Ultrajul (art.257 NCP). Decizia nr. 370/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 370/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 6064/256/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 370/P
Ședința publică de la 4 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. U.
Judecător E. C. M.
Grefier I. C.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror L. S.
Pe rol judecarea apelului penal declarat de inculpatul M. S. – deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr. 3888/15.12.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._, având ca obiect ultrajul (art. 257 cod penal)
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23.04.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 30.04.2015 și 4.05.2015, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA,
Asupra apelului de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin sentința penală nr. 3888/15.12.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._, s-au dispus următoarele:
”În baza art. 257, alin. 1 CP cu referire la art. 193, alin. 1 CP raportate la art. 396, alin. 1 și alin. 2 CPP,
Condamnă pe inculpatul M. S., la pedeapsa închisorii de 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de ultrajul.
În baza art. 12, alin. 1 din L. nr. 187/2012 raportat la art. 66, alin. 1, lit.a, lit. b, lit. n și lit. o CP,
Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a, lit. b, lit. n – constând în dreptul de a comunica cu victima N. P. și de a se apropia de aceasta la o distanță mai mică de 20 metri - și lit. o CP - constând în dreptul de a se apropia de locuința victimei N. P. la o distanță mai mică de 20 metri - pe o perioadă de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară.
Face aplicarea dispozițiilor art. 65 CP / art. 66, alin. 1, lit. a, lit. b, lit. n și lit. o CP pe durata executarii pedepsei.
În baza art. 253, alin. 1 CP cu aplicarea art.75, alin. 1, lit. d CP raportate la art. 396, alin. 1 și alin. 2 CPP,
Condamnă pe inculpatul M. S. la pedeapsa închisorii de 2 luni pentru săvârșirea infracțiunii de distrugerea..
În baza art. 38, alin. 2 CP raportat la art. 39, alin. 1, lit. b CP și art. 45, alin. 1 și alin.5 CP,
Contopește pedepsele stabilite în prezenta cauză și aplică pedeapsa principală mai cea mai grea a închisorii de 6 luni la care adaugă un spor de 20 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă a închisorii de 6 luni și 20 zile.
Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a, lit. b, lit. n – constând în dreptul de a comunica cu victima N. P. și de a se apropia de aceasta la o distanță mai mică de 20 metri - și lit. o CP - constând în dreptul de a se apropia de locuința victimei N. P. la o distanță mai mică de 20 metri - pe o perioadă de 2 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a, lit. b, lit. n și lit. o CP pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 60 CP,
Dispune executarea pedepsei închisorii în regim de detenție.
În baza art. 1349, alin. 1 și alin. 2 C.Civ. și art. 1357 C.Civ. raportate art. 20 CPP, art. 25 CPP și art. 397 CPP,
Admite în parte acțiunea civilă exercitată în procesul penal de partea civilă N. P. și obligă inculpatul către această parte civilă la plata sumei de 2000 lei cu titlu de daune morale. Respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă pentru restul pretențiilor materiale.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă exercitată în procesul penal de partea civilă M. I.. ”
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 1084/P/2014 din 24.07.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M. S. pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj, prev. de art. 257, alin. 1 Cp rap. la art. 193, alin. 1 Cp si distrugere, prev. de art. 253, alin. 1 Cp, cu aplic. art. 38, alin. 1 Cp.
S-a reținut prin actul de sesizare că „La data de 04.03.2014 persoana vatamata N. P., avand calitatea de viceprimar al Comunei D., a formulat plangere in fata organelor de cercetare penala din cadrul Postului de Politie D., aducand la cunostinta faptul ca in ziua de 03.03.2014, aflandu-se in exercitarea atributiilor de serviciu la sediul primariei, a fost amenintat si lovit de numitul M. S..
La data de 05.03.2014 persoana vatamata M. I. a formulat plangere la aceeasi unitate de politie cu privire la faptul ca in ziua de 03.03.2014 M. S. i-a spart parbrizul autoturismului care se afla parcat in fata Primariei Comunei D., judetul Constanta
In ziua de 03.03.2014, in jurul orei 15:00, aflat sub influenta bauturilor alcoolice, inculpatul a intrat in sediul Primariei Comunei D., a provocat scandal, l-a lovit pe viceprimarul N. P. cu pumnul in piept si i-a rupt camasa fiind nemultumit ca nu si-a primit ajutorul social pe luna anterioara.
Dupa interventia mai multor persoane inculpatul a fost scos afara din imobilul primariei si a plecat catre casa.
Dupa aproximativ o jumatate de ora, inculpatul s-a intors in fata sediului Primariei D. si a spart cu pumnul, parbrizul autoturismului marca VW Golf cu numarul de inmatriculare_, proprietatea persoanei vatamate M. I..”
În faza de urmărire penală au fost audiați învinuitul/inculpatul, peroanele vătămate N. P. și M. I., martorii C. I., M. V. I., V. Ani, I. Stanuta, M. E. V. E. și A. Elgin, a fost administrată proba cu înscrisuri în vederea stabilirii calității speciale a subiecților pasivi și pentru stabilirea existenței și întinderii prejudiciului material cauzat, s-au efectuat cercetări la locul săvârșirii faptelor și privind antecedentele penale ale inculpatului.
Prin declarația din data de 17.03.2014, persoana vătămată M. I. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 3000 lei cu titlu de daune materiale.
În faza de judecată, deși legal citat, inculpatul nu s-a prezentat și nici nu a cerut judecarea în lipsă, manifestând dezinteres față de procedura judiciară.
La termenul de judecată din data de 22.10.2014, prin declarație orală făcută în ședință publică, persoana vătămată N. P. s-a constituit parte civilă cu suma de 10 000 lei cu titlu de daune morale.
La același termen de judecată, partea civilă M. I. și-a precizat cuantumul pretențiilor la 10 000 lei cu titlu de daune morale.
În data de 03.03.2014, in jurul orelor 15:00, fiind nemulțumit că nu si-a primit ajutorul social pe luna anterioara și pe fondul consumului de bauturi alcoolice, inculpatul M. S. a intrat in sediul Primariei Comunei D., jud. C., hotărât să ceară socoteală reprezentanților instituției publice.
Inculpatul l-a observat pe viceprimarul N. P. și, supărat de invitația acestuia din urmă de a reveni într-o altă zi în care nu va fi în stare de ebrietate, l-a înjurat, ulterior lovindu-l cu pumnul in piept si rupându-i camasa.
Dupa interventia mai multor persoane inculpatul a fost scos afara din imobilul primariei si a plecat catre casa.
Dupa aproximativ o jumatate de ora, inculpatul s-a intors in fata sediului Primariei D. si a spart cu pumnul parbrizul autoturismului marca VW Golf cu numarul de inmatriculare_, proprietatea persoanei vatamate M. I..
Situația de fapt, astfel cum a fost reținută a fost stabilită în baza următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului din 03.03.2014 și cel de ridicare obiecte din 04.03.2014 din care se pot observa o parte din urmele infracțiunilor, inclusiv prin analizarea fotografiilor judiciare; înscrisurile reprezentate de actele administrative – adresa nr. 2390/12.06.2014 și dispoziția nr. 50/13.02.2014 a Primarului . se pot stabili calitatea și atribuțiile persoanei vătămate N. P.; factura nr. 1432/08.03.2014 și bonul fiscal aferent acesteia din care reiese întinderea prejudiciului material cauzat părții civile M. I.; declarațiile persoanelor vătămate N. P. și M. I., ale martorilor C. I., M. V. I., V. Ani, I. Stanuta, M. E. V. E. și A. Elgin și ale inculpatului care întăresc situațiile de fapt reținute, dovedind clar calitatea personală a persoanei vătămate N. P., în speță calitatea de viceprimar al comunei D., jud. C., și aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu; din declarațiile părții civile M. I. și a inculpatului rezultă că prejudiciul material cauzat acestei părți civile a fost acoperit de inculpat în limita sumei de 800 lei; de, asemenea se poate stabili recunoașterea faptelor de către inculpat și motivarea agresiunii oferită de acesta prin prisma consumului de alcool; certificatul de cazier judiciar al inculpatului din care reiese că inculpatul nu deține antecedente penale.
Fapta inculpatului M. S. care, la data de 03.03.2014, a exercitat acte de violență prin lovirea cu pumnul a viceprimarului comunei D., jud. C., aflat în exercițiul funcțiunii, provocându-i suferințe fizice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultrajul, prevăzută de art. 257, alin. 1 CP rap. la art. 193, alin. 1 CP.
Subiectul pasiv al infracțiunii este calificat, persoana vătămată N. P. fiind viceprimar al comunei menționate și, în consecință, funcționar public învestit cu exercițiul autorității publice (conform art. 175, lit. a CP) și care se afla la momentul comiterii infracțiunii în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Elementul material al laturii obiective este reprezentat de acțiunea inculpatului de a lovi persoana vătămată cu pumnul în zona pieptului, rezultatul socialmente periculos al acestei acțiuni (având caracter secundar față de rezultatul principal constând în lezarea autorității statului) fiind cauzarea părții vătămate de suferințe fizice.
Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut ca formă a vinovăției intenția indirectă.
Fapta inculpatului M. S. care, la data de 03.03.2014, a lovit cu pumnul parbrizul autoturismului cu nr. de înmatriculare_, aparținând părții civile M. I., spărgându-l, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugerea, prevăzută de art. 257, alin. 1 CP rap. la art. 193, alin. 1 CP.
La stabilirea pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 74, alin. 1 CP, astfel încât se va orienta către minimul special, stabilind pedepse desprinse de acesta; astfel, va stabili pedeapsa închisorii de 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de ultrajul și pedeapsa închisorii de 2 luni pentru săvârșirea infracțiunii de distrugerea.
S-a reținut ca circumstanță atenuantă împrejurarea că, în cursul urmăririi penale, inculpatul a acoperit integral prejudiciul material cauzat părții civile M. I. – prin plata sumei de 800 lei – acordând relevanță juridică acestei circumstanțe atenuante.
S-au interzis inculpatului, în cazul condamnării pentru infracțiunea de ultraj, drepturile prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a, lit. b, lit. n – constând în dreptul de a comunica cu victima N. P. și de a se apropia de aceasta la o distanță mai mică de 20 metri - și lit. o CP - constând în dreptul de a se apropia de locuința victimei N. P. la o distanță mai mică de 20 metri - pe o perioadă de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară.
Fiind interzise cu titlu de pedeapsă complementară, s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66, alin. 1, lit. a, lit. b, lit. n și lit. o CP pe durata executarii pedepsei, interzicând inculpatului și cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile descrise la pct. 8.2.
Constatând cele două fapte a fi săvârșite în concurs real – mai înainte de a fi judecat definitiv pentru vreuna dintre ele - în baza art. 38, alin. 1 CP, raportat la art. 39 lit. b CP și art. 43, alin.2 CP, s-au contopit pedepsele principale stabilite pentru faptele prezentate la pct. 7.1 și 7.2 și s-a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea de 6 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 20 de zile, inculpatul executând pedeapsa rezultantă de 6 luni și 20 zile închisoare în regim de deținere.
În baza art. 45, alin. 1, și alin. 5 CP, în cauză pentru cele două infracțiuni fiind stabilită o singură pedeapsă complementară, s-a aplicat inculpatului această pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor anterior menționate alături de pedeapsa rezultantă principală.
S-a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a inculpatului pentru fapta proprie față de partea civilă N. P.; apreciază, în acest sens, instanța că există fapta ilicită a inculpatului - constând în acțiunile de lovire a persoanei vătămate, vinovăția inculpatului în forma reținută la pct. 7, prejudiciul constând, din punct de vedere moral, în disconfortul psihic înregistrat de partea civilă ca urmare a faptei ilicite a inculpatului; legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu a cărei existență a fost reținută prin hotărârea penală menționată și se regăsește la nivelul laturii obiective a infracțiunii judecate în cauza penală.
Cu referire la prejudiciul moral suferit și întinderea acestuia, s-a avut în vedere că lovirea unei persoane cauzând suferințe fizice acesteia provoacă un prejudiciu moral care nu poate fi cuantificat in concret, astfel încât daunele morale acordate in procesul penal nu vor avea niciodata ca finalitate repararea pagubei morale suferite de partea civila. Acestea – pretium doloris – vor veni, insa, sa amelioreze disconfortul psihic creat prin prisma suferințelor generate prin fapta ilicită.
Pentru a realiza aceasta “functie” a daunelor morale, instanta de judecata trebuie sa identifice in concret prejudiciul moral suferit de partea civila prin prisma naturii valorii / atributului moral(e) lezat(e) prin fapta ilicita, a importantei acestei valori nepatrimoniale si a modalitatii in care aceasta a fost afectata.
De aceea, prin acordarea daunelor morale, instanta va aproxima masura in care prejudiciul moral ar putea fi ameliorat, fără a face însă abstracție de principiile eticii și echității, și va aprecia rezonabilă, din perspectiva celor expuse, acordarea cu titlu de daune morale a sumei de 2000 lei.
În consecință, s-a admis numai în parte acțiunea civilă având ca obiect daune morale exercitată de partea civilă N. P. și a obligat inculpatul la plata sumei de 2000 lei cu titlu de daune morale.
În privința daunelor morale pretinse de partea civilă M. I. ca urmare a distrugerii parbrizului de către inculpat, deși nu este exclus de plano în cazul infracțiunilor contra patrimoniului, prejudiciul moral invocat în prezenta cauză nu a putut fi identificat.
Împotriva susmenționatei sentințe a formulat la data de 14.01.2015 apel inculpatul M. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectele prezentate în cererea scrisă.
În raport de data la care s-a promovat calea de atac de către inculpat, s-a formulat, în baza art.411 cod procedură penală, cerere de repunere în termenul de apel, motivat de faptul că inculpatul nu a fost prezent la nici un termen de judecată, instanța de fond nu a dispus citarea sa cu mandat de aducere, astfel încât, inculpatul nu a avut cunoștință de proces și de hotărârea pronunțată de instanța de fond.
Cererea de repunere în termenul de apel a fost respinsă la termenul de judecată din data de 23.04.2015 având în vedere pe de o parte că inculpatul a primit termen în cunoștință întrucât fiind citat în condițiile art.259 cod procedură penală la termenul de judecată din data de 22.10.2015, inculpatul a semnat personal dovada de primire a citației ( fila 3 dosar fond ) astfel încât, conform art.353 alin.2 cod procedură penală, inculpatul a primit termen în cunoștință și, în mod corect nu a mai fost citat pentru termenele ulterioare.
Totodată, conform înștiințării și dovezii de primire existente la fila 21 din dosar fond, inculpatul, la data de 23.12.2014 a primit înștiințarea și a semnat personal dovada de primire a copiei după minuta sentinței penale nr. 3888/15.12.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ .
În consecință, aspectele prezentate de apelantul inculpat în cererea de repunere în termenul de apel nu se susțin, fapt pentru care cererea a fost respinsă.
La termenul de judecată din data de 23.04.2015, în raport de respingerea cererii de repunere în termenul de apel, Curtea a invocat excepția tardivității formulării căii de atac, excepție ce a fost admisă având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art.410 cod procedură penală, Termenul de declarare a apelului (1) Pentru procuror, persoana vătămată și părți, termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, și curge de la comunicarea copiei minutei. (2) În cazul prevăzut la art. 409 alin. (1) lit. e), apelul poate fi exercitat de îndată după pronunțarea încheierii prin care s-a dispus asupra cheltuielilor judiciare, indemnizațiilor și amenzilor judiciare și cel mai târziu în 10 zile de la pronunțarea sentinței prin care s-a soluționat cauza. (3) Pentru persoanele prevăzute la art. 409 alin. (1) lit. f), termenul de apel este de 10 zile și curge de la data la care acestea au aflat despre actul sau măsura care a provocat vătămarea.
Apelantului inculpat îi sunt aplicabile dispozițiile art.410 alin.1 cod procedură penală.
Potrivit dovezii existente la fila 21 din dosarul instanței de fond, copia după minuta pronunțată în dosarul nr._ a fost comunicată inculpatului apelant la data de 23.12.2014, acesta semnând de primire.
Potrivit dispozițiilor legale mai sus enunțate, termenul de apel a început să curgă pentru apelantul inculpat la data de 24.12.2014, împlinindu-se la data de 07.01.2015.
Apelantul a promovat calea de atac a apelului la data de 14.01.2015, deci cu depășirea termenului reglementat de dispozițiile legale în materie.
Termenul de apel este un termen procedural, de decădere, actul procedural îndeplinit în afara acestuia considerându-se ca fiind tardiv.
În consecință, Curtea, în baza art.421 alin.1 pct.1 lit. a cod procedură penală, va respinge ca tardiv apelul formulat de apelantul inculpat M. S. împotriva sentinței penale nr.3888/15.12.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar nr._ .
În baza art.275 alin.2 cod procedură penală, va fi obligat apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.272 alin.1 cod procedură penală, onorariul avocat oficiu, în sumă de 200 lei se va avansa din fondurile MJ, în favoarea avocat G. A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 alin.1 pct.1 lit. a cod procedură penală,
Respinge ca tardiv apelul formulat de apelantul inculpat M. S. împotriva sentinței penale nr.3888/15.12.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar nr._,
În baza art.275 alin.2 cod procedură penală,
Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.272 alin.1 cod procedură penală,
Onorariul avocat oficiu, în sumă de 200 lei se va avansa din fondurile MJ, în favoarea avocat G. A..
Definitiva,
Pronunțată în ședință publică, azi 04.05.2015.
Ptr. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. U. E. C. M.
Aflată în Co, în baza art. 406 cpp
Semnează
PREȘEDINTE INSTANȚĂ,
A. I.
GREFIER,
I. C.
Jud. fond. V.M.U.
Tehnored. jud. E.C.M.
6 ex./14.05.2015
| ← Vătămarea corporală din culpă (art.196 NCP). Decizia nr.... | Operaţiuni privitoare la precursori, echipamente ori materiale... → |
|---|
