Tâlhărie calificată (art.234 NCP). Decizia nr. 606/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Curtea de Apel CONSTANŢA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 606/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 3450/254/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ Nr. 606/P

Ședința publică de la 23 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. D.

JUDECĂTOR – C. J.

Cu participare: Grefier de ședință A. B.

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel C. a fost reprezentat de procuror J. V. P.

S-a luat în examinare, din oficiu, verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților M. O., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria M. nr. 3387/P/2014 din data de 10.11.2014 pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 233—234 alin. 1 lit. a, d și e Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal și S. B., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria M. nr. 3387/P/2014 din data de 10.11.2014 pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 233—234 alin. 1 lit. a, d și e Cod penal, împotriva sentinței penale nr. 80 din data de 09.04.2015 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul penal nr._ .

Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 18 iunie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Instanța, a stabilit pronunțarea cauzei la data de 23 iunie 2015, când a pronunțat următoarea decizie;

CURTEA

Dosar nr._

Asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr. 80/10.04.2015, pronunțată de Judecătoria M., în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:

,, În baza art. 233-234 alin. 1, lit. a,d și e C.pen., cu aplic art. 41, raportat la art. 43, alin. 5 C.pen. condamnă pe inculpatul M. O., zis P.-Pot sau Pit-Pit,, fiul lui A. și N. născut la data de 02.07.1991 în mun. M., jud. C., având CNP_ la o pedeapsă de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată.

În baza art. 404 alin. 4 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 72 alin. 1 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M. O. durata reținerii și a arestării preventive, cu începere de la data de 16.10.2014 la zi.

În baza art. 60 Cod penal dispune executarea în regim de detenție a pedepsei închisorii aplicată inculpatului M. O. prin prezenta sentință.

În baza art.67 Cod penal raportat la 66 Cod penal aplică inculpatului M. O. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.65 alin.1 Cod penal aplică inculpatului M. O. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal Cod penal respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală și art. 362 alin.2 Cod procedură penală raportat la art. 208 Cod procedură penală menține măsura arestării preventive a inculpatului M. O..

În baza art. 233-234 alin. 1, lit. a,d și e C.pen., condamnă pe inculpatul S. B., zis A., fiul lui N. și G., născut la data de 12.04.1995 în mun. Medgidia, jud. C., având CNP_ la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată.

În baza art. 404 alin. 4 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 72 alin. 1 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive, cu începere de la data de 22.10.2014 la zi.

În baza art. 60 Cod penal dispune executarea în regim de detenție a pedepsei închisorii aplicată inculpatului S. B. prin prezenta sentință.

În baza art.67 Cod penal raportat la 66 Cod penal aplică inculpatului S. B. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.65 alin.1 Cod penal aplică inculpatului S. B. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal Cod penal respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală și art. 362 alin.2 Cod procedură penală raportat la art. 208 Cod procedură penală menține măsura arestării preventive a inculpatului S. B..

În baza art. 397, alin. 1 raportat la art. 25, alin. 1 C.pr.pen., admite acțiunea civilă formulată de partea civilă B. R.-A..

În baza art. 1357 raportat la art. 1382 C.civ. obligă în solidar pe inculpații M. O. și S. B. la plata către partea civilă B. R.-A. a sumei de 1020 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului nerecuperat.

În baza art. 404, alin. 4, lit. d C.pr.pen, raportat la art. 112, alin. 1, lit. b C.pen. dispune confiscarea cuțitului utilizat la săvârșirea infracțiunii, aparținând inculpatului M. O..

În baza art. 272 Cod procedură penală onorariile apărătorilor desemnați din oficiu: Dl. Av. N. M. pentru inculpatul M. O., în cuantum de 400 lei și D-na Av. S. C. în cuantum de 400 lei vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 274 alin. 1 și 2 Cod procedură penală obligă pe inculpații M. O. și S. B. la plata către stat a câte 1000 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cauză (pentru fiecare inculpat câte 500 lei în cursul urmăririi penale și 500 lei în cursul judecății).

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la data comunicării în copie a minutei, conform dispozițiilor art. 410 alin. 1 Cod procedură penală.

Pronunțată în ședința publică, azi, 10.04.2015.,,

Pentru a pronunța sentința penală menționată, prima instanță deliberâd, a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria M. sub nr. 3387/P/2014 la data 10.11.2014 și înregistrat pe rolul Judecătoriei M. sub nr._ la data de 11.11.2014, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților M. O., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 233—234 alin. 1 lit. a, d și e Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal și S. B., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 233—234 alin. 1 lit. a, d și e Cod penal.

În fapt, în actul de sesizare s-a reținut că, la data de 09.10.2014, orele 19⁵⁰, numita B. R.-A. a urcat în trenul R 8393 care circula pe relația de cale ferată C.-M., cu intenția de a se deplasa către localitatea de domiciliu, municipiul M..

În momentul în care ternul se deplasa prin dreptul zonei Herghelia M., două persoane de sex masculin au pătruns în compartimentul în care se afla persoana vătămată B. R.-A., iar după ce una dintre acestea s-a așezat pe locul de lângă partea vătămată, cealaltă persoană s-a plasat în fața părții vătămate ținând în mână un briceag cu lama de aproximativ 5 cm; în aceste condiții, cele două persoane i-au cerut părții vătămate obiectele de valoare pe care le avea asupra sa.

Astfel, cele două persoane au deposedat-o pe numita B. R.-A. de două telefoane mobile marca Samsung, un lănțișor cu cruciuliță din argint și suma de 15 lei.

Ca urmare a cercetărilor efectuate, a fost identificat unul dintre autorii faptei, respectiv, inculpatul M. O. zis „P.-Pot”, care a recunoscut săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată și a declarat că a urcat în trenul C. – M. la orele 19⁵⁰, împreună cu numitul I. Iașar zis „A. ”, iar în timpul călătoriei au decis să facă rost de bani; astfel, au observat în unul dintre compartimente o persoană de sex feminin care nu era însoțită, inculpatul s-a așezat în fața acesteia, iar „Arun ” lângă aceasta și i-a cerut banii și obiectele de valoare pe care le avea asupra sa.

Întrucât, inițial, persoana vătămată a refuzat să le dea obiectele solicitate, inculpatul M. O. a scos un briceag cu lama de aproximativ 5 cm cu care a amenințat-o și i-a smuls de la gât un lănțișor din argint cu cruciuliță, iar din buzunarul drept al pantalonilor i-a luat un telefon mobil marca Samsung. Cei doi au luat și poșeta pe care aceasta o avea asupra sa și din interior au sustras un alt telefon marca Samsung și suma de 15 lei.

Inculpații M. O. și S. B. au coborât din mers în gara M. și au fugit în direcții diferite, iar a doua zi inculpatul M. O. a vândut unul dintre telefoanele mobile pentru suma de 70 de lei.

Fiind audiat, inculpatul S. B. a recunoscut săvârșirea faptei și a arătat că, împreună cu M. O., a deposedat-o de bunuri pe persoana vătămată pe care au amenințat-o cu acte de violență.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângerea și declarația persoanei vătămate, procesul verbal de investigare tehnico-științifică a locului faptei, procesele verbale întocmite cu ocazia vizualizării imaginilor înregistrate de sistemele de supraveghere video, planșele fotografice anexate, procesul verbal întocmit cu ocazia localizării unuia dintre terminalele telefonice sustrase, identificat în posesia martorului L. M.; declarațiile martorilor L. M., Ș. A., S. S., Ș. D., V. A., D. Mitrița și declarațiile inculpaților M. O. și S. B..

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 08.12.2014, rămasă definitivă la data de 08.12.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

La termenul de judecată din data de 23.01.2015 (fila 111), ulterior citirii actului de sesizare, instanța a adus la cunostința inculpaților dispozițiile art. 374 alin. 4 C.proc.pen. raportat la art. 396 alin. 10 C.proc.pen., privind judecata în procedură simplificată, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri.

Inculpatul M. O. a arătat că solicită ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin. 4 C.proc.pen. însă nu recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa. Pentru aceste motive, în baza art. 375, alin. 3 C.pr.pen., instanța a respins cererea inculpatului M. O. și a dispus ca judecata să se facă potrivit procedurii obișnuite.

Inculpatul S. B. a arătat că nu recunoaște faptele reținute în sarcina sa.

În faza de judecată au fost administrate proba testimonială cu martorii: D. Mitrița (fila 162, vol. I), M. M. (fila 164, vol. I), S. Leman (fila 170, vol. I), L. M. (fila 199, vol. I), P. S. (fila 44, vol. II), proba cu înscrisuri reprezentate de planșă foto (fila 180, vol. I) și certificat de naștere (fila 179, vol. I).

În faza de judecată s-a mai dispus efectuarea testului poligraf pentru cei doi inculpați, raportul de constatare criminalistică fiind depus la filele 27-37 din vol. II.

Totodată s-a dispus audierea inculpaților la diferite termene de judecată, precum și a părții civile.

Prin ordonanța 3387/P/2014/16.10.2014 a Secției de Poliție Transporturi C. – Biroul Investigații Criminale, față de inculpatul M. O. a fost luată măsura reținerii pentru o perioadă de 24 de ore de la data de 16.10.2014 orele 12¹⁰până la data de 17.10.2014 orele 12¹⁰, iar asistența judiciară i-a fost asigurată inculpatului de către apărătorul desemnat din oficiu, avocat D. I.- D., conform delegației ., nr.230/16.10.2014.

Prin ordonanța 3387/P/2014/22.10.2014 a Secției de Poliție Transporturi C. – Biroul Investigații Criminale, față de inculpatul S. B. a fost luată măsura reținerii pentru o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 22.10.2014 orele 19⁰⁰până la data de 23.10.2014 orele 19⁰⁰.

Prin încheierea nr. 156 din 16.10.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M. O., fiul lui A. și N. născut la data de 02.07.1991 în mun. M., jud. C., având CNP_, pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data de 16.10.2014 până la data de 14.11.2014 inclusiv, iar prin încheierea nr. 158 din 23.10.2014 pronunțată de Judecătoria M. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului S. B. este fiul lui N. și G., născut la data de 12.04.1995 în mun. Medgidia, jud. C., având CNP_, pentru o perioadă de 30 zile începând cu data de 23.10.2014 până la data de 21.11.2014 inclusiv.

Contestația formulată de inculpatul M. O. împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă a acestuia a fost respinsă prin încheierea nr. 646 din 21.10.2014 pronunțată de Tribunalul C., iar contestația formulată de inculpatul S. B. împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă a acestuia a fost respinsă prin încheierea nr. 667 din 27.10.2014 pronunțată de Tribunalul C..

Prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria M. sub nr. 3387/P/2014 la data de 10.11.2014 și înregistrat pe rolul Judecătoriei M. sub nr._ la data de 11.11.2014, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest a inculpaților M. O., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 233—234 alin. 1 lit. a, d și e Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal și S. B., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 233—234 alin. 1 lit. a, d și e Cod penal.

Prin încheierea pronunțată la data de 13.11.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat, în baza art. 348 raportat la art. 207 alin. 6 Cod procedură penală cu referire la art. 207 alin. 4 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive față de inculpații M. O. și S. B., măsuri pe care le-a menținut, ia în baza art. 207 alin. 5 raportat la art. 242 alin. 1 Cod procedură penală a respins, ca nefondată, cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpatul S. B..

Prin încheierea pronunțată la data de 08.12.2014, instanța de judecată a constatat, în baza art. 362 raportat la art. 208 alin. 2și 3 Cod procedură penală cu referire la art. 207 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive față de inculpații M. O. și S. B., măsuri pe care le-a menținut, iar în baza art. 208 alin. 2și 3 raportat la art. 242 alin. 1 Cod procedură penală a respins, ca nefondată, cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpatul M. O..

Prin decizia penală nr. 773/11.12.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ /a2 au fost respinse contestațiile formulate de inculpați împotriva încheierii prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a acestora prin încheierea pronunțată la data de 08.12.2014.

Prin încheierea pronunțată la data de 23.01.2015, instanța de judecată a constatat, în baza art. 362 raportat la art. 208 alin. 2și 3 Cod procedură penală cu referire la art. 207 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive față de inculpații M. O. și S. B., măsuri pe care le-a menținut, iar în baza art. 208 alin. 2și 3 raportat la art. 242 alin. 1 Cod procedură penală a respins, ca nefondată, cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpați.

Prin Încheierea nr. 18/28.01.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ /a3 au fost respinse contestațiile formulate de inculpați împotriva încheierii prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a acestora prin încheierea pronunțată la data de 23.01.2015.

Prin încheierea pronunțată la data de 13.03.2015, instanța de judecată a constatat, în baza art. 362 raportat la art. 208 alin. 2și 3 Cod procedură penală cu referire la art. 207 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive față de inculpații M. O. și S. B., măsuri pe care le-a menținut, iar în baza art. 208 alin. 2și 3 raportat la art. 242 alin. 1 Cod procedură penală a respins, ca nefondată, cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpați.

La data de 09.10.2014, orele 19⁵⁰, numita B. R.-A. a urcat în trenul R 8393 care circula pe relația de cale ferată C.-M., cu intenția de a se deplasa către localitatea de domiciliu, municipiul M..

În momentul în care ternul se deplasa prin dreptul zonei Herghelia M., inculpații M. O. și S. B. au pătruns în compartimentul în care se afla persoana vătămată B. R.-A..

Cei doi inculpați au solicitat persoanei vătămate bunurile aflate asupra sa iar după ce inculpatul S. B. s-a așezat pe locul de lângă partea vătămată, întrucât persoana vătămată a refuzat remiterea bunurilor, inculpatul M. O. s-a plasat în fața persoanei vătămate ținând în mână un briceag cu lama de aproximativ 5 cm cu care a amenințat-o și i-a smuls de la gât un lănțișor din argint cu cruciuliță, iar din buzunarul drept al pantalonilor i-a luat un telefon mobil marca Samsung. Cei doi au luat și poșeta pe care aceasta o avea asupra sa și din interior au sustras un alt telefon marca Samsung și suma de 15 lei.

Astfel, cei doi inculpați au deposedat-o pe numita B. R.-A. de două telefoane mobile marca Samsung, un lănțișor cu cruciuliță din argint și suma de 15 lei.

Ulterior, inculpații M. O. și S. B. au coborât din mers în gara M. și au fugit în direcții diferite.

Cu privire la declarațiile de recunoaștere parțială ale inculpatului M. O., resepctiv de negare ale inculpatului S. B., instanța le apreciază ca fiind nesincere, pentru motivele ce urmează:

În primul rând instanța are în vedere faptul că, deși inculpatul M. O. a declarat în cursul urmăririi penale că a participat ca și coautor la comiterea faptei un anume I. Iașar, zis A. (fila 116 din dosarul de urmărire penală), iar nu inculpatul S. B., acesta a avut o atitudine contradictorie pe parcursul procesului penal, declarând că a comis fapta singur (la termenul din data de 23.01.2015 – fila 98, vol. I), pentru ca ulterior, prin întrebările adresate persoanei vătămate la momentul audierii acesteia la termenul din data de 13.03.2015 (fila 200, vol. I), să recunoască implicit participarea unui coautor. De altfel, chiar persoana vătămată, prin declarațiile date, arată că fapta a fost comisă de două persoane. Aceeași atitudine oscilantă a avut-o inculpatul M. O. și cu privire la numele real al coautorului său, acesta declarând la termenul din data de 27.02.2015 (fila 166, vol. I) că de fapt numele coautorului este A. L. iar nu I. Iașar. De altfel, din verificările întreprinse de instanță (fila 130, vol. I) și de organele de poliție (fila 135, vol. I), a rezultat că I. Iașar, cu semnalmentele indicate de inculpatul M. O., nu există în realitate.

În privința participării în calitate de coautor a numitului A. L., văr cu inculpatul M. O., astfel cum inculpatul susține, instanța constată că nu acesta a participat la comiterea faptei, persoana vătămată precizând cu certitudine (fila 200, vol. I), în urma prezentării fotografiei de la fila 180, vol. I, că nu aceasta este coautorul inculpatului M. O.. Instanța constată că persoana indicată în planșa fotografică de către martora S. Leman este numitul A. L., având în vedere fotografia acestuia din fișa de evidență a populației de la fila 186, vol. I.

De altfel, inculpatul M. O. a recunoscut explicit în fața organelor de poliție judiciară faptul că la comiterea faptei a participat ca și coautor inculpatul S. B., potrivit procesului verbal de prezentare a fotografiei acestui din urmă inculpat, întocmit la data de 16.10.2014 (fila 69 din dosarul de urmărire penală).

Cu privire la negarea de către inculpatul S. B. a comiterii faptei, instanța apreciază că acesta este nesincer pentru următoarele motive:

În primul rând instanța are în vedere faptul că, deși persoana vătămată a declarat că nu îl poate identifica decât în proporție de 80% pe inculpatul S. B. ca fiind coautor la faptei de tâlhărie, acest lucru este de înțeles dat fiind faptul că în compartimentul trenului lumina era stinsă iar afară era noapte.

Cu toate acestea, instanța constată că în cursul urmăririi penale inculpatul S. B. nu doar că a recunoscut dar a și a descris amănunțit comiterea faptei împreună cu inculpatul M. O. (filele 127-130 din dosarul de urmărire penală) versiunea sa fiind aceeași cu a coinculpatului, precizând la același moment procesual că porecla sa este Arun. Susținerile inculpatului în sensul că a nu a declarat în fața organelor de urmărire penală că ar fi comis fapta și că ar fi fost agresat de către polițiști și a semnat declarația sub amenințare, nefiind în fapt asistat de avocat, nu pot fi reținute de instanță, pe declarația dată apărând cu claritate semnătura avocatului numit din oficiu, Av. H. R.-M..

În același sens susținerile inculpatului S. B. de negare a faptei sunt contrazise de declarația inculpatului M. O. care arată că a participat cu o persoană poreclită Arun, precum și de declarațiile martorei P. S., concubina inculpatului, care arată că porecla acestuia este Arun (fila 108 din dosarul de urmărire penală și fila 45, vol. II).

Totodată aceeași martoră, P. S., a declarat în cursul urmăririi penale că inculpatul M. O. i-a comunicat comiterea faptei împreună cu inculpatul S. B. (filele 107-108 din dosarul de urmărire penală). Instanța nu va avea în vedere declarațiile contrare ale martorei date în fața instanței (filele 44-46, vol. II), pe care le apreciază ca nesincere, lucru de înțeles având în vedere relația de concubinaj dintre cei doi.

Referitor la raportul de constatare criminalistică fiind depus la filele 27-37 din vol. II instanța apreciază că rezultatul testării poligraf este irelevant având în vedere că s-au înregistrat rezultate vădit contradictorii la întrebările relevante la care au răspuns cei doi inculpați.

Pentru aceste motive instanța a apreciat că este dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpații M. O. și S. B., astfel că instanța va dispune condamnarea acestora.

Fapta inculpatului M. O. care în seara zilei de 09.10.2014, împreună cu inculpatul S. B., în timp ce se aflau în trenul R 8393, prin amenințări cu acte de violență a deposedat-o pe persoana vătămată B. R.-A. de două telefoane mobile, suma de 15 lei și un lănțișor cu cruciuliță din argint, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, prev de art. 233 alin. 1 - 234 alin. 1 lit. a, d și e C.pen.

Întrucât inculpatul M. O. a săvârșit o nouă infracțiune cu intenție după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare,(sentința penală nr.122 din 08 05.2012 a Judecătoriei C.) se va face aplicarea disp. art. 41 alin 1 din C.pen.

Fapta inculpatului S. B. care în seara zilei de 09.10.2014, împreună cu inculpatul M. O., în timp ce se aflau în trenul R 8393, prin amenințări cu acte de violență a deposedat-o pe persoana vătămată B. R.-A. de două telefoane mobile, suma de 15 lei și un lănțișor cu cruciuliță din argint, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, prev de art. 233 alin. 1 - 234 alin. 1 lit. a, d și e C.pen.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunilor mai sus menționate, constă în acțiunea de luare din posesia persoanei vătămate a bunurilor sus-menționate de către inculpați cu scopul de a și le însuși pe nedrept prin amenințări cu acte de violență. Urmarea imediată constă în scoaterea bunului din sfera de stăpânire a persoanei vătămate si lipsirea acesteia de posibilitatea de a mai dispune de acel bun, precum și insuflarea unei stări de temere victimei.Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză din materialitatea faptei.

Faptele menționate anterior au fost comise în modalitățile normative prevăzute de art. 233 alin. 1 - 234 alin. 1 lit. a, d și e C.pen., respectiv prin folosirea unei arme, în timpul nopții și într-un mijloc de transport.

Sub aspectul laturii subiective, inculpații a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, întrucât inculpații au prevăzut rezultatele faptelor și au urmărit producerea lor prin săvârșirea faptelor.

La stabilirea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 C.pen., limitele de pedeapsă fixate de art. 234 alin. 1 lit. a, d și e C.pen., gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Potrivit fișei de cazier judiciar a inculpatului M. O., anexată la fila 114 din dosarul de urmărire penală, rezultă că acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 188 din 07.06.2011 a Judecătoriei M. la pedeapsa de 10 luni închisoare cu suspendarea executării pentru furt, iar prin sentința penală nr. 122 din 08.05.2012 a Judecătoriei C., definitivă la data de 25.03.2012, prin nerecurare, inculpatul M. O. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni în concurs de furt calificat, fiind modificată pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 188 din 07.06.2011 a Judecătoriei M., anulată suspendarea condiționată de 10 luni, constatând că faptele sunt concurente, fiind arestat preventiv în baza mandatului de arestare nr. 158/22.05.2012 emis de Judecătoria Medgidia și eliberat, la termen, la data de 24.05.2014. Pe cale de consecință, instanța constată că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată a fost comisă în stare de recidivă postexecutorie, urmând a se face aplicarea art. 41, raportat la art. 43, alin. 5 C.pen.

Cu privire la inculpatul S. B., se constată că acesta deși nu este recidivist, nu este la primul conflict cu legea penală, acesta fiind sancționat cu 300 lei amendă administrativă prin ordonanța nr. 1009/P/2011 din 23.07.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria M. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (fișa de cazier judiciar de la fila 124 din dosarul de urmărire penală).

La stabilirea pedepselor aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere modul și împrejurările concrete în care se reține că au fost comise faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată (respectiv pe timp de noapte, împreună cu alte persoane, în mijloace de transport), acestea evidențiind un pericol social crescut al faptelor dar și al inculpaților, presupusa activitate infracțională a inculpaților, care au acționat conjugat, afectând nu doar patrimoniul, cât și integritatea persoanei vătămate.

Instanța mai are în vedere împrejurarea că inculpații, chiar dacă în cursul urmăririi penale au recunoscut comiterea faptelor, în cursul judecății au recunoscut parțial sau au negat comiterea acestora, au urmărit inducerea în eroare a instanței de judecată și au determinat administrarea de noi probe în mod inutil, fapt ce a dus la o consumarea de timp și resurse în mod nejustificat de către organele judiciare.

Totodată, instanța mai are în vedere faptul că ambii inculpați nu se află la primul conflict cu legea penală, ci manifestă perseverența infracțională în domeniul faptelor de natură penală îndreptate contra patrimoniului.

Pentru aceste motive instanța a apreciat că nu se impune reținerea în privința vreunuia a circumstanțelor atenuante și nici suspendarea executării pedepsei pentru inculpatul S. B..

Față de cele reținute, instanța va aplica o pedeapsă îndreptată spre minimul special al pedepsei, și în baza art. 233-234 alin. 1, lit. a,d și e C.pen., cu aplic art. 41, raportat la art. 43, alin. 5 C.pen. a condamnat pe inculpatul M. O., zis P.-Pot sau Pit-Pit,, fiul lui A. și N. născut la data de 02.07.1991 în mun. M., jud. C., având CNP_ la o pedeapsă de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată.

În baza art. 404 alin. 4 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 72 alin. 1 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului M. O. durata reținerii și a arestării preventive, cu începere de la data de 16.10.2014 la zi.

În baza art. 60 Cod penal dispune executarea în regim de detenție a pedepsei închisorii aplicată inculpatului M. O. prin prezenta sentință.

În baza art.67 Cod penal raportat la 66 Cod penal a aplicat inculpatului M. O. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.65 alin.1 Cod penal a aplicat inculpatului M. O. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal Cod penal respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală și art. 362 alin.2 Cod procedură penală raportat la art. 208 Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpatului M. O., având în vedere faptul că din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea prin prezenta sentință și văzând modul și împrejurările concrete detaliate anterior în care s-a reținut că a fost comisă această infracțiune, înclinația acestuia spre comiterea de alte fapte ilicite, instanța apreciază că lăsarea în libertate a acestuia ar avea în continuare drept rezultat o stare de pericol social concret pentru ordinea publică, sentimente de insecuritate pentru ceilalți cetățeni și pentru persoana vătămată.

Față de considerentele anterior expuse, instanța a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului se mențin, iar privarea de libertate a acestuia este în continuare necesară pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, pentru prevenirea săvârșirii unor alte infracțiuni și pentru înlăturarea în acest mod a stării de pericol pentru ordinea publică, stare care decurge din periculozitatea ridicată atât a faptei cât și a inculpatului, acesta fiind predispus la comiterea de fapte similare pentru procurarea chiar a mijloacelor de subzistență.

Prin menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat instanța are în vedere și necesitatea prevenirii sustragerii inculpatului, condamnat la o pedeapsă cu executare, de la desfășurarea procesului penal în cazul judecării unei eventuale căi de atac, precum și de la o eventuală sustragere a acestuia de la executare pedepsei, în cazul în care va fi definitiv condamnat.

Analizând măsura arestării preventive a inculpatului și prin prisma dispozițiilor art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a prevederilor art. 202 alin. 3 Cod procedură penală, instanța a apreciat că sunt îndeplinite și cerințele impuse de prevederile anterior menționate pentru restrângerea în continuare a dreptului inculpaților la libertate individuală.

În concret, măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă la data de 17.10.2014 și menținută prin încheierea pronunțată la data de 13.11.2014 de judecătorul de cameră preliminară, prin încheierea din data de 08.12.2014, prin încheierea din data de 23.01.2015 și prin încheierea din data de 13.03.2015 de către instanța de judecată, iar inculpatul a fost condamnat prin prezenta pentru săvârșirea unei infracțiuni caracterizate printr-o periculozitate ridicată, aspecte ce întemeiază aprecierea că durata arestării preventive este una rezonabilă iar măsura arestării preventive este în continuare proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia, respectiv prevenirea săvârșirii altor fapte penale, asigurarea unui climat social sigur, caracterizat printr-o protecție eficace a bunurilor și persoanelor, și buna desfășurare a procesului penal.

Cu privire la inculpatul S. B., față de cele reținute, instanța a aplicat o pedeapsă îndreptată spre minimul special al pedepsei, și în baza art. 233-234 alin. 1, lit. a,d și e C.pen., vacondamna pe inculpatul S. B., zis Arun, fiul lui N. și G., născut la data de 12.04.1995 în mun. Medgidia, jud. C., având CNP_ la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată.

În baza art. 404 alin. 4 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 72 alin. 1 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive, cu începere de la data de 22.10.2014 la zi.

În baza art. 60 Cod penal a dispus executarea în regim de detenție a pedepsei închisorii aplicată inculpatului S. B. prin prezenta sentință.

În baza art.67 Cod penal raportat la 66 Cod penal a aplicat inculpatului S. B. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.65 alin.1 Cod penal a aplicat inculpatului S. B. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal Cod penal respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală și art. 362 alin.2 Cod procedură penală raportat la art. 208 Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpatului S. B., având în vedere, la fel ca și în cazul inculpatului M. O., faptul că din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea prin prezenta sentință și văzând modul și împrejurările concrete detaliate anterior în care s-a reținut că a fost comisă această infracțiune, înclinația acestuia spre comiterea de alte fapte ilicite, instanța apreciază că lăsarea în libertate a acestuia ar avea în continuare drept rezultat o stare de pericol social concret pentru ordinea publică, sentimente de insecuritate pentru ceilalți cetățeni și pentru persoana vătămată.

Astfel, prin menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat instanța are în vedere și necesitatea prevenirii sustragerii inculpatului, condamnat la o pedeapsă cu executare, de la desfășurarea procesului penal în cazul judecării unei eventuale căi de atac, precum și de la o eventuală sustragere a acestuia de la executare pedepsei, în cazul în care va fi definitiv condamnat.

Analizând măsura arestării preventive a inculpatului și prin prisma dispozițiilor art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a prevederilor art. 202 alin. 3 Cod procedură penală, instanța apreciază că sunt îndeplinite și cerințele impuse de prevederile anterior menționate pentru restrângerea în continuare a dreptului inculpaților la libertate individuală.

Astfel, măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă la data de 23.10.2014 și menținută prin încheierea pronunțată la data de 13.11.2014 de judecătorul de cameră preliminară, prin încheierea din data de 08.12.2014, prin încheierea din data de 23.01.2015 și prin încheierea din data de 13.03.2015 de către instanța de judecată, iar inculpatul a fost condamnat prin prezenta pentru săvârșirea unei infracțiuni caracterizate printr-o periculozitate ridicată, aspecte ce întemeiază aprecierea că durata arestării preventive este una rezonabilă iar măsura arestării preventive este în continuare proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia, respectiv prevenirea săvârșirii altor fapte penale, asigurarea unui climat social sigur, caracterizat printr-o protecție eficace a bunurilor și persoanelor, și buna desfășurare a procesului penal.

Instanța a constatat că la dosarul cauzei nu au fost depuse de către partea civilă probe în susținerea pretențiilor civile în cuantum de 1020 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului nerecuperat constând în două telefoane mobile, suma de 15 lei și un lănțișor cu cruciuliță din argint.

Cu toate acestea, chiar dacă partea civilă nu a probat cu înscrisuri dreptul său de proprietate cu privire la bunurile sustrase menționate anterior, instanța consideră că îndatorarea acesteia la producerea unor asemenea probe ar fi excesivă, nefiind rezonabil a se solicita preconstituirea de probe pentru eventualitatea producerii unei daune în patrimoniul său prin comiterea infracțiunii de furt.

Întrucât bunurile sustrase nu au mai putut fi recuperate, instanța apreciază că solicitarea părții civile de a se dispune obligarea inculpaților la plata echivalentului acestor bunuri, este întemeiată iar cuantumul pretins - 1020 lei, este apreciat de instanță ca fiind rezonabil având în vedere bunurile respective.

Pentru aceste motive, în baza art. 1357 raportat la art. 1382 C.civ. a obligat în solidar pe inculpații M. O. și S. B. la plata către partea civilă B. R.-A. a sumei de 1020 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului nerecuperat.

Împotriva sentinței penale nr. 80/10.04.2015 pronunțată de Judecătoria M., în dosarul penal nr._, au declarat apel inculpații

M. O. și S. B., care în esență, a criticat soluția instanței de fond privind individualizarea pedepsei în raport de gravitatea faptei comise.

Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelant, precum și din oficiu, conform art. 420 C. Pr. P.., curtea constată că apelul declarat, este nefondat.

Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt și vinovăția inculpaților apelanți M. O. și S. B., fiind îndeplinite condițiile pentru pronunțarea unei soluții de condamnare. De altfel, inculpatul M. O., a recunoscut comiterea faptei, solicitând judecarea potrivit procedurii prevăzută de art. 375Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii, exclusiv pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, care în speța prezentă oferă elemente suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.

De altfel prin declarația din data de 18.06.2015, inculpatul S. B.,

a recunoscut comiterea faptei în fața instanței de control judiciar.

Sub aspectul stării de fapt se constată că inculpații apelanți M. O. și S. B., în seara zilei de 09.10.2014, în timp ce se aflau în trenul R 8393, prin amenințări cu acte de violență a deposedat-o pe persoana vătămată B. R.-A., de două telefoane mobile, suma de 15 lei și un lănțișor cu cruciuliță din argint, iar fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, prev de art. 233 alin. 1 - 234 alin. 1 lit. a, d și e C.pen.

Pentru a reține această situație de fapt s-au reținut următoarele mijloace de probă:

plângerea și declarațiile persoanei vătămate atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății,

procesul verbal de investigare tehnico-științifică a locului faptei,

procesele verbale întocmite cu ocazia vizualizării imaginilor înregistrate de sistemele de supraveghere video,

planșele fotografice anexate,

procesul verbal întocmit cu ocazia localizării unuia dintre terminalele telefonice sustrase, identificat în posesia martorului L. M.;

declarațiile martorilor L. M., Ș. A., S. S., Ș. D., V. A., D. Mitrița.

La stabilirea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 C.pen., limitele de pedeapsă fixate de art. 234 alin. 1 lit. a, d și e C. pen., gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei, trebuie avute în vedere toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.74 Cod penal, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, atât a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor ce vizează strict persoana acestuia.

Potrivit art.74 Cod penal, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;

d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;

f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;

g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Pentru a-și îndeplini funcțiile, pedeapsa trebuie să corespundă, sub aspectul duratei și naturii (privativă sau neprivativă de libertate), atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o individualizare care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate. Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului stabilirii acesteia, așa încât respectarea lui este obligatorie pentru instanță.

Ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Pentru a acționa ca un factor educativ, constrângerea penală trebuie să fie în măsură să forțeze procesele psihice mai profunde ale inculpatului, să influențeze rațiunea, sentimentul, voința acestuia, spre a-l determina să-și modifice statornic comportamentul.

Constrângerea nu poate să nu provoace anumite frământări în conștiința individului pedepsit, care să-l determine să-și modifice conduita ilicită (prevențiune specială), ca și în conștiința publicului larg care află despre fapta ilicită și despre pedeapsa aplicată, determinând-l să adopte o conduită conformă cu modelul legal (prevențiunea generală).

Cuantumul pedepsei trebuie să aibă drept consecință recuperarea inculpatului, întrucât ceea ce contează, în esență, este ca aceasta să aibă acea forță care să-i arate că a greșit, să-l determine la reflecție și să stimuleze în el dorința ca pe viitor să aibă o conduită corectă.

Pedeapsa nu trebuie percepută de către inculpat ca o răzbunare din partea comunității pentru că s-a abătut de la normele legale și de conviețuire socială, ci ea trebuie să conducă în final la redarea sa societății, pedeapsa putând fi coercitivă numai dacă ține seama de natura morală a omului, de capacitatea sa de a-și analiza faptele și de a se hotărî pentru o conduită compatibilă cu interesele societății.

La individualizarea pedepselor la care au fost condamnați inculpații M. O. și S. B., instanța de fond a avut in vedere și gradul de pericol social concret al faptei,( care rezulta din aceea că inculpații au sustras prin folosirea de arme într-un tren, două telefoane mobile, bani și un lănțișor de argint prin amenințare și folosind violența, pe timp de noapte iar inculpații M. O. și S. B., au mai fost sancționați anterior cu pedepse pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat ) precum si circumstanțele personale constând in atitudinea sinceră de recunoaștere a faptei si antecedentele penale, din cazierul judiciar rezultând că inculpatul M. O., nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind recidivist.

Atitudinea procesuală a inculpatului M. O., de recunoaștere a faptei și împrejurările concrete de comitere a determinat judecătorul fondului, aplicarea procedurii prev. de art. 375 C. pr. pen. și a cauzei speciale de reducere a limitelor de pedeapsă.

Conduita procesuală sinceră a fost valorificată suficient de instanță în condițiile art. 396 alin. 10C. pr. pen., dat fiind că s-a stabilit o pedeapsă cu închisoarea orientată spre un cuantum mediu, în condițiile în care inculpatul a comis infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie.

Circumstanțele personale ale inculpaților M. O., (are 24 de ani, este cetățean român, necăsătorit, fără studii, fără ocupație, recidivist) și S. B.,( acesta are 20 de ani, este cetățean român, necăsătorit, fără studii, fără ocupație, fără loc de muncă) nu relevă aspecte pozitive deosebite care să justifice un tratament sancționator mai blând, cum ar fi reducerea cuantumului pedepselor.

D. urmare, curtea apreciază că se impune menținerea cuantumului pedepselor de 5ani și 6 luni închisoare și 4 ani închisoare, în regim de detenție, aplicată pentru fiecare inculpat de prima instanță, dat fiind că o sancționare mai ușoară a inculpaților ar putea lipsi de conținut pedeapsa aplicată, care nu își mai atinge scopul și funcțiile legale, atât din perspectiva prevenției generale, cât și a prevenției speciale.

Față de aceste aspecte, Curtea apreciază că judecătorul fondului a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii penale prin pronunțarea unor pedepse cu închisoarea, iar în ceea ce privește modalitatea de executare, privativă de libertate, este de natură să determine în conștiința inculpaților apelanți, respectarea valorilor sociale și a normelor de drept, în vederea unei reinserții sociale reale.

Referitor la individualizarea pedepsei criticată de către ambii inculpați, s-a constatat în primul rând că inculpatul M. O., a suferit până în prezent mai multe condamnări pentru infracțiuni de furt iar inculpatul S. B., a fost cercetat pentru comiterea unor infracțiuni de furt, ceea ce dovedește o atitudine refractară față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.

În consecință, instanța de fond a dat eficiență tuturor criteriilor prevăzute la art. 74 Cod penal, privind individualizarea pedepsei, iar pedepsele aplicate, prin cuantum și mod de executare, sunt în măsură să realizeze scopul prevăzut de legiuitor, neimpunându - se reducerea cuantumului pedepselor stabilite.

Pentru aceste considerente pedepsele principale de 5 ani și 6 luni închisoare pentru inculpatul M. O., cu reținerea stării de recidivă prev. de disp. art. 41 rap. la aer.43 alin. 5 cod penal și 4 ani închisoare, pentru inculpatul S. B., în regim de deținere, aplicate de prima instanță sunt suficiente pentru realizarea scopului acestora.

Pentru aceste considerente, Curtea: în baza art. 421 pct. 2 lit. b C. proc. pen. va respinge apelurile declarate de către apelanții inculpați M. O. și S. B. împotriva sentinței penale nr. 80/10.04.2015, a Judecătoriei M., ca nefondate.

În baza art. 424 alin.3 C. proc. pen. rap. la art.72 cod penal, va deduce din pedeapsa aplicată și perioada arestului preventiv de la data de 10.04.2015, la zi.

În baza art. 275 alin. 2 Cod proc.pen. va obliga apelanții inculpați M. O. și S. B., la plata sumei de câte 500 de lei ,fiecare reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 272 alin. 1 C. proc. penală, onorariu avocați oficiu - av. Nula M. și T. O. C. M., în cuantum de câte 300 de lei, fiecare, se va avansa din fondurile MJ în favoarea Baroului C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 421 pct. 2 lit. b C. proc. pen. respinge apelurile declarate de către apelanții inculpați M. O. și S. B., împotriva sentinței penale nr. 80/10.04.2015, a Judecătoriei M., ca nefondate.

În baza art. 424 alin.3 C. proc. pen. rap. la art.72 cod penal, deduce din pedeapsa aplicată și perioada arestului preventiv de la data de 10.04.2015, la zi.

În baza art. 275 alin. 2 Cod proc.pen. obligă apelanții inculpați M. O. și S. B., la plata sumei de câte 500 de lei ,fiecare reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 272 alin. 1 C. proc. penală, onorariu avocați oficiu - av. Nula M. și T. O. C. M., în cuantum de câte 300 de lei, fiecare, se avansează din fondurile MJ în favoarea Baroului C..

Conform art.400 alin. 3 cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23.06.2015.

PREȘEDINTE, pt. Judecător,

C. D. C. J.

aflat în C.O, cf art.406 Cod pr. pen.

semnează Președintele Completului

Grefier,

A. B.

Jud. fond .L.J.

Red. dec. Jud. C.D.

2 ex/ 06.07.2015

← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 88/2015. Curtea de Apel...		Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 581/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA →

Tâlhărie calificată (art.234 NCP). Decizia nr. 606/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie calificată (art.234 NCP). Decizia nr. 606/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA