Traficul de influenţă (art.291 NCP). Decizia nr. 497/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Curtea de Apel CONSTANŢA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 497/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 4109/118/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ Nr. 497/P

Ședința publică de la 03 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE - C. C.

Judecător - M. D. M.

Cu participarea: Grefier - C. A.

Ministerului Public prin procuror I. D.

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

S-au luat în examinare apelurile penale formulate împotriva sentinței penale nr.54 din 10.02.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr. _ de:

- P. DE PE L. TRIBUNALUL C. și inculpata:

- C. O. (fostă C.) - fiica lui I. și C., născută la data de 08.07.1972 în București, sector 6, domiciliată în ., ., .. 24 A, jud. C., cetățenie română, legitimat cu CI ., nr._, CNP-_, fără antecedente penale, trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- trafic de influență, prev. de art.291 noul Cod penal, cu aplic. art.5 noul Cod penal (denunțător A. M. S.),

-trafic de influență, prev. de art.291 noul Cod penal cu aplic. art.5 noul Cod penal (denunțător R. N.),

-trafic de influență, prev. de art.291 noul Cod penal cu aplic. art.5 noul Cod penal (denunțător S. M.) în referire la art.308 noul C.pen,

-înșelăciune (patru acte materiale), prev. de art.244 alin.1 și 2 noul Cod penal(patru acte materiale) cu aplic. art.35 alin.1 noul Cod penal și art.5 noul Cod penal,

-fals în înscrisuri sub semnătură privată (patru infracțiuni) prev. de art.322 noul Cod penal cu aplic. art.35 alin.1 noul Cod penal, .art. 322 noul Cod penal cu aplic. art.35 alin.1 noul Cod penal, art.322 noul Cod penal cu aplic. art.35 alin.1 noul Cod penal, art.322 noul Cod penal cu aplic. art.35 alin.1 noul Cod penal,

-uz de fals, prev. de art.323 noul Cod penal cu aplic. art.5 noul Cod penal, toate faptele cu aplic. art.38 alin.1 noul Cod penal, în condițiile art.5 noul Cod penal.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28 mai 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 03 iunie 2015, când a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

Asupra apelurilor penale de față:

Prin sentința penală nr.54/10.02.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, în baza art.386 Cod procedură penală, au fost admise cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatei C. O. din trei infracțiuni de trafic de influență, prevăzută de art.291 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal și cu referire la art.308 Cod penal, în cazul denunțătoarei S. M., înșelăciune, prevăzută de art.244 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și art.5 Cod penal, patru infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art.322 Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și art.5 Cod penal și o infracțiune de uz de fals, prevăzută de art.323 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal, toate faptele cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal, în condițiile art.5 Cod penal, în trei infracțiuni trafic de influență, prevăzute de art.257 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.5 Cod penal, înșelăciune (patru acte materiale), prevăzută de art.215 alin.1,2 și 3 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal, patru infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art.290 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal și uz de fals, prevăzută de art.291 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.5 Cod penal, toate faptele cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal din 1969, în condițiile art.5 Cod penal.

În baza art.257 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.5 Cod penal, art.19 din Legea nr. 682/2002 și art.396 alin.10 Cod procedură penală, s-a dispus condamnarea inculpatei C. O. (fostă C.), la trei pedepse a câte 1 un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, în raport cu martorii denunțători A. M. S., R. N. și S. M..

În baza art.215 alin.1,2 și 3 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal, art.19 din Legea nr.682/2002 și art.396 alin.10 Cod procedură penală, s-a dispus condamnarea aceleiași inculpate la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (patru acte materiale).

În baza art.290 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969, art.5 Cod penal, art.19 din Legea nr.682/2002 și art.396 alin.10 Cod procedură penală, s-a dispus condamnarea aceleiași inculpate la patru pedepse a câte o lună închisoare, pentru săvârșirea a patru infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art.291 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.5 Cod penal, art.19 din Legea nr.682/2002 și art.396 alin.10 Cod procedură penală, s-a dispus condamnarea aceleiași inculpate la pedeapsa de o lună închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art.33 lit. a, art.34 lit. b și art.35 alin.3 Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatei în pedeapsa cea mai grea de 2 doi ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare.

În final, s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, în regim de detenție.

În baza art.71 Cod penal din 1969, s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969.

În baza art.244 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal, cu aplicare art.396 alin.10 Cod procedură penală, s-a dispus condamnarea inculpatului C. M. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune .

În baza art.323 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală, s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de o lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art.38 alin.1 și art.39 alin.1 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care s-a adăugat un spor de 10 zile.

În final, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an și 10 zile închisoare.

În baza art.91 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de 2 ani, stabilit în condițiile art.92 alin.1 Cod penal.

În baza art.93 alin.1 Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să respecte ca pe durata termenului de supraveghere următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art.93 alin.2 lit. b Cod penal, s-a impus condamnatului să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții comunitare.

În baza art.93 alin.3 Cod penal, s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul S.C. POLARIS M Holding S.A. M. sau în cadrul S.C. GOLDTERM M. S.A. M., afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, inculpatul nu poate presta această muncă, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare. Numărul zilnic de ore urmează a se stabili conform legii de executare a pedepselor.

În baza art.91 alin.4 Cod penal, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.96 Cod penal.

În baza art.25 și art.397 Cod procedură penală raportat la art.1349, art.1357 și următoarele Cod civil, a fost obligată inculpata C. O. la plata urătoarelor sume de bani: 17.000 lei și echivalentul în lei la data efectuării plății a sumei 1500 euro, către partea civilă A. M. S., reprezentând daune materiale; 500 euro către partea civilă R. N. reprezentând daune materiale; 850 lei și echivalentul în lei la data efectuării plății a sumei de 2.700 euro către partea civilă S. M., reprezentând daune materiale; 7.665,06 lei către partea civilă . SA, reprezentând daune materiale.

S-a menținut măsura sechestrului asigurător asupra imobilului situat în ., ..24 A, județul C., în suprafață de 668 mp, înscris în cartea funciară nr._ la numărul cadastral 827/2, dispusă prin ordonanța nr.866/P/2009 din 09.05.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul C..

S-a dispus anularea adresei nr.4283 din 28.10.2008 ce poartă antetul R.A.E.D.P.P., precum și a adeverințelor ce poartă antetul ., emise pe numele Z. C. A., O. G., E. G., C. M. și Z. G..

În temeiul art.274 alin.2 Cod procedură penală, s-a dispus obligarea inculpatei C. O. la plata sumei 2.000 lei și a inculpatului C. M. la plata sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

1. La data de 21.01.2009, persoana vătămată A. M. S. a sesizat organele de urmărire penală, cu privire la comiterea de către inculpata C. O. (fostă C.) a infracțiunilor de înșelăciune și trafic de influență.

În cuprinsul sesizării penale se precizează că, în cursul lunii octombrie 2008, inculpata a pretins suma de 5.000 de euro, pentru facilitarea obținerii unei locuințe ANL, afirmând că are relații la RAEDPP C., respectiv că îl cunoaște pe directorul BABUȘ și pe secretara acestuia, numita „G.”.

În aceste condiții, denunțătoarea A. S. M. i-a remis inculpatei un avans în cuantum de 1.500 euro, pe care i-a împrumutat de la martorul O. R., inculpata asigurând-o că această sumă va fi înmânată secretarei cu numele de „G.”, restul de bani urmând a fi achitați după repartizarea locuinței.

Întâlnirea pentru înmânarea banilor către inculpată a avut loc în restaurantul „La Pizza” din C., în prezența martorei C. M.. La întâlnirea ce a avut loc au venit și martorii N. C. S. și O. R. V., de la care persoana vătămată a împrumutat suma de 1500 de euro. După ce a primit suma de 1.500 euro, inculpata a ținut legătura telefonic cu persoana vătămată, iar în perioada ce a urmat i-a mai solicitat 1.000 de euro și 20.000 de lei, de față fiind și martora C. M..

Cu ocazia audierii, martorii N. C. S. și O. R. V. au declarat că au cunoscut faptul că persoana vătămată era interesată de obținerea unei locuințe într-un . că inculpata s-a oferit să o ajute, întrucât are relații la RAEDPP C., solicitându-i în schimb suma de 1.500 de euro. Martorii au declarat că i-au dat această sumă de bani persoanei vătămate, pe care aceasta i-a înmânat-o inculpatei la întâlnirea ce a avut loc la restaurantul din C., la care au fost și ei prezenți. Aceștia au mai declarat că ulterior, persoana vătămată le-a mai solicitat 15.000 de lei și 1.000 de euro, bani despre care le-a spus că i-a cerut inculpata pentru a-i oferi persoanelor de legătură, din cadrul RAEDPP C., persoana vătămată împrumutând sume de bani în același scop de la o colegă de serviciu.

În cursul lunii noiembrie 2008, persoana vătămată A. M. S. a primit la domiciliu adresa cu numărul 4283 din data de 28.10.2008, purtând antetul RAEDPP, prin care era înștiințată ca împreună cu soțul său să se prezinte la data de 11.11.2008 la sediul instituției menționate, ca urmare a aprobării solicitării de repartizare a locuinței ANL.

În adresa nr.503 din 09.03.2009 emisă de către Regia Autonomă ,Exploatarea Domeniului Public și Privat, se menționează că adresa cu numărul 4283 din data de 28.10.2008 nu se regăsește în arhiva instituției, aceasta conținând doar numărul 4283, care corespunde cu numărul adresei registraturii RAEDPP C., dar nu a numărului Serviciului Imobile.

În raportul de constatare criminalistică nr._ din 18.03.2014 s-a stabilit că scrisul olograf de pe aversul și reversul plicului poștal, ce are adresa destinatarilor A. V. și M. S., a fost executat de C. O., iar cifrele executate olograf pe adresa emisă sub antetul RAEDPP C. cu nr.4283/28.10.2008 au fost probabil executate de inculpata C. O., concluzionându-se cu probabilitate datorită cuantumului redus al scrisului în litigiu.

Atunci când a primit adresa, persoana vătămată a fost sunată de inculpată, pentru a afla dacă a intrat în posesia adresei și i-a solicitat să se întâlnească pe . bar, pentru a consuma o cafea până ce vor fi sunate de secretara pe nume „G.”.

Însoțită de martora R. N., persoana vătămată a mers la locul indicat de inculpată și după 3-4 ore de așteptare, timp în care inculpata tot ieșea din bar pentru a vorbi la telefon, sub pretextul amânării întâlnirii de către secretara pe nume „G.”, în final aceasta spunându-i persoanei vătămate că întâlnirea a fost amânată pentru a doua zi.

În același timp, la începutul lunii noiembrie a anului 2008, inculpata C. O. (fostă C.) a chemat-o pe denunțătoare la sediul RAEDPP C., pentru a purta o discuție cu directorul R. BABUȘ. Însoțită de inculpata C. O. (fostă C.), persoana vătămată s-a deplasat la sediul RAEDPP C., însă în biroul directorului a intrat doar inculpata. După aproximativ 10 minute, inculpata a ieșit din birou și i-a spus persoanei vătămate că va trebui să revină a doua zi.

A doua zi, inculpata i-a spus persoanei vătămate că, de fapt, va trebui să aștepte până după alegeri.

2. În același sens, a formulat plângere și persoana vătămată R. N., sub aspectul comiterii acelorași infracțiuni, precizând că a cunoscut-o pe C. O. (fostă C.) prin intermediul prietenei sale A. S. M. și că, în mod similar cu aceasta, i-a înmânat suma de 1.500 euro pentru obținerea unei locuințe ANL.

Astfel, cu ocazia audierii, persoana vătămată a declarat că în luna octombrie 2008, alături de soacra sa, R. E. L. și A. S. M., s-a întâlnit cu inculpata la restaurantul „La Pizza” din C. și i-a înmânat acesteia suma de 1500 de euro. După ce a primit banii, inculpata i-a spus că va primi o adresă de la RAEDPP C., cu privire la repartizarea unei locuințe.

Aceasta a mai declarat că la data de 11.11.2008, la orele 12.00, inculpata a contactat-o telefonic și i-a spus să vină pe . a se întâlni cu ea și cu A. S. M., pentru a primi contractul de repartiție a unui apartament ANL.

Astfel, persoana vătămată s-a întâlnit cu cele două la un bar, unde au stat în jur de 3-4 ore, timp în care inculpata a ieșit de mai multe ori din bar motivând că vorbește la telefonul cu secretara de la RAEDPP C. pe nume ,,G.”, pentru ca în final să le spună că va trebui să se reîntâlnească a doua zi pentru că nu are cine să semneze contractele. Ulterior, persoana vătămată însoțită de soțul său, R. N., la solicitarea inculpatei, s-a întâlnit cu aceasta în apropierea sediului RAEDPP C., pentru a stabili detaliile unei întâlniri cu domnul BABUȘ.

Cu ocazia audierii, martora R. E. L. a declarat că nora sa a cunoscut-o pe inculpată în luna octombrie 2008, prin intermediul unei prietene, pe nume S. și a apelat la ea pentru ca aceasta să o ajute la obținerea unei locuințe într-un . declarat că nora sa i-a solicitat să o ajute cu o sumă de bani, pentru a-i oferi inculpatei, care avea ,,relații” la RAEDPP C.. În acest scop, martora i-a împrumutat suma de două mii de lei și a mai împrumutat de la o nepoată suma de 1.000 euro, bani pe care la sfârșitul lunii octombrie i-a înmânat inculpatei cu ocazia întâlnirii ce a avut loc la restaurantul „La Pizza”, de pe .>

La rândul său, martorul R. N. a declarat că în luna octombrie 2008 soția sa i-a spus că a cunoscut o persoană pe nume C. OLIMIPIA, care s-a oferit să îi ajute să obțină un apartament ANL, deoarece are ,,relații” la RAEDPP C., însă pentru acest lucru trebuia să-i dea suma de 5.000 de euro, iar pentru început suma de 1.500 de euro. Martorul a declarat că, împreună cu soția sa, s-a întâlnit cu inculpata la restaurantul „La Pizza”, la sediul RAEDPP C., de pe Bulevardul 1 Mai și la cel de pe . dată scopul întâlnirii fiind acela de a discuta despre soluționarea cererii lor de a obține o locuință.

În timpul întâlnirilor, inculpata a vorbit mai tot timpul la telefon, lăsând impresia că încearcă să ,,rezolve” problema, pentru ca după un timp să îi amâne, fixând o altă întâlnire.

În adresa nr.1275 din 09.09.2009, RAEDPP C., prin Direcția Administrare Imobile - Serviciul Imobile a comunicat că în evidențele acestei instituții familia R. N. și N. figurează cu dosarul nr._/18.03.2003, cu privire la repartizarea unei locuințe pentru tineri, construite de ANL, în regim de închiriere.

În cuprinsul adresei se precizează că Serviciul Imobile a purtat corespondență cu numita R. N., cu privire la situația dosarului, ultima adresă fiind înregistrată la nr.513/26.02.2007, cu confirmarea de primire nr._/28.02.2007, prin care i se comunica solicitantei să revină cu înscrisuri pentru completarea dosarului, pentru ca ulterior, prin cererea nr.304/29.02.2008 numita R. N. să ceară clasarea dosarului nr._/18.03.2003 aflat în evidențele serviciului.

3. La data de 05.03.2009, persoana vătămată S. M. a formulat plângere penală față de inculpata C. O. (fostă C.), sub aspectul comiterii infracțiunilor de trafic de influență și înșelăciune. În cuprinsul sesizării, denunțătoarea a menționat că în toamna anului 2008, inculpata i-a promis că o va ajuta să obțină un credit de la o unitate CEC Bank din Tulcea în vederea achiziționării unui imobil în localitatea Valul lui T., județul C..

În acest scop, inculpata i-a solicitat suma de 850 lei pentru taxa de evaluare, suma de 700 de euro, pe care urma să o remită evaluatorului pentru întocmirea unei evaluări favorabile, precum și suma de 4.000 euro pentru directorul băncii. Persoana vătămată S. M. i-a dat inculpatei în primă fază 850 lei și 1.700 euro, împreună cu actele necesare, iar ulterior suma de 3.000 euro.

În continuare, la imobilul din ., inculpata s-a deplasat împreună cu un bărbat, pe care i l-a prezentat denunțătoarei ca și evaluator. Deoarece timp de trei luni inculpata a tot amânat-o pe S. M. cu rezolvarea problemei, aceasta s-a deplasat la sediul CEC Bank din Tulcea, unde a constatat că nu era înregistrat nici un dosar de credit pe numele său, iar când i-a solicitat inculpatei să-i restituie banii aceasta i-a spus că nu îi mai are, întrucât i-a oferit directoarei de la CEC Bank Tulcea, pe nume ,,P.”.

Din adresa nr.7576/08.09.2009 emisă de CEC Bank Tulcea reiese că nu a fost înregistrată nici o cerere de credit formulată de C. O. ori S. M..

Din declarația martorului C. G. rezultă că în luna august 2008 la locuința acestuia din . s-a prezentat persoana vătămată, care dorea să achiziționeze un imobil. După ce au trecut două săptămâni, persoana vătămată l-a contactat telefonic pe martor și l-a întrebat dacă cunoaște vreo persoană care poate să o ajute cu obținerea unui credit. Împreună s-au deplasat la locuința lui P. L., care le-a dat un bilet pe care era scris numele de „O.” și un număr de telefon.

După aproximativ o săptămână, persoana vătămată, însoțită de către inculpată și un bărbat care s-a recomandat ca fiind evaluator, s-a deplasat la imobilul pe care aceasta dorea să-l achiziționeze și au efectuat niște poze. La plecare, pentru a fi convingătoare, inculpata i-a spus martorului să deschidă un cont în lei la CEC Bank C., pentru a-i fi virați banii. De atunci, martorul nu a mai întâlnit-o pe inculpată, iar persoana vătămată i-a solicitat în repetate rânduri să o mai aștepte până ce inculpata o va ajuta cu obținerea creditului.

În cauză a fost identificat și audiat numitul C. C., care a confirmat că la data de 8 septembrie 2008, în jurul orelor 12.00, astfel cum s-a înțeles cu inculpata C. O., s-a deplasat împreună cu aceasta la un imobil din . pentru efectuarea unei evaluări imobiliare, dar a precizat că nu a văzut-o pe persoana vătămată, despre care a declarat că nu o cunoaște.

4. În cauză s-a mai reținut și faptul că, în perioada 17-21.12.2009, în baza unor adeverințe de venit emise în fals de inculpata C. O. (fostă C.) în numele S.C. TRANS taxi S.R.L., numiții C. M., E. G. și Z. C. A. au obținut prin încheierea unor contracte de leasing financiar cu S.C. MARCK L. IFN S.A., mai multe bunuri electronice în valoare de 11.997 lei.

Din cercetări s-a stabilit că toate adeverințele de venit emise în cauză au fost completate în fals de inculpata C. O. (fostă C.), care a beneficiat de o parte dintre bunurile obținute fraudulos.

De asemenea, inculpata a încercat ea însăși să obțină bunuri prin încheierea unui astfel de contract, depunând la sediul persoanei vătămate documente falsificate.

Astfel, la data de 06.01.2010, S.C. MARCK L. IFN S.A. C. a sesizat organele judiciare, cu privire la comiterea, de către inculpata C. O. (fostă C.) a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, constând în aceea că, la data de 21.12.2009, aceasta s-a prezentat la sediul societății reclamate din incinta complexului comercial „DORALY MALL”, unde a solicitat încheierea unui contract de leasing financiar în vederea achiziționării unor bunuri, credit care nu a mai fost acordat.

În acest scop, inculpata a prezentat o adeverință falsă, din cuprinsul căreia rezulta că are o vechime de 2 ani și 3 luni în funcția de director marketing la S.C. A. & N. INTERNAȚIONAL S.R.L. și a completat personal toate documentele, creditul nefiind însă acordat, deoarece din verificările efectuate a rezultat că inculpata nu era angajată în cadrul acestei societăți.

Din adresa nr.4 din 19.04.2010 emisă de S.C. A. & N. INTERNAȚIONAL S.R.L. a rezultat că inculpata C. O. (fostă C.) nu a fost angajata acestei societăți, aspecte ce reies și din adresa nr.4210/20.04.2010 emisă de ITM C., în care se menționează că inculpata nu este înregistrată în evidență cu contract individual de muncă la nici unul dintre angajatorii care au obligația de a înregistra aceste documente la ITM C..

5. Tot la data de 06.01.2010, S.C. MARCK L. IFN S.A. C. a sesizat organele de poliție, cu privire la comiterea de către inculpatul C. M. a infracțiunilor de înșelăciune, fals material în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals.

Din cuprinsul sesizării a rezultat că la data de 18.12.2009 inculpatul a încheiat un contract de leasing financiar, prin care a achiziționat un laptop marca „ACER EXTENSA” și un televizor tip plasmă, marca „SAMSUNG”, valoarea contractului fiind de 5.799,82 lei, iar pentru obținerea creditului inculpatul depunând o adeverință din care rezulta că era angajat în cadrul S.C. TRANS TAXI S.R.L. Ulterior, efectuându-se verificări, s-a constatat că adeverința depusă de inculpat la dosarul de credit, în cuprinsul căreia era stipulat că aceasta era angajat în cadrul S.C. TRANS TAXI S.R.L, era falsificată de inculpata C. O. (fostă C.).

Din adresa nr.12 din 19.04.2010 emisă de S.C. TRANS TAXI S.R.L. rezultă că inculpatul C. M. nu a fost angajat al acestei societăți, aspecte ce reiese și din adresa nr.4209/20.04.2010 emisă de ITM C., în care se menționează că inculpatul nu este înregistrat în evidență cu contract individual de muncă la nici unul dintre angajatorii care au obligația de a înregistra aceste documente la ITM C..

6. Aceleași aspecte au fost sesizate de către persoana vătămată S.C. MARCK L. IFN S.A. C. și cu privire la E. G. și Z. C. A., care, în aceeași modalitate, respectiv prin prezentarea unor adeverințe care atestau în mod nereal calitatea de angajat în cadrul S.C. TRANS TAXI S.R.L., au încheiat contracte de leasing și au achiziționat mai multe bunuri.

Din adresa nr.10 din 19.04.2010 emisă de S.C. TRANS TAXI S.R.L. rezultă că inculpatul Z. C. A. nu a fost angajat al acestei societăți, aspecte ce reies și din adresa nr.4208/20.04.2010 emisă de ITM C., în care se menționează că inculpatul nu este înregistrat în evidență cu contract individual de muncă la nici unul dintre angajatorii care au obligația de a înregistra aceste documente la ITM C..

Din adresa nr.11 din 19.04.2010 emisă de S.C. TRANS TAXI S.R.L. rezultă că E. G. nu a fost angajata acestei societăți, aspecte ce reies și din adresa nr.4206/20.04.2010 emisă de ITM C. în care se menționează că inculpata nu este înregistrată în evidență cu contract individual de muncă la nici unul dintre angajatorii care au obligația de a înregistra aceste documente la ITM C..

Cu ocazia audierii, martora M. N., ofițer de credite în cadrul S.C. MARCK L. IFN S.A. C., a declarat că la data de 17.12.2009 a primit actele necesare pentru inculpata E. G., care a prezentat o adeverință emisă de S.C. TRANS TAXI S.R.L., fiind încheiat contractul de leasing financiar nr._/17.12.2009, inculpata achiziționând produse în valoare de 3399,82 lei. În declarația pe care a completat-o pentru obținerea creditului, E. G. a trecut datele inculpatei C. O. (fostă C.) ca persoană de contact. Pe adeverința de venit nr.12 din 17.12.2009 era trecută semnătura martorului C. M., ca director general, persoană despre care inculpata C. O. (fostă C.) a afirmat că este fratele său.

La data de 18.12.2009, martora a încheiat contractul de leasing nr._, în valoare de 5.799,82 lei, cu inculpatul C. M., care a prezentat adeverința cu nr.15 din 18.12.2009, pe care, de asemenea, apărea semnătura martorului CONSTNTINESCU M., ca director general al S.C. TRANS TAXI S.R.L.

Inculpata C. O. (fostă C.) a fost prezentă și de această dată la încheierea contractului, fiind cea care a completat cererea, pe care inculpatul C. M. doar a semnat-o.

La data de 21.12.2009, martora a încheiat contractul de leasing financiar nr.15.852, în valoare de 3.799,82 lei, cu numitul Z. C. A., care a prezentat o adeverință de venit, din care rezulta că este angajat al S.C. TRANS TAXI S.R.L., ca șofer, pe care, de asemenea, era trecută semnătura aceluiași martor, iar ca persoană de contact a fost menționată de către inculpat, C. O. (fostă C.).

Atunci când a fost sunat de către martoră, inculpatul i-a spus acesteia că o parte din bunurile achiziționate de acesta, respectiv un televizor plasmă marca „SAMSUNG” și un aparat DVD, au fost oprite de către inculpată în schimbul ajutorului dat.

La data de 21.12.2009, s-a prezentat la punctul de lucru al S.C. MARCK L. IFN S.A., din incinta magazinului „DORALY MALL”, inculpata C. O. (fostă C.) cu o adeverință emisă de S.C. A. & N. INTERNAȚIONAL S.R.L., în care aceasta figura ca director de marketing la această societate, adeverința fiind semnată tot de C. M..

În urma verificărilor întreprinse la biroul de credite, nu a fost aprobată cererea inculpatei.

Martora a mai declarat că după un timp, un coleg de la recuperarea creanțelor s-a deplasat în . E. G., iar aceasta i-a spus că bunurile electrocasnice pe care le-a achiziționat au fost oprite de inculpata C. O. (fostă C.).

În timpul urmăririi penale, s-a procedat la efectuarea unei recunoașteri de pe planșa fotografică, deoarece martora M. N., angajată în funcția de ofițer de credite în cadrul S.C. MARCK L. IFN S.A., a declarat că ar putea să o recunoască pe persoana de sex feminin care i-a însoțit pe cei trei inculpați cu ocazia solicitării creditelor. Astfel, martora a indicat din planșa fotografică, fotografia cu numărul 4 aparținând inculpatei C. O. (fostă C.).

Totodată, din cuprinsul raportului de constatare tehnico-științifică nr._ din 22.11.2010, întocmit de către Serviciul Criminalistic din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului C., a rezultat că scrisul olograf care completează rubricile adeverințelor de venit emise pe numele E. G., C. M., Z. C. A. și C. OLIMIPIA a fost executat de inculpata C. O..

În același timp, fiind audiat în calitate de martor, numitul C. M. a declarat că fostul soț al inculpatei C. O. (fostă C.), respectiv inculpatul C. M., a fost angajatul societății A. & N. INTERNAȚIONAL SRL, în cursul anului 2008, pentru o perioadă de 6 luni, perioadă în care a cunoscu-o pe soția acestuia, care i se adresa cu apelativul ,,frate”. În cursul anului 2009, inculpata C. O. (fostă C.) i-a solicitat autoturismul său pentru a se deplasa la București, la un consult medical cu fiica sa. Martorul a fost de acord și i-a încredințat autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare_, în torpedoul căruia se aflau mai multe acte personale, respectiv contracte de muncă încheiate de S.C. A. & N. INTERNAȚIONAL S.R.L. cu G. C. și C. M. M., contractul de vânzare-cumpărare între T. GGEORGHE și C. M., balanța de verificare a societății pe luna iunie 2007, acte care au fost găsite la locuința inculpatei cu ocazia efectuării unei percheziții domiciliare.

Cu ocazia audierii, E. G. a declarat că a cunoscut-o pe inculpata C. O. (fostă C.) în luna octombrie 2009, iar la data de 17.12.2009 s-a întâlnit cu aceasta și cu un băiat pe nume ,,Z.” și împreună s-au deplasat la magazinul S.C. TONIS TRADE S.R.L., unde a semnat mai multe acte fără să citească conținutul acestora.

După ce a semnat acele acte, la scurt timp, E. G. a primit un laptop și o plasmă marca „SAMSUNG”, bunuri pe care inculpata C. O. (fostă C.) le-a băgat în autoturismul condus de soțul său. Ulterior, întrucât a fost căutată de reprezentanții magazinului și înștiințată că bunurile pe care le-a ridicat le-a obținut cu ajutorul unor acte false, a încercat de mai multe ori să o contacteze pe inculpata C. O. (fostă C.), aflând că a procedat de aceeași manieră cu mai mulți cunoscuți. Din adeverința cu nr.349 din 11.04.2014 emisă de S.C. M. L. IFN S.A. rezultă că numita E. G. a achitat contravaloarea creditului obținut în baza contractului de leasing financiar cu nr._/17.12.2009.

Situația de fapt astfel cum a fost reținută a rezultat din următoarele mijloace de probă: plângerile persoanelor vătămate și declarațiile acestora; contractul de vânzare-cumpărare nr.133/27.02.2012; declarațiile notariale autentificate sub nr. 245 și 246 din 11.06.2008; adresa nr.503 din 09.03.2009 emisă de Regia Autonomă Exploatarea Domeniului Public și Privat; adresa nr.1275 din 09.09.2009 emisă de Regia Autonomă Exploatarea Domeniului Public și Privat; adresa emisă sub nr.7576 din 08.09.2009 de CEC Bank; adresele emise de S.C. A. & INTERNAȚIONAL S.R.L. și S.C. TRANS TAXI S.R.L.; adrese emise de ITM C.; procesul-verbal de efectuare a percheziției; procesul-verbal de recunoaștere din planșa fotografică cu martora M. N.; planșa fotografică; declarațiile date în calitate de martori de numiții N. C. S., R. E. L., R. N., O. R. V., C. G., P. L. P., P. S., P. M., C. C., M. N. și C. M.; raportul de constatare tehnico-științifică întocmit sub nr._ din 22.11.2010; raportul de constatare criminalistică întocmit sub nr._ din 18.03.2014; procesul-verbal de efectuare a percheziției; declarațiile inculpaților.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpata C. O. (fostă C.), prima instanță reține drept lege penală mai favorabilă Codul penal din 1969, având în vedere multitudinea infracțiunilor săvârșite de către inculpată, limitele de pedeapsă prevăzute de vechiul Cod penal și dispozițiile prevăzute de acesta pentru concursul de infracțiuni, legea penală nouă instituind obligativitatea aplicării la pedeapsa de bază a unui spor egal cu o treime din suma celorlalte pedepse.

Prezenți în fața instanței, inculpații C. O. (fostă C.) și C. M. au arătat că doresc să se prevaleze de dispozițiile prevăzute de art.375 alin.1, raportat la art.374 alin.4 Cod de procedură penală, declarând că recunosc în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței, solicitând ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. Având în vedere cererile inculpaților, materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și faptul că acțiunea nu vizează infracțiuni ce se pedepsesc cu detențiunea pe viață, instanța a admis cererile.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel, în termen legal, P. de pe lângă Tribunalul C., cu motivarea că prima instanță a dispus anularea mai multor înscrisuri decât cele cu care fusese învestită și că aceasta a dat în mod greșit eficiență dispozițiilor art.19 din Legea nr.682/2002, și prin prisma adresei nr._/CT/SIC/FI din 19.11.2014 emisă de P. de pe lângă Tribunalul C., precum și în raport cu infracțiunile fals și uz de fals, prevăzute de art.290 și art.291 din Codul penal 1968, care nu intră în categoria infracțiunilor grave, conform art.2 din lege. Totodată, sub forma altor motive de apel, P. de pe lângă Tribunalul C. arată că prima instanță a omis a dispune anularea adeverinței folosite de inculpata C. (fostă C.) O. în săvârșirea tentativei la înșelăciune, faptul că pedepsele aplicate inculpatei, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență și înșelăciune sunt greșit individualizate, impunându-se majorarea lor și că uzul de fals a fost în mod greșit reținut, deși fusese absorbit în infracțiunea de fals. În sfârșit, sub forma unor ultime critici, se arată că măsura sechestrului asigurător nu se putea menține, întrucât, cu privire la fapta vizată prin acesta, procurorul a dispus disjungerea, pe această cale solicitându-se și confiscarea sumelor obținute în mod nelegal de inculpată, cu motivarea că ele nu pot forma obiect al acțiunilor civile.

De asemenea, împotriva aceleiași sentințe penale a declarat apel, în termen legal, inculpata C. (fostă C.) O., solicitând aplicarea unor pedepse orientate sub minimul special prevăzut de lege, iar ca modalitate de executare a pedepsei rezultante aplicarea dispozițiilor art.81 sau art.861 Cod penal 1968, prin reținerea art.74 alin.1 lit. a,b și alin.2 Cod penal 1968, în lumina circumstanțelor favorabile ce o caracterizează.

În apel, inculpații nu au dorit a da declarație, fiind administrată proba cu înscrisuri în circumstanțiere de către apelantă.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

1. În mod corect prima instanță, dând eficiență probelor administrate în cursul urmăririi penale, a pronunțat condamnarea inculpaților C. M. și C. (fostă C.) O. la diferite pedepse cu închisoarea, sub aspectul infracțiunilor reținute în sarcină, recunoscute în cadrul procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii, constând că faptele există în materialitatea lor, fiind comise cu vinovăție, sub forma intenției, conform descrierii lor din rechizitoriu și potrivit cu încadrarea juridică din legea veche, apreciată mai favorabilă.

Cu toate acestea, procedând la schimbarea de încadrare juridică a faptelor, prima instanță nu putea reține, preluând susținerea procurorului, că în sarcina inculpatei C. (fostă C.) O. s-ar putea reține și infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art.291 Cod penal 1968, în condițiile în care, potrivit normei de incriminare, falsul în înscrisuri sub semnătură privată presupune folosirea înscrisului falsificat de către autorul falsului sau încredințarea lui către o altă persoană, spre folosire, în vederea producerii de consecințe juridice.

Din această perspectivă, se poate lesne observa, așa cum o arată piesele dosarului, că inculpata a falsificat înscrisurile încredințate spre folosire altor persoane și s-a folosit de un înscris, pe care îl falsificase, în încercarea de a încheia un contract de leasing financiar cu S.C. MARCK L. IFN S.A., așa încât infracțiunea de uz de fals, reținută în sarcina sa, nu se justifică, fiind inclusă în conținutul normativ al falsului în înscrisuri sub semnătură privată.

În același timp, reținând forma continuată a infracțiunii de înșelăciune, prima instanța ar fi trebuit să observe că și infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată au fost comise în executarea aceleiași rezoluții, ele constituind mijlocul de care inculpata și celelalte persoane cercetate penal în acea cauză s-au folosit în comiterea infracțiunilor de înșelăciune, această concluzie fiind susținută și de împrejurarea că inculpata a participat la toate actele materiale ce intră în alcătuirea acestei infracțiuni, însușindu-și cea mai mare parte a bunurilor obținute.

În plus, și intervalul de timp al comiterii faptelor este unul foarte scurt, astfel încât forma continuată a înșelăciunii, ca infracțiune scop, se răsfrânge în mod inevitabil și asupra infracțiunii mijloc, reprezentată de infracțiunea de fals.

De altfel, cum înșelăciunea a fost reținută în condițiile art.215 alin.1,2 și 3 din Codul penal 1968, datorită unui mijloc fraudulos folosit cu prilejul încheierii contractelor, nu s-ar putea concepe ca infracțiunile ce constituie mijlocul fraudulos să fie reținute în concurs, pe când infracțiunea scop să fie reținută în formă continuată.

De aceea, față de observațiile arătate mai sus, Curtea, în baza art.386 Cod procedură penală, va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatei C. (fostă C.) O., din patru infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art.290 Cod penal 1968, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal 1968 și art.5 Cod penal și o infracțiune de uz de fals, prevăzută de art.291 Cod penal 1968, cu aplicarea art.5 Cod penal, într-o infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.290 Cod penal 1968, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal 1968 și art.5 Cod penal, text de lege în baza căruia va condamna inculpata.

2. În legătură cu aceeași infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, Curtea reține și faptul că, potrivit art.25 alin.3 Cod de procedură penală, instanța, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, se pronunță cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris sau la restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii. În mod evident, întrucât potrivit art.19 alin.1 Cod procedură penală, acțiunea civilă are ca obiect repararea prejudiciului produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale, în cazul infracțiunilor de fals, măsurile de desființare totală sau parțială a înscrisurilor se limitează la documentele falsificate prin infracțiunea dedusă judecății, neputând fi extinse asupra altor înscrisuri care, deși falsificate, nu se află în legătură de cauzalitate cu fapta.

În speță, după cum se poate lesne constata, instanța a fost sesizată cu săvârșirea de către inculpata C. (C.) O. a unor infracțiuni de fals și înșelăciune doar în raport cu numiții E. G., C. M. și Z. C. A., precum și datorită falsificării adeverinței de venit emise în nume propriu, fapt pentru care doar aceste înscrisuri, emise pe numele S.C. TRANS TAXI S.R.L. și S.C. A. & N. INTERNATIONAL S.R.L. puteau forma obiect al desființării.

De aceea, fiind învestită cu doar patru infracțiuni de fals, ce urmează a fi înglobate în final unei singure infracțiuni continuate, prima instanță nu se putea pronunța cu privire la înscrisurile aferente unor fapte disjunse, cum sunt cele reținute în sarcina inculpaților Z. G. și O. G. și nici cu privire la adeverința nr.4283 din 28.10.2008, purtând antetul RAEDPP, cu privire la această ultimă faptă procurorul neînțelegând a dispune trimiterea în judecată a inculpatei C. O..

Din aceeași perspectivă a laturii civile, Curtea reține și faptul că prima instanță nu putea dispune obligarea inculpatei la restituirea către denunțători a sumelor de bani obținute, într-o modalitate specifică acțiunii civile, dat fiind faptul că inculpata nu a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni de înșelăciune în raport cu denunțătorii, infracțiunea de trafic de influență nefiind susceptibilă de prejudiciu.

Prin urmare, cum în cazul acestei ultimei infracțiuni, denunțătorii nu pot avea calitatea de persoană vătămată, aceștia nu întruni în procesul penal nici calitatea de parte civilă, nefiind îndreptățiți la despăgubire, în temeiul răspunderii civile delictuale, ci doar la restituirea sumelor de bani remise mai înainte ca organul de urmărire penală să se sesizeze pentru acele fapte, în calitate de cumpărători de influență, potrivit art.61 din Legea nr.78/2000, reținut ca dispoziție penală mai favorabilă, conform art.5 Cod penal.

De aceea, procedând la reformarea sentinței penale atacate, în sensul restituirii către denunțători a sumelor de bani aflate în posesia inculpatei, Curtea nu va putea da eficiență măsurii de siguranță a confiscării, aceste sume fiind exceptate de la o asemenea sancțiune, în considerarea ocrotirii intereselor denunțătorilor, potrivit normei cuprinse în legea veche, apreciată mai favorabilă.

Cât privește solicitarea Ministerului Public de a-i fi aplicate inculpatei pedepse într-un cuantum sporit, sub aspectul infracțiunilor de înșelăciune și trafic de influență, Curtea nu o poate primi, în stabilirea acestor pedepse prima instanță având în vedere și datele ce caracterizează persoana autorului, inculpata având o atitudine sinceră și de regret a faptelor, neînțelegând a îngreuna aflarea adevărului, recurgând la procedura simplificată prevăzută de art.375 din Codul de procedură penală, fiind integrată social, cu un bun comportament în societate, fără antecedente penale, încadrată în muncă și cu un copil minor în întreținere. Ca și prima instanță însă, Curtea apreciază că datele ce caracterizează persoana inculpatei nu pot fi valorificate sub forma unor circumstanțe atenuante și nici nu pot justifica aplicarea unei pedepse rezultante într-o altă modalitate decât prin executarea efectivă în regim de deținere, în pofida perioadei îndelungate de la data comiterii lor pericolul social al faptelor fiind deosebit de ridicat, datorită numărului mare al actelor materiale, legăturilor inculpatei cu diferiți funcționari ai unor instituții implicate în acordarea locuințelor ANL, sumelor de bani traficate, al căror cuantum nu poate fi neglijat, lipsei de preocupare pentru restituirea acestor sume, ca și pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin înșelăciune și persistenței infracționale a inculpatei, care în scopul obținerii de bunuri, folosindu-se de alte persoane, a indus în eroare, la diferite intervale de timp și într-o perioadă relativ scurtă, și o societate comercială specializată în încheierea contractelor de leasing financiar, prin falsificarea și folosirea de documente false.

Din aceeași perspectivă judiciară a individualizării pedepselor, Curtea reține și faptul că, potrivit art.19 din Legea nr.682/2002, privind protecția martorilor, persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a pct.1 și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

În ceea ce privește reținerea în favoarea inculpatei a dispozițiilor art.19 din Legea nr.682/2002, Curtea apreciază că această cauză de reducere a pedepsei nu își poate găsi fundamentarea decât prin raportare la aspectele evidențiate în cuprinsul adresei emise de către DNA – Serviciul Teritorial C. nr.228/P/2013 din 04.06.2014, contribuția inculpatei în dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul C. nr.2168/P/2010 neputând fi circumscrisă denunțului, urmărirea penală fiind începută din oficiu. De aceea, chiar dacă informațiile furnizate de inculpată în această ultimă cauză au fost esențiale în stabilirea existenței infracțiunilor, identificarea autorilor și probarea lor prin metode speciale, absența oricărui denunț, formulat în condițiile art.223 din Codul de procedură penală 1968, face ca această cauză de reducere a pedepsei să nu opereze în baza acelei contribuții, în dosarul respectiv urmărirea penală începându-se din oficiu. Pe de altă parte însă, față de conținutul adresei nr.228/P/2013 din 04.06.2014, emisă de către DNA – Serviciul Teritorial C., reținerea art.19 din Legea nr.682/2002 în raport cu toate infracțiunile deduse judecății se justifică în lumina deciziei Curții Constituționale nr.67/2015, soluția legislativă reglementată de art.19 din Legea nr.682/2002, care exclude de la beneficiul reducerii la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege persoana care are calitate de martor, în sensul art.2 lit. a pct.1 din lege și care nu a comis o infracțiune gravă, fiind declarată neconstituțională.

Potrivit art.393 alin.3 Cod procedură penală, completul de judecată deliberează, între altele, și asupra reparării pagubei produse prin infracțiune, asupra măsurilor preventive și asigurătorii, a mijloacelor materiale de probă, a cheltuielilor judiciare, precum și asupra oricărei alte probleme privind justa soluționare a cauzei.

Plecând de la necesitatea rezolvării unitare a tuturor aspectelor de fapt și de drept, Curtea observă că, în ceea ce privește măsura asiguratorie a sechestrului, prima instanță a procedat în mod legal la menținerea acesteia, în faza urmăririi penale măsura fiind dispusă în considerarea întregii cauze, nu doar cu privire la o singură faptă disjunsă, astfel cum se susține în apelul procurorului, așa încât, în absența oricăror critici din partea inculpatei sau altor terți interesați, menținerea acestei măsuri se justifică, în scopul reparării prejudiciului și aducerii la îndeplinire a dispozițiilor de restituire a sumelor de bani indicate în hotărâre.

Ținând seama de aspectele arătate mai sus, ca și de faptul că schimbarea de încadrare juridică pa latură penală profită, deopotrivă, inculpatei, Curtea, în baza art.421 pct.2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul C. și apelanta C. (fostă C.) O., urmând a desființa în parte sentința atacată.

Rejudecând cauza, Curtea va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatei C. (fostă C.) O., urmând să repună în individualitatea lor pedepsele componente și sporul de 6 luni închisoare.

În baza art.386 Cod procedură penală, va schimba încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatei C. (fostă C.) O., din patru infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art.290 Cod penal 1968, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal 1968 și art.5 Cod penal și o infracțiune de uz de fals, prevăzută de art.291 Cod penal 1968, cu aplicarea art.5 Cod penal, într-o infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.290 Cod penal 1968, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal 1968 și art.5 Cod penal.

În baza art.290 Cod penal 1968, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal 1968, art.5 Cod penal, art.19 din Legea nr.682/2002 și art.396 alin.10 Cod procedură penală, va condamna pe inculpata C. (fostă C.) O. la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În baza art.33 lit. a și art.34 alin.1 lit. b Cod penal 1968, va contopi pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată inculpatei prin prezenta decizie cu cele trei pedepse a câte 1 an închisoare și pedeapsa de 2 ani închisoare aplicate inculpatei prin sentința apelată, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.257 Cod penal 1968 și art.215 alin.1,2 și 3 Cod penal 1968, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, toate cu aplicarea art.5 Cod penal, art.19 din Legea nr.682/2002 și art.396 alin.10 Cod procedură penală.

Va dispune ca inculpata C. (fostă C.) O. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care va adăuga sporul de 6 luni închisoare, în final inculpata urmând a executa pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, în regim de detenție.

Va respinge acțiunile civile formulate de părțile civile A. M. S., R. N. și S. M., ca inadmisibile, urmând ca în baza art.61 alin.2 și 4 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.5 Cod penal, să oblige pe inculpata C. (fostă C.) O. la restituirea următoarelor sume de bani: 17.000 lei și 1.500 euro, în echivalentul în lei la data plății, către A. M. S.; 500 euro, în echivalentul în lei la data plății, către R. N.; 850 lei și 2.700 euro, în echivalentul în lei la data plății, către S. M..

Va dispune anularea înscrisurilor falsificate, aflate la filele 13,44,64,81 și 175 din volumul II al dosarului de urmărire penală, urmând a înlătura din cuprinsul sentinței penale apelate dispozițiile privind anularea adeverinței nr.4283 din 28.10.2008, purtând antetul R.A.E.D.P.P. și a adeverințelor ce poartă antetul S.C. TRANS TAXI S.R.L. emise pe numele persoanelor O. G. și Z. G., precum și celelalte dispoziții contrare deciziei penale de față.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în faza apelului vor rămâne în sarcina statului.

În baza art.272 Cod procedură penală, onorariile parțiale de avocați oficiu C. D. C. și S. M., în sumă a câte 100 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.421 pct.2 lit. a Cod procedură penală, admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul C. și apelanta inculpată C. (fostă C.) O., fiica lui I. și C., născută la data de 08.07.1972 în București, sector 6, domiciliată în ., ., .. 24 A, jud. C., cetățenie română, legitimat cu CI ., nr._, CNP-_, împotriva sentinței penale nr.54/10.02.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .

Desființează în parte sentința penală apelată și, rejudecând, dispune:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatei C. (fostă C.) O. și repune în individualitatea lor pedepsele componente, precum și sporul de 6 luni închisoare.

În baza art.386 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatei C. (fostă C.) O., din patru infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art.290 Cod penal 1968, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal 1968 și art.5 Cod penal și o infracțiune de uz de fals, prevăzută de art.291 Cod penal 1968, cu aplicarea art.5 Cod penal, într-o infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.290 Cod penal 1968, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal 1968 și art.5 Cod penal.

În baza art.290 Cod penal 1968, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal 1968, art.5 Cod penal, art.19 din Legea nr.682/2002 și art.396 alin.10 Cod procedură penală, condamnă pe inculpata C. (fostă C.) O. la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În baza art.33 lit. a și art.34 alin.1 lit. b Cod penal 1968, contopește pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată inculpatei prin prezenta decizie cu cele trei pedepse a câte 1 an închisoare și pedeapsa de 2 ani închisoare aplicate inculpatei prin sentința penală apelată, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.257 Cod penal 1968 și art.215 alin.1,2 și 3 Cod penal 1968, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, toate cu aplicarea art.5 Cod penal, art.19 din Legea nr.682/2002 și art.396 alin.10 Cod procedură penală.

Dispune ca inculpata C. (fostă C.) O. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care adaugă sporul de 6 luni închisoare, în final inculpata urmând a executa pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, în regim de detenție.

Respinge acțiunile civile formulate de părțile civile A. M. S., R. N. și S. M., ca inadmisibile.

În baza art.61 alin.2 și 4 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.5 Cod penal, obligă inculpata la restituirea următoarelor sume de bani: 17.000 lei și 1.500 euro, în echivalentul în lei la data plății, către A. M. S.; 500 euro, în echivalentul în lei la data plății, către R. N.; 850 lei și 2.700 euro, în echivalentul în lei la data plății, către S. M..

Dispune anularea înscrisurilor falsificate, aflate la filele 13,44,64,81 și 175 din volumul II al dosarului de urmărire penală.

Înlătură din cuprinsul sentinței penale apelate dispozițiile privind anularea adeverinței nr.4283 din 28.10.2008, purtând antetul R.A.E.D.P.P. și a adeverințelor ce poartă antetul S.C. TRANS TAXI S.R.L. emise pe numele persoanelor O. G. și Z. G., precum și celelalte dispoziții contrare deciziei penale de față.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în faza apelului rămân în sarcina statului.

În baza art.272 Cod procedură penală, onorariile parțiale de avocați oficiu C. D. C. și S. M., în sumă a câte 100 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 03.06.2015.

Președinte,Judecător,

C. CoadăMarius D. M.

Grefier,

C. A.

Jud.fond M.M.

Red.dec.jud.C.C./11 ex./08.06.2015

← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP)....  Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Traficul de influenţă (art.291 NCP). Decizia nr. 497/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA