Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 804/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 804/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 25-09-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 804/P
Ședința publică de la 25 septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. C. M.
Judecător M. U.
Grefier I. C.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror L. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare apelul penal formulat de Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea împotriva sentinței penale nr. 577 din data de 23.04.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr._, privind pe inculpatul Ș. P. D., CNP:_, fiul lui N. și T., născut la data de 31.07.1955 în Tulcea, domiciliat în loc.T. V., ., fără forme legale în loc.T. V., ., jud.Tulcea, trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prev. și ped.de art.193 alin.1 și 2 cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10.09.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 25.09.2015, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra apelului penal de față;
Prin sentința penală nr. 577 din data de 23.04.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr._, s-au dispus următoarele:
„În temeiul art.386 Cod proc.pen., schimbă încadrarea juridică din infr. de lovire sau alte violențe prev. de art.193 alin.1 și 2 Cod penal în infr. prev. de art. 12 alin.3 din OUG 55/2002 raportat la art.196 alin.1 Cod penal.
În baza art.12 alin.3 din OUG 55/2002 raportat la art.196 alin.1 Cod penal, condamnă pe inculpatul Ș. P. D., CNP:_, fiul lui N. și T., născut la data de 31.07.1955 în Tulcea, domiciliat în loc.T. V., ., fără forme legale în loc.T. V., ., jud.Tulcea la o pedeapsă de 120 zile amendă în cuantum de 1200 lei (faptă din 06.02.2014).
Se atrage atenția inculpatului, asupra dispozițiilor art.63 alin.1 Cod pen., respectiv asupra faptului că sustragerea cu rea-credință de la executarea pedepsei amenzii, conduce la înlocuirea numărului de zile-amendă neexecutate cu un număr corespunzător de zile închisoare.
Admite în parte acțiunea civilă.
În temeiul art.397 alin.1 Cod proc.pen. raportat la art.1375 Cod civ., obligă pe inculpatul Ș. P. D. la plata sumei de 1236,57 lei, ce se va actualiza cu indicele de inflație la data plății, din care: 336,57 lei cu titlu de daune materiale și 900 lei cu titlu de daune morale, către partea civilă H. S., CNP:_, fiul lui N. și G., născut la data de 28.02.1952, cu domiciliul în loc.T. V., ., jud.Tulcea.
În temeiul art.398 raportat la art.274 alin.1 Cod proc.pen., obligă inculpatul la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
În temeiul art.276 alin.2 Cod proc.pen., obligă inculpatul la plata către partea civilă, a sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare”.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
„ Prin Rechizitoriul nr.1824/P/2014 din data de 17.10.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, a fost trimis în judecată inculpatul Ș. P. D., sub aspectul săvârșirii infr. de lovire sau alte violențe, prev. de art.193 alin.1 și 2 Cod penal.
Cauza penală s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 22.10.2014, sub nr._ .
A fost atașat dosarul penal nr.1824/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea.
Prin actul de sesizare au fost învederate următoarele:
În actul de sesizare s-a reținut că, la data de 06.02.2014, inculpatul a asmuțit un câine asupra părții vătămate H. S., în timp ce acesta se deplasa pe digul de protecție al Dunării, provocându-i vătămări corporale ce au necesitat pentru vindecare, un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale.
În cursul cercetării judecătorești:
În temeiul art.378 Cod proc.pen., a fost audiat inculpatul Ș. P. D.. Acesta a declarat că deține un câine de talie mare, agresiv care este legat în apropierea porții de acces în curtea imobilului. În momentul în care a deschis poarta pentru a discuta cu partea vătămată, câinele a scăpat din lanț și a mușcat-o de picior. La momentul incidentului, la locul faptei nu mai era nicio persoană. La momentul la care, fratele inculpatului a ieșit în stradă, auzind strigătele părții vătămate – câinele fusese băgat în curte. Inculpatul a mai arătat faptul că, declarațiile martorilor audiați în cauză, nu sunt corespunzătoare adevărului. Se află în relații de dușmănie cu fratele său (martorul Ș. S.) pe fondul unor disensiuni legate de o moștenire, iar martora P. D. este concubina acestuia. De asemenea, a învederat instanței faptul că a încercat să ajungă la o înțelegere cu partea vătămată oferindu-i acesteia suma de 500 lei și separat prin intermediul fiului părții vătămate, i-a remis 1000 lei.
Partea vătămată H. S., a fost audiat la același termen de judecată. Acesta a declarat că, mergea pe dig și la un moment dat l-a văzut pe inculpat, care se afla în curtea imobilului său, făcându-i semn să se oprească. La momentul la care inculpatul a deschis poarta, din curte a ieșit câinele acestuia, care a sărit asupra sa, și l-a mușcat. A cazut la pământ, fiind salvat de fratele inculpatului. Partea vătămată a precizat că, la momentul la care inculpatul a deschis poarta „nu a zis absolut nimic”, iar pe tot timpul agresiunii „inculpatul a rămas blocat în curte și nu a zis nimic”. Referitor la relația cu inculpatul, a arătat că era în relații bune cu acesta, nu neapărat de prietenie…se salutau, aveau relații cordiale. A negat faptul că inculpatul i-ar fi oferit suma de 1500 lei. A precizat că, o dată s-a oferit să-i dea bani, la spital, pentru plata medicului, însă partea vătămată a refuzat. Ulterior, i-a oferit o bancnotă de 100 lei, pe care de asemenea a refuzat să o primească „crezând că dorește să-i întindă o capcană”.
În conformitate cu dispozițiile art.381 Cod proc.pen., s-a procedat la audierea martorilor: Ș. S., P. D., F. O. C. și H. L..
În ceea ce-l privește pe martorul Ș. S., acesta a declarat că l-a văzut pe H. S. strigându-l la poartă pe inculpat; l-a văzut pe inculpat cum a dezlegat câinele și l-a auzit spunând „ia-l!” după care a început să râdă, amuzându-se pe seama violenței câinelui. Martorul a arătat că a intervenit pentru a îndepărta câinele de persoana vătămată, după care a transportat-o pe aceasta către barcă.
Deși martorul a susținut că nu se află în relații de dușmănie cu inculpatul, cu toate acestea nu se poate face abstracție de faptul că există o relație tensionată între aceștia (martorul formulând plângere penală întrucât câinele acestuia ar fi mușcat-o pe concubina sa, P. D.).
Martora P. D. a declarat că, la data indicată, la ora prânzului, a auzit un țipăt și a ieșit afară din casă să vadă ce se întâmplă. L-a văzut la H. S. la pământ iar câinele inculpatului mușcându-l pe acesta. Concubinul ei a sărit să o ajute pe partea vătămată iar în tot acest timp, inculpatul „și-a pus mâinile în cap și spunea, ce ai făcut măi omule?!”. Nu a văzut ca inculpatul să fi asmuțit câinele asupra părții vătămate.
Martorul H. L., propus de inculpat pentru a face dovada remiterii sumei de 1000 lei – a arătat că nu a primit nicio sumă de la inculpat.
Coroborând probatoriul administrat pe parcursul întregului proces penal, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 06.02.2014, partea vătămată H. S. în timp ce se deplasa pe digul de apărare contra inundațiilor, al suburbiei T. V., s-a oprit în dreptul imobilului aparținând inculpatului Ș. P. D., pentru a vorbi cu acesta. La momentul la care inculpatul a deschis poarta imobilului, din curte a țâșnit câinele care a sărit asupra părții vătămate, mușcând-o de picior. În tot acest timp, inculpatul nu a schițat nici un gest: nici de a asmuți câinele asupra părții vătămate și nici de a apăra victima de atacul câinelui agresiv. La strigătele disperate ale părții vătămate, a sărit în ajutor Ș. S. (fratele inculpatului), acesta locuind în imediata vecinătate a imobilului inculpatului. Incidentul a mai fost perceput și de martora P. D., care a ieșit din casă, auzind larma din zona digului precum și de martorul T. G., care se afla în mod incidental în acea zonă.
Cu privire la declarațiile martorilor, la aprecierea acestora, au fost avute în vedere dispozițiile art.114 alin.1 Cod proc.pen. Astfel, pentru a putea avea valoare probantă, declarația martorului trebuie să fie sinceră în sensul că martorul dorește să ajute justiția în cunoașterea exactă a faptelor și fidelă adică să corespundă evenimentului petrecut în realitatea obiectivă.
Or, susținerea martorului Ș. S. potrivit căreia inculpatul ar fi scos zgarda câinelui pe care l-a asmuțit asupra părții vătămate nu se coroborează cu nicio altă probă. Mai mult decât atât, această susținere este în contradicție cu declarația părții vătămate care a precizat că: inculpatul la momentul la care inculpatul a deschis poarta „nu a zis absolut nimic”, iar pe tot timpul agresiunii „inculpatul a rămas blocat în curte și nu a zis nimic”.
De aceea, instanța va cenzura această susținere a martorului, apreciind-o ca fiind nesinceră și neserioasă, și făcută doar în scopul de a atrage răspunderea penală a inculpatului, cu care se află în relații de dușmănie.
Potrivit certificatului medico-legal nr.168/14.04.2014 – partea vătămată H. S. prezenta o plagă produsă prin mușcătură de câine, la nivelul gambei drepte. A fost internat la Spitalul județean Tulcea în perioada 06.02.-10.02.2014, la secția chirurgie plastică. S-a procedat la igienizarea și suturarea plăgii, sub anestezie locală, aplicându-se ulterior o atelă ghipsată, pentru imobilizare. S-a aplicat tratament antibiotic și antiinflamator.
Inculpatul a fost trimis în judecată, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.193 alin.1 și 2 Cod penal, care are următorul conținut:
(1) Lovirea sau orice acte de violență cauzatoare de suferințe fizice se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
2) Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat fără nici un dubiu faptul că partea vătămată a suferit leziuni traumatice ce au necesitat îngrijiri medicale de aprox. 8-9 zile, produse de câinele inculpatului.
Rezultă că sunt întrunite elementele laturii obiective a infracțiunii: elementul material (actele de violență canină); urmarea imediată (suferințele fizice); legătura de cauzalitate între actele de violență și vătămările suferite de victimă.
Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de lovire sau alte violențe, poate fi săvârșită doar cu intenție directă/indirectă.
Potrivit art.16 alin.3 lit.a și b Cod penal:
Fapta este săvârșită cu intenție când făptuitorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte;
b) prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui.
Or, în cauza de față, nu există probe din care să rezulte că inculpatul a urmărit producerea de leziuni, părții vătămate, prin intermediul câinelui. Între inculpat și partea vătămată nu exista nicio aversitate. Partea vătămată s-a oprit în dreptul imobilului inculpatului, pentru o discuție amicală cu acesta. La momentul la care inculpatul a deschis poarta, din curtea imobilului a țâșnit câinele care a sărit asupra părții vătămate, mușcând-o de gamba piciorului. Este adevărat că, inculpatul nu a intervenit pentru a înlătura câinele, însă nici nu a asmuțit acest câine asupra părții vătămate.
Inculpatul a regretat incidentul. S-a deplasat la spital, unde se afla partea vătămată internată, a încercat să-i ofere o anumită sumă de bani, refuzată din rațiuni personale.
În concluzie, instanța reține că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art.193 alin.1 și 2 Cod penal, sub aspectul laturii subiective.
Cu toate acestea, în sarcina inculpatului se reține că, fiind proprietar al unui câine agresiv, nu a luat măsuri de prevenire a atacului canin.
Inculpatul a recunoscut faptul că deține un câine agresiv, pe care de obicei îl ține legat; câinele a scăpat din zgarda „care era putredă”(a se vedea declarația inculpatului – pag.39 verso).
Potrivit art.12 din OUG 55/2002 privind regimul de deținere al câinilor periculoși sau agresivi:
(1) Neluarea de către proprietarul câinelui sau deținătorul temporar al acestuia a măsurilor de prevenire a atacului canin asupra unei persoane, prevăzute la art. 6, dacă atacul a avut loc, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a produs urmări dintre cele prevăzute la art. 193 alin. (2), art. 194 sau 195 din Codul penal, maximul special al pedepselor prevăzute în aceste articole se majorează cu 2 ani.
(3) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) este comisă din culpă, se aplică în mod corespunzător dispozițiile art. 192 sau 196 din Codul penal.
(4) În cazul infracțiunii prevăzute la alin. (1), precum și în cazul în care fapta a produs urmările prevăzute la art. 193 alin. (2) sau art. 196 din Codul penal, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
La art.6 alin.2 din actul normativ anterior indicat, sunt prevăzute următoarele: accesul câinilor pe drumurile publice și pe căile de acces către acestea se va face numai dacă aceștia poartă botniță și sunt ținuți în zgardă și lesă sau ham de către proprietar ori de către deținătorul temporar.
D. fiind faptul că, animalul a țâșnit din curte, fără ca inculpatul să fi schițat vreun gest, atrage răspunderea inculpatului sub aspectul culpei privind neluarea măsurilor de prevenire a atacului canin.
Cât privește lipsa de reacție a inculpatului, atât la momentul la care câinele a scăpat din curte cât și la momentul atacului câinelui asupra părții vătămate, aceasta nu poate să fie pusă decât pe seama stării de ebrietate, sesizată de martorii Ș. S. și P. D..
Față de considerentele învederate anterior, apreciindu-se că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod proc.pen., în sensul că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța va dispune aplicarea unei pedepse, ținând cont de criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 Cod penal, respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Din fișa de cazier judiciar eliberată la 06.11.2014 (pag.11-dos.fond) rezultă că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală. Probabil a intervenit reabilitarea, întrucât în fișa de cazier judiciar depusă la dosarul de cercetare penală (eliberată la data de 21.05.2014), inculpatul figurează cu mai multe condamnări survenite în perioada 1976-1986.
Inculpatul este căsătorit; își câștigă în mod onest existența, fiind angajat ca agent de pază la ..
În cursul cercetării judecătorești a fost cooperant, prezentând propria viziune asupra incidentului ce face obiectul cauzei.
În aceste condiții, se va se va dispune după cum urmează:
În temeiul art.386 Cod proc.pen., se va schimba încadrarea juridică din infr. de lovire sau alte violențe prev. de art.193 alin.1 și 2 Cod penal în infr. prev. de art. 12 alin.3 din OUG 55/2002 raportat la art.196 alin.1 Cod penal.
Limitele de pedeapsă pentru această infracțiune sunt: închisoarea de la 3 luni la 1 an / amenda cuprinsă între 120 și 240 zile, conf. art.61 alin.4 lit.b Cod penal; suma corespunzătoare unei zile-amendă este cuprinsă între 10 lei și 500 lei.
În baza art.12 alin.3 din OUG 55/2002, va condamna pe inculpatul Ș. P. D. la o pedeapsă de 120 zile amendă în cuantum de 1200 lei.
Se va atrage atenția inculpatului, asupra dispozițiilor art.63 alin.1 Cod pen., respectiv faptul că sustragerea cu rea-credință de la executarea pedepsei amenzii, conduce la înlocuirea numărului de zile-amendă neexecutate cu un număr corespunzător de zile închisoare.
Suma corespunzătoare unei zile-amendă a fost stabilită la 10 lei, având în vedere că inculpatul obține un salariu minim pe economie și întrucât amenda în cuantum de 1200 lei este în măsură de a conștientiza inculpatul asupra gravității infracțiunii comise și asupra responsabilităților pe care le în privința câinelui său.
Referitor la acțiunea civilă:
Partea vătămată H. S. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 10.000 lei, cu din care 3500 lei cu titlu de daune materiale și 6500 lei, cu titlu de daune materiale.
În raport de situația de fapt reținută prin prisma probelor administrate, instanța apreciază că, în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile art.1375 C.civ. conform cărora proprietarul unui animal sau cel care se servește de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa, fiind îndeplinite condițiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale ale inculpatului, prin existența faptei ilicite cauzatoare de prejudicii constând în neluarea de către inculpat a măsurilor de prevenire a atacului canin.
Atât în doctrină cât și în practica majoritară a instanțelor judecătorești s-a decis că atingerea adusă integrității corporale unei persoane, potențează existența unui prejudiciu care trebuie să fie reparat, pentru ca astfel să se poată asigura o ocrotire deplină a drepturilor subiective ale celui vătămat.
Prejudiciul, ca element esențial al răspunderii civile delictuale, constă în efectul negativ suferit de o persoană, urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană, pentru care aceasta este ținută a răspunde (unul din cazurile particulare, prezentându-l vătămarea sănătății/integrității corporale).
Repararea prejudiciului, trebuie să răspundă necesității de a înlătura integral efectele faptei ilicite.
Instanța apreciază că, partea civilă a suferit cu siguranță un prejudiciu nepatrimonial, concretizat în suferințele fizice și psihice cauzate prin fapta ilicită. Încălcarea valorii sociale ocrotite de lege (integritatea corporală/sănătatea persoanei), generează dreptul și obligația corelativă de reparare a consecințelor.
Privitor la daunele materiale, partea vătămată le-a detaliat după cum urmează:
-200 lei-intervenție chirurgicală;
-1100 lei – schimbat pansament;
-176 lei – c/val deplasare cabinet medical
-200 lei – medicație
-50 lei-taxă eliberare fișă observație
-39 lei –c/val. certificat medico-legal
-1000 lei-suma achitată diverselor persoane, care au ajutat partea vătămată în gospodărie.
În dovedirea acestor pretenții, s-au prezentat următoarele dovezi:
-chitanța_/14.04.2014 în val. de 39 lei, reprezentând taxă examinare medico-legală
-chitanță_/18.04.2014 în valoare de 50 lei repr. taxă eliberare fișă observație
-bonuri fiscale medicamente 96,42 lei și 1,15 lei.
Conform adresei din data de 01.04.2015 emisă de dr.Nassiri Avanaki Saeid (pag.60) rezultă că H. S. a beneficiat, în cursul lunii februarie 2014, de un număr de 4 consultații și i-a fost aplicat tratament specific pentru îngrijirea plăgilor provocate de mușcături de câine.
Referitor la declarațiile martorilor Ș. S. și F. O. C., privind faptul că partea vătămată le-ar fi comunicat că urmează un tratament medical la VISAMED și că ar achita, de fiecare dată 100 lei – acestea nu îndeplinesc exigențele unor veritabile probe, întrucât sunt susțineri asupra unor fapte care nu au fost percepute în mod direct de către martori.
Un aspect relevant în cauză este și faptul că din actele medicale rezultă că partea vătămată are calitatea de asigurat. În aceste condiții, există o prezumția legală, conferită de dispoz. Legii nr.95/2006, că asistența medicală a fost decontată din fondurile CAS.
Această prezumție este întărită de lipsa dovezilor concrete asupra plăților efectuate de către partea vătămată pentru asistența medicală ce i-a fost acordată.
Privitor la cheltuielile efectuate de către partea vătămată cu transportul către unitatea medicală și cu întreținerea gospodăriei, se va avea în vedere declarația martorului F. O. C., potrivit căreia partea vătămată l-a recompensat pentru serviciile prestate, în produse agricole – a căror valoare este estimată, de către instanță, la suma de 150 lei.
În considerația celor expuse anterior, instanța apreciază întemeiate în parte, pretențiile materiale solicitate de partea vătămată, doar în limita sumei de 336,57 lei (39+50+96,42+1,15+150).
Privitor la daunele morale:
Este adevărat că, prejudiciul nepatrimonial nu are un conținut economic, iar evaluarea acestuia nu înseamnă stabilirea echivalenței în bani a valorilor încălcate prin fapta ilicită, însă jurisprudența a statuat cu valoare de principiu că atingerile aduse acestor valori, manifestându-se în concret, permit aprecieri asupra intensității și gravității lor în raport de toate împrejurările cauzei, de modul de acțiune și de consecințele produse.
Așadar, dimensiunea prejudiciului moral urmează a se stabili nu doar în raport de intensitatea afecțiunilor psihice și fizice ale părții civile, dar și a împrejurărilor concrete în care s-a petrecut fapta.
Raportat la elementele la care instanța a făcut referire, ținând cont de faptul că partea vătămată a necesitat, pentru recuperare, un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale și în acord cu practica judiciară în materie – cuantumul daunelor morale nu poate fi mai mare de 900 lei.
Repararea prejudiciului trebuie sa fie justă și nu poate constitui un prilej de îmbogățire pentru persoana lezată.
În ceea ce privește susținerea inculpatului, că ar fi achitat parții vătămate suma de 1500 lei – aceasta nu este dovedită cu nici un mijloc de probă. Mai mult decât atât, martorul H. L. a negat faptul că inculpatul i-ar fi remis suma de 1000 lei.
Referitor la cheltuielile judiciare:
În cursul procesului penal, s-au efectuat cheltuieli judiciare în cuantum total de 400 lei (200 lei – în cursul urmăririi penale și 200 lei – în cursul judecății).
De aceea, în temeiul art.398 raportat la art.274 alin. Cod proc.pen., inculpatul va fi obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Partea vătămată a efectuat cheltuieli de judecată, în cuantum de 500 lei, conform chitanței existente la dosar.
În temeiul art.276 alin.2 Cod proc.pen., va obliga inculpatul la plata către partea civilă, la plata sumei de 100 lei (având în vedere admiterea doar în parte a acțiunii civile).”
În termen legal, împotriva acestei sentințe penale a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele cuprinse în partea introductivă a prezentei decizii.
La Curtea de Apel Constanta cauza a fost înregistrată sub același număr.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale nr. 577 din data de 23.04.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr._, prin prisma criticilor aduse de apelant și sub toate aspectele prev. de art. 417 al. 1,2 cod pr. penală, curtea constată că apelul formulat de parchet este nefondat pentru următoarele considerente:
Printr-o analiză temeinică și o apreciere judicioasa a probatoriului administrat atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești, prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului Ș. P. D., precum și vinovăția acestuia sub forma culpei.
Din perspectiva situației de fapt, curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut că, la data de 06.02.2014, partea vătămată H. S. în timp ce se deplasa pe digul de apărare contra inundațiilor, al suburbiei T. V., s-a oprit în dreptul locuinței inculpatului Ș. P. D., pentru a vorbi cu acesta. La momentul la care inculpatul a deschis poarta imobilului, din curte a țâșnit câinele care a sărit asupra părții vătămate, mușcând-o de picior. În tot acest timp, inculpatul nu a schițat nici un gest: nici de a asmuți câinele asupra părții vătămate și nici de a apăra victima de atacul câinelui agresiv. La strigătele disperate ale părții vătămate, a sărit în ajutor Ș. S. (fratele inculpatului), acesta locuind în imediata vecinătate a imobilului inculpatului. Incidentul a mai fost perceput și de martora P. D., care a ieșit din casă, auzind larma din zona digului precum și de martorul T. G., care se afla în mod incidental în acea zonă.
Pentru a stabili această stare de fapt, s-au avut în vedere declarațiile părții vătămate H. S. coroborate cu declarațiile inculpatului Ș. P. D., a martorilor P. D. și T. G..
Astfel, prin declarația dată în fața instanței, partea vătămată H. S. a relatat că la data de 6.02.2014, mergea pe digul de apărare contra inundațiilor, al suburbiei T. V., și s-a oprit în dreptul imobilului aparținând inculpatului Ș. P. D., iar când inculpatul a deschis poarta, din curtea a ieșit câinele acestuia, care a sărit asupra sa și l-a mușcat, căzând la pământ.
Mai arată partea vătămată că, inculpatul nu a zis absolut nimic când a deschis poarta, iar pe tot timpul agresiunii a rămas blocat în curte. În ceea ce privește relația cu inculpatul, a relatat că erau în relații bune, se salutau.
Din declarația inculpatului Ș. P. D. dată la 4.03.2015 în fața instanței, rezultă că acesta deține un câine de talie mare, agresiv, iar în momentul în care a deschis poarta pentru a discuta cu partea vătămată, acesta a scăpat din lanț și a mușcat-o de picior, moment în care a ieșit în stradă martorul Ș. S., fratele său, cu care se află în relații de dușmănie, pe fondul unor probleme legate de o moștenire.
Martora P. D. concubina martorului Ș. S. declară că la data de 6.02.104, la prânz, după ce a auzit un țipăt, a ieșit afara din casă și l-a văzut pe H. S. la pământ, iar câinele inculpatului mușcându-l de picior, timp în care inculpatul și-a pus mâinile în cap, spunând „ce-ai făcut măi omule?”. Nu a auzit că inculpatul ar fi asmuțit câinele asupra părții vătămate, era băut. Frații Ș. S. și Ș. P. D. sunt într-o ceartă continuă, reclamându-se reciproc la poliție.
În mod corect a fost înlăturată ca nesinceră declarația martorului Ș. S., potrivit căreia inculpatul ar fi asmuțit câinele împotriva părții vătămate, câtă vreme nu este susținută de nicio altă probă din dosar.
În mod corect a reținut prima instanță că fapta de care este acuzat inculpatul prin rechizitoriu, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 al. 1,2 cod penal sub aspectul laturii subiective, câtă vreme la dosar nu există probe că inculpatul a asmuțit câinele asupra părții vătămate, urmărind producerea de leziuni.
Probele dovedesc o altă stare de fapt decât cea prezentată în rechizitoriu, reținută în mod corect de prima instanță, care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 12 alin.3 din OUG 55/2002 raportat la art.196 alin.1 Cod penal, neexistând motive de schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 193 al. 2 cod penal.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, curtea constată că prima instanță a ținut seama de criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 cod penal privind circumstanțele reale de comitere a faptei, circumstanțele personale ale inculpatului, în sensul că, din fișa de cazier rezultă că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, este căsătorit, își câștigă în mod onest existența, fiind angajat ca agent de pază la ., iar în cursul cercetării judecătorești a fost cooperant.
Pedeapsa aplicată inculpatului este proporțională cu gravitatea faptei, în cauză nefiind reliefate elemente care să convingă instanța în sensul majorării cuantumului pedepsei.
În consecință, curtea constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, neexistând motive de reformare a acesteia nici chiar sub aspectul celor care pot fi invocate din oficiu de instanță.
Ca atare, curtea, în baza art.421 alin.1 pct.1 lit. b cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Tulcea împotriva sentinței penale nr.577/23.04.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosar nr._ .
În baza art.275 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 alin.1 pct.1 lit. b cod procedură penală,
Respinge ca nefondat apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Tulcea împotriva sentinței penale nr.577/23.04.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosar nr._ .
În baza art.275 alin.3 cod procedură penală,
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă,
Pronunțată în ședință publică, azi 25.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
E. C. M. M. U.
GREFIER,
I. C.
Jud. fond. V.I.
Red.jud. M.U.
6 ex./29.10.2015
| ← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 136/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
