Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 838/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 838/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 26408/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 838/P
Ședința publică de la 29 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. D. M.
Judecător - C. C.
Cu participarea: Grefier - C. A.
Ministerului Public prin procuror I. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-au luat în examinare apelurile penale formulate împotriva sentinței penale nr.94 din 03.02.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ de:
- P. DE PE L. JUDECĂTORIA C. și inculpatul:
- B. D. G., fiul lui D. și E., născut la data de 06.10.1963, în C., domiciliat în C., .. 51A, studii medii, necăsătorit, fără ocupație, fără loc de muncă, cu antecedente penale, CNP_, trimis în judecată sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 87 al.1 din OUG 195/2002.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10 septembrie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 11 septembrie 2015, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 94/03.02.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ s-au hotărât următoarele:
În baza art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 condamnă inculpatul B. D. G. (fiul lui D. și E., născut la data de 06.10.1963, în C., domiciliat în C., .. 51A, studii medii, necăsătorit, fără ocupație, fără loc de muncă, cu antecedente penale, CNP_) la pedeapsa de 1 an închisoare.
Pedeapsa aplicată inculpatului se va executa în regim de detenție potrivit art. 57 C.pen.
În baza art. 71 C.penal 1969 interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a doua si lit.b C.penal.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.penala obligă inculpatul la plata sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că la data de 19.05.2012, deși consumase anterior băuturi alcoolice, inculpatul B. D. G. s-a urcat la volanul autoturismului marca Daewoo Matiz cu nr. de înmatriculare_ și când se afla pe .. C., în timpul unei manevre de dat înapoi, a fost implicat într-un accident rutier soldat cu pagube materiale, în sensul că a tamponat partea din față stânga a autoturismului marca Skoda O. cu nr. de înmatriculare_ condus de martorul P. L., în care se mai aflau martorii S. E. și S. G.. (proces verbal de cercetare la fața locului, declarații martori P. L. și S. G.)
La fața locului s-au prezentat organele de poliție și întrucât inculpatul emana halenă alcoolică, au procedat la testarea acestuia cu aparatul etilotest, rezultatul fiind 0,97 mg/l alcool pur în sânge, motiv pentru care a fost condus la Spitalul Clinic Județean de Urgență C. pentru recoltarea probelor biologice de sânge, rezultatul fiind o îmbibație alcoolică de 2,30 gr 0/00 la prima probă și 2,15 gr 0/00 la prima probă. (B. nr.629-630/A12/22.05.2012 emis de S.M.L. C.).
În faza de urmărire penală inculpatul a dat declarații prin care a recunoscut fapta comisă. În faza judecății, inculpatul a solicitat judecarea în procedură simplificată, fără a se administra probele din faza de urmărire penală. Ulterior, în cursul concluziilor pe fondul cauzei, avocatul inculpatului a susținut că inculpatul nu a condus autoturismul, însă a solicitat aplicarea procedurii simplificate întrucât altfel nu ar fi putut beneficia de reducerea pedepsei, raportat inclusiv la situația sa juridică (condamnat anterior pentru comiterea altei fapte).
Instanța a procedat la luarea unei declarații inculpatului, acesta susținând că nu a condus autoturismul, ci că se afla parcat, iar autoturismul condus de martorul P. L. a acroșat autoturismul său, întrucât s-a prins de cârligul de remorcare.
Analizând declarația inculpatului instanța a constatat că aceasta este în vădită contradicție cu restul materialului probator și în ciuda evidenței inculpatul susține contrariul având intenția clară de a induce în eroare instanța de judecată. Astfel, din declarațiile celor trei martori a căror obiectivitate nu poate fi contestată, rezultă că inculpatul era angrenat într-o manevră de mers înapoi la momentul impactului cu autoturismul condus de martorul P. L..
Prin urmare, din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, instanța a constatat că fapta există, constituie infracțiune si a fost săvârșită de inculpatul B. D. G..
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanta a avut in vedere criteriile prev. de art. 74 C.pen., si anume: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite – inculpatul a efectuat o manevră periculoasă punând în pericol circulația rutieră și pietonală; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită – a creat o stare gravă de pericol pentru traficul rutier și pietonal, pentru sentimentului de siguranță publică a persoanelor; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit – gravitatea infracțiunii rezultă din faptul că inculpatul nu a comis-o cu un motiv sau scop aparent, ci doar pe fondul consumului de alcool, element de natură a evidenția și pe viitor pericolul de reiterare a comportamentului infracțional, în cazul în care pedeapsa nu își va atinge scopul; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului – acesta este cunoscut cu antecedente penale, fiind anterior condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni la regimul rutier, element de natură a reflecta gradul ridicat de incorigibilitate infracțională a acestuia; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială – acesta are 50 ani, studii medii, este necăsătorit, nu are ocupație.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse de 1 an închisoare, care se va executa în regim de detenție, singura în măsură să asigure rolul preventiv – educativ al pedepsei.
Împotriva sentinței penale nr. 94/03.02.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria C. și inculpatul B. D. G..
P. de pe lângă Judecătoria C. a criticat omisiunea aplicării dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, în condițiile în care prima instanță a admis cererea inculpatului de aplicarea a procedurii privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii; omisiunea pronunțării asupra schimbării încadrării juridice solicitată de inculpat; omisiunea pronunțării asupra anulării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 43/2013 a Judecătoriei C..
Inculpatul B. D. G. a solicitat reducerea pedepsei aplicate, în condițiile suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelanți, precum și din oficiu, conform art. 420 C. Pr. P.., curtea constată următoarele:
Inculpatul B. D. G. a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, întrucât la data de 19.05.2012 inculpatul B. D. G. a condus autoturismul marca Daewoo Matiz cu nr. de înmatriculare_ pe .. C., având în sânge o îmbibație alcoolică de 2,30 gr 0/00 la prima probă și 2,15 gr 0/00 la prima probă, conform B. nr.629-630/A12/22.05.2012 emis de SML C..
La termenul din data de 11.11.2014 prima instanță a adus la cunoștință inculpatului dispozițiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, în sensul că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, beneficiind de dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, respectiv reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă.
Inculpatul a declarat că recunoaște fapta reținută în sarcina sa și solicită să fie judecat în condițiile procedurii privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii. Inculpatul a fost ascultat de prima instanță, potrivit art. 375 alin. 1 Cod procedură penală, declarând că recunoaște în totalitate fapta reținută în actul de sesizare, constând în aceea că în data de 19.05.2012 a condus autoturismul marca Daewoo Matiz cu nr. de înmatriculare_ pe .. C., după ce a consumat băuturi alcoolice; a declarat că nu contestă alcoolemia și dorește să fie judecat pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Prima instanță a apreciat îndeplinite condițiile prev. de art. 375 Cod procedură penală și a admis cererea inculpatului de judecarea a cauzei în condițiile art. 375 Cod procedură penală, acordând cuvântul pentru dezbateri.
În cursul dezbaterilor inculpatul a precizat că nu a condus autoturismul, care era doar parcat, ceea ce a determinat prima instanță să întrerupă dezbaterile și să audieze inculpatul, care de această dată a precizat că nu a condus autoturismul, deoarece nu a mai apucat să îl conducă, fiind lovit de un alt autoturism. Având în vedere modificarea poziției procesuale a inculpatului, prima instanță a dispus judecarea cauzei potrivit procedurii obișnuite și a administrat probe.
Curtea constată că prima instanță în mod greșit a procedat la judecarea potrivit procedurii de drept comun, întrucât modificarea poziției procesuale a inculpatului B. D. G., în cursul dezbaterilor, nu putea conduce la abandonarea judecării cauzei potrivit dispozițiilor art. 375 Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii.
Inculpatul are dreptul de a solicita judecarea cauzei numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, beneficiind de dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, iar în cazul în care formulează o astfel de solicitare instanța trebuie să procedeze la ascultarea inculpatului, ia concluziile procurorului și a celorlalte părți, după care se pronunță asupra cererii.
Instanța poate admite cererea atunci când inculpatul solicită aceasta și recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa și dacă instanța apreciază că probele sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, cu excepția cazului în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață. Aceste condiții sunt reglementate în art. 349 alin. 2 Cod procedură penală.
În ipoteza în care inculpatul formulează solicitarea de a fi judecat potrivit procedurii simplificate, urmare recunoașterii învinuirii, iar instanța admite cererea, nu mai este posibil a se reveni de către prima instanță asupra procedurii de judecată, chiar dacă în cursul dezbaterilor inculpatul își schimbă poziția procesuală și neagă săvârșirea faptei.
Inculpatul are dreptul de a recunoaște învinuirea și de a solicita aplicarea procedurii simplificate, iar după admiterea cererii de către instanță solicitarea sa de a fi judecat conform procedurii simplificate devine irevocabilă, neavând posibilitatea de a reveni asupra solicitării de aplicare a procedurii simplificate fie direct, fie prin adoptarea unei poziții procesuale de negare a faptelor care să fie în contradicție cu procedura simplificată. Este real că dispozițiile procedurale nu reglementează explicit caracterul irevocabil al consimțământului inculpatului de aplicare a procedurii simplificate, însă o astfel de concluzie trebuie acceptată, având în vedere că în ipoteza în care ar fi existat posibilitatea revenirii trebuie reglementată de legiuitor, dar luând în considerare și caracterul interlocutoriul al încheierii de admitere al cererii, precum și pentru a descuraja conduite procesuale abuzive ale inculpaților. Acceptarea posibilității modificării poziției procesuale, cu consecința aplicării procedurii comune de judecată, ar permite inculpatului să acționeze de această manieră inclusiv în calea de atac a apelului, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe pentru a se aplica procedura comună de judecată, ceea ce nu ar putea fi primit, inculpații putând în această modalitate să tergiverseze soluționarea cauzei și să întârzie o eventuală soluție de condamnare.
În cazul în care, după exercitarea unui drept procesual, s-a dorit să se acorde posibilitatea părții de a renunța la dreptul procesual, s-a prevăzut expres această posibilitate, cum este în cazul renunțării la pretențiile civile, renunțării la apel sau contestație.
Ca atare, curtea reține că prima instanță nu trebuia să aplice procedura de judecată de drept comună, fiind ținută de soluția de admitere a cererii inculpatului de a fi judecat potrivit procedurii simplificate, urmare recunoașterii învinuirii, așa încât judecata trebuia să se desfășoare în condițiile art. 375 Cod procedură penală, cu consecința aplicării prevederilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
În cauză a fost întemeiat admisă cererea de aplicarea a procedurii prev. de art. 375 Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii, exclusiv pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, care în speța prezentă oferă elemente suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
Din mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală rezultă că în data de 19.05.2012 inculpatul a condus autoturismul marca Daewoo Matiz cu nr. de înmatriculare_ pe .. C., având în sânge o îmbibație alcoolică de 2,30 gr 0/00 la prima probă, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui autoturism de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prev. de art. 87 al.1 din OUG 195/2002.
Din buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 629 - 630/A12/22.05.2012 emis de S.J.M.L. C. rezultă că inculpatul a avut o alcoolemie de 2,30 g %0 la prima probă recoltată la ora 23,05, respectiv 2,15 %0 la a doua probă recoltată la ora 00,05.
În procesul verbal de depistare a inculpatului, semnat de inculpat, se menționează declarația acestuia, în sensul că pentru a coborî de pe trotuar, unde parcase autoturismul, a efectuat o manevră de mers înapoi, lovind un alt autoturism care era în așteptare la semafor. Martorii S. C. Olimp și Memet Ervin, care au asistat la depistarea inculpatului confirmă declarațiile inculpatului de la momentul depistării.
Martorul P. L., conducătorul autoturismului marca Skoda O. cu nr. de înmatriculare_, declară că aștepta la semafor, moment în care autoturismul pe care în conduce a fost lovit de autoturismul condus de inculpat, care a efectuat o manevră de mers înapoi. În același sens sunt și declarațiile martorilor S. E. și S. G., pasageri în autoturismului marca Skoda O. cu nr. de înmatriculare_ .
Se constată că este dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă săvârșirea infracțiunii de către inculpat, pe baza probele administrate în faza de urmărire penală; inculpatul a condus autoturismul pe o distanță de câțiva metri, deplasarea sa fiind întreruptă de lovirea altui autoturism, în condițiile în care avea o alcoolemie peste 2,00 g %0.
Având în vedere argumentele prezentate, se impune a se reține aplicarea dispozițiilor art. 375 Cod procedură penală și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, urmând a nu se avea în vedere mijloacele de probă administrate în cursul judecății în primă instanță, care oricum nu schimbă starea de fapt, iar inculpatul va beneficia de cauza legală de reducere a limitelor speciale de pedeapsă.
Prima instanță a omis să se pronunțe asupra cererii inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 în infracțiunea prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal, urmând ca cererea să fie soluționată de curte. Inculpatul a formulat de cererea de schimbare a încadrării juridice la termenul din 11.11.2014, apreciind că legea penală actuală este legea mai favorabilă; prima instanță a menționat în încheierea de ședință din 11.11.2014 că se va pronunța asupra cererii de schimbare a încadrării juridice odată cu fondul cauzei, dar ulterior a omis să se pronunțe.
Cererea inculpatului B. D. G. de schimbare a încadrării juridice nu este întemeiată.
Curtea constată că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Noul Cod Penal (Legea nr. 286/2009), care necesită examinarea noilor dispoziții pentru a stabili legea care este mai favorabilă inculpatului, întrucât prevederile art. 5 Cod penal obligă la aplicarea legii penale mai favorabile, atunci când de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale.
Urmare a Deciziei nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 20 mai 2014, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, urmează ca stabilirea legii penale mai favorabile să se realizeze conform criteriului evaluării globale.
Conform legii vechi, fapta inculpatului B. D. G. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 ( pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani ).
În actualul Cod penal, infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului are corespondent în prezent în art. 336 alin. 1 Cod penal și este pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani sau amendă.
Aceste limite speciale de pedeapsă se reduc cu o treime, în cazul pedepsei închisorii și cu o pătrime, în cazul pedepsei amenzii, conform art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, urmare a aplicării dispozițiilor privind procedura în cazul recunoașterii învinuirii.
În măsura în care instanța se orientează către aplicarea pedepsei închisorii, nu se constată diferențe între cele două legi penale succesive, din punct de vedere al condițiilor de existență a infracțiunii și a limitelor de pedeapsă. Se constată că doar infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului este pedepsită mai ușor în actualul Cod Penal, dar numai în măsura în care instanța se orientează către pedeapsa amenzii penale, astfel că actuala reglementare are caracterul unei legi penale mai favorabile exclusiv în această ipoteză.
În măsura în care instanța se orientează către aplicarea pedepsei închisorii, nu se constată diferențe între cele două legi penale succesive, din punct de vedere al condițiilor de existență a infracțiunii și a limitelor de pedeapsă.
Curtea apreciază că se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea, astfel că legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1968, dat fiind că în ipoteza concursului de infracțiuni nu este obligatorie aplicarea unui spor de pedeapsa, spre deosebire de Codul penal actual care, în cazul pedepselor cu închisoarea aplicate pentru infracțiuni concurente, impune aplicarea unui spor obligatoriu de o treime din celelalte pedepse ( art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal ). Curtea va aplica un spor de pedeapsă inculpatului, dar într-un cuantum mai mic de o treime, astfel că, la limite speciale de pedeapsă egale în cele două legi penale succesive, este evident mai favorabilă dispoziția din Codul penal din 1968 care permite aplicarea unui spor mai mic de pedeapsă.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, prima instanță a dat dovadă de o indulgență excesivă față de inculpat, aplicând o pedeapsă egală cu minimul special.
În stabilirea unei pedepse care să reflecte scopul și funcțiile pedepsei, prin raportare la aceste criterii generale de individualizare, este necesar a se examina cumulativ circumstanțele reale de comitere a faptei, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului.
Fapta comisă, urmarea produsă, persoana inculpatului conturează un pericol social ridicat al faptei, concretizat în punerea în primejdie a siguranței circulației pe drumurile publice, ceea ce justifică aplicarea unei pedepse majorate.
Inculpatul s-a deplasat în interiorul mun. C., a avut o îmbibație alcoolică ridicată, ceea ce a creat un real pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice. În opinia curții, inculpatul a dat dovadă de un comportament deosebit periculos prin conducerea autoturismului cu o valoarea a alcoolemiei de 2,30 g 0/00 alcool pur în sânge, punând într-un real pericol siguranța circulației pe drumurile publice. În aprecierea gravității faptei curtea are în vedere și frecvența ridicată a acestui gen de infracțiuni, ceea ce impune o sancționare corespunzătoare, pentru a descuraja pe viitor asemenea conduite periculoase pentru siguranța circulației pe drumurile publice și evitarea producerii unor evenimente rutiere, care în multe situații se produc pe fondul consumului de băuturi alcoolice.
Conducerea unui autoturism pe drumurile publice în circumstanțele în care a făcut-o inculpat demonstrează afectarea siguranței circulației pe drumurile publice. Incriminarea faptei de a conduce autovehicule pe drumurile publice, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita de 0,80 ‰, a fost determinată tocmai de efectele pe care alcoolul le are asupra aptitudinii conducătorului auto de a reacționa în parametrii optimi la situațiile care pot apărea în trafic, în așa fel încât traficul rutier să se desfășoare în condiții de siguranță. În condițiile în care consumul de alcool diminuează posibilitățile conducătorului auto de a reacționa prompt în trafic, la o valoare a alcoolemiei de 2,30 g %o siguranța traficului rutier a fost semnificativ perturbată prin fapta inculpatului, dovadă fiind accidentul rutier produs. Inculpatul a condus o distanță foarte scurtă doar pentru a produs accidentul rutier, dar intenția sa era să conducă o distanță mai mare, în interiorul mun. C., pe străzi intens circulate, probabil pentru a reveni la domiciliul său. Inculpatul nu a fost în măsură să conducă în
Inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, a suferit anterior trei condamnări la pedepse privative de libertate tot pentru conducerea unui autoturism cu o îmbibație alcoolică peste limită legală, ceea ce arată perseverența inculpatului în încălcarea normelor rutiere chiar și după ce a executat pedepsele în regim privativ de libertate.
Perseverența sa infracțională și gravitatea faptei justifică aplicarea unei pedepse în cuantum de 1 an și 3 luni închisoare, în încercarea de a determina o schimbare comportamentală a inculpatului și o reconsiderare a atitudinii față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și muncă, dar și pentru a asigura funcția represivă a pedepsei. La stabilirea pedepsei curtea a avut în vedere limitele speciale de pedeapsă reduse potrivit art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
Curtea mai constată că prin sentința penală nr. 43/15.01.2013 a Judecătoriei C. ( definitivă prin nerecurare la data de 05.02.1013 ) inculpatul B. D. G. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare, în condițiile art. 861 Cod penal din 1968, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, fapte comise în data de 26.11.2012.
Se constată că infracțiunea din prezenta cauză a fost comisă în data de 19.05.2012, anterior comiterii infracțiunilor pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 43/15.01.2013 a Judecătoriei C., infracțiunile fiind concurente.
Potrivit art. 865Cod penal din 1968, dispozițiile art. 85 alin. 1 și 2 se aplică în mod corespunzător și în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere. În art. 85 alin. 1 Cod penal din 1968 se prevede că atunci când se descoperă că cel condamnat mai săvârșise o infracțiune înainte de pronunțarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiționată a executării pedepsei se anulează, aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni sau recidivă.
Conform art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, regimul suspendării executării pedepsei, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969, astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 85 Cod penal din 1968.
Având în vedere că inculpatul B. D. G. a mai săvârșit o infracțiune înainte de pronunțarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 43/15.01.2013 a Judecătoriei C., se impune anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, operațiune omisă a fi efectuată de prima instanță, deși i se solicitase explicit.
În continuare, întrucât infracțiunile sunt concurente, se va descontopi pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului B. D. G. prin sentința penală nr. 43/15.01.2013 a Judecătoriei C. în pedepsele componente de 6 luni închisoare și 1 an și 6 luni închisoare, după care se vor contopi toate cele trei pedepse, urmând a se spori cu 4 luni pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
Curtea consideră că este justificată stabilirea sporului de pedeapsă de 4 luni închisoare. Conform art. 34 lit. b Cod penal din 1968, în caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte, iar când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.
Sporirea pedepsei în cazul concursului de infracțiuni își găsește justificarea în necesitatea sancționării persoanei care comite mai multe infracțiuni, aducând atingere unei multitudini de valori sociale ocrotite de legea penală, dar și pentru a nu lăsa nesancționate efectiv toate infracțiunile săvârșite. Inculpatul dovedește perseverență infracțională, întrucât a comis de-a lungul timpului mai multe infracțiuni, infracțiunea din cauză este în formă continuată, a comis unele dintre fapte în timp ce era cercetat pentru altele, persistând în comiterea de infracțiuni.
Sporirea pedepsei este pe deplin justificată, în considerarea numărului de infracțiuni comise de inculpat, perseverența sa infracțională trebuind sancționată pentru descurajarea pe viitor a comiterii de infracțiuni. Aplicarea sporului de pedeapsă față de o persoană care a comis mai multe infracțiuni este oportună, deoarece neaplicarea sporului de pedeapsă ar constitui o încurajare a comiterii de infracțiuni în viitor, creându-se infractorului aparența că ar fi efectiv sancționat doar pentru cea mai gravă dintre infracțiuni.
Solicitarea inculpatului de suspendare a executării pedepsei rezultante nu este întemeiată, curtea apreciind că perseverența infracțională a inculpatului impune stabilirea unui regim privativ de libertate. În anii 2001 și 2002 inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni de conducere a unui autoturism de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, a executat pedepsele în regim privativ de libertate, dar cu toate acestea a recidivat; mai mult, după ce a comis infracțiunea pentru care a fost cercetat în prezenta cauză a comis alte două infracțiuni pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 43/15.01.2013 a Judecătoriei C., inculpatul având o reală problemă în privința faptelor de conducere de conducere a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
În consecință, ambele apeluri formulate în cauză sunt întemeiate, inclusiv cel al inculpatului, din perspectiva aplicării dispozițiilor art. 375 Cod procedură penală și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală curtea va admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria C. și inculpatul B. D. G. împotriva sentinței penale nr. 94/03.02.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
În baza art. 423 alin. 2 Cod procedură penală se va desființa în parte sentința penală apelată și, rejudecând: va fi respinsă cererea inculpatului B. D. G. de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 în infracțiunea prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal.
Se va face aplicarea art. 375 Cod procedură penală și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
Se va majora pedeapsa aplicată inculpatului B. D. G. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală de la 1 an închisoare la 1 an și 3 luni închisoare.
În baza art. 85 Cod penal din 1968 raportat la art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 se va anula suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului B. D. G. prin sentința penală nr. 43/15.01.2013 a Judecătoriei C..
Se va descontopi pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului B. D. G. prin sentința penală nr. 43/15.01.2013 a Judecătoriei C. în pedepsele componente de 6 luni închisoare și 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a Cod penal din 1968, art. 34 alin.1 lit. b Cod penal din 1968, art. 36 alin. 1 Cod penal din 1968 se vor contopi pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare stabilită prin prezenta decizie cu pedepsele de 6 luni închisoare și 1 an și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 43/15.01.2013 a Judecătoriei C., se va aplica inculpatului B. D. G. pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, sporită cu 4 luni, în final inculpatul B. D. G. execută pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare, în regim de detenție.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria C. și inculpatul B. D. G., fiul lui D. și E., născut la data de 06.10.1963, în C., domiciliat în C., .. 51A, studii medii, necăsătorit, fără ocupație, fără loc de muncă, cu antecedente penale, CNP_, împotriva sentinței penale nr. 94/03.02.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
În baza art. 423 alin. 2 Cod procedură penală desființează în parte sentința penală apelată și, rejudecând:
Respinge cererea inculpatului B. D. G. de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 în infracțiunea prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal.
Face aplicarea art. 375 Cod procedură penală și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului B. D. G. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală de la 1 an închisoare la 1 an și 3 luni închisoare.
În baza art. 85 Cod penal din 1968 raportat la art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 anulează suspendarea sun supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului B. D. G. prin sentința penală nr. 43/15.01.2013 a Judecătoriei C..
Descontopește pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului B. D. G. prin sentința penală nr. 43/15.01.2013 a Judecătoriei C. în pedepsele componente de 6 luni închisoare și 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a Cod penal din 1968, art. 34 alin.1 lit. b Cod penal din 1968, art. 36 alin. 1 Cod penal din 1968 contopește pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare stabilită prin prezenta decizie cu pedepsele de 6 luni închisoare și 1 an și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 43/15.01.2013 a Judecătoriei C., aplică inculpatului B. D. G. pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, sporită cu 4 luni, în final inculpatul B. D. G. execută pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare, în regim de detenție.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29.09.2015.
Președinte,Judecător,
M. D. M. C. C.
Grefier,
C. A.
Jud.fond V.V.
Red.dec.jud.M.D.M./4 ex./04.10.2015
| ← Infracţiuni la regimul silvic (Legea nr.46/2008). Decizia nr.... | Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
