Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 216/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 216/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 5292/118/2015/a2
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 216/P/C
Ședința publică de la 15.09.2015
Completul compus din:
Președinte - A. I.
Cu participarea:
Grefier – G. C.
Procuror – N. Z. din cadrul D.N.A. – S. Teritorial C.
S-a luat în examinare contestația formulată de inculpatul D. L. M., fiul lui C. și M. M., născut la data de 03.06.1973, în prezent aflat în Spital Penitenciar Poarta Albă, împotriva încheierii pronunțata la data de 09.09.2015 de Tribunalul C. – Secția Penală în dosarul nr._ 15, având ca obiect art. 206 C.proc.pen..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă contestatorul inculpat D. L. M., personal, aflat în stare de deținere în cadrul Spitalului Penitenciar Poarta Albă, asistat de avocat ales P. A., în baza împuternicirii avocațiale aflată la dosarul de fond.
Procedura de citare este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp. art. 257 – 263 C.proc.pen.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
În conformitate cu dispozițiile art. 372 cod procedură penală, s-a verificat identitatea contestatorului inculpat D. L. M. care arată că menține prezenta contestație.
La interpelarea Curții, având pe rând cuvântul, reprezentantul Ministerului Public și apărătorul ales al contestatorului inculpat D. L. M., arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond, în dezbateri.
Având cuvântul pentru contestatorul inculpat D. L. M., avocat ales P. A., solicită admiterea contestației. În susținerea contestației, arată că poziția inculpatului a fost constantă. În circumstanțierea inculpatului, au fost atașate încă de la momentul discutării măsurii preventive în celelalte etape, o . caracterizări de la persoane cu pregătire superioară din mediul academic, cadre didactice universitare, care au lucrat cu inculpatul îndeaproape pe o zonă de nișă, întrucât inculpatul D. L. M., în cadrul I.P.J. C. nu a desfășurat o activitate cu care te întâlnești în mod cotidian, în sensul că nu a alergat după o formă sau alta de infracționalitate astfel cum se regăsește în Codul penal, acesta ocupându-se de furturile arheologice cu caracter istoric. Este o persoană foarte bine pregătită, aspect confirmat și de persoanele care îl caracterizează ca fiind o persoană cu un potențial care poate să conducă la ideea unui optimism realist în vederea conștientizării și a reinserției sale sociale.
Pe de altă parte, argumentele expuse de parchet, în sensul că dosarul este foarte clar, astfel încât inculpatul nu are altă alternativă decât să-și asume responsabilitatea sau că fenomenul are o mică sau mai mare amploare nu pot să fie primite, întrucât la un moment când vor căpăta caracter de cutumă prezența oricărui inculpat a cărei apărare este obligatorie, va deveni cvaziinutilă. Dacă vor fi luate în considerare asemenea argumente, discuția pe fondul problemei apare inutilă iar caracterul individual, fie al pedepsei, fie al măsurii arestării preventive, își pierde consistența astfel cum este acesta reglementat. Prin urmare, această contestație este admisibilă și că măsura de o gravitate imediat mai mică decât arestul preventiv, și anume, măsura arestului la domiciliu, este necesară și suficientă pentru finalizarea actului de justiție.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public, procuror N. Z., solicită respingerea contestației ca nefondată și menținerea încheierii instanței, întrucât acesta în mod corect a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare. Față de argumentele invocate de apărare, în sensul că circumstanțele personale ale acestuia, respectiv situația familială, pregătirea profesională ar justifica înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai blândă, instanța de fond în mod corect, s-a raportat la natura și gravitatea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului atât în abstract cât și în concret, fiind vorba despre o infracțiune de corupție comisă de o persoană cu o pregătire superioară care avea obligația morală și legală de a respecta normele de drept penal, însă inculpatul a încălcat cu bună știință aceste norme, chiar insistând ca martorul denunțător să-i remită acea sumă de bani. În mod corect instanța de fond a apreciat, că raportat la perioada scursă de la momentul luării măsurii arestării preventive, respectiv 24.07.2015, reacția opiniei publice față de gravitatea acestor infracțiuni este în continuare una de temere, de indignare, care reclamă în continuare măsuri ferme față de inculpat pentru ca ordinea de drept să fie protejată în continuare față de riscul reiterării conduitei infracționale de inculpat și mai ales de încurajare a altor persoane să săvârșească infracțiuni de aceeași natură. Chiar dacă inculpatul susține prin apărător că a activat într-o zonă de nișă în domeniul infracțiunilor din domeniul cultural, tocmai această calificare a inculpatului care îi oferea posibilitatea să conducă anchetele penale într-un mod dorit de acesta fără a exista riscul ca să fie ușor descoperite astfel de infracțiuni care sunt într-adevăr diferite față de cele ordinare, tocmai această împrejurare imprimă faptei inculpatului o gravitate sporită care în contextul infracțiunilor de corupție susține în continuare ideea că trebuie dusă o luptă acerbă împotriva acestor gen de infracțiuni.
Față de considerentele expuse, instanța a apreciat în mod corect că o altă măsură preventivă mai blândă nu ar fi aptă să asigure scopul prevăzut la art. 202 Cod procedură penală, respectiv prevenția specială și cea generală.
Având ultimul cuvânt, contestatorul inculpat D. L. M. arată că îi este rușine de faptele sale și regretă suferința adusă asupra familiei sale. Și-a distrus cariera. Este tatăl a doi copii minori. Frustrările mamei și ale copiilor vor avea probabil repercursiuni asupra familiei. Solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
CURTEA,
Deliberând în secret asupra contestației de față a pronunțat următoarea hotărâre:
1. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă ÎCCJ – D. S. Teritorial C. nr.238/P/2015 emis la data de 7.08.2015, inculpatul D. L. M., fără antecedente penale, ofițer de poliție judiciară cu gradul profesional de subcomisar în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului C. – S. de Investigații Criminale – fiul lui C. și M. M., născut la data de 03.06.1973 în Municipiul C., Județul C., domiciliat Municipiul C., ., Județul C., posesor al C.I. . nr._, eliberată de S.P.C. C. la data de 18.06.2008, CNP_ a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de ”luare de mită” prev. de art.289 alin.1 cod penal rap. la art.7 lit.c din Legea nr.78/2000 prin aceea că având gradul profesional de subcomisar de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului C. – S. de Investigații Criminale, în perioada 26.06.2015 – 23.07.2015, cu prilejul mai multor întâlniri, a pretins suma de 3.000 euro denunțătorului P. M. pentru ca, în exercitarea atribuțiilor de organ de cercetare penală, să nu dispună începerea urmăririi penale față de denunțător în dosarul penal nr.153/P/2015 înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria Hârșova în care acesta este cercetat chiar de către inculpat și, în plus, să dispună restituirea bunurilor arheologice, precum și a celor două detectoare de metale care au fost ridicate de lucrătorii de poliție cu ocazia percheziției domiciliare efectuată în data de 17.04.2015 la domiciliul denunțătorului, inculpatul primind suma de 3.000 euro, la data de 23.07.2015.
2. Prin încheierea nr.190 din data de 24.07.2015 pronunțată de către judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului C., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, reținându-se incidența dispozițiilor art.223 alin.2 cod procedură penală.
3. Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, prin încheierea din data de 09.09.2015 pronunțată în dosarul nr._ 15, Tribunalul C. – Secția Penală a respins cererea de înlocuire a măsurii preventive și, în baza art.208 alin.4 cod procedură penală cu aplicarea art.207 alin. 4 cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive față de inculpatul D. L. M. - fiul lui C. și M. M., n.la data de 03.06.1973, având în vedere următoarele:
- temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă și în raport cu actualul stadiu procesual și justifică privarea în continuare de libertate.
- din denunțul și declarațiile denunțătorului P. M., declarațiile martorului T. G. M., procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 23.07.2015, fotografiile judiciare, înscrisurile atașate la dosarul cauzei, înregistrările audio efectuate în mediul ambiental, declarația inculpatului rezultă în continuare bănuiala rezonabilă de comitere a faptei reținute în sarcina inculpatului.
- gravitatea faptei de comiterea căreia este bănuit inculpatul, determinată atât de natura acesteia, dar și de împrejurările, modul de comitere, justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului în scopul înlăturării pericolului pentru ordinea publică, fiind așadar incidente dispozițiile art.223 cod procedură penală și în raport cu actualul stadiu procesual.
- necesitatea arestării preventive este justificată și de imperativul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, care în ipoteza de față trebuia raportată la starea de pericol creată pentru comunitate prin astfel de fapte.
- modul concret de comitere a faptei, insistența cu care inculpatul urmărea obținerea de la denunțător a întregii sume, astfel cum rezultă din convorbirile telefonice înregistrate și redate în procesele-verbale atașate la dosar, limbajul folosit de către inculpat care denotă lejeritatea cu care acesta acționa, însă și conținutul denunțului formulat de către P. M. care se referă la comiterea de către inculpat a unor fapte de corupție și în legătură cu emiterea autorizațiilor de deținere detectoare de metale, element care constituie un indiciu cu privire la periculozitatea socială a inculpatului și care nu poate fi ignorat în evaluarea profilului moral al acestuia în analiza măsurii preventive, măsura arestării preventive este singura aptă în acest moment să înlăture riscul comiterii unor noi infracțiuni.
- măsura arestării preventive are caracter proporțional față de gravitatea acuzației penale formulate împotriva inculpatului și nu a depășit limita rezonabilității din punct de vedere al duratei acesteia, fiind dispusă din 24.07.2015, dată de la care procesul penal a parcurs faza de urmărire penală, a fost finalizată procedura camerei preliminare și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, amânarea judecării cauzei pe fond dispunându-se exclusiv la cererea inculpatului pentru motivul redat în încheierea de ședință din 8.09.2015.
4. Împotriva hotărârii, în termenul legal, inculpatul D. L. M. a formulat contestație motivând că este suficientă măsura arestului la domiciliu.
5. Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii contestate, prin prisma criticilor formulate de contestator și din oficiu, contestația este nefondată pentru considerentele expuse în continuare.
Potrivit art.242 alin.2 cod procedură penală, măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art.202 alin.1 cod procedură penală.
În cauză, pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal în continuare, prin raportare la criteriul prev. de art.202 alin.3 cod procedură penală, ce vizează proporționalitatea măsurii preventive cu gravitatea acuzației aduse inculpatului, la 2 luni de la luarea măsurii, urmărirea penală s-a finalizat, a început judecata, amânându-se la cererea apărării numai pentru depunerea de înscrisuri pentru individualizarea pedepsei, nu se impune înlocuirea arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu;în acest sens, se are ăn vedere și împrejurarea că, la acest moment, percepția este încă puternic negativă la nivelul opiniei publice fapta comisă de inculpat fiind una dintre faptele de corupție-luare de mită cu un grad ridicat de pericol social așa încât nu este suficientă aplicarea unei măsuri alternative mai blânde, respectiv arestul la domiciliu.
Prin urmare, nefiind vreun caz de nulitate a încheierii atacate, față de netemeinicia criticilor formulate, contestația este nefondată și, în temeiul 4251 alin.(7) pct.1. lit.b) cod procedură penală cod procedură penală, se va respinge.
În baza art.275 alin.(2) cod procedură penală, contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251 alin.(7) pct.1. lit.b) cod procedură penală, respinge contestația formulată de inculpatul D. L. M., fiul lui C. și M. M., născut la data de 03.06.1973, în prezent aflat în Spital Penitenciar Poarta Albă, împotriva încheierii pronunțata la data de 09.09.2015 de Tribunalul C. – Secția Penală în dosarul nr._ 15, ca nefondată.
În baza art.275 alin.(2) cod procedură penală, obligă pe contestator la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.400 alin. ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 exemplare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.09.15.
Președinte,
A. I.
Grefier,
G. C.
Jud. fond: M. V.
Red. dec.. Jud. A. I.
2 ex./18.09.15
| ← Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 838/2015.... | Distrugere. Art.253 NCP. Decizia nr. 740/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
