Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 1024/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1024/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 05-11-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 1024/P
Ședința publică de la 29 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. J.
Judecător C. D.
Cu participare: Grefier de ședință A. B.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel C. a fost reprezentat de procuror J. V. P.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul Ț. V. domiciliat în com. Văcăreni, ., jud. Tulcea, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul aflându-se sub influența băuturilor alcoolice faptă prev. și ped de art. 336 alin. 1 Cod penal, împotriva sentinței penale nr.44 din data de 24.06.2015 pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 29 octombrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, a stabilit pronunțarea cauzei la data de 05 noiembrie 2015, când a pronunțat următoarea decizie;
C U R T EA
Asupra apelului penal de față.
Prin sentința penală nr. 44/24.06.2015, a Judecătoriei Măcin s-a hotărât:
„În baza art. 336 al.1 Cod penal cu aplicarea art. 396 al. 10 Cod procedură penală condamnă pe inculpatul Ț. V., CNP_, fiul lui M. și V., născut la data de 25 aprilie 1983, în oraș Măcin, jud.Tulcea, domiciliat în ., jud. Tulcea, cetățean român, necăsătorit, studii superioare, ocupația farmacist, fără antecedente penale - la 2 ani închisoare pentru săvârșirea la 08 noiembrie 2014 a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul aflându-se sub influența băuturilor alcoolice.
În baza art.91 cod penal dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de supraveghere prev. de art.92 cod penal, adică 2 ani, termen care se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art.93 alin.1 lit.a și e cod penal, pe durata termenului de supraveghere inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- Să se prezinte la Serviciul de Probațiune la datele fixate de acesta;
- Să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- Să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
- Să comunice schimbarea locului de muncă;
- Să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art.93 alin.2 lit.d cod penal, interzice inculpatului să părăsească teritoriul României fără acordul instanței.
În baza art.193 alin.3 cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, activitate ce o va desfășura la Primăria ..
În baza art.96 cod penal atrage atenția inculpatului că nerespectarea cu rea credință a măsurilor de supraveghere sau neexecutarea obligațiilor impuse va duce la revocarea suspendării sub supraveghere și executarea pedepsei.
În baza art.398 cod pr.penală în ref. la art.274 alin.1 cod pr.penală obligă pe inculpat la 350 lei cheltuieli judiciare în folosul statului.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, apel ce se depune la Judecătoria Măcin”
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, prima instanță a reținut următoarele:
„Prin Rechizitoriu nr.830/P/2014 din 16.03.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Măcin, înregistrat la această instanță sub nr._ din 09.04.2015, s-a dispus trimiterea în judecată penală a inculpatului Ț. V. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influența alcoolului, prev. de art.336 alin.1 cod penal.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține în fapt următoarele:
Ț. V. locuiește în . și în dimineața zilei de 08.11.2014 a organizat la el acasă o pomană a bunicului său, procesiunea desfășurându-se între orele 9:00-10:35, perioadă în care a consumat aprox. 1 l de vin.
După ce s-a terminat procesiunea de pomenire, inculpatul s-a urcat singur în autoturismul proprietate personală marca Skoda O. cu număr de înmatriculare_ și a plecat către orașul Măcin pentru a alimenta cu combustibil autoturismul.
Inculpatul a condus autoturismul pe ..Văcăreni, pe DE 87 până în orașul Măcin la stația PECO, după care s-a întors pe ., în apropierea intersecției cu . băncii BRD, a fost oprit pentru control de un echipaj al poliției rutiere căruia i-a prezentat pentru control permisul de conducere și certificatul de înmatriculare al autovehiculului.
Deoarece inculpatul emana miros de alcool, s-a procedat la testarea acestuia cu aparatul Drager, rezultatul fiind de 1,08 mg/l vapori de alcool pur în aerul expirat.
În aceste condiții inculpatul Ț. V. a fost condus la Spitalul Orășenesc din loc.Măcin unde i s-a recoltat o probă de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Din buletinul de analiză toxicologică alcoolemiei nr.621 din data de 12.11.2014 al SML Tulcea rezultă că la proba recoltată la ora 12:10 inculpatul Ț. V. avea o alcoolemie de 1,95 gr%0 alcool pur în sânge.
Fiind audiat atât în faza urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut fapta solicitând în faza cercetării judecătorești ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Situația de fapt așa cum a fost mai sus reținută este dovedită în cauză cu procesul verbal de constatare nr._ din 08.11.2014, cu protocolul etilotest, cu buletinul de examinare clinică și procesul verbal de prelevare a probelor biologice, cu buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei nr.621 din 12.11.2014 al SML Tulcea, toate coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.
În drept, fapta inculpatului Ț. V. care la data de 08.11.2014, în jurul orelor 11:55, a condus autoturismul marca Skoda O. cu număr de înmatriculare_ din loc. Văcăreni în loc. Măcin și aici pe . în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice, prev.și ped.de art.336 alin.1 cod penal, texte de lege enunțat în ședință publică și în baza căruia urmează a se dispune condamnarea sa.
La individualizare, avându-se în vedere conduita procesuală a inculpatului care a recunoscut și regretat fapta comisă, faptul că nu are antecedente penale, că este de profesie farmacist, cu o bună conduită în societate, instanța apreciază că scopul educativ al pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.
Împotriva sentinței penale nr. 44/24.06.2015 a Judecătoriei Măcin a formulat apel inculpatul Ț. V. care a solicitat, în esență, reducerea cuantumului pedepsei, precum și aplicarea dispozițiile art.83-90 din noul Cod penal, respectiv amânarea aplicării pedepsei, apreciind ca fiind întrunitele condițiile prevăzute de lege în acest sens.
Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate precum și din oficiu, conform art. 420 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul declarat de către inculpatul Ț. V. este nefondat pentru motivele ce se vor expune în continuare.
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului Ț. V., fiind îndeplinite condițiile pentru antrenarea răspunderii penale a acestuia.
Sub aspectul stării de fapt se constată că, la data de 08.11.2014, în jurul orelor 11:55, inculpatul Ț. V. a condus autoturismul marca Skoda O. cu număr de înmatriculare_ din localitatea Văcăreni în localitatea Măcin și aici, pe . o alcoolemie de 1,95 gr%0 alcool pur în sânge.
Situația de fapt astfel expusă rezultă din procesul verbal de constatare nr._ din 08.11.2014, buletinul de examinare clinică, procesul verbal de prelevare a probelor biologice, buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei nr.621 din 12.11.2014 al SML Tulcea, declarațiile inculpatului.
În procesul de individualizare a pedepsei, Curtea reține că pedeapsa este un mijloc specific de coerciție penală, de represiune, implică în mod necesar o suferință (aflicțiune) ce se realizează în timpul executării ei; de asemenea, caracterul coercitiv-aflictiv și retributiv al pedepsei impune ca durata executării să fie corelată atât cu gravitatea faptei cât și cu gradul de periculozitate al infractorului. Funcția coercitiv – aflictivă a pedepsei se realizează prin aptitudinea pedepsei penale de a se manifesta ca o măsură cu caracter represiv supunându-l pe inculpat la o suferință morală prin privațiune de libertate .
Pedeapsa nu reprezintă numai un mijloc de constrângere a infractorului, dar și un mijloc de reeducare al acestuia; totodată, pedeapsa se aplică în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât de condamnat, cât și de către ceilalți destinatari ai legii penale.
Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a repeta alte încălcări ale legii penale, dar și atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât și scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidate ale pedepsei pronunțate, față de ceilalți membri ai societății .
În stabilirea unei pedepse care să reflecte scopul și funcțiile pedepsei, prin raportare la aceste criterii generale de individualizare, este necesar a se examina cumulativ circumstanțele reale de comitere a faptelor, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpaților.
La individualizarea sancțiunii aplicate, în mod temeinic, instanța de fond s-a raportat la dispozițiile art.74 Cod penal cu referire la circumstanțele reale ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice dar și circumstanțele personale ale inculpatului Ț. V..
De asemenea, instanța de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, reduse cu o treime atât minimul cât și maximul prin aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.p.p. precum și toate celelalte date care particularizează atât fapta comisă cât și persoana inculpatului Ț. V., dând eficienta juridica in procesul de individualizare judiciară a pedepselor, conduitei procesuale sincere adoptate de acesta cu ocazia audierilor.
În raport de incidenta acestor norme legale si totodată având în vedere datele despre infracțiunea comisă, (valoarea ridicată a alcoolemiei cu care inculpatul a fost depistat - 1,95 gr%0 alcool pur în sânge, distanța apreciabilă parcursă între localitățile Văcăreni și Măcin, aproximativ 14 km, ceea ce poate implica un trafic rutier intens întrucât drumul parcurs este european – E87), Curtea, apreciază că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului Ț. V. prezintă un grad ridicat de pericol social, astfel că, solicitarea acestuia de reduce a pedepsei și schimbarea modalității de executare nu se justifică.
Curtea, apreciază că scopul pedepsei și reinserția socială reală a inculpatului poate fi atinsă fără privare de libertate, iar, cuantumul pedepsei aplicate de către instanța de fond, este suficientă pentru reeducarea acestuia și conștientizarea necesității respectării valorilor sociale protejate de lege si de legea penala în special.
Instanța de fond a stabilit o pedeapsa în cuantumul prevăzut de lege fără reținerea de circumstanțe atenuante, dar a avut în vedere și împrejurările comiterii faptei, natura acestuia și urmările acesteia în rândul comunității și poziția procesuală manifestată de inculpatul Ț. V. în fața organelor judiciare.
Pedeapsa principală aplicată este proporțională cu ansamblul circumstanțelor cauzei și persoana inculpatului Ț. V., neconstatându-se niciun motiv rezonabil pentru reducerea acesteia sau schimbarea modalităților de executare a pedepsei.
Cu privire la critica vizând interdicția inculpatului Ț. V. de a părăsi teritoriul României fără acordul instanței, instanța de control judiciar constată, din conținutul hotărârii judecătorești apelate, că inculpatului i-a fost interzis dreptul de a părăsi teritoriul României fără acordul instanței, potrivit art. 93 alin. 2 lit. d C.penal, însă interdicția aplicată nu este argumentată.
Potrivit art. 403 alin. 1 lit. c C.proc.penală instanța are obligația de a motiva soluția cu privire la latura penală, prin analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei și a celor care au fost înlăturate, și motivarea soluției cu privire la latura civilă a cauzei, precum și analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluția dată în cauză.
Așadar, elementul esențial al unei hotărâri judecătorești este motivarea, care nu poate fi în principiu implicită, ci trebuie să poarte asupra tuturor argumentelor de fapt si de drept. Obligativitatea motivării hotărârii judecătorești reprezintă o condiție a procesului echitabil, exigentă prevăzută atât de Constituția României (art. 21 alin. 3), cât si de Conventia Europeană a Drepturilor Omului (art. 6 paragraf 1).
Omisiunea instanței de fond de a cerceta si analiza, în mod efectiv, – prin considerentele hotărârii atacate, măsurile dispuse – nesocotește dispozițiile 403 alin. 1 lit. c C.proc.penală, fiind încălcat astfel dreptul inculpatului la un proces echitabil.
Restrângerea exercițiului unor drepturi poate fi dispusă numai dacă este necesar într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Astfel, instanța subliniază strânsa legătură ce trebuie să existe între infracțiunea săvârșită și interzicerea unui drept (fapta comisă furnizând premisa că e nevoie de interzicerea acelui drept pentru apărarea valorilor ocrotite de legea penală).
În cauză, prin raportare la circumstanțele reale ale infracțiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice sub influența alcoolului dar și circumstanțele personale ale inculpatului Ț. V. – necunoscut cu antecedente penale, este de profesie farmacist, cu o bună conduită în societate, Curtea apreciază că interdicția dreptului de a părăsi teritoriul României fără acordul instanței nu este necesară și proporțională cu gravitatea infracțiunii și periculozitatea infractorului, motiv pentru care va fi înlăturată.
Pentru aceste motive, în baza art.421 pct.2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelul declarat de apelantul inculpat Ț. V., împotriva sentnței penale nr. 44/24.06.2015, a Judecătoriei Măcin.
Va desființează în parte, sentința penală apelată și, rejudecând:
Va înlătura prev. art. 93 alin.2 lit. d cod penal, privind interzicerea dreptului de a părăsi teritoriul României,
În baza art.275 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 pct.2 lit. a Cod procedură penală, admite apelul declarat de apelantul inculpat Ț. V., împotriva sentinței penale nr. 44/24.06.2015, a Judecătoriei Măcin.
Desființează în parte, sentința penală apelată și, rejudecând:
Înlătură prev. art. 93 alin.2 lit. d cod penal, privind interzicerea dreptului de a părăsi teritoriul României,
Înlătură din sentința penală apelată dispozițiile contrare prezentei decizii și menține celelalte dispoziții.
În baza art.275 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Conform art. 400 alin. 3 Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.11.2015.
PREȘEDINTE, Judecător,
C. J. C. D.
Grefier,
A. B.
Jud. fond A. D.
Red. dec. Jud. C. J.
2 ex/11.11.2015
| ← Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr.... | Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1040/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
