Operaţiuni privitoare la precursori, echipamente ori materiale în vederea utilizării producerii de droguri (Legea 143/2000 art. 9). Decizia nr. 396/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 396/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 2149/88/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 396/P
Ședința publică de la 05 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – D. I. N.
Judecător – A. I.
Cu participare: Grefier – M. V.
Ministerul Public prin procuror M. Ț. din cadrul D.I.I.C.O.T. – S.T. C.
S-a luat în examinare apelul penal declarat împotriva sentinței penale nr. 48 din data de 13.03.2015 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr. _ de inculpatul B. B. A.; CNP –_, fiul lui D. și F., ns. la 13.12.1991 în Tulcea, în prezent deținut în Penitenciarul Tulcea, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare, fără drept, de operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile a avea efecte psihoactive, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, faptă prev. de art.16 alin.1din Legea 194/2011 cu aplicare art.35 alin.1 cod penal, art.41 alin.1 cod penal și art.83 alin.1 cod penal anterior cu referire la art.15 alin.2 Legea 187/2012.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30.04.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea la data de 05.05.2015, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.48/13.03.2015, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr._, s-a hotărât:
În temeiul art. 16 alin. 1 din legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile a avea efecte psihoactive, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. 1, 36 alin. 1, art. 41 alin. 1 Cod Penal și art. 396 al. 10 Cod pr. Penală.
Condamnă pe inculpatul B. B. A.; CNP –_, fiul lui D. și F., ns. la 13.12.1991 în Tulcea, domiciliat în Tulcea, ., jud. Tulcea, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 96 alin. 4 și 5 Cod Penal cu referire la art. 43 alin. 1 Cod Penal;
Revocă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului B. B. A. prin sentința penală nr. 1331/10.10.2011 a Judecătoriei Tulcea, definitivă la 25.10.2011 și dispune executarea acesteia alăturat pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, urmând să execute în total 5 ani închisoare.
În temeiul art. 72 Cod Penal
Deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la data de 18.01.2011 până la data de 11.02.2011 inclusiv (în cauza penală în care s-a pronunțat sentința penală nr. 1331/10.10.2011 a Judecătoriei Tulcea).
În temeiul art. 112 lit. e Cod Penal
Dispune confiscarea de la inculpat a sumei de 1500 lei dobândită din vânzarea de produse susceptibile a avea efecte psihoactive.
În temeiul art. 112 lit. f Cod Penal
Confiscă de la inculpat cantitatea de 0,8 grame de fragmente vegetale în care s-a pus în evidență EAM2201 (predată la camera de corpuri delicte a I.P.J. Tulcea conform dovezii nr._/17.06.2014).
În temeiul art. 274 alin. 2 Cod.pr.pen
Obligă inculpatul să plătească suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 46D/P/17.11.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea a fost trimis în judecată inculpatul B. B. A. pentru comiterea infracțiunii de efectuare, fără drept, de operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile a avea efecte psihoactive, faptă prev. de art. 16 alin. 1 din Lg. 194/2011, cu aplic. art. 35 alin. 1, art. 41 alin. 1 din C.pen. și art. 83 alin. 1 din vechiul C.pen., cu ref. la art. 15 alin. 2 Lg. 187/2012.
S-a reținut prin actul de sesizare că, inculpatul este consumator de produse susceptibile a avea efecte psihoactive (etnobotanice), dar a și distribuit astfel de produse unor persoane din municipiul Tulcea, în perioada martie – august 2014. Pliculețele vândute conțineau cca. 0,25 grame fragmente vegetale și pentru fiecare dintre ele încasa suma de 10 lei.
S-a mai reținut că în pofida faptului că inculpatul a susținut că deținea respectivele pliculețe cu etnobotanice în vederea consumului propriu, s-a stabilit faptul că acesta a efectuat, fără a deține autorizație eliberată în condițiile legii, operațiuni cu produse cunoscând că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, împrejurare ce rezultă din declarațiile mai multor martori.
Au fost indicate probele care susțin acuzarea.
Totodată, rechizitoriul cuprinde datele referitoare la faptă, încadrarea juridică, la profilul moral și de personalitate al inculpatului, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată și cheltuielile judiciare.
Inculpatul a fost cercetat în stare de libertate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr._ din data de 21 noiembrie 2014.
În procedura camerei preliminare nu s-au formulat cereri și excepții de către inculpat si nici din oficiu nu s-a impus a fi invocate.
Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară nr. 1 din data de 14 ianuarie 2015, în temeiul art. 346 alin. (2) C. proc. pen. s-a constatat legalitatea rechizitoriului cu nr. 46/D/P/2014 al D.I.I.C.O.T.- B. Teritorial Tulcea, prin care a fost trimis în judecată inculpatul B. B.-A., pentru săvârșirea a infracțiunii prev. de art. 16 alin. 1 din Lg. 194/2011, cu aplic. art. 35 alin. 1, art. 41 alin. 1 din C.pen. și art. 83 alin. 1 din vechiul C.pen., cu ref. la art. 15 alin. 2 Lg. 187/2012.
De asemenea, s-a constatat legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății privind pe inculpatul B. B.-A., stabilindu-se termen de judecată la data de 10 februarie 2015 și s-a dispus citarea inculpatului.
Cauza s-a aflat în stare de judecată la termenul din 10 februarie 2015, dată la care, după citirea actului de sesizare, inculpatul, asistat de avocat ales, a declarat că recunoaște în totalitate fapta pentru care a fost trimis în judecată, solicitând aplicarea procedurii simplificate și judecarea sa în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Cererea inculpatului a fost admisă, întrucât, fiind audiat, s-a constatat că aceasta recunoaște fără rezerve infracțiunea de efectuare, fără drept, de operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile a avea efecte psihoactive, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, pentru care a fost trimis în judecată.
Examinând probele administrate în cursul urmăririi penale, față de recunoașterea infracțiunii de către inculpat, instanța contată că situația de față reținută prin actul de acuzare corespunde mijloacelor de probă analizate și anume: - proces verbal de constatare întocmit la data producerii accidentului (16.05.2014), raportul de constatare tehnico-științifică nr._/12.06.2014; declarațiile inculpatului; declarațiile martorilor Bordeescu G.-A., N. R.-A., D. O.-A., M. Ș.-R..
Din acestea rezultă că la data de 16.05.2014, pe .. Tulcea s-a produs un accident de circulație în care a fost implicat autoturismul marca OPEL TIGRA cu nr. de înmatriculare B6354PA, ce fusese condus de către B. B.-A., care părăsise locul producerii accidentului. După identificarea autorului, la percheziția corporală, lucrătorii poliției rutiere din cadrul Poliția Mun. Tulcea, au găsit asupra numitului B. B.-A. 2 (două) pliculețe din material plastic transparent, ce conțineau fragmente de natură vegetală.
Ca urmare a efectuării analizelor de specialitate, experții Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate C. au concluzionat, în raportul de constatare tehnico-științifică nr._/12.06.2014, că „proba înaintată în cauza privind pe B. B.-A., este constituită din 1,5 grame fragmente vegetale în care s-a pus în evidență EAM 2201 [1-(5-fluropentyl)-1H-indol-3-yl](4-ethyl-1-naphtalen-1-yl)-methanone.”
În același raport s-au menționat următoarele aspecte:
„Compusul EAM 2201 [1-(5-fluropentyl)-1H-indol-3-yl](4-ethyl-1-naphtalen-1-yl)-methanone face parte din clasa cannabinoizilor sintetici.
Conform anexei 3 din Raportul anual 2011 al EMCDDA/Europol, cannabinoizii sintetici, numiți și
EAM 2201 este o
Cantitatea de 0,8 grame fragmente vegetale, rămasă din proba înaintată după efectuarea analizelor de laborator, a fost depusă la Camera de corpuri delicte a I.P.J. Tulcea, conform Dovezii . nr._/17.06.2014.
Din declarațiile martorilor Bordeescu G.-A., N. R.-A., D. O.-A., M. Ș.-R., rezultă fără nici un dubiu că inculpatul a deținut și distribuit produse susceptibile a avea efecte psihoactive prin acte repetate săvârșite la diferite intervale de timp în baza aceleiași rezoluții infracționale și cunoscând efectul acestora, martorii amintiți cumpărând de la acesta frecvent, produse pe care le-au denumit etnobotanice, plătind pentru fiecare pliculeț suma de 10 lei.
Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 16 alin. 1 din Lg. nr. 194/2011 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod Penal.
Conform declarației inculpatului, din această activitate infracțională a obținut aproximativ suma de 1500 lei.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta este recidivist în condițiile art. 41 alin. 1 din C.pen. deoarece, prin sentința penală nr. 1331/10.10.2011 din dosarul nr._ al Judecătoriei Tulcea – definitivă prin nerecurare - a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu suspendare sub supraveghere pe 6 ani, pentru infracțiunile prev. de art. 217 alin. 3 și art. 208 -209 C.pen. A fost arestat la data de 10.01.2011 și liberat la data de 11.02.2011.
Mai rezultă că față de inculpat a fost pusă în mișcare acțiunea penală, la data de 30.09.2013, în dosarul nr. 4/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea pentru infr. prev. de art. 208 – 209 din C.pen., cu aplic. art. 41 din C.pen.
Prin actul de sesizare s-a precizat că inculpatul este cercetat și în dosarul nr. 2313/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea pentru comiterea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care se afla sub influența alcoolului și conducerea unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, fapte prev. de art. 336 alin. 1 și art. 335 alin. 1 C.pen, (în raport de care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale prin ordonanța din data de 12.11.2014).
Sub aspectul laturii obiective – elementul material al infracțiunii s-a realizat prin efectuarea de operațiuni (achiziționare, transport, comercializare) a produselor ce conțineau substanțe psihoative, urmarea imediată a faptelor inculpatului constând în periclitarea sănătății și vieții persoanelor.
Sub aspectul laturii subiective – infracțiunea a fost comisă cu intenție directă în accepțiunea art. 16 al. 3 lit. a Cod penal, inculpatul având reprezentarea faptelor și pericolului social, urmărind producerea rezultatului, întrucât cunoștea efectul produselor comercializate.
Pe cale de consecință, având în vedere criteriile de individualizare a pedepsei prev. de art. 74 Cod Penal, în raport de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, rezultatul produs, antecedentele penale, conduita sa, atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței, și prevederile art. 36 alin. 1, 43 alin. 1 Cod Penal și art. 396 alin. 10 Cod pr.pen., se va dispune condamnarea inculpatului B. B. A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
Întrucât inculpatul a comis infracțiunea în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr. 1331/10.10.2011 a Judecătoriei Tulcea, definitivă de la data de 25.10.2011, se află în situația prevăzută de art. 96 alin. 4 Cod Penal. Conform dispozițiilor amintite, „dacă pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune, descoperită până la împlinirea termenului și pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei”.
Față de condamnarea suferită, având în vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă de inculpat, se constată că sunt incidente și dispozițiile art. 41 alin. 1 Cod penal conform cărora „există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare”.
Pe cale de consecință, în conformitate cu prevederile art. 96 alin. 4 cu referire la art. 43 alin. 1, se va dispune revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului B. B. A. prin sentința penală nr. 1331/10.10.2011 a Judecătoriei Tulcea, definitivă la 25.10.2011 și executarea acesteia alăturat pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, urmând să execute în total 5 ani închisoare.
Analizând sentința penală nr. 1331/10.10.2011 a Judecătoriei Tulcea se constată că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la 18.01.2011 până la 11.02.2011 urmând a se deduce această perioadă din pedeapsa principală de 5 ani închisoare conform art. 72 Cod Penal.
Instanța reține că inculpatul B. B. A. a fost condamnat și prin sentința penală nr. 2292/29.12.2014 a Judecătoriei Tulcea însă această hotărâre nu era definitivă la data soluționării prezentei cauze.
Această situație va determina formularea unei cereri de contopire a pedepselor conform art. 43 alin. 2 Cod penal și nicidecum schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării prevederilor referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei anterioare de 3 ani închisoare. Aceasta deoarece dispozițiile referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei nu țin de încadrarea juridică a faptei, ci de consecințele condamnării. Legat de încadrarea juridică a faptei s-ar putea discuta eventual despre existența sau inexistența stării de recidivă însă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de avocatul inculpatului nu a vizat acest aspect.
Față de prevederile art. 112 lit. e și f Cod Penal, se va dispune confiscarea de la inculpat a sumei de 1500 lei dobândită din vânzarea de produse susceptibile a avea efecte psihoactive, precum și a cantității de 0,8 grame de fragmente vegetale în care s-a pus în evidență EAM2201 (predată la camera de corpuri delicte a I.P.J. Tulcea conform dovezii nr._/17.06.2014).
Împotriva sentinței penale nr.48/13.03.2015, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr._ , a declarat apel, în termen legal, inculpatul B. B. A., solicitând reducerea cuantumului pedepsei aplicate de către prima instanță. Totodată, inculpatul critică hotărârea primei instanțe din perspectiva legalității, sub aspectul aplicării dispozițiilor art.83 Cod penal din 1968.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, Curtea constată că apelul inculpatului B. B. A. este fondat sub aspectul motivului de nelegalitate invocat.
Se constată că prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, confirmată de probe, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului, pronunțând în mod judicios o soluție de condamnare, fiind îndeplinite cerințele art.396 alin.2 Cod de procedură penală.
Prezent personal în fața primei instanțe, inculpatul a arătat că dorește ca judecata să se facă potrivit art.374 alin.3 Cod procedură penală, a recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, declarând că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală.
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale rezultă că la data de 16.05.2014, pe . Tulcea s-a produs un accident de circulație în care a fost implicat autoturismul marca OPEL TIGRA cu nunărul de înmatriculare B6354PA, condus de către inculpatul B. B.-A., care a părăsit locul producerii accidentului. După identificarea conducătorului auto, la percheziția corporală, lucrătorii poliției rutiere au găsit asupra inculpatului două pliculețe din material plastic transparent, ce conțineau fragmente de natură vegetală.
Ca urmare a efectuării analizelor de specialitate, experții Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate C. au concluzionat, în raportul de constatare tehnico-științifică nr._/12.06.2014, că „proba înaintată în cauza privind pe B. B.-A., este constituită din 1,5 grame fragmente vegetale în care s-a pus în evidență EAM 2201 [1-(5-fluropentyl)-1H-indol-3-yl](4-ethyl-1-naphtalen-1-yl)-methanone.”
În același raport s-au menționat următoarele aspecte:
„Compusul EAM 2201 [1-(5-fluropentyl)-1H-indol-3-yl](4-ethyl-1-naphtalen-1 yl)-methanone face parte din clasa cannabinoizilor sintetici.
Conform anexei 3 din Raportul anual 2011 al EMCDDA/Europol, cannabinoizii sintetici, numiți și
EAM 2201 este o
Cantitatea de 0,8 grame fragmente vegetale, rămasă din proba înaintată după efectuarea analizelor de laborator, a fost depusă la Camera de corpuri delicte a I.P.J. Tulcea, conform Dovezii . nr._/17.06.2014.
Din declarațiile martorilor Bordeescu G.-A., N. R.-A., D. O.-A., M. Ș.-R., coroborate cu declarația inculpatului, a rezultat că acesta din urmă a deținut și distribuit produse susceptibile a avea efecte psihoactive prin acte repetate săvârșite la diferite intervale de timp în baza aceleiași rezoluții infracționale și cunoscând efectul acestora, martorii amintiți cumpărând de la acesta frecvent, produse pe care le-au denumit etnobotanice, plătind pentru fiecare pliculeț suma de 10 lei.
Conform declarației inculpatului, din această activitate infracțională a obținut aproximativ suma de 1500 lei.
Situația de fapt nu a fost contestată în prezenta cale de atac, astfel că nu se impun precizări suplimentare cu privire la împrejurările comiterii faptelor.
Ținând cont de criteriile de individualizare prevăzute de art.74 Cod penal se constată că instanța de fond a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei cu privire la inculpatul B. B. A., atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile, evidențiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanțelor reale, dar și a circumstanțelor personale ale inculpaților, atât a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor ce vizează strict persoana acestora.
Pentru a-și îndeplini funcțiile, pedeapsa trebuie să corespundă, sub aspectul duratei și naturii (privativă sau neprivativă de libertate), atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o individualizare care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Trebuie subliniat și faptul că exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni. Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin pedeapsa aplicată, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului. Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală.
Circumstanțele reale în care fapta fost comisă, coroborate cu circumstanțele personale ale inculpatului, se reflectă în mod corespunzător în cuantumul pedepsei aplicate, care este de natură să asigure reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi fapte penale.
Din această perspectivă, instanța de apel evidențiază că, deși cantitatea de substanțe susceptibile de a avea un efect psihoactiv traficată de către inculpatul B. B. A. este relativ redusă, evidențiem că infracțiunea dedusă judecății prezintă un grad relativ ridicat de pericol social, apreciat ca atare de legiuitor, ce derivă din valoarea socială ocrotită căreia aceste fapte îi aduc atingere și anume sănătatea publică, a căror existență depinde de respectarea de către destinatari a dispozițiilor legale care reglementează prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de substanțe etnobotanice. Totodată, trebuie avute în vedere și urmările care s-ar putea produce prin comiterea faptei, referitoare la sănătatea fizică și psihică a persoanei, care ar putea deveni consumator sau consumator dependent de substanțe susceptibile de a avea efect psihoactiv, în cazul în care nu ar fi respectate dispozițiile legale cu privire la aceste substanțe interzise, precum și rezonanța socială deosebită a faptei, în contextul creșterii frecvenței consumului de droguri, mai ales în rândul tinerilor.
Totodată, trebuie avut în vedere contextul în care a fost săvârșită fapta, perioada relativ îndelungată a activității infracționale, recunoscută de către inculpat, precum și caracterul de fenomen dobândit de acest tip de infracțiuni în ultima perioadă de timp. Aceste infracțiuni, de o amploare deosebită, aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătatea publică. Totodată, trebuie menționat că inculpatul, care este recidivist, a recurs la obținerea mijloacelor materiale necesare pe căi ilicite, și anume prin vânzarea de substanțe etnobotanice. Pe de altă parte, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
În continuare, analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului, reținem că în mod corect prima instanță a constatat că inculpatul este recidivist postcondamnatoriu, în condițiile art.41 alin.1 Cod penal deoarece, prin sentința penală nr. 1331/10.10.2011 din dosarul nr._ al Judecătoriei Tulcea, definitivă prin nerecurare, a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu suspendare sub supraveghere pe 6 ani, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.217 alin.3 și art. 208 -209 Cod penal. Inculpatul a comis infracțiunea în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr.1331/10.10.2011 a Judecătoriei Tulcea, definitivă de la data de 25.10.2011. Față de condamnarea suferită, având în vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă de inculpat, se constată că sunt incidente și dispozițiile art. 41 alin. 1 Cod penal conform cărora „există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare”.
Curtea constată însă că, prin sentința penală nr.2292/29.12.2014 a Judecătoriei Tulcea, definitivă prin decizia penală nr.327/P/17.04.2015 a Curții de Apel C. s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr.1331/10.10.2011 a Judecătoriei Tulcea. În consecință, întrucât această dispoziție a intrat în puterea de lucru judecat, în mod nelegal prima instanță a dispus revocarea aceleiași pedepse.
Cu toate acestea, nu pot fi primite susținerile apărării în sensul că pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.1331/10.10.2011 a fost în mod greșit adăugată pedepsei stabilite prin hotărârea apelată. Contrar acestor apărări, Curtea constată că în cauză sunt incidente prevederile art.43 alin.1 Cod penal. Astfel, dacă înainte ca pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.
În consecință, se vor înlătura din sentința penală apelată dispozițiile privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr.1331/10.10.2011 a Judecătoriei Tulcea, iar în baza art.43 alin.1 Cod penal se va menține dispoziția privind executarea pedepsei de 2 ani închisoare, alături de pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.1331/10.10.2011 a Judecătoriei Tulcea, în final inculpatul B. B. A. executând pedeapsa de 5 ani închisoare, în regim privativ de libertate.
Instanța de apel mai constată că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, prin sentința penală nr.2292/29.12.2014 a Judecătoriei Tulcea, definitivă prin decizia penală nr.327/P/17.04.2015 a Curții de Apel C.. În aceste condiții, în temeiul dispozițiilor art.38 alin.1 și art.39 alin.1 lit.b Cod penal s-ar fi impus contopirea pedepsei de 5 ani închisoare, stabilită ca urmare a aplicării dispozițiilor privind recidiva postcondamnatorie, cu pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, urmând a rezulta o pedeapsă de 6 ani și 6 luni închisoare. Însă, ținând seama de principiul neagravării situației în propria cale de atac, această operațiune juridică nu poate fi realizată în apelul declarat exclusiv de către inculpat.
Pentru aceste considerente,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală admite apelul declarat de inculpatul B. B. A. împotriva sentinței penale nr.48/13.03.2015, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr._ .
Desființează în parte sentința penală apelată și, rejudecând:
Înlătură din sentința penală apelată dispozițiile privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr.1331/10.10.2011 a Judecătoriei Tulcea.
În baza art.43 alin.1 Cod penal menține dispoziția privind executarea pedepsei de 2 ani închisoare, alături de pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.1331/10.10.2011 a Judecătoriei Tulcea, în final inculpatul B. B. A. executând pedeapsa de 5 ani închisoare, în regim privativ de libertate.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
Conform art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. I. N. A. I.
GREFIER,
M. V.
Jud. fond: V. M.
Jud. red. dec: A. I.
2ex. / 12.05.2015
| ← Ultrajul (art.257 NCP). Decizia nr. 370/2015. Curtea de Apel... | Alte modificări ale pedepsei (art.585 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
