Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 517/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Curtea de Apel CONSTANŢA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 517/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 1204/253/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 517/P

Ședința publică de la 03 iunie 2015

Completul compus din:

Președinte – D. I. N.

Judecător – A. I.

Cu participare Grefier – M. V.

Ministerul Public prin procuror R. G. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

S-au luat în examinare apelurile penale declarate împotriva sentinței penale nr. 23 din data de 30.03.2015 pronunțată de Judecătoria Măcin, în dosarul penal nr. _ de asigurator S.C. A. – Ț. ASIGURĂRI S.A și de partea civilă N. M..

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28.05.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea la data de 03.06.2015, când a pronunțat următoarea decizie:

CURTEA,

Asupra apelurilor penale de față, reține următoarele:

Prin sentința penală nr.23/30.03.2015, pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul penal nr._, s-a hotărât:

În baza art. 196 alin.2 și 3 C.P. cu aplicarea art. 5 C.P. condamnă pe inculpata G. M.- C.N.P.-_, fiica lui D. și M., ns. la 26.12.1964 în loc. Bușteni, jud. Prahova, cu domiciliul în mun. G., ., ., ., cetățean român, studii superioare, economist la S.C. Agrium Agroport România S.A. G., necăsătorită, fără antecedente penale, la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art. 83 C.P. dispune amânarea executării pedepsei pe durata termenului de încercare prev. de art. 84 C.P. adică 2 ani, care se calculează de la data rămânerii de definitive a hotărârii.

În baza art. 85 alin. 1 C.P., pe durata termenului de supraveghere inculpata este obligată să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune G. la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa,

- să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile precum și întoarcerea;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 88 C.P. atrage atenția inculpatei că nerespectarea cu rea credință a măsurilor de supraveghere sau neexecutarea obligațiilor impuse va duce la revocarea amânării și va dispune aplicarea și executarea pedepsei.

Admite în parte pretențiile civile ale părții civile N. M. domiciliată în mun. G., ., ..1, ., cu reședința în loc. Luncavița, ..44, jud. Tulcea.

Obligă asiguratorul de răspundere civilă – A. –Ț. Asigurări S.A. cu sediul în mun. București, ..80-84, sector 1, ca parte responsabilă civilmente, să plătească părții civile N. M., suma de 3.425,28 lei reprezentând daune materiale și suma de 200.000 lei reprezentând daune morale.

Respinge cererea părții civile N. M., privind obligarea la o prestație periodică de 600 lei lunar.

Obligă asiguratorul de răspundere civilă – A. –Ț. Asigurări S.A. ca parte responsabilă civilmente, să plătească părții civile S. clinic Județean de Urgență Sf. A. A. G., suma de 19.032,85 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare acordate părții vătămate N. M..

Admite în parte cheltuielile de judecată solicitate de partea vătămată, în sensul că diminuează onorariul avocat, de la 12.400 lei la 7.000 lei.

Obligă pe inculpată să plătească părții civile N. M. suma de 7.000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

În temeiul dispozițiilor art. 398 C.pr.pen., în referire la art. 274 alin.1 C.P. obligă pe inculpată la 700 lei cheltuieli judiciare în folosul statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriu nr.184/P/2014 din 29.09.2014 întocmit de P. de pe lângă Tribunalul Tulcea și înregistrat la această instanță sub nr._ din 08.10.2014, s-a dispus trimiterea în judecată penală a inculpatei G. M. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.196 alin.2 și 3 cod penal.

Din actele și lucrările dosarului instanța reține în fapt următoarele:

N. M., partea vătămată în cauză, deține o locuință în loc. Luncavița, jud.Tulcea ce se afla la intersecția dintre DN 22 E și . începutul lunii octombrie 2012 repara gardul ce se afla pe . că turnase o centură din beton în care erau îngropați stâlpi, făcuse cadrul metalic și, pe 06 octombrie 2012 martorii Ș. P. și G. I. ce lucrau la acest gard, pregăteau tabla pentru a o prinde în gard. În același timp, N. M. vopsea scheletul gardului metalic pe exterior.

Inculpata G. M. locuiește în mun.G. și are niște cunoștințe în loc. Luncavița, jud.Tulcea.

În data de 06.10.2012, inculpata G. M. s-a hotărât să meargă în loc. Luncavița, jud.Tulcea, la acele cunoștințe, motiv pentru care s-a urcat la volanul autoturismul său marca F. Bravo, cu număr de înmatriculare_ și după ce a trecut Dunărea cu bacul a circulat pe DN 22 E 87, pe direcția G. – Luncavița.

După ce a intrat în . distanță de aprox. 150 m. de . G. M. având viteza de 50-55 Km./h, conform rechizitoriului, a sesizat relativ târziu intersecția unde trebuia să facă virajul la stânga și anume pe . ajunge la cunoștințele sale, situație în care aceasta a abordat virajul la stânga în scurt, a pierdut controlul autoturismului și a intrat în coliziune cu o piatră de mari dimensiuni ce era îngropată în colțul gardului părții vătămate.

În urma impactului, acea piatră de aproximativ o tonă a fost dislocată din locul ei, iar autoturismul a ricoșat în partea stângă, intrând în impact cu gardul, momentul în care un leț metalic s-a desprins și a fost proiectat în brațul drept al părții vătămate N. M., străpungându-i brațul. N. M. a căzut brusc la pământ, cu picioarele către stradă și capul către gard în fața autoturismului pe care inculpata îl scăpase de sub control, fiind călcată peste bazin cu roata dreaptă față.

Inculpata G. M. a sesizat prezența victimei sub autoturism, între roțile din dreapta, moment în care au intervenit și martori Ș. P. și G. I. care au încercat să răstoarne autoturismul pe partea stângă pentru a scoate pe victimă de sub mașină.

În primă fază nu au reușit, moment în care au început să strige, s-au adunat mai multe persoane care au reușit să răstoarne autoturismul pe partea stângă și au scos victima de sub mașină, care ulterior a fost transportată de urgență la S. C. Județean de Urgență Sf. A. A. G. unde a fost internată în prima perioadă între 06.10.2012 – 18.12.2012.

Se mai reține în raport că leziunile pot data din 06.10.2012 și necesită pentru vindecare un număr de 200-220 zile de îngrijiri medicale și prezintă politraumatism cu fractură complexă deschis cot drept multi-eschiloasă, cu ruptură completă de arteră branhială, cu fractură complexă de bazin și fracturi coloană lombară, cu hemoragie externă și anemie consecutivă.

Se concluzionează în același raport că părții vătămate i s-a pus în primejdie viața.

Din raportul de expertiză medico-legală nr.902 din 01.10.2013 al S.M.L. Tulcea, rezultă că partea vătămată N. M. a prezentat leziuni traumatice multiple la nivelul membrului superior drept, respectiv fractură cominutivă deschisă de humerus extremitate inferioară și extremitate superioară cubitus și radius; ruptură arteră și venă humerală cu eschimie acută mâna dreaptă; distrugeri musculo-ligamentare întinse antebraț și mână; paralizii pumn și mâna dreaptă; fractură omoplat drept; fractură bazin; fracturi coloană vertebrală lombară; mici contuzii pulmonare bazale; șoc traumatic; șoc hemoragic. Leziunile traumatice au fost produse la data de 06.10.2012 și au legătură directă de cauzalitate cu accidentul rutier în care aceasta a fost implicată. Datorită complexității și gravității leziunilor traumatice inițiale vindecarea leziunilor s-a făcut cu sechele, respectiv bazin asimetric, artroză sacroiliacă și coxofemurală bilateral, modificări artrozice vertebrale. La nivelul membrului superior drept vindecarea s-a făcut cu sechele majore constând în artroză acromioclaviculară și scapulară, achiloză cot, punct și degete mână dreaptă (cot și pumn blocate în extensie iar degetele în semiflexie), anestezie mână dreaptă și degete făcând astfel membrul superior drept nefuncțional. Leziunile la nivelului membrului superior drept sunt definitive, fără posibilitate de remediere terapeutică și constituie infirmitate fizică permanentă. Se mai reține că numărul de zile de îngrijiri medicale reținute în raportul de constatare medico-legală eliberat de S.M.L. G., respectiv de 200 – 220 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor, rămâne nemodificat, iar viața lui N. M. a fost pusă în primejdie.

În sfârșit, se reține că stabilirea capacității de muncă trebuie să facă obiectul unei alte expertize medico-legale care se realizează de o comisie din care face parte în mod obligatoriu medic specialist în expertiza medicală a capacității de muncă.

În faza de urmărire penală s-a dispus efectuarea unei expertize medicale a capacității de muncă pentru a se stabili dacă leziunile produse au avut ca urmare scăderea sau pierderea capacității de muncă și să se stabilească eventual care este gradul de diminuare a capacității de muncă.

Prin adresa nr.1383/RG din 24.04.2014 Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă a comunicat faptul că expertiza medicală a capacității de muncă se poate efectua până la împlinirea vârstei standard de pensionare, după care capacitatea de muncă se presupune că a fost pierdută, ori în cauză, în luna mai 2009 partea vătămată a fost pensionată pentru limită de vârstă, situație în care o expertiză a capacității de muncă a acesteia nu se mai poate efectua.

Tot în faza urmăririi penale s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto pentru a se stabili cauzele și condițiile în care a avut loc evenimentul rutier.

Din raportul de expertiză tehnică judiciară auto rezultă că:

- viteza autoturismul condus de inculpată la apariția stării de pericol a fost de 50-55 Km./h;

- cauza accidentului, respectiv a pierderii controlului autoturismului, o reprezintă abordarea virajului la stânga, în scurt și cu viteză mare, fără acționarea pedalei de frână înainte de viraj; datorită forței centrifuge și a virajului în scurt inculpata G. M. a pierdut controlul autoturismului, intrând în coliziune cu partea dreaptă față cu piatra de mari dimensiuni de lângă colțul gardului din dreapta, din care a ricoșat în gardul în lucru de pe .> - accidentul se putea evita de către conducătoarea autoturismului dacă, în situația în care aceasta ar fi fost atentă și ar fi sesizat din timp intersecția unde urma să vireze la stânga și nu ar fi procedat la manevra de virare în scurt și cu viteză, manevră care a dus la ieșirea de pe traiectoria normală a virajului.

Se mai reține că inculpata G. M. ar fi putut evita producerea accidentului;

- în situația în care ar fi respectat dispozițiile art.123 lit.i din OUG 195/2002, respectiv dacă ar fi procedat la reducerea din timp a vitezei de deplasare, înaintea angajării în viraj, până la maximum 30 Km./h, concomitent cu schimbarea vitezei în treapta a-II-a care asigură stabilitate pe viraj;

- în situația în care ar fi renunțat la viraj văzând că a intrat deja în intersecție și nu poate efectua virajul în condiții de siguranță și ar continuat deplasarea înainte pe DN 22, cu frânare/oprire lină și întoarcere, reluând virajul din partea opusă cu viteza redusă;

- în situația în care ar fi acționat frâna și ar fi redresat autoturismul cu volanul dreapta pe acostamentul său, sau pe spațiul verde din stânga DN 22, văzând că mașina se îndreaptă către piatra respectivă.

La acest raport de expertiză inculpata a formulat obiecțiuni, obiecțiuni pe care și le-a menținut și în faza cercetării judecătorești, cu privire la viteza de circulație a autoturismului în momentul efectuării virajului.

Inculpata G. M. susține că la stabilirea vitezei autoturismului s-a plecat de la o primă declarație dată de ea pe 20.09.2013 în care s-a consemnat că circula cu viteza de aprox.50-55 Km./h, afirmație asupra căreia a revenit arătând că a indicat acea viteză deoarece așa s-au exprimat polițiștii care au ajuns la fața locului și care au efectuat cercetarea.

La aceste obiecțiuni expertul a făcut următoarele precizări:

- în lipsa elementelor necesare de calcul nu se poate stabili viteza autoturismului prin formulele de calcul specifice;

- după viraj autoturismul a intrat direct în pietroiul de lângă colțul gardului, cu dislocarea acestuia, fapt ce denotă clar abordarea virajului în scurt și cu viteză mare, fiind pierdut controlul mașinii datorită forței centrifuge;

- față de explicațiile prezentate se menține viteza autoturismului de 50-55 Km./h din raportul de expertiză față de viteza maxim de 30 de Km./h conform art.123 lit.i din OUG 195/2002 la schimbarea vitezei de mers prin viraj.

Inculpata, în faza urmăririi penale, așa cum s-a reținut mai sus, a declarat în prima fază că circula cu viteza de aprox.50-55 Km./h și văzând că nu vine nimeni din față s-a angajat în depășirea unei căruțe ce se deplasa pe același sens de mers dar care la un moment dat s-a apropiat prea mult de axul drumului și așa se explică virajul făcut la stânga cu întârziere.

Ulterior, și-a păstrat punctul de vedere cu privire la căruță dar a revenit asupra vitezei de circulație arătând că a declarat că a circulat cu viteza de 50-55 Km./h deoarece așa s-au exprimat verbal polițiștii care au ajuns la fața locului.

Audiată în faza cercetării judecătorești, inculpata a precizat că nu are nimic de declarat în plus față de ceea ce a declarat în faza urmăririi penale, apreciază că a circulat regulamentar și nu se face vinovată de săvârșirea accidentului de circulație.

Instanța a dispus sub aspectul laturii penale audierea martorilor Ș. P. și G. I. care au perceput direct modul în care s-au desfășurat evenimentele și a martorului B. I., persoană către care se îndrepta inculpata.

Din declarația martorului Ș. P. rezultă că acesta se afla împreună cu G. I. în curtea părții vătămate și la un moment dat a auzit o mașină care a făcut viraj, a intrat într-un pietroi care avea aprox. jumătate de tonă pe care l-a dislocat și a lovit-o pe partea vătămată.

Martorul afirmă că, în cazul în care nu era acel pietroi, el crede că inculpata ar fi intrat cu mașina până în casă și de aceea consideră că autovehiculul avea viteză.

Același martor mai declară că din poziția în care se afla vedea șoseaua națională cam 200 m. spre Văcăreni și el nu a văzut nici o căruță trasă de cal, iar dacă ar fi existat o astfel de căruță sigur conducătorul atelajului ar fi venit să-i ajute să răstoarne mașina.

Martorul G. I. precizează că el era cu spatele, nu a văzut mașina dar a auzit o bufnitură „lovise o piatră care era înafară, care avea aprox. jumătate de tonă” și când s-a întors a văzut-o pe partea vătămată jos sub mașină și avea înfiptă în mână o bară metalică.

Și martorul G. I. afirmă că din poziția în care erau vedeau șoseaua națională dar nu au văzut nici o căruță cu cal dar a auzit scârțâit de roți.

Martorul B. I., persoană la care urma să ajungă inculpata în loc. Luncavița, declară că el locuiește la 400-500 m. de șoseaua națională și la un moment dat a ajuns la ei G. M. care a spus plângând că a făcut un accident de circulație.

După aceea G. M. împreună cu fratele său (care se afla deja la locuința martorului) au plecat spre locul accidentului.

Ulterior, s-a urcat în mașină și s-a deplasat la locul accidentului unde a văzut mașina lui G. M. răsturnată pe o parte și pe partea vătămată culcată între gard și mașină cu fața în sus.

Coroborând declarațiile martorilor cu raportul de expertiză și cele declarate de inculpată este evident că aceasta a luat virajul cu întârziere, că acest viraj a fost luat cu o viteză cu mult peste 30 de Km./h (maxim de viteză conform raportului de expertiză) și nimeni nu confirmă afirmația inculpatei că ar fi fost incomodată de un atelaj hipo.

Din coroborarea tuturor acestor probe este evidentă culpa inculpatei în săvârșirea faptei.

Situația de fapt așa cum a fost mai sus reținută este dovedită în cauză cu declarațiile părții vătămate N. M., cu procesul verbal de sesizare însoțit de planșe fotografice, cu buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei, cu raportul de constatare medicală și raportul de expertiză medicală, cu raportul de expertiză tehnică auto, cu declarațiile martorilor Ș. P., G. I. și B. I., toate coroborate cu declarațiile inculpatei.

Cu privire la încadrarea juridică a faptei trebuie reținut că fapta a fost săvârșită pe data de 06.10.2012 sub imperiul vechiului Cod penal și era sancționată de art.184 cod penal.

Prin . noului Cod penal această infracțiune se regăsește în prevederile art.196 alin.2 și 3 cod penal.

Potrivit art.5 alin.1 cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Determinarea legii mai favorabile presupune o cerință concretă, ceea ce înseamnă luarea în considerare atât a legilor succesive dar și a influenței concrete a acestora asupra situației infractorului.

În doctrina penală s-au sistematizat criterii de determinare a legii penale mai favorabile după cum acestea se referă la condițiile de incriminare, la condițiile de tragere la răspundere penală și la condițiile de sancționare.

Analizând în lumina celor de mai sus, instanța constată că în mod legal la încadrare juridică a faptei P. de pe lângă Tribunalul Tulcea reținut ca mai favorabil inculpatei noul text de lege.

Față de cele de mai sus, instanța reține că în drept fapta inculpatei G. M. care pe 06.10.2012 în timp ce conducea autoturismul proprietate personală marca F. Bravo, cu număr de înmatriculare_, pe DN 22 E 87, respectiv în loc. Luncavița, jud.Tulcea, datorită nerespectării regulilor de circulație a produs un accident rutier ce a avut drept urmare vătămarea corporală a numitei N. M., căreia i s-au provocat leziuni pentru a căror vindecare i-au fost necesare 200-220 de zile îngrijiri medicale, punându-i în același timp în primejdie viața, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.196 alin.2 și 3 cod penal, text de lege enunțat în ședință publică și în baza căruia urmează a se dispune condamnarea sa.

Pe de altă parte, avându-se în vedere că inculpata este la primul conflict cu legea penală, că în primă fază s-a interesat de soarta părții vătămate, instanța apreciază că scopul educativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei sancțiuni cu închisoare orientată spre maximul prevăzut de lege dar nu prin privare de libertate ci prin amânarea executării pedepsei.

Astfel, în baza art.83 cod penal se va dispune amânarea executării pedepsei pe durata termenului de încercare prev. de art.84 cod penal, adică 2 ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Pe de altă parte instanța apreciază că inculpata trebuie obligată pe durata termenului de supraveghere să respecte măsurile de supraveghere prev. de art.85 alin.1 cod penal, respectiv:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune G. la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa,

- să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile precum și întoarcerea;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Instanța urmează ca în baza art. 88 C.P. să atragă atenția inculpatei că nerespectarea cu rea credință a măsurilor de supraveghere sau neexecutarea obligațiilor impuse va duce la revocarea amânării și va dispune aplicarea și executarea pedepsei.

Sub aspectul laturii civile, trebuie reținut că partea vătămată N. M. prin cererea depusă și există la fila 103 dosar, s-a constituit parte civilă și a solicitat obligarea în solidar a inculpatei G. M. cu partea responsabilă civilmente S.C. A. – Ț. Asigurări S.A. la plata sumei de 34.400 lei cu titlul de despăgubiri materiale, a sumei de 300.000 lei cu titlul de despăgubiri morale, precum și obligarea la o prestație periodică de 600 lei lunar cu începere de la data pronunțării hotărârii și până la încetarea infirmității intervenită la membrul superior drept.

Cu privire la cuantumul despăgubirilor materiale, acestea s-ar compune din: cheltuieli suportate pentru transport la S. C. Județean de Urgență Sf.A. A. G., tratamentul și costul investigațiilor și medicamentației prescrise, c/val. transportului pe avion și cu mașina a fiicei părții vătămate din Italia în România și retur, cu mențiunea că asupra acestei ultime componente s-a renunțat, precum și a sumei de 600 lei lunar achitată cu începere de la 01.02.2013 la zi numitelor D. V. și B. M. din . dat părții vătămate la treburile gospodărești, asigurarea menajului zilnic și igiena personală.

Cu privire la despăgubirile morale solicitate se invocă faptul că N. M. era o persoană activă, cu o sănătate bună și că după accident viața părții vătămate a suferit o schimbare ireversibilă care, începând din ziua de 06.10.2012, a fost obligată să rămână definitiv în . de ajutorul celor două vecine, în mun.G. neexistând nici o persoană dispusă să presteze aceste servicii.

Inculpata prin apărător a precizat că nu se opune la pretențiile părții civile în măsura în care acestea sunt dovedite, cu mențiunea că fiind asigurată urmează ca societatea de asigurări să fie obligată la plata sumei stabilită de instanță.

Cu privire la solicitările părții civile, partea responsabilă civilmente S.C. A. –Ț. Asigurări S.A. a arătat că în privința daunelor morale în cuantum de 300.000 lei consideră că sunt prea mari raportate la practica instanțelor judecătorești din România în cazuri similare. De altfel, în negocierile purtate cu asiguratorul partea vătămată a solicitat 100.000 lei daune morale. Se mai susține că în cuantificarea prejudiciului moral instanța trebuie să aprecieze cu echitate astfel încât să se țină cont de interesele tuturor părților, iar reparația obținută de una dintre ele să nu se transforme într-o amendă pentru cealaltă parte.

Cu privire la cheltuielile materiale, asiguratorul afirmă că partea vătămată constituită parte civilă își dovedește pretențiile până la suma de 2.660,46 lei și că celelalte documente pentru diferența de sumă cerută cu acest titlu reprezintă documente ce vizează cheltuielile efectuate de fiica victimei cu deplasarea din Italia în țară și diferența de venituri pe care fiica victimei le-a luat în concediu pentru îngrijirile mamei sale, cheltuieli care nu pot fi acordate deoarece P. C. (fiica victimei) nu s-a constituit parte civilă în dosarul penal.

În ceea ce privește prestația periodică, asiguratorul arată că acordarea unor despăgubiri pentru pierderea sau nerealizarea unui eventual câștig din muncă conform dispozițiilor art.1387 – 1388 cod civil nu se pune în discuție în speță deoarece legea leagă acordarea acestor despăgubiri de existența unor relații de muncă remunerate dovedite. Or, la momentul producerii accidentului partea vătămată era pensionată pentru limită de vârstă și conform legislației se consideră că are capacitate de muncă pierdută. Pentru aceste considerente apreciază că nu poate fi obligată la plata unei astfel de sume.

Asiguratorul nu are obiecții cu privire la cererea de constituire de parte civilă a Spitalului Județean de Urgență Sf.A. A. G..

În dovedirea laturii civile a cauzei partea civilă N. M. a depus documente și a solicitat audierea martorilor D. V. și F. (B.) M..

Martora D. V. afirmă că înainte de accident partea vătămată se descurca singură în gospodărie, la vie, la câmp, creștea animale, porci, păsări, avea căruță cu cai și își rotunjea veniturile din vinderea produselor, iar după accident nu mai are nimic.

În perioada în care partea vătămată era în spital martora afirmă că și soțul său era în spital și de la acesta a aflat că N. M. avea în permanență o femeie care stătea cu ea și care era plătită fără însă să poată spune cu ce sumă.

Ulterior a aflat de la partea vătămată că după ce a ieșit din spital și a rămas în G. era o femeie care venea la ea și o lua și o ducea la spital pentru pansat.

Martora mai declară că atunci când a venit în . avea un corset în jurul bazinului și nu se putea deplasa singură, având o problemă la picior și că din martie- aprilie 2013 când partea vătămată s-a mutat la casa din Luncavița martora era anunțată că are nevoie de ea și o ajuta atât la treburile din gospodărie cât și să se îmbrace și să se încalțe. De atunci afirmă martora de câte ori este sunată se duce să o ajute pe partea vătămată și atunci când nu este ea mai există o femeie, respectiv F. M., care se duce la partea vătămată pentru a avea grijă de ea.

Pentru acest ajutor, atât ea cât și cealaltă femeie, sunt plătite fiecare cam cu 300 lei lunar, care li se dau și în bani și în produse.

Martora F. (B.) M. precizează că N. M. înainte de accident, deși era o femeie singură, nu avea nevoie de ajutor, își făcea singură treaba, având o căruță cu cal, oi, porci, păsări, iar în prezent mai are 10 găini.

După accident, a aflat de la partea vătămată că aceasta a avut o femeie care a avut grijă de ea și care a fost plătită de ea și de fetele dânsei, fără însă a putea afirma cu ce sumă a plătit-o.

După externare, mai afirmă martora, partea vătămată a stat în apartamentul ei din G. unde de asemenea a avut o femeie.

Se mai afirmă că partea vătămată nu s-ar fi putut îngriji singură și nici în prezent nu poate să facă acest lucru și că din momentul în care s-a mutat în locuința din Luncavița, ea și cu încă o persoană o ajută în curte, la curățenie, la tăiat zarzavat la mâncare, la igienă, iar pentru aceste activități ea și cealaltă femeie sunt plătite fiecare cu câte 300 lei pe lună.

Analizând documentele depuse la dosar cu care partea civilă a încercat să dovedească despăgubirile materiale în sumă de 34.400 lei, sunt vor fi luate în considerare de instanță doar parțial.

Astfel, printre documentele depuse se află și bonuri de trecere bac, bon de folosire taxi și bon benzină, emise în perioada în care N. M. era internată în S. Județean G. (a fost internată în perioada 06.10.2012 – 18.12.2012 și 17-20.04.2013).

De asemenea, au fost depuse la dosar chitanțele control medical precum și chitanțe și facturi eliberate pe numele altor persoane.

Este depus un bon de motorină emis pe 12.10.2012 în valoare de 300 lei, pentru ca a doua zi pe 13.10.2012 să fie eliberat un alt bon de motorină de 99,94 lei, în total în două zile s-a cumpărat motorină de 399,94 lei, adică aproape 70 litri de motorină.

De asemenea, pentru justificarea cheltuielilor au fost depuse bonuri de motorină emise în Italia sau bonuri de benzină eliberate de o stație PECO din A..

Înlăturând toate aceste documente pe care instanța le apreciază ca nefiind justificative, se reține că există celelalte documente prin care se face dovada că în perioada de referință s-a cheltuit pentru mâncare, pentru diferite medicamente cumpărate din farmacie și certificatul medico-legal suma de 1.675,28 lei.

Chiar din declarația părții vătămate rezultă că în perioada cât a stat în spital și ulterior, într-o lună a plătit suma de 1.600 lei și într-o altă lună aceeași femeie a fost plătită de G. M., lucru confirmat și de inculpată.

Astfel că instanța urmează a adăuga și suma de 1.600 lei la despăgubirile materiale.

Tot din declarația părții vătămate rezultă că pe o perioadă de 15 zile, în luna ianuarie 2013, când făcea proceduri de recuperare, a plătit o femeie cu 15 lei pe fiecare zi, în total 150 lei, care o ducea și o aducea.

În total instanța apreciază că N. M. dovedește cu titlul de despăgubiri civile suma de 3.425,28 lei.

Cu privire la daunele morale, numai citind raportul de constatare medicală și apoi raportul de expertiză medicală, se poate observa prin câte suferințe a trecut partea vătămată, fiind supusă la intervenții chirurgicale și tratamente multiple.

Mai mult, datorită gravității leziunilor traumatice inițiale, vindecarea leziunilor s-a făcut cu sechele atât la nivelul bazinului cât și la nivelul membrului superior drept, acesta devenind nefuncțional definitiv și fără remediere terapeutică.

În legătură cu pretențiile civile de natură morală, instanța reține că daunele morale sunt consecințe de natură nepatrimonială cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile.

Referitor la daunele morale, jurisprudența și doctrina a reținut că nu se poate pune problema evaluărilor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului dar această împrejurare nu-l poate împiedica prin ea însăși, pe judecător ca prin apreciere să stabilească nivelul despăgubirilor care în circumstanțele unui caz dat ar putea constitui o reparație suficientă.

În același timp, prin acordarea daunelor morale, se va încerca compensarea pe cât posibil a suferințelor pricinuite părții civile, ținându-se seama de toate efectele negative suportate de către aceasta ca urmare a faptei ilicite săvârșită de inculpat, fiind necesar însă ca acestea să fie stabilite într-un cuantum care să nu conducă la o îmbogățire fără justă cauză a părții civile.

De altfel, instituția daunelor morale constituie și o reprobare morală a faptei ilicite pentru că, cel care a săvârșit-o trebuie să răspundă atât pe plan social prin executarea sancțiunilor penale, cât și pe plan individual prin repararea prejudiciului existent în patrimoniul părții vătămate și în domeniul vieții sufletești.

Din acest punct de vedere trebuie observat că societatea de asigurare a oferit părții civile cu titlul de despăgubiri materiale și daune materiale, la 29.12.2014, suma de 96.000 lei, pentru ca nici după 4 luni, respectiv la 19.03.2015, să-i ofere suma de 148.800 lei cu titlul de despăgubiri integrale prezente și viitoare, deci a oferit mai mult cu 52.800 lei față de oferta anterioară.

Or, plecând de la aceste oferte, plecând de la traumele prin care a trecut partea civilă imediat după producerea accidentului, traumele suferite ca urmare a intervențiilor chirurgicale dar și a infirmității permanente cu care s-a ales aceasta pe viitor, instanța apreciază că toate acestea pot fi cuantificate la suma de 200.000 lei, sumă ce-i poate acoperi atât traumele prin care a trecut cât și necesitățile pentru viitor.

Cu privire la prestația periodică, aceasta reprezintă de fapt o diferență între veniturile realizate anterior producerii accidentului și suma pierdută ulterior producerii accidentului.

În cauză, este evident că la data producerii accidentului partea vătămată era pensionară și că aceeași sumă o lua cu acest titlu și înainte și după producerea accidentului.

De fapt, partea vătămată încearcă să justifice această prestație periodică ca fiind o sumă pe care aceasta ar plăti-o la două femei pentru a avea grijă de ea, pentru fiecare lună.

Or, dacă urmărim declarațiile martorilor, se poate reține că cel puțin una dintre ele declară că și anterior se ajutau reciproc fără a exista o decontare efectivă între ele.

Din declarațiile atât a părții vătămate cât și a celor două martore mai rezultă că, ori una ori alta, la apelul telefonic al părții civile, se duc să o ajute pe aceasta și că plata este de 300 lei pentru fiecare dar nu este o sumă certă, întrucât plata s-ar face când în bani când în produse, deci evident nu se face dovada de netăgăduit că s-ar plăti această sumă.

Pe de altă parte, infirmitatea permanentă pentru care instanța s-a pronunțat prin acordarea de daune morale, nu poate fi avută în vedere la prestația periodică atâta timp cât nu există un act medical din care să rezulte un grad de handicap ce i-ar putea oferi prin lege părții civile un ajutor bănesc din partea statului.

Pe aceste considerente instanța apreciază că pretențiile părții civile cu privire la prestația periodică în sumă de 600 lei lunar este neîntemeiată.

Cu privire la cheltuielile de spitalizare, după cum se poate observa din documente, acestea sunt dovedite și recunoscute de altfel și de asigurator.

S-a mai solicitat de către partea vătămată N. M. obligarea inculpatei la plata sumei de 12.400 lei cu titlul de onorariu avocat.

În justificarea acestei sume, apărătorul părții vătămate invocă deplasarea în vederea asigurării asistenței părții vătămate în faza urmăririi penale și a cercetării judecătorești, dar și diferite servicii de transport.

Verificând prezența apărătorului ales în faza urmăririi penale, se constată că acesta a fost prezent la 08.04.2013 când a fost audiată partea vătămată, la 11.03.2014 când de asemenea au fost audiate partea vătămată și inculpata și la 15.09.2014 când a fost audiată inculpata și a mai fost prezent la trei termene de judecată în faza cercetării judecătorești.

Or, cuantificând munca depusă prin asistarea părții vătămate la diferite termene și prin întocmirea diferitelor documente, instanța apreciază că suma de 7.000 lei este suficientă cu acest titlu.

În aceste condiții, instanța va admite în parte pretențiile civile ale părții civile N. M., în sensul că va obliga asiguratorul de răspundere civilă S.C. A. –Ț. Asigurări S.A. să plătească părții civile N. M., suma de 3.425,28 lei reprezentând daune materiale și suma de 200.000 lei reprezentând daune morale, respingând cererea privind obligarea la o prestație periodică de 600 lei lunar ca neîntemeiată.

De asemenea, va obliga asiguratorul de răspundere civilă – A. –Ț. Asigurări S.A. ca parte responsabilă civilmente, să plătească părții civile S. clinic Județean de Urgență Sf. A. A. G., suma de 19.032,85 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare acordate părții vătămate N. M..

Va admite în parte cheltuielile de judecată solicitate de partea vătămată, în sensul că diminuează onorariul avocat, de la 12.400 lei la 7.000 lei, sumă la care va fi obligată inculpata.

În temeiul dispozițiilor art. 398 C.pr.pen., în referire la art. 274 alin.1 C.P. instanța va obliga pe inculpata G. M. la 700 lei cheltuieli judiciare în folosul statului.

Împotriva sentinței penale nr.23/30.03.2015, pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul penal nr._ , au declarat apel, în termen legal, asigurătorul . SA și partea civilă N. M..

În susținerea motivelor de apel asigurătorul solicită reducerea cuantumului daunelor morale la care a fost obligat către partea civilă. Apelul părții civile N. M. vizează latura civilă a cauzei, solicitându-se majorarea cuantumului daunelor morale, precum și acordarea unei prestații lunare periodice, în cuantum de 600 lei. Sub acest ultim aspect, se arată că partea civilă este dependentă de ajutorul altor două persoane, cărora le achită lunar câte 300 lei.

Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, Curtea constată următoarele:

Din ansamblul probator administrat pe parcursul procesului penal a rezultat că în data de 06.10.2012, inculpata G. M. s-a deplasat în localitatea Luncavița din județul Tulcea, la volanul autoturismul marca F. Bravo, cu număr de înmatriculare_ și, după ce a trecut Dunărea cu bacul, a circulat pe DN 22 E 87, pe direcția G.-Luncavița.

După ce a intrat în . distanță de aprox. 150 metri de . viteza de 50-55 km./h, a sesizat relativ târziu intersecția unde trebuia să facă virajul la stânga și anume pe . care a efectuat virajul la stânga în scurt, a pierdut controlul autoturismului și a intrat în coliziune cu o piatră de mari dimensiuni ce era îngropată în colțul gardului persoanei vătămate N. M..

În urma impactului, piatra de aproximativ o tonă a fost dislocată din locul ei, iar autoturismul a ricoșat în partea stângă, intrând în impact cu gardul, momentul în care un lanț metalic s-a desprins și a fost proiectat în brațul drept al părții civile, străpungându-l. Partea civilă a căzut brusc la pământ, cu picioarele către stradă și capul către gard în fața autoturismului pe care inculpata îl scăpase de sub control, fiind călcată peste bazin cu roata dreaptă față.

În primă fază nu au reușit, moment în care au început să strige, s-au adunat mai multe persoane care au reușit să răstoarne autoturismul pe partea stângă și au scos victima de sub mașină. Partea civilă a fost transportată de urgență la S. C. Județean de Urgență Sf. A. A. G. unde a fost internată în prima perioada 06.10._12.

În raportul de constatare medico-legală nr.657/2012 al S.M.L. G. se reține că partea vătămată N. M. prezintă leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire de un autovehicul în mișcare și comprimare pe un plan dur, posibil în condițiile unui accident de trafic rutier. Leziunile pot data din 06.10.2012 și necesită pentru vindecare un număr de 200-220 zile de îngrijiri medicale și prezintă politraumatism cu fractură complexă deschis cot drept multi-eschiloasă, cu ruptură completă de arteră branhială, cu fractură complexă de bazin și fracturi coloană lombară, cu hemoragie externă și anemie consecutivă. S-a concluzionat în sensul că persoanei vătămate i-a fost pusă în primejdie viața.

Potrivit raportului de expertiză tehnică auto efectuat în cursul urmăririi penale, cauza accidentului, respectiv a pierderii controlului autoturismului, o reprezintă abordarea virajului la stânga, în scurt și cu viteză mare, fără acționarea pedalei de frână înainte de viraj; datorită forței centrifuge și a virajului în scurt inculpata G. M. a pierdut controlul autoturismului, intrând în coliziune cu partea dreaptă față cu piatra de mari dimensiuni de lângă colțul gardului din dreapta, din care a ricoșat în gardul în lucru de pe . putea evita de către conducătoarea autoturismului dacă, în situația în care aceasta ar fi fost atentă și ar fi sesizat din timp intersecția unde urma să vireze la stânga și nu ar fi procedat la manevra de virare în scurt și cu viteză, manevră care a dus la ieșirea de pe traiectoria normală a virajului.

Situația de fapt nu a fost contestată în prezentele căi de atac, astfel că nu se impun precizări suplimentare în legătură cu împrejurările producerii evenimentului rutier din data de 06.10.2012.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, Curtea reține că prejudiciul, ca element al răspunderii civile delictuale, constă în consecințele negative, patrimoniale și morale, suferite de o persoană. Ca orice pretenție dedusă judecății, prejudiciul moral trebuie dovedit, repararea sa, prin compensare bănească, urmând regulile răspunderii civile delictuale, iar instanța îl apreciază în raport de gravitatea și importanța lui.

În absența unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale, acestea sunt stabilite de instanța de judecată în raport de consecințele negative suferite de victimele directe sau indirecte ale accidentului, importanța valorilor lezate, intensitatea și consecințele traumei fizice și psihice suferite, consecințele pe plan familial, social și profesional.

În acest scop, pentru ca evaluarea să nu fie subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei, este necesar să fie luate în considerare suferințele morale susceptibil în mod rezonabil a fi cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia, astfel cum rezultă din ansamblul probator administrat în cauză.

Despăgubirile reprezentând daune morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea și cuantificarea acestora să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real și efectiv produs, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celui îndreptățit să le pretindă, dar nici să nu fie derizorii.

Pentru a nu se ajunge la o îmbogatire fara justa cauza si a nu se solicita sume care nu au corespondent în realitate, trebuie ca sustinerile partilor civile sa se coroboreze cu alte mijloace de proba. Toate acestea trebuie raportate si laprincipiulechitatii.

La acordarea daunelor morale părții civile N. M., în vârstă de 65 ani, instanța are în vedere numărul mare de zile de îngrijiri medicale de care a avut nevoie partea civilă pentru vindecare, natura, multitudinea și gravitatea leziunilor cauzate, împrejurarea că partea civilă a fost spitalizată.

Prejudiciul moral cauzat părții civile constă în suferințele fizice (dureri), dar și psihice intense, produse ca urmare a accidentului, însă, în aprecierea Curții, suma acordată cu titlu de daune morale de către prima instanță este excesivă, urmând a fi redusă la 150.000 lei, despăgubire ce poate contribui la o reparație justă și integrală a prejudiciului de ordin afectiv.

În ceea ce privește prestația periodică solicitată de partea civilă, în cuantum de 600 lei pe care aceasta susține că o plătește lunar celor două persoane, apreciem că în speță nu s-a făcut dovada prejudiciului solicitat cu acest titlu. Astfel, Curtea reține că prejudiciul trebuie să fie cert, atât sub aspectul existenței, cât și al întinderii. Or, pentru a-și dovedi pretențiile, partea civilă trebuia să solicite administrarea probei cu declarațiile celor două persoane despre care a susținut că îi acordă îngrijiri, care erau în măsură a lămuri în mod indubitabil aspectele menționate.

Sub aspectul legalității hotărârii apelate, se impune precizarea în sensul că prima instanță a dispus obligarea asigurătorului la plata despăgubirilor civile, deși răspunderea acestuia coexistă cu răspunderea civilă delictuală a inculpatei. Din această perspectivă, reamintim considerentele deciziei nr.I/28.03.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civila, coexista răspunderea civila delictuala, bazata pe Codul civil, a celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuala a asiguratorului, întemeiata pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea nr.136/1995.

Prin urmare, va fi admis și apelul părții civile, sub aspectul omisiunii primei instanțe de a dispune obligarea inculpatei, alături de asigurător, la repararea prejudiciului.

Nu poate fi primit motivul de apel invocat de către asigurător ce vizează înlăturarea dispoziției privind obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile către S. C. Județean de Urgență C..

Astfel, potrivit art.49 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările din România, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil. De asemenea, art.50 alin.1 din aceleași act normativ prevede că despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.

Prin urmare, întrucât prejudiciul cauzat unității spitalicești se află în legătură de cauzalitate directă cu fapta ilicită, cheltuielile de spitalizare fiind determinate de leziunile produse prin accidentul de circulație provocat din culpa inculpatei, S. C. Județean de Urgență C. este o persoană păgubită în sensul legii, iar criticile asigurătorului sunt neîntemeiate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală va admite apelurile declarate de partea civilă N. M. și asigurătorul A. Ț. Asigurări SA împotriva sentinței penale nr.23/30.03.2015, pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul penal nr._ .

Se va desființa în parte sentința penală apelată și, rejudecând:

Va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă N. M. și va obliga inculpata G. M., alături de asigurătorul A. Ț. Asigurări SA la plata către partea civilă a sumei de 3.425,28 lei, cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale și 150.000 lei, reprezentând daune morale.

Va obliga inculpata G. M., alături de asigurătorul A. Ț. Asigurări SA la plata către partea civilă N. M. a sumei de 7.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală admite apelurile declarate de partea civilă N. M. și asigurătorul A. Ț. Asigurări SA împotriva sentinței penale nr.23/30.03.2015, pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul penal nr._ .

Desființează în parte sentința penală apelată și, rejudecând:

Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă N. M. și obligă inculpata G. M., alături de asigurătorul A. Ț. Asigurări SA la plata către partea civilă a sumei de 3.425,28 lei, cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale și 150.000 lei, reprezentând daune morale.

Obligă inculpata G. M., alături de asigurătorul A. Ț. Asigurări SA la plata către partea civilă N. M. a sumei de 7.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 03.06.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

D. I. N. A. I.

GREFIER,

M. V.

Jud. fond: A. D.

Jud. red. dec: A. I.

2ex. / 10.06.2015

← Traficul de influenţă (art.291 NCP). Decizia nr. 497/2015....		Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 638/2015.... →

Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 517/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 517/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA