de instanța fondului este un termen prea mare în raport de fapta săvârșită.
Curtea analizând criticile aduse de apelanți hotărârii fondului, constată că prima instanță a ținut seama de criteriile prev. de art. 74 Cod penal, în raport de gravitatea faptei comise și de periculozitatea infractorului, respectiv:
a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii precum și mijloacele folosite;
b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;
d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;
e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
f) conduita după săvârșirea infracțiunii si in cursul procesului penal;
g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Ca atare, în cauză, curtea constată că pedeapsa aplicată este atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare, de natură să îndeplinească cerințele prevăzute de lege pentru realizarea scopului pedepsei și a funcțiilor acesteia, respectiv, acelea de măsură reală de constrângere, de reeducare a inculpatului și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.
Concluzionând, curtea reține că hotărârea supusă controlului judiciar de față este legală și temeinică sub aspectul cuantumului și al modalității de executare, fiind criticabilă doar cu privire la termenul prea mare de 4 ani de executare a pedepsei sub supraveghere, raportat la circumstanțele personale ale inculpatului, tânăr în vârstă de 21 ani la data comiterii faptei, are studii 11 clase, necăsătorit, fără antecedente penale, infractor primar, cu o conduită sinceră în cursul procesului penal, recunoscând și regretând fapta comisă.
În cauză nu se justifică amânarea aplicării pedepsei în raport de gradul relativ ridicat de pericol social al faptei reținută în sarcina inculpatului, reliefat de împrejurările și modul comiterii, scopul urmărit, inculpatul determinându-l pe minorul I. D. în vârstă de 14 ani, fiul părții civile I. V., să sustragă din locuința părintească suma de 4500 euro, promițându-i că-i va cumpăra un scuter, urmărind de fapt însușirea unei părți însemnate din această sumă - prejudiciu nerecuperat, aspecte față de care curtea apreciază nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 83 cod penal.
Pentru aceste considerente, curtea constată că în cauză nu sunt reliefate motive care să formeze convingerea instanței, în sensul solicitat de parchet, acela al majorării cuantumului pedepsei.
Dimpotrivă, pentru motivele mai sus arătate, în speță, se justifică reformarea hotărârii fondului, doar sub aspectul reducerii termenului de supraveghere a executării pedepsei, care este mult prea mare, în raport de gravitatea faptei comise.
Față de cele ce preced, curtea, în baza art.421 alin.1 pct.1 lit. b cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Tulcea împotriva sentinței penale nr.1961/13.11.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosar nr._ .
În baza art.421 alin.1 pct.2 lit. a cod procedură penală, va admite apelul formulat de apelantul inculpat M. A. împotriva sentinței penale nr.1961/13.11.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosar nr._,
În baza art.423 alin.2 cod procedură penală, va desființa în parte sentința penală nr.1961/13.11.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosar nr._ și rejudecând va reduce termenul de supraveghere stabilit conform art.92 cod penal de la 4 ani la 2 ani și 6 luni.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe dacă nu sunt contrare prezentei decizii.
În baza art.275 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 alin.1 pct.1 lit. b cod procedură penală,
Respinge ca nefondat apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Tulcea împotriva sentinței penale nr.1961/13.11.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosar nr._ .
În baza art.421 alin.1 pct.2 lit. a cod procedură penală,
Admite apelul formulat de apelantul inculpat M. A. împotriva sentinței penale nr.1961/13.11.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosar nr._,
În baza art.423 alin.2 cod procedură penală,
Desființează în parte sentința penală nr.1961/13.11.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosar nr._ și rejudecând dispune:
Reduce termenul de supraveghere stabilit conform art.92 cod penal de la 4 ani la 2 ani și 6 luni.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe dacă nu sunt contrare prezentei decizii.
În baza art.275 alin.3 cod procedură penală,
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă,
Pronunțată în ședință publică, azi 24.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
E. C. M. M. U.
GREFIER,
I. C.
Jud. fond. V. I.
Red.jud.dec. M.U.
5 ex./30.03.2015
| ← Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 148/2015.... | Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 161/2015.... → |
|---|
