Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr. 320/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 320/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 26901/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 320/P
Ședința publică de la 17 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. D. M.
Judecător - C. C.
Cu participarea: Grefier - C. A.
Ministerului Public prin procuror I. D. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare apelul penal formulat împotriva sentinței penale nr.1008 din 07.10.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ de:
- P. DE PE L. JUDECĂTORIA C., privind pe inculpatul D. V., fiul lui I. si A., născut la 14.06.1989 in Constanta, domiciliat in ., ., jud. Constanta, CNP_, în prezent deținut în cadrul Penitenciarului Poarta Albă, jud. C., trimis in judecata pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prev. și ped. de art. 180 al. 2 Cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16 aprilie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 17 aprilie 2015, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 1008/07.10.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ s-au hotărât următoarele:
In baza art.180 alin.2 Cod penal vechi cu aplicarea art.5 NCP si art.375 NCPP condamna inculpatul D. V., fiul lui I. si A., născut la 14.06.1989 in Constanta, domiciliat in ., ., jud.Constanta, CNP_ pentru infractiunea de lovire sau alte violente la pedeapsa de 1 an închisoare.
Pedeapsa se va executa in regim de detentie in baza art.57 Cod penal vechi.
In baza art.71 alin.2 Cod penal vechi aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevazute de art.64 alin.1 lit.a teza a 2 a si lit.b Cod penal.
In baza art.397 NCPP admite in parte actiunea civila formulata de partea civila V. D. si obliga inculpatul la plata catre partea civila a sumei de 1000 lei reprezentand daune materiale.
In baza art.274 NCPP obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare in suma de 600 lei catre stat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că în seara zilei de 01.05.2013, inculpatul D. V., în timp ce se afla pe ., corn. Târgușor, a lovit partea vătămată V. D., cu un corp dur în zona capului, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 12 zile de îngrijiri medicale.
La data de 01.05.2013, organele de poliție din cadrul Secției 2 Poliție Rurală M. K., au fost sesizate de către partea vătămată V. D., cu privire la faptul că, în data de 01.05.2013, a fost agresat de către inculpatul D. V., în timp ce se afla pe ..
Partea vătămată arată că în data de 01.05.2013 a ieșit pe poarta barului din satul Mireasa, corn. Târgușor, iar în acel moment inculpatul D. V. 1-a lovit cu o țeava metalică în zona capului. Ulterior, partea vătămată a căzut, iar învinuitul a continuat să o lovească.
Apoi inculpatul a plecat și a revenit având asupra sa un cuțit și a început să lovească, iar partea vătămată, până la intervenția martorului B. D..
Din certificatul medico-legal nr. 481/A2 agresiuni/2013, rezultă că partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 12 zile de îngrijiri.
Martorul B. D. D. a declarat faptul că în seara zilei de 01.05.2013, în jurul orelor 21.00, se deplasa pe raza satului Mireasa, iar în dreptul locuinței lui D. N., 1-a observat pe V. D. căzut și prezentând urme de sânge. In acel moment martorul B. D. D. a observat cum din curtea alăturată a ieșit numitul D. V. care a venit la partea vătămată V. D. și a început să tragă de el cu intenția de al târî de jos, spunându-i că de mâna lui va muri. Văzând toate acestea martorul V. D., a intervenit și 1-a alungat pe învinuitul D. V..
Martorul D. NCOLAE a declarat că în data de 01.05.2013, în jurul orei 20.30, se afla acasă și a auzit gălăgie la poartă. S-a deplasat pentru a observa ce se întâmplă și a văzut partea vătămată V. D. căzut și având urme de sânge, în acel moment din locul unde se alfa partea vătămată a venit inculpatul D. V., care era băut și care i-a spus părții vătămate „N-ai murit mă! Hai că te duc eu acasă!" și a încercat să tragă partea vătămată pe asfalt.
Fiind audiat inculpatul D. V. a declarat că în data de 01.05.2013, a lovit partea vătămată cu pumnii și picioarele, chiar și după ce partea vătămată a căzut la sol, deoarece partea vătămată 1-a înjurat.
Analizand probele administrate in faza de urmarire penala, instanta a constatat ca sunt dovedite existenta infractiunii si savarsirea cu vinovatie de catre inculpat.
La individualizarea pedepsei instanta a facut aplicarea criteriilor legale prevazute de art.72 Cod penal vechi, respectiv limitele de pedeapsa cu aplicarea art.375 NCPPP, gradul de pericol social destul de ridicat ce decurge din imprejurarile savarsirii faptei, lovind partea vatamata in cap cu un corp dur, persoana inculpatului care a recunoscut fapta, dar si antecedentele sale penale, fiind cercetat si pentru art.174-175 Cod penal vechi, motiv pentru care va condamna inculpatul la pedeapsa cu inchisoare in regim de detentie.
Analizand probele administrate in cauza, instanta a constatat ca sunt intrunite si conditiile raspunderii civile delictuale, respectiv existenta faptei ilicite, existenta prejudiciului, legatura dintre fapta ilicita si prejudiciu si vina faptuitorului.
Instanta a constatat ca prin fapta de lovire partea civila a suferit vatamari ce au necesitat pentru vindecare 12 zile de ingrijiri medicale, motiv pentru care va acorda daune materiale in suma de 1000 lei reprezentand ingrijirea medicala, partea civila nefacand cu nici un mijloc de proba ca aceste vatamari au necesitat un cost de 8000 lei.
Împotriva sentinței penale nr. 1008/07.10.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria C., care a susținut că în mod greșit prima instanță a procedat la judecarea cauzei potrivit procedurii prev. de art. 375 Cod procedură penală, nefiind întrunite condițiile prevăzute pentru aplicarea acestei proceduri; s-a solicitat rejudecarea cauzei potrivit procedurii comune și aplicarea unei pedepse majorate pentru inculpat.
Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelant, precum și din oficiu, conform art. 420 Cod procedură penală, curtea constată că apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria C. este fondat.
Curtea constată că inculpatul D. V. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 al 2 Cod penal din 1968, constând în aceea că în data de 01.05.2013, în timp ce se afla pe ., . partea vătămată V. D., cu un corp dur în zona capului, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 12 zile de îngrijiri medicale.
În fața primei instanțe, la termenul din 23.06.2014, inculpatului D. V. i s-a adus la cunoștință că are dreptul de a solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, urmând să beneficieze de aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
Inculpatul a solicitat să fie judecat potrivit procedurii de drept comun, astfel că prima instanță a început cercetarea judecătorească și a pus în discuție audierea inculpatului, însă acesta a refuzat să dea declarație, prevalându-se de dreptul la tăcere conferit de art. 83 alin. 1 lit. a Cod procedură penală. În continuare, prima instanță a dispus amânarea cauzei la data de 15.09.2014, în vederea audierii martorilor indicați în rechizitoriu. La termenul din 15.09.2014 inculpatul și-a modificat poziția procedurală și a solicitat să fie judecat potrivit procedurii prev. de art. 375 Cod procedură penală privind judecată în cazul recunoașterii învinuirii. Prima instanță a încuviințat cererea inculpatului de judecare a cauzei potrivit procedurii prev. de art. 375 Cod procedură penală, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 374 Cod procedură penală.
Curtea constată că în mod greșit prima instanță a admis cererea inculpatului de aplicare a procedurii prev. de art. 375 Cod procedură penală și, pe cale de consecință, a făcut aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
În actualul Cod de procedură penală dispozițiile care reglementează condițiile aplicării procedurii privind recunoașterea învinuirii au un caracter disparat, regăsindu-se în mia multe articole de lege, după cum urmează:
Art. 349 alin. 2 Cod procedură penală
„Instanța poate soluționa cauza numai pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, dacă inculpatul solicită aceasta și recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa și dacă instanța apreciază că probele sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, cu excepția cazului în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață”.
Art. 374 alin. 1, 2 și 4 Cod procedură penală
„La primul termen la care procedura de citare este legal îndeplinită și cauza se află în stare de judecată, președintele dispune ca grefierul să dea citire actului prin care s-a dispus trimiterea în judecată ori, după caz, a celui prin care s-a dispus începerea judecății sau să facă o prezentare succintă a acestuia.
Președintele explică inculpatului în ce constă învinuirea ce i se aduce, îl înștiințează pe inculpat cu privire la dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa, precum și cu privire la dreptul de a pune întrebări coinculpaților, persoanei vătămate, celorlalte părți, martorilor, experților și de a da explicații în tot cursul cercetării judecătorești, când socotește că este necesar.
……………………
În cazurile în care acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață, președintele pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10)”.
Art. 375 alin. 1 și 2 Cod procedură penală
„Dacă inculpatul solicită ca judecata să aibă loc în condițiile prevăzute la art. 374 alin. (4), instanța procedează la ascultarea acestuia, după care, luând concluziile procurorului și ale celorlalte părți, se pronunță asupra cererii.
Dacă admite cererea, instanța întreabă părțile și persoana vătămată dacă propun administrarea de probe cu înscrisuri.”
Art. 377 alin. 1 și 2 Cod procedură penală
„Dacă a dispus ca judecata să aibă loc în condițiile prevăzute la art. 375 alin. (1), instanța administrează proba cu înscrisurile încuviințate.
Înscrisurile pot fi prezentate la termenul la care instanța se pronunță asupra cererii prevăzute la art. 375 alin. (1) sau la un termen ulterior, acordat în acest scop. Pentru prezentarea de înscrisuri instanța nu poate acorda decât un singur termen.”
Art. 396 alin. 10 Cod procedură penală
„Când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. (1) și (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiții a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condițiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanța reține aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.”
Examinând dispozițiile procedurale enunțate mai sus rezultă că pentru a se aplica procedura prev. de art. 375Cod procedură penală trebuie îndeplinite mai multe condiții:
- inculpatul să se prezinte personal în fața instanței și să fie ascultat de instanță ( art. 374 alin. 2,4 Cod procedură penală și art. 375 alin. 1 Cod procedură penală );
- inculpatul să declare, după aducerea la cunoștință a învinuirii de către instanță și a dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, până la începerea cercetării judecătorești, că recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței ( art. 349 alin. 2 și art. 374 alin. 4 Cod procedură penală);
- inculpatul să declare că solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor prezentate de părți ( art. 374 alin. 4 Cod procedură penală );
- inculpatul să nu fie trimis în judecată pentru o infracțiune pedepsită cu detențiunea pe viață ( art. 374 alin. 4 C. pr. pen. );
- instanța să aprecieze, din mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, că probele sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei ( art. 349 alin. 2 C. pr. pen. ).
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor redate anterior rezultă că aplicarea procedurii privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii implică prezența obligatorie a inculpatului în fața instanței, căruia instanța trebuie să îi aducă la cunoștință învinuirea și dreptul de a solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, iar inculpatul să își exprime acordul de a fi judecat în această modalitate, urmat de ascultarea inculpatului în mod nemijlocit de instanță, condiționat de exprimarea acordului inculpatului anterior începerii cercetării judecătorești.
Spre deosebire de Codul de procedură penală din 1968, unde în art. 3201 alin. 1 se prevedea că inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală numai până la începerea cercetării judecătorești, în actualul Cod de procedură penală nu se prevede explicit un termen până la care trebuie exprimat acordul inculpatului, însă acest moment procesual rezultă implicit din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 374, 375 Cod procedură penală.
Conform art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, instanța în pune în vedere inculpatului poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa.
În cazul în care inculpatul își exprimă acordul, astfel cum rezultă din conținutul art. 375 alin. 1,2 Cod procedură penală, inculpatul este ascultat, iar părțile și procurorul sunt întrebați dacă propun proba cu înscrisuri, acestea fiind singurele mijloacele de probă admisibile în această procedură.
În cazul în care inculpatul nu recunoaște faptele și nu solicită aplicarea procedurii simplificate, se aplică dispozițiile art. 374 alin. 5 și următoarele Cod procedură penală, instanța urmând să administreze probele propuse și încuviințate de părți, persoana vătămată și procuror, inclusiv probele administrate în faza de urmărire penală.
Analiza dispozițiilor procedurale enunțate indică faptul că inculpatul are posibilitatea doar până la începerea cercetării judecătorești, în condițiile art. 376 Cod procedură penală, să solicite aplicarea procedurii în cazul recunoașterii învinuirii. Odată depășit acest moment procesual, inculpatul este decăzut din dreptul de a beneficia de aplicarea procedurii simplificate, iar orice manifestare de voință ulterioară de solicitare a aplicării procedurii în cazul recunoașterii învinuirii rămâne fără efecte juridice.
O interpretare contrară ar echivala cu conferirea dreptului inculpatului de a solicita oricând pe parcursul cercetării aplicarea procedurii în cazul recunoașterii învinuirii, chiar dacă inițial a refuzat aplicarea procedurii simplificate, ceea ce ar contravine spiritului reglementărilor procedurale menționate.
Așadar, curtea reține că în cauză inculpatul D. V. a refuzat inițial aplicarea procedurii simplificate, însă după începerea cercetării judecătorești, potrivit art. 376 Cod procedură penală, a revenit a solicitat și fie judecat potrivit dispozițiilor art. 375 Cod procedură penală.
Întrucât fusese depășit momentul procesual până la care inculpatul D. V. avea dreptul de a beneficia de aplicarea dispozițiilor art. 375 Cod procedură penală privind procedura în cazul recunoașterii învinuirii, curtea constată că în mod greșit prima instanță a încuviințat de judecare a cauzei în condițiile art. 375 Cod procedură penală.
În consecință, este întemeiată critica procurorului privind greșita aplicarea a procedurii prev. de art. 375 Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii și, corelativ, a dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală privind reducerea cu o treime a limitelor speciale de pedeapsă, urmând ca instanța de apel să înlăture aplicarea acestor dispoziții procedurale, consecința fiind judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun.
Inculpatul D. V. nu a contestat probele administrate în cursul urmăririi penale, astfel că acestea nu se mai impun a fi readministrate, potrivit art. 374 alin. 7 Cod procedură penală, așa încât instanța de apel va judeca cauza pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. În condițiile în care inculpatul D. V. nu contestă acuzația penală și nici probele administrate în cursul urmăririi penale, pedeapsa se încadrează între limitele speciale prevăzute de lege nereduse nu se justifică trimiterea cauzei primei instanțe pentru judecarea potrivit procedurii de drept comun, urmând ca judecata să se realizeze direct de instanța de apel.
Din probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului din data de 01.05.2013, declarația persoanei vătămate V. D., declarațiile martorilor B. D. D. și D. N., certificatul medico-legal nr. 481/A2agresiuni/2013 din data de 07.05.2013 emis de S,J.M.L. C., declarațiile inculpatului D. V. rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1968, constând în aceea că în seara zilei de 01.05.2013, în timp ce se afla pe ., . lovit partea vătămată V. D. cu un corp dur în zona capului, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 12 zile de îngrijiri medicale.
Din mijloacele de probă enumerate mai sus rezultă că în data de 01.05.2013, în jurul orei 20,00, persoana vătămată V. D. a ieșit pe poarta unui bar din satul Mireasa, corn. Târgușor, iar în acel moment inculpatul D. V. 1-a lovit cu o țeava metalică în zona capului; persoana vătămată a căzut, iar inculpatul a continuat să o lovească. Din certificatul medico-legal nr. 481/A2 agresiuni/2013, rezultă că persoana vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 12 zile de îngrijiri.
În consecință, întemeiat prima instanță a reținut că inculpatul D. V. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1968, impunându-se menținerea soluției primei instanțe de condamnare la pedeapsa închisorii de 1 an închisoare.
De asemenea, pedeapsa de 1 an închisoare corespunde gradului de pericol social al faptei și persoanei inculpatului, respectând criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal din 1968. Curtea are în vedere că infracțiunea prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1968 este sancționată cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă, iar prima instanță s-a orientat către pedeapsa cu închisoarea într-un cuantum mediu, ceea ce indică un regim sancționatoriu suficient de puternic, raportat la fapta comisă.
Pedeapsa de 1 an închisoare reflectă gradul de pericol al faptei comise, împrejurările în care a fost comisă fapta, forma de vinovăție a inculpatului, urmarea produsă asupra persoanei vătămate, conduita procesuală a inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei, nu a contestat probele administrate în cursul urmăririi penale, ceea ce facilitat finalizarea procedurii judiciare. Ca atare, nu este justificată solicitarea procurorului de aplicare a unei pedepse mai severe, deoarece s-ar ajunge la un regim sancționator deosebit de sever, raportat la limitele speciale de pedeapsă, care nu este justificat de circumstanțele concrete care caracterizează fapta comisă și conduita procesuală a inculpatului. Este real că inculpatul a fost condamnat definitiv și pentru comiterea unei infracțiuni de omor, însă comiterea acestei infracțiuni concurente nu poate atrage o sancțiune deosebit de severă, întrucât antecedentele penale reprezintă doar unul din criteriile de individualizare a pedepsei, iar cuantumul pedepsei trebuie să reflecte toate criteriile de individualizare.
În consecință, analizând cumulativ criteriile prev. de art. 72 Cod penal din 1968, curtea apreciază că se impune menținerea pedepsei aplicate de prima instanță inculpatului, apelul procurorului urmând a fi admis din perspectiva înlăturării aplicării dispozițiilor art. 375 Cod procedură penală.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală curtea va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva sentinței penale nr. 1008/07.10.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
În baza art. 423 alin. 2 Cod procedură penală se va desființa în parte sentința penală apelată și, rejudecând, se va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 375 Cod procedură penală.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
În baza art. 272 Cod procedură penală suma de 50 lei, reprezentând onorariu parțial apărător desemnat din oficiu - avocat S. M. se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva sentinței penale nr.1008/07.10.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
În baza art. 423 alin. 2 Cod procedură penală desființează în parte sentința penală apelată și, rejudecând:
Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 375 Cod procedură penală.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
În baza art. 272 Cod procedură penală suma de 50 lei, reprezentând onorariu parțial apărător desemnat din oficiu - avocat S. M. se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17.04.2015.
Președinte,Judecător,
M. D. M. C. C.
Grefier,
C. A.
Jud.fond C.I.B.
Red.dec.jud.C.C./7 ex./22.04.2015
| ← Tâlhărie (art.233 NCP). Decizia nr. 52/2015. Curtea de Apel... | Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 51/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
