Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 569/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 569/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 15-06-2015 în dosarul nr. 27312/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 569/P
Ședința publică de la 15 Iunie 2015
Completul compus din:
Completul de divergență compus din:
PREȘEDINTE - M. D. M.
Judecător - C. C.
Judecător - D. I. N.
Cu participarea: Grefier - C. A.
Ministerului Public prin procuror I. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-au luat în examinare apelurile penale formulate împotriva sentinței penale nr.441 din 12.08.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ de:
- P. DE PE L. TRIBUNALUL C., inculpații:
- A. C. – fiul lui N. și Maviși, născut la data de 16.08.1987 în C., cu domiciliul în C., ..16, județ C., C.N.P._, liber, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat prev.de art.20 Cod penal rap. la art. 175 al. 1 lit. i Cod penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice art. 321 al. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal;
- S. C. A. – fiul lui V. și M. M., născut la data de 03.09.1992 în C., C.N.P._, domiciliat în C., ..55, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev.de art.260 alin.1 Cod penal;
- E. D. – fiul lui S. și V., născut la data de 22.03.1994, C.N.P._, domiciliat în C., ..43, ., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev.de art.260 alin.1 Cod penal și
- P. G. – fiica lui I. și M., născută la data de 28.07.1993 în constanța, CNP_, cu domiciliul în C-ța, ., ., județ C., cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev.de art.260 alin.1 Cod penal.
- I. M. – fiul lui R. și A., născut la data de 15.12.1991, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 175 al. 1 lit. i Cod penal, lovire sau alte violențe prev. de art. 180 al. 2 Cod penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice art. 321 al. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal și
- I. A. – fiul lui M. și D., născut la data de 16.10.1985, liber, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 175 al. 1 lit. i Cod penal, lovire sau alte violențe prev. de art. 180 al. 2 Cod penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice art. 321 al. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal
și partea civilă:
- B. C. - domiciliat în ., jud. V..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11 Iunie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 15 Iunie 2015, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 441/12.08.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ s-au hotărât următoarele:
În baza art. 386 Cod procedură penală:
Dispune schimbarea încadrării juridice a unor fapte reținute în sarcina inculpaților A. C., I. Menderiș și I. A., astfel:
-pentru inculpatul A. C.: din infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 Cod penal 1969 –art. 174 -175 lit i) Cod penal 1969, cu aplicarea art. 75 lit a) Cod penal, în infracțiunea de tentativă la omor prevăzută de art. 33 Cod penal –art. 188 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit a) Cod penal și art. 5 cod penal, și din infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev de art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit a) cod penal, în infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit a) Cod penal și art. 5 cod penal.
-pentru inculpatul I. Menderiș: din infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 Cod penal 1969 –art. 174 -175 lit i) Cod penal 1969, cu aplicarea art. 75 lit a) Cod penal și art. 37 lit a) Cod penal, în infracțiunea de tentativă la omor prevăzută de art. 33 Cod penal –art. 188 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit a) Cod penal, art. 41-43 alin. 1 Cod penal și art. 5 cod penal, și din infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev de art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit a) cod penal și art. 37 lit a) Cod penal, în infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit a) Cod penal, art. 41-43 alin. 1 și art. 5 Cod penal.
-pentru inculpatul I. A.: din infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 Cod penal 1969 –art. 174 -175 lit i) Cod penal 1969, cu aplicarea art. 75 lit a) Cod penal, în infracțiunea de tentativă la omor prevăzută de art. 33 Cod penal –art. 188 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit a) Cod penal și art. 5 cod penal, și din infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev de art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit a) Cod penal, în infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit a) Cod penal și art. 5 cod penal.
Menține încadrarea juridică a faptelor, reținută prin încheierea din 09 septembrie 2013 a Tribunalului C. în sarcina inculpaților S. C. A., E. D. și P. G., de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. 1 Cod penal 1968.
Respinge, ca nefondată, cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptelor, formulată de partea civilă B. C., în sensul reținerii infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 33 Cod penal –art. 189 lit b) Cod penal.
1. În baza art. 17 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 16 lit c) Cod procedură penală:
Achită pe inculpatul A. C. (fiul lui N. și Maviși, născut la 16 08 1987, domiciliat în C., . 16, CNP_) sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 33 Cod penal –art. 188 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit a) Cod penal și art. 5 Cod penal .
În baza art. 371 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit a) Cod penal și art. 5 Cod penal:
Condamnă pe inculpatul A. C. la pedeapsa de 1 an închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit a), b) și h) Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice.
În baza art. 65 Cod penal interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit a), b) și h) Cod penal.
În baza art. 72 Cod penal scade din pedeapsa pronunțată perioada reținerii și arestării preventive, de la 04 octombrie 2012 la 17 decembrie 2012 inclusiv.
În baza art. 16 alin. 3 din Legea nr 255/2013 raportat la art. 241 alin. 1 lit a) Cod procedură penală:
Constată încetată de drept, la data de 17 februarie 2014, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea în care locuiește fără încuviințarea instanței de judecată, luată față de inculpatul A. C. prin încheierea din 12 12 2012 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr 1200/17 12 2012 a Tribunalului C..
Executorie cu privire la constatarea încetării de drept a măsurii preventive.
2. În baza art. 17 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 16 lit g) Cod procedură penală:
Încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului I. MENDERIȘ (fiul lui R. și A., născut la 15 12 1991, domiciliat în oraș Eforie, . nr 6, jud C., CNP_) sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2 cod penal, ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către persoana vătămată S. C. (cu domiciliul în mun. C., . 15).
În baza art. 33 Cod penal –art. 188 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit a) Cod penal, art. 41-43 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal:
Condamnă pe inculpatul I. Menderiș la pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit a), b) și h) Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor.
În baza art. 371 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit a) Cod penal, art. 41-43 alin. 1 și art. 5 Cod penal:
Condamnă pe inculpatul I. Menderiș la pedeapsa de 1 an închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit a), b) și h) Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice.
În baza art. 38-39 lit c) și art. 45 alin. 3 lit. a) Cod penal:
Contopește pedepsele și dispune ca inculpatul I. Menderiș să execute pedeapsa de 8 ani și 4 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit a), b) și h) Cod penal.
În baza art. 15 alin. 2 din legea nr 187/2012 și art. 83 Cod penal 1969:
Revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului I. Menderiș prin sentința penală nr 492 din 13 04 2012 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurare.
Dispune executarea pedepsei de 2 ani închisoare alăturată pedepsei aplicate prin prezenta sentință, inculpatul I. Menderiș executând în total pedeapsa de 10 ani și 4 luni închisoare și 3 ani ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit a), b) și h) Cod penal.
În baza art. 65 Cod penal interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit a), b) și h) Cod penal.
În baza art. 72 Cod penal scade din pedeapsa pronunțată perioada reținerii și arestării preventive, de 24 ore de la 21 11 2011 la 22 11 2011, și de la 04 octombrie 2012 la 04 aprilie 2014 inclusiv.
În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală:
Menține măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul I. Menderiș prin încheierea din 01 04 2014 a Tribunalului C., definitivă prin decizia penală nr 76/PC din 04 04 2014 a Curții de Apel C..
3. În baza art. 17 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 16 lit g) Cod procedură penală:
Încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului I. A. (fiul lui M. și D., născut la 16 10 1985, domiciliat în com castelu, ., CNP_) sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal, ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către persoana vătămată S. C. (cu domiciliul în mun. C., . 15).
În baza art. 33 Cod penal –art. 188 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit a) Cod penal și art. 5 Cod penal:
Condamnă pe inculpatul I. A. la pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit a), b) și h) Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor.
În baza art. 371 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit a) Cod penal și art. 5 Cod penal:
Condamnă pe inculpatul I. A. la pedeapsa de 1 an închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit a), b) și h) Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice.
În baza art. 38-39 lit c) și art. 45 alin. 3 lit. a) Cod penal:
Contopește pedepsele și dispune ca inculpatul I. A. să execute pedeapsa de 8 ani și 4 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit a), b) și h) Cod penal.
În baza art. 65 Cod penal interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit a), b) și h) Cod penal.
În baza art. 72 Cod penal scade din pedeapsa pronunțată perioada reținerii și arestării preventive, de la 04 octombrie 2012 la 25 octombrie 2013 inclusiv.
În baza art. 16 alin. 3 din Legea nr 255/2013 raportat la art. 241 alin. 1 lit a) Cod procedură penală:
Constată încetată de drept, la data de 17 februarie 2014, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea în care locuiește fără încuviințarea instanței de judecată, luată față de inculpatul I. A. prin decizia penală nr 905/P/25 10 2013 a Curții de Apel C., pronunțată în dosarul penal nr_ /a10.
Executorie cu privire la constatarea încetării de drept a măsurii preventive.
4. În baza art. 260 alin. 1 Cod penal 1968:
Condamnă pe inculpatul E. D. (fiul lui S. și V., născut la 22 03 1994, CNP_, domiciliat în C., . 43, ., apart. 109, jud C.) la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
În baza art. 71 Cod penal 1968 interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a și lit b), cod penal 1968.
5. În baza art. 260 alin. 1 Cod penal 1968:
Condamnă pe inculpatul S. C. A. (fiul lui V. și M.-M., născut la 03 09 1992, CNP_, domiciliat în mun. C., . 55, jud C.) la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
În baza art. 71 Cod penal 1968 interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a și lit b), Cod penal 1968.
6. În baza art. 260 alin. 1 Cod penal 1968, cu aplicarea art. 74 lit. a) Cod penal 1968:
Condamnă pe inculpata P. G. (fiica lui I. și M., născută la 28 07 1993, CNP_, domiciliată în mun. C., ., ., jud C.) la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
În baza art. 71 Cod penal 1968 interzice inculpatei, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a și lit b), Cod penal 1968.
În baza art. 19 și 397 Cod procedură penală:
Admite acțiunile civile formulate de părțile civile S. C. Județean de Urgență V. și S. C. Județean de Urgență C. împotriva inculpaților I. Menderiș și I. A..
Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B. C. (domiciliat în . Banca, jud V.) împotriva inculpaților I. A. și I. Menderiș.
În baza art. 1357 -1382 Cod civil:
Obligă pe inculpații I. A. și I. Menderiș, în solidar, să plătească părții civile S. C. Județean de Urgență V. suma de 265,60 lei reprezentând despăgubiri civile.
Obligă pe inculpații I. A. și I. Menderiș, în solidar, să plătească părții civile S. clinic județean de Urgență C. suma de 8848,37 lei reprezentând despăgubiri civile.
Obligă pe inculpații I. A. și I. Menderiș, în solidar, să plătească părții civile B. C. echivalentul în lei la data plății a sumei de 100.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, și respinge, ca nefondate, pretențiile privind despăgubiri pentru daune materiale.
Respinge, ca nefondate, acțiunile civile formulate de părțile civile S. C. Județean de Urgență V., S. C. Județean de Urgență C. și B. C. împotriva inculpatului A. C..
În baza art. 7 din Legea nr 76/2008 dispune prelevarea de probe biologice de la inculpații I. A. și I. Menderiș în condițiile art 7 alin 2 din lege.
În baza art. 272 Cod procedură penală:
Dispune avansarea sumei de 800 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C., reprezentând onorariile avocaților numiți din oficiu B. A. (400 lei) și D. I. F. (400 lei)
În baza art. 274 Cod procedură penală:
Obligă pe inculpații I. A., I. Menderiș și A. C. să plătească statului câte 1000 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare.
Obligă pe inculpații S. C. A., E. D. și P. G. să plătească statului câte 300 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare.
Obligă pe persoana vătămată S. C. să plătească statului suma de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că în perioada septembrie 2012 persoana vătămată B. C. era în relații apropiate cu martorii S. C., S. C. A., C. C. și E. D.. Toți aceștia nu aveau ocupație stabilă din care să obțină venituri, și obișnuiau să se deplaseze în Portul C., de unde obțineau diferite bunuri valorificabile, cum ar fi fier vechi sau deșeuri de zahăr rămase după descărcarea vagoanelor; conform rapoartelor poliției, erau cunoscuți ca hoți de fier vechi.
Inculpații I. A., I. Menderiș, A. C., împreună cu alte persoane precum numiții Patai, M., E., I. Serhan, Selciuc, domiciliază în cartierul Km 5, străzile T. Speranția și Viorelelor, în zona stației de epurare (zonă denumită de persoanele audiate în cauză ca fiind ,,la căcănărie”) și formau un grup care de asemenea se ocupa cu valorificarea unor bunuri pe care le obțineau în diferite modalități, printre care și bunuri din Portul C..
Astfel, tribunalul reține că cele două grupuri aveau activități asemănătoare, desfășurate în aceeași zonă, din această cauză având relații conflictuale, și totodată cunoscându-se unii pe alții.
În seara de 25 septembrie 2012, persoana vătămată B. C. se afla împreună cu martorii S. C., S. C. A. și C. C. la barul . de ei ,,la F.” din . 90, zona cartierului P. 6 din C., iar după ce au consumat cafea, respectiv bere, B. C. și S. C. s-au hotărât să se deplaseze în incinta Portului C. pentru a căuta bunuri ce puteau fi valorificate –de principiu obiecte din metal, eventual sustrase de la materialul rulant CFR. În acest sens, i-au atenționat pe martorii S. C. A. și C. C. să rămână în așteptare deoarece le vor solicita telefonic ajutorul pentru a transporta bunurile ce le vor găsi, preconizate a fi de greutate relativ mare. Potrivit declarațiilor lui S. C. A. (UP) și C. C., B. C. și S. C. nu au consumat alcool, ci cafea.
După o perioadă de timp, persoana vătămată B. C. i-a apelat pe cei doi martori și le-a solicitat să coboare panta falezei către port, până la limita gardului împrejmuitor, pentru a le da ajutor la transportarea unor saci cu deșeuri de zahăr brun, colectate din vagoanele CFR. Din procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele foto rezultă că este vorba despre 5 saci de rafie încărcați cu zahăr, fiecare având greutatea aproximată de 50 kg, aceștia fiind găsiți ulterior abandonați în zona în care a fost lezionată grav persoana vătămată.
Martorii S. C. A. și C. C. au coborât la gardul portului, în scopul de a ajuta la transportul sacilor, ce erau lăsați lângă gard, în incinta portului. Zona este denumită ,,la salcie” .
În același loc au venit după cei doi un grup mai numeros, de cca 10-12 persoane, din care făceau parte inculpații I. Menderiș, I. A. și A. C..
Conform declarațiilor numiților S. C., S. C. A., E. D., C. C., grupul inculpaților s-a comportat agresiv, i-a înconjurat, reproșându-le că nu au ce căuta acolo, întrucât ,,este zona lor”. Rezultă că în primul moment grupul inculpaților nu a observat sacii cu zahăr, care erau de partea cealaltă a gardului. S. C. i-a spus însă câteva cuvinte lui B. C. referitoare la acești saci, ceea ce i-a făcut atenți pe cei din grupul advers, și astfel au înconjurat grupul persoanei vătămate cu scopul de a prelua posesia asupra sacilor cu zahăr, pe motiv că zona respectivă este controlată de ei.
În acest sens, unul dintre membrii grupului inculpaților a poziționat un cuțit către piciorul inculpatului S. C. A., amenințându-l în acest fel să nu intervină în conflictul verbal dintre grupul inculpaților, pe de o parte, și B. C. și S. C., pe de altă parte.
De asemenea, cu certitudine în acele împrejurări grupul inculpaților a acționat un baston cu electroșocuri, demonstrativ, în scop de intimidare și de a determina ca grupul persoanei vătămate să abandoneze sacii cu zahăr.
În aceste condiții, inculpatul S. și martorul C. au abandonat saci și au fugit pe pantă în sus, către casă. Aceste două persoane nu au asistat la cel de-al doilea episod conflictual între grupul inculpaților și B. C./S. C., în care s-a produs și lezionarea gravă a persoanei vătămate, ci s-au întâlnit ulterior, la cca 1-2 ore după eveniment, cu S. C., aflând unele amănunte de la acesta și observând că avea leziuni de violență la nivelul feței.
Tribunalul reține că numai B. și S. au avut o atitudine de opunere efectivă la pretențiile grupului inculpaților, deoarece ei se considerau proprietarii sacilor cu zahăr, fiind cei care îi procuraseră din port, iar S. și C. având doar rolul de a ajuta la transportul pe panta falezei portului. Din declarații rezultă că cei patru aveau intenția de a ascunde sacii undeva în vegetație și de a-i valorifica a doua zi.
Tribunalul reține că, în continuarea incidentului din apropierea gardului portului, grupul din care făceau parte inculpații au aplicat unele lovituri lui B. C., fără însă ca acestea să-i producă leziuni importante. Această concluzie rezultă din faptul că, după aproximativ 15 minute, B. C. se afla în alt loc, prin urmare agresarea sa în zona portului nu i-a afectat capacitatea motrice.
Conform declarațiilor mai multor persoane, printre care inculpații I. A. și A. C., numiții S. C. și E. D., la cca 15 minute după incidentul din valea portului, a fost semnalat un al doilea conflict între, pe de o parte, B. C. și S. C., și, pe de altă parte, grupul din care făceau parte inculpații I. A., I. Menderiș și A. C..
Acest al doilea incident a avut loc pe . P. 6, în apropierea barului Calistos amplasat la parterul blocului turn FA 14, aproximativ la intersecția cu .> Altercația a fost percepută, în diferite aspecte ale ei, de inculpații P. G., E. D., și de martorii I. M. A., P. V. (domiciliați în blocul FB1, la etaje superioare -apart. 44 și 47) și Culișov V..
La fila 24 dosar urmărire penală se ilustrează harta zonei respective, cu indicarea locului în care s-a aflat căzută persoana vătămată (loc în care s-au găsit mai multe pete de sânge de dimensiuni mari), a blocurilor în care se găseau martorii și inculpata P. G. și a locului unde au fost găsiți sacii cu zahăr brun.
Altercația din apropierea blocului turn FA 14 s-a desfășurat imediat anterior orei 20,40, deoarece, conform procesului verbal încheiat (fila 19 UP) la această oră a fost sesizat echipajul de poliție de către dispeceratul SNUAU 112, ca urmare a unui telefon primit de la martorul Culișov V.. S. C. susține, de asemenea, că la un moment dat s-a refugiat într-o scară de . unei persoane să dea telefon la nr de urgență 112.
Conform declarației inculpatului E. D. dată în cursul urmăririi penale, acesta a asistat ca martor la evenimentul din apropierea blocului turn, și a văzut cum B. C. a fost lovit în cap cu un obiect contondent tip bâtă sau rangă de către inculpatul I. A., precum și cu o rangă striată de către inculpatul I. Menderiș zis ,,P.”, după care grupul rromilor a fugit. E. D. a mai precizat că a observat și altercația anterioară din zona ,,la salcie”, precizând în esență că grupul de rromi din care făceau parte inculpații era compus din cca 10-12 persoane, acestea aveau asupra lor răngi, baston cu electroșocuri, iar din grup făceau parte și numiții A., Pole, Patai, M., E., I. Serhan, Selcin și alte persoane pe care le cunoștea din vedere. Prin probele dosarului s-a stabilit că A. este inculpatul I. A. iar Pole este inculpatul I. Menderiș.
În cursul urmăririi penale, la domiciliul lui E. D. s-a efectuat o recunoaștere din fotografii, ocazie cu care acesta a indicat 6 persoane despre care arată că i-au agresat fizic pe B. C. și S. C., și anume: Izet Ergivan, I. Ș., A. E., A. C., I. Menderiș, I. A..
Prin urmare, ceea ce confirmă în ansamblu E. D. este că a existat un grup relativ numeros de persoane pe care el le cunoștea după nume și din vedere, care erau înarmate cu diferite obiecte contondente precum și cu un baston cu electroșocuri, că din acest grup făceau parte și inculpații I. A. și I. Menderiș, că au existat două episoade de conflict fizic între acest grup și grupul format din B. C., S. C., S. C. și C. C., respectiv agresarea lui B. C. în al doilea episod de către I. A. și I. Menderiș.
E. D. confirmă și în declarația dată la Judecătoria C. că îi cunoștea atât pe B., S., S. și C., cât și pe inculpații I. A., I. Menderiș și A. C., prin urmare, din acest punct de vedere, nu se putea înșela cu privire la identitatea persoanelor pe care le-a văzut în acele împrejurări. De asemenea, confirmă faptul că persoanele din grupul inculpaților aveau (generic) bâte, un baston cu electroșocuri, că Pole și A. l-au doborât la pământ pe B. C. (la salcie) lovindu-l cu palma sau pumnul, apoi au luat sacii cu zahăr pe care îi avea grupul acestuia.
Tot în declarația dată în fața aceleiași instanțe E. D. declară că după 15 minute i-a văzut pe I. A. și I. Menderiș lovindu-l pe B. C. cu un obiect contondent în cap, acesta rămânând căzut la pământ. În continuare revine și face precizarea că nu a văzut efectiv aplicarea loviturilor, dar cei doi inculpați se aflau chiar lângă B. C. atunci când acesta a căzut la pământ.
În ce îl privește pe inculpatul A. C., E. D. arată că l-a remarcat la salcie, dar nu știe dacă se mai afla și la blocul turn, și în orice caz nu l-a văzut să aibă ceva în mână și nici să îl lovească pe B. C..
În declarația dată la Tribunalul C. la data de 26 iunie 2013 în calitate de martor, E. D. susține în continuare că a observat în general altercația de la blocul turn, însă arată –în contradictoriu cu declarațiile anterioare –că nu a observat dacă persoanele din imediata apropiere a lui B. C. aveau sau nu obiecte contondente, și nici nu cunoaște cauza care a determinat căderea la pământ a lui B., respectiv dacă a fost lovit sau s-a împiedicat și a căzut. Mai susține E. că în momentul căderii la pământ a lui B. inculpații I. Menderiș și I. A. erau pe stradă, dar nu erau lângă B. C., că nu menține declarația în sensul că i-ar fi văzut pe aceștia aplicându-i lovituri în cap lui B., și că pe A. C. nu-l cunoaște.
Tribunalul reține că prin această ultimă declarație E. D. induce un dubiu important în ceea ce privește cauza căderii (și leziunii constatate ulterior) a persoanei vătămate, în ceea ce privește persoanele care puteau să-l lovească pe B., și în ceea ce privește prezența inculpatului A. C. în grupul inculpaților (deoarece, din moment ce susține că nu-l cunoștea, nici nu-l putea recunoaște în acele momente).
E. D. a fost audiat și în calitate de inculpat pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, arătând că susține declarația dată la tribunal, deoarece declarațiile de la poliție au fost date sub stare de stres, presat psihic de polițiști să declare ceea ce doreau aceștia. Precizează că la poliție și la judecătorie a declarat în fals că i-a văzut pe I. A. și I. Menderiș lovindu-l cu o rangă pe B. C., însă confirmă că l-a văzut pe stradă, în picioare, pe I. A.. Mai arată că l-a văzut pe B. C. căzut la pământ, însă nu a văzut cine l-a lovit. Până la pronunțarea prezentei sentințe inculpatul nu și-a retras declarația dată la tribunal în calitate de martor.
Conform declarației inculpatei P. G., audiată în calitate de martoră în cursul urmăririi penale, în seara de 25 septembrie 2012 se afla în incinta barului situat la parterul blocului turn poziționat pe . 14, unde lucra în calitate de barman/ospătar, iar la un moment dat a auzit țipete venind din fața barului și a ieșit afară deoarece îi era teamă să nu-i fie avariată mașina parcată în fața barului. După ce a ieșit a observat un bărbat trântit la pământ cu ,,electroșocul” (baston cu electroșocuri), a văzut 8-10 persoane de etnie rromă având asupra lor bâte, furci, lopeți care l-au atacat (în sensul că l-au lovit) inclusiv în cap lăsându-l la pământ inconștient într-o baltă de sânge, iar când au văzut că nu mai face nici un gest au luat-o la fugă. Mai precizează inculpata că . observată i-a creat o stare de panică, nesiguranță și disconfort (psihic).
În declarația dată la Judecătoria C., inculpata retractează o mare parte din susținerile anterioare. Astfel, arată că a ieșit afară din bar deoarece a auzit o bubuitură specifică unui accident de circulație (și nu țipete specifice unui scandal). Mai precizează că a văzut o persoană căzută la pământ și multă lume pe stradă, însă susține că nu a văzut nici o persoană care să aibă în mâini obiecte contondente, nu a văzut nici o persoană să lovească pe cel căzut la pământ, și nici nu ține minte dacă a auzit un zgomot provenind de la un baston cu electroșocuri. În legătură cu conținutul declarației dată la urmărirea penală, explică conținutul acesteia prin faptul că cele relatate nu le-a observat personal, ci i-au fost relatate de câtre polițistul care i-a luat declarația și de către un grup de prieteni ori de persoane din cartier. Mai precizează că nu s-a concentrat asupra importanței declarației, deoarece în același timp trebuia să servească și clienții, declarația fiindu-i luată în incinta localului și în timpul serviciului.
Astfel, în această declarație, inculpata nu confirmă că ar fi văzut vreo agresiune îndreptată împotriva celui aflat la sol, nici că ar fi văzut cum s-a derulat aceasta ori persoanele implicate, obiectele folosite.
În declarația dată în calitate de martor la Tribunalul C. la data de 26 06 2013, inculpata P. G. susține în continuare că zgomotul care a determinat-o să iasă afară a fost unul specific lovirii unor mașini, că a văzut o mulțime de oameni care țipau și o persoană căzută jos, cu precizarea că acei mulți oameni erau femei și alți locuitori din zonă care ieșiseră pentru că afară era cald. Mai precizează că nu a auzit zgomot specific bastoanelor cu electroșocuri și nici nu a văzut vreo persoană dintre cele de pe stradă să dețină vreun obiect (contondent) asupra ei. De asemenea, susține în continuare că declarația de la urmărirea penală i-a fost influențată de comportamentul polițistului în fața căruia a dat-o, care i-a dictat depoziția chiar dacă unele afirmații nu corespundeau cu ceea ce știa ea.
Astfel, în această declarație inculpata precizează explicit, în plus față de cea dată la judecătorie, că persoanele pe care le-a văzut pe stradă erau locuitorii din zonă și nu agresorii celui căzut la pământ.
P. G. a fost audiată și în calitate de inculpată, ocazie cu care a declarat că își retrage declarația dată la urmărirea penală și menține declarațiile date la judecătorie și tribunal. Susține că a fost audiată în timp ce se afla în timpul serviciului, și nu a fost un cadru adecvat și un timp suficient de lung pentru a da declarație corespunzătoare. Precizează că polițistul i-a pus întrebări sugestive, care corespundeau cu cele ce auzise martora din cartier și din relatările celor din bar, a ținut cont de ceea ce susținea polițistul deoarece s-a recomandat ca fiind procuror, și de aceea a dat declarația de la urmărire penală în acel sens. Recunoaște că a auzit țipete venind din afara barului, însă arată că nu este adevărat că a văzut că persoana a fost trântită la pământ cu un dispozitiv cu electroșocuri. Precizează că nu a văzut un grup de rromi, ci a văzut persoane care mergeau pe stradă, de exemplu la alimentara.
În cauză a fost audiat ca martor polițistul M. M., cel care a luat declarație inculpatei în cursul urmăririi penale, acesta precizând în esență că respectiva a relatat amănuntele din declarație din proprie inițiativă, rezultând că le percepuse personal și nu din auzite, activitatea de consemnare a declarației s-a desfășurat într-o cameră/depozit a barului, timp în care P. G. a fost degrevată de activitățile de serviciu deoarece administratorul localului venise special, la cererea polițistului, să o suplinească pe timpul cât dădea declarația. Polițistul și-a declinat identitatea și a arătat legitimația de serviciu, de asemenea a purtat o scurtă discuție cu administratorul localului.
Până la pronunțarea prezentei sentințe inculpata nu și-a retras declarația dată în calitate de martor în fața tribunalului.
Inculpatul S. C. A. declară, în calitate de martor în cursul urmăririi penale, ca elemente esențiale, că s-au întâlnit cu grupul inculpaților pe la ora 20,30 (oră ce se coroborează cu ora la care a fost sesizat SNUAU) aceștia fiind agresivi, inclusiv aplicând unele lovituri, cu scopul de a prelua posesia asupra sacilor cu zahăr, unul din membrii grupului, după aparență minor, amenințându-l cu un cuțit. Mai precizează că, după ce a fugit de acolo și a ajuns acasă, l-a întâlnit pe S. C. (,,Nebunică”) care țipa, prezenta sânge în jurul gurii, și care a povestit că l-au bătut ,,țiganii”, printre care erau A. și Pole, iar pe B. C. (,,M.”) l-a luat ambulanța.
În cursul urmăririi penale s-a efectuat o recunoaștere din fotografii a persoanelor care i-au agresat fizic pe B. C. și S. C., ocazie cu care S. C. i-a indicat pe I. A. și I. Menderiș.
Tribunalul reține că ceea ce se desprinde din această declarație este că S. C. a fost prezent nemijlocit la locul unde B. a fost lovit și ulterior preluat de ambulanță și că ulterior i-a relatat lui S. cum s-au desfășurat faptele, inclusiv cine au fost cei care au aplicat lovituri. De asemenea, se mai conturează că încă de la prima întâlnire grupul inculpaților –inclusiv I. A. și I. Menderiș –era dispus la aplicarea de violențe fizice și dețineau obiecte precum cuțite, bâte, baston cu electroșocuri.
În declarația dată ca martor la judecătorie, S. C. A. retractează aspectele esențiale ale declarației, și anume susține că grupul în care se aflau inculpații nu deținea obiecte contondente, nu l-au amenințat cu un cuțit, nu au urmărit să intre în posesia sacilor lui B. și S. ci doar le-au reproșat că nu i-au anunțat și pe ei să meargă să ia zahăr din același loc. Mai arată că ulterior, când s-a întâlnit cu S. C., nu a văzut să prezinte sânge în zona gurii, iar acesta nu i-a relatat că a fost bătut, ci doar că pe B. l-a luat salvarea (rezultând că nu i-ar fi spus și contextul în care a intervenit ambulanța).
Tot astfel, în declarația dată în calitate de martor la Tribunalul C., la data de 26 06 2013, inculpatul S. C. susține că nu a văzut ca grupul inculpaților să fi deținut obiecte contondente, el nu a fost amenințat ci doar înjurat de un băiat necunoscut, iar când s-a întâlnit cu S. C. pe stradă a vorbit de la distanță cu acesta, nu a observat dacă prezintă urme de agresiune, susținând că S. nu i-a relatat ce s-a întâmplat mai departe ci doar că B. a fost lovit fără a preciza de către cine. Mai arată că a doua zi S. C. și alți băieți i-au povestit că B. C. ar fi fost bătut însă nu i-a spus nimeni că I. Menderiș ar fi participat la lovirea acestuia.
În ambele aceste declarații S. menține afirmația că i-a văzut în grupul rromilor, la salcie, pe I. Menderiș și I. A..
În esență, în aceste două declarații date în fața instanțelor, S. C. susține că grupul inculpaților nu s-a comportat agresiv și nu deținea obiecte contondente, că nu a cunoscut faptul că S. C. a fost lovit în acea seară, și susține că S. C. nu i-a relatat ce s-a petrecut la blocul turn de pe . în care atât S. C. cât și P. G. și E. D. ca martori oculari, precum și inculpații, au dat declarații contradictorii sau evazive despre evenimentul petrecut la blocul turn, relatarea lui S. C. despre ce i-a povestit S. imediat după altercație prezintă o importanță deosebită pentru stabilirea situației de fapt.
Martora S. M. M., mama lui S. C., arată că fiul său a venit acasă în jurul orei 22,00 și i-a povestit că au fost atacați de foarte multe persoane pe valea portului, B. C. a fost bătut de acele persoane, a fost lovit în cap cu o bâtă și agresat cu bastonul cu electroșocuri, în grupul agresorilor existând cuțite, bâte, răngi. Este de precizat că S. M. și S. C. sunt rude (veri) cu B. C.. Din această relatare rezultă că S. C. era la curent, în acel moment, cu evenimentul petrecut la blocul turn, inclusiv despre faptul că B. fusese agresat cu un baston cu electroșocuri și lovit în cap, el neputând să cunoască aceste amănunte decât de la S. C. (deoarece la acel moment nu luase contact cu organele de poliție)
S. C. A. a fost audiat și în calitate de inculpat pentru mărturie mincinoasă, ocazie cu care a declarat că își retrage declarația dată în fața tribunalului. Fiind însă întrebat amănunțit, arată că nimeni nu i-a pus un cuțit la picior, și nu l-a văzut pe S. C. cu sânge la gură, nu și-a putut da seama dacă avea urme de agresiune. Susține că S. C. nu i-a povestit că ar fi fost vreo bătaie în acele împrejurări, și nu a observat ca persoanele din grupul rromilor să fi avut obiecte contondente asupra lor. Astfel, de fapt acest inculpat nu și-a retras declarația dată ca martor la tribunal, ci dimpotrivă a susținut-o și a retractat declarația dată în cursul urmăririi penale.
Declarațiile lui S. C. –inițial în calitate de parte vătămată, apoi ca martor - au evoluat în cursul procesului penal după cum urmează:
-imediat după eveniment, la 26 și 27 septembrie 2012, S. C. declară că au fost atacați de mai multe persoane de etnie rromă, printre care i-a recunoscut pe ,,Airedin”, ,,Cole” (Pole), E., Patai, care i-au lovit cu obiecte contondente iar pe B. C., Airedin și Cole l-au lovit în cap cu o bâtă și o rangă, iar ulterior l-au lovit și ceilalți. Inclusiv S. C. a fost lovit și s-a refugiat într-o scară de . la barul ,,la fasole”, după care a solicitat ambulanța și a fost dus și el la spital. Acest conținut al declarației a fost consemnat și în procesul verbal de sesizare încheiat la 25 09 2012 (fila 55 UP).
La 04 10 2012 S. C. a făcut o recunoaștere din grup, indicându-l pe I. Menderiș ca fiind una din persoanele care în seara de 25 09 2012 l-a lovit cu o rangă sau bâtă pe B. C. peste cap și peste spate, și indicându-l pe I. A. ca fiind una din persoanele care în aceleași împrejurări l-a lovit cu o rangă sau par peste cap și corp pe B. C., după ce l-a agresat cu un aparat cu electroșocuri. Martorii asistenți L. N. și P. M. confirmă că S. C. i-a indicat din grup pe cei doi inculpați, precum și pe o a treia persoană Izet Ergivan, aspect relevat și de fotografiile judiciare efectuate. De precizat că Izet Ergivan a fost recunoscut separat și de E. D..
La data de 19 10 2012 S. C. a fost audiat din nou, în prezența unui martor asistent, menținând declarațiile anterioare, însă în final adăugând că în seara respectivă se afla sub influența alcoolului și nu poate spune cu certitudine care au fost agresorii; de asemenea, susține că nu s-a întâlnit cu nimeni din partea inculpaților și nu a primit vreo sumă de bani din partea acestora.
În declarația dată la Judecătoria C., S. C. retractează cele arătate anterior, susținând că în seara de 25 09 2012 era ,,beat și drogat”, persoanele cu care s-au întâlnit pe valea portului nu i-au lovit ci au trecut pe lângă ei și nu le-au spus nimic, iar a doua zi i-a indicat din grup pe inculpați pentru că voia să se răzbune pe ei și pentru că a fost luat forțat (,,cu japca”) de organul de poliție și amenințat că dacă nu declară într-un anumit fel va fi arestat pentru niște fapte mai vechi. Mai susține că nu îi cunoaște pe nici unul dintre cei 3 inculpați, că în seara respectivă nu a suferit nici un fel de leziuni, iar când l-a vizitat pe B. la spital acesta nu avea urme de violență pe corp. În aceeași declarație S. C. declară că își retrage plângerea prealabilă formulată față de inculpați.
În declarația dată la Tribunalul C., S. C. precizează în plus că el și B. erau băuți, că în zona blocului turn B. a căzut și s-a lovit cu capul de bordură datorită stării de beție și probabil a unor probleme de inimă. Pe S. îl cunoaște din cartier, fără să-l fi văzut în seara respectivă, în timp ce pe E. și C. nu-i cunoaște. Mai susține că nu a fost examinat de vreun medic pentru a i se elibera certificatul medico legal, și nu a efectuat o recunoaștere din grup în incinta poliției, ci pe stradă, din fotografii.
La dosar (fila 33 UP) se află raportul de constatare medico-legală nr 439/A1 agresiuni din 03 10 2012, în care se consemnează că la data de 28 09 2012 a fost examinat numitul S. C. (cu datele de identificare) și s-a constatat că acesta acuză cefalee, dureri dentare, prezintă avulsia unui dinte, o plagă contuză la hemibuza superioară, concluzia fiind că prezintă leziuni de violență produse prin lovire cu curp dur, și necesită 6-7 zile de îngrijiri medicale.
În ce privește declarațiile inculpaților I. Menderiș, I. A. și A. C., date în cursul urmăririi penale, aceștia arată următoarele:
I. Menderiș, în prezența apărătorului desemnat din oficiu și apoi în prezența apărătorului ales, și după ce a fost avertizat asupra consecinței declarației, declară la data de 04 10 2012 că în ziua de 25 09 2012 nu a fost implicat în nici un scandal, ci a fost la un prieten numit ,,C.”, ce locuiește într-o casă pe o stradă din cartier (cartierul Km 5).
În declarația consemnată pe formular, inculpatul arată că a fost la C. S. care în seara respectivă lucra la ..
Fiind audiat în cursul judecății, martorul S. C. declară că în data de 24 sau 25 septembrie 2012, pe la ora 18-30 -19,00 a chemat mai mulți prieteni la locul său de muncă (paznic la Interex, cartier Km 4-5) pentru a juca tenis cu piciorul. Mai precizează că a venit și inculpatul I. Menderiș în jurul orei 18,00, iar la ora 19-19,30 a primit un telefon aflând că vărul său I. A. a fost lovit cu o rangă în cap la P. 6. I. Menderiș a plecat imediat iar după o oră-o oră și jumătate deci pe la 20,30 -21,00 s-a întors și le-a comunicat că I. A. a fost bătut/lovit cu o rangă în cap, după care au continuat să joace tenis cu piciorul. Declarația martorului nu concordă cu ora reală a evenimentului, deoarece, dacă I. Menderiș a primit un telefon la ora 19 -19,30, ar rezulta că deja conflictul avusese loc; dar altercația de la blocul turn s-a petrecut abia la ora 20,30, oră la care martorul pretinde că deja inculpatul se întorsese pentru a juca în continuare tenis cu piciorul –deși la acea oră era întuneric deplin.
I. A. declară la aceeași dată -04 10 2012 –în prezența apărătorului din oficiu, apoi a celui ales, că în seara de 25 09 2012 se afla pe malul portului unde o ajuta pe mama sa să transporte niște saci cu deșeuri de fier, iar la un moment dat a observat lângă un bar de la parterul unui . băieți care se certau, iar pentru că îi cunoștea din vedere s-a deplasat către ei și le-a spus să nu se mai certe, moment în care 5-6 dintre ei –între care erau ,,Nebunică”, ,,Borțos” și ,,A.” au sărit asupra lui și au început să-l lovească cu pumnii, picioarele, cu răngi și bâte pe care le aveau asupra lor. Datorită loviturilor în cap a căzut la pământ și și-a pierdut cunoștința, revenindu-și abia acasă unde fusese transportat de verii săi A. C., I. Menderiș și Patai, care se aflau în apropiere. Mai precizează că el nu l-a lovit pe B. C..
Declarația inculpatului privind faptul că a fost lovit la cap se confirmă prin procesul verbal din 04 10 2012, reținându-se că prezintă o plagă de 8 cm în partea stângă a capului, cusută, neavând alte semne vizibile de violență. Nu rezultă însă că inculpatul a fost lovit în timpul și locul altercației de la blocul turn –ora aprox 20,30, și nu rezultă nici în ce modalitate a fost transportat acasă acest inculpat, așa cum susține.
În cursul judecății s-a prezentat din proprie inițiativă și a fost audiat martorul O. A. E., care susține că în ziua evenimentului se afla în zona cartier km 4-5 când a fost sunat de B. C., cu care se cunoștea de cca 15 ani, și care i-a cerut ajutorul pentru că se afla în conflict cu niște rromi care voiau să-i ia sacii cu zahăr. Martorul s-a deplasat cu alți băieți în zona indicată de B., acolo constatând că două grupuri erau implicate într-o altercație, lateral de blocurile cu 4 etaje. Martorul O. și numitul C. M. s-au întâlnit față în față cu inculpatul I. A., care venea dinspre blocul turn și nu ajunsese încă în zona altercației, și și-au aplicat reciproc lovituri cu pumnul, în urma cărora I. A. a căzut la pământ.
De asemenea, a fost audiat de către tribunal martorul C. M., care declară că în seara de 25 09 2012 a fost sunat de B. C. care i-a spus că niște rromi i-au luat saci cu zahăr. S-a deplasat împreună cu O. A. la P. 6 unde i-a văzut pe B. împreună cu S., cu E., S. C. și cu C. care au început să alerge în fața lor cu intenția de a-și recupera sacii cu zahăr, timp în care martorul și O. (Orozan) l-au observat pe I. A., cu care s-au luat la bătaie, O. aplicându-i un pumn acestuia, iar A. căzând la pământ și lovindu-se cu capul de o mașină. Martorul precizează că în acest timp a auzit cum B. C. înjura și se luase la harță cu cineva.
Inculpatul I. A. a formulat la data de 21 08 2013 un denunț la P. de pe lângă Tribunalul C., în care susține că la data de 25 09 2012 era cu mama sa la o rampă de gunoi, ajutând-o să care saci cu fier vechi colectat, când a observat un grup de persoane din care făceau parte A. Seit, I. M., M. B., A. C., I. Menderiș zis P., A. C. zis J_, că se certau cu un alt grup format din Nebunică, A. (O. A.), C., Vorțos (Borțos –C. M.) și alte persoane. A strigat la persoanele respective să nu se bată, iar la scurt timp a primit o rangă în cap de la cineva din grupul lui Nebunică (S. C.).
A. C. arată în declarația consemnată la 04 10 2012, că în ziua de 25 09 2012 seara, grupul său, din care făceau parte cca 9 persoane, printre care Pole și Airedin, s-a întâlnit în Portul C. cu un alt grup de persoane, care au început să-i agreseze fizic, având asupra lor obiecte contondente, moment în care au ripostat și ei. Locul în care a început altercația se numește ,,la salcie”, iar după aceea s-au deplasat la blocul Turn unde altercația a continuat.
La aceeași dată, în prezența avocatului, arată că el nu a participat la altercația în care au fost agresați B. și S., el fiind la o distanță de 30 de metri, iar când a ajuns la locul altercației l-a găsit pe vărul său I. A. lovit, pe care l-a transportat acasă și apoi l-a luat ambulanța la spital.
În continuarea declarației, A. C. arată că se afla împreună cu I. Menderiș și I. A. când acesta din urmă a fost lovit de mai multe persoane, dar el nu a văzut momentul incidentului deoarece se afla mai departe. Nu recunoaște că a lovit persoanele vătămate, dar le cunoștea după poreclele de ,,Nebunică” și ,,M.” (adică S. C. și B. C. –originar din M.).
Inculpații nu au dat nici un fel de declarații în cursul judecății, uzând de dreptul la tăcere.
Martorii I. M. A. și P. V. arată că în seara de 25 09 2012 se aflau la domiciliu, în interiorul apartamentelor nr 44 (etaj 3) și nr 47 (etaj 4) din blocul FB1, . jurul orei 19-20 au auzit gălăgie și înjurături în fața blocului /pe stradă, fără a distinge persoanele implicate în aceasta deoarece era întuneric iar evenimentul se petrecea în zona unui gard viu (din arbuști). Mai arată martorii că la un moment dat au auzit un sunet provenind de la un baston cu electroșocuri, iar când au coborât din . ambulanță ce preluase o persoană, și 5 saci cu zahăr în fața blocului. Martorii precizează că incidentul le-a creat o stare de revoltă, panică și nesiguranță. Declarațiile au fost menținute în aceeași formă și în fața Judecătoriei C..
De asemenea, a fost audiat martorul Culișov V., care a observat alte amănunte, din partea opusă blocului FB1 în raport cu blocul turn în fața căruia s-au derulat faptele. Astfel, acesta arată că în seara respectivă se afla în fața blocului FA 10 de pe . sens, ca topografie, este relevantă planșa efectuată de organul de urmărire penală –fila 24 UP), moment în care a observat un grup de 10-12 persoane ce alergau pe stradă spre . moment dat (deci după ce grupul a trecut pe lângă el) a auzit țipete și strigăte tip îndemnuri ,,dă-i cu ranga”, însă nu a văzut desfășurarea evenimentului din cauza întunericului. Intrând în casă, a sesizat SNUAU 112 și a mai auzit hărmălaie și zgomote produse de electroșocuri, iar după 3 minute a ieșit pentru a pleca cu autoturismul și a văzut persoane fugind dinspre . de acces în port (P. 6), iar aceste persoane strigau că ,,l-a lovit” și ,,să scoată cuțitul”. În continuare martorul s-a deplasat cu mașina în ocol pe . pe . un bărbat întins la pământ și un grup de locatari care încercau să-i acorde primul ajutor. Victima era plină de sânge în jurul capului și avea o lovitură la cap, era inconștientă și horcăia ca și cum ar fi avut coastele rupte. La câteva minute au sosit polițiștii și ambulanța.
Martorul Culișov aproximează că între blocul său și locul unde s-a petrecut incidentul erau cca 30 de metri, arată că gălăgia se auzea inclusiv din apartamentul de la etajul 3, precum și că, atât el, cât și locatarii care ieșiseră erau speriați, se simțeau în nesiguranță și în pericolul de a fi și ei loviți, unii fiind bătrâni.
În cursul judecății a fost administrat mijlocul de probă constând în conținutul convorbirilor ambientale înregistrate video/audio de martorul B. M., care conturează în esență faptul că unele persoane au dat declarații mincinoase în fața instanței, și au luat bani de la inculpați pentru a da astfel de declarații neadevărate. La dosar s-a depus suportul optic conținând înregistrările respective, care au fost transcrise în proces verbal, iar martorul B. M. a dat declarație prin care și-a asumat răspunderea penală că înregistrările respective sunt autentice și reale. A fost identificat și audiat martorul Ș. C., aflat în detenție, care a participat la discuțiile înregistrate, și din ale cărui afirmații înregistrate reiese că cunoștea din diverse discuții numeroase amănunte relevante. Acesta susține însă în declarație, contrar evidențelor, că nu cunoaște nimic din evenimentul petrecut, nu cunoaște că B. C. a fost agresat fizic în septembrie 2012, deși admite că îl cunoaște, nu îl cunoaște pe fratele acestuia –deși înregistrările certifică contrariul –și în general susține că nu își aduce aminte despre amănuntele asupra cărora este întrebat.
Conform înregistrărilor audio/video depuse, inculpatul S. C. A. (poreclit C.) recunoaște faptul că a primit 10 milioane lei (1000 lei) de la inculpați pentru a da declarații mincinoase, arătând însă că la următorul termen de judecată va recunoaște adevărul. Inculpatul a recunoscut și faptul că a mințit atunci când a declarat că s-a lovit de o creangă de copac, în loc să arate corect că cineva l-a amenințat cu cuțitul în zona piciorului. De asemenea, arată că ,,Nebunică” i-a spus că B. C. a luat bătaie de la A. și de la Pole.
Mai rezultă din discuțiile înregistrate că inculpații i-au dat lui S. C. cca 1000 euro, în mai multe tranșe, pentru a declara mincinos în cauză, și că au încercat, prin intermediar, să ofere bani și martorei S. M., care însă a refuzat. S. M. confirmă că ea a declarat adevărul și că fiul său S. C. a declarat mincinos. Aceste aspecte sunt susținute și de martorul M. M., care declară că a aflat aceste informații de la E. D., și totodată cunoaște că S. C. a făcut cheltuieli neobișnuite în condițiile în care acesta nu dispunea de resurse bănești.
Martorul B. M. mai arată că rudele inculpaților l-au contactat pentru a-i oferi sume modice de bani drept contribuție pentru îngrijirea victimei, ofertă pe care a refuzat-o, iar din întrebarea adresată de tatăl inculpatului I. Menderiș (dacă martorul a fost acasă la I. Kemal în km 4-5 și a solicitat vreo sumă de bani) se deduce că susținerile martorului sunt reale, în sensul că familiile inculpaților au dorit să remită anumite sume de bani familiei victimei.
În raport cu probele astfel prezentate, tribunalul reține următoarele:
În grupul care i-a acostat pe B. C. și pe ceilalți care erau cu el s-au aflat și inculpații I. A., I. Menderiș și A. C.. Despre prezența lui I. Menderiș, chiar și ceilalți doi inculpați afirmă constant în toate probele dosarului că acesta se afla de față, și nu că a venit ulterior, chemat prin telefon. De asemenea, S., E., C. și S. arată că l-au remarcat pe I. Menderiș zis P. în grup. Declarația martorului S. C. apare astfel ca fiind mincinoasă sau cel puțin imprecisă. Acesta este evaziv indicând atât o dată incertă (,,în ziua de 24 sau 25 septembrie”) cât și ore care nu se suprapun peste ora evenimentului: faptele au avut loc la ora aprox. 20,30-20,40, în timp ce martorul susține că la ora 20,30 inculpatul deja se întorsese de la P. 6 unde fusese chemat pentru că vărul său fusese lovit.
Totodată, inculpatul nu lămurește, pe bază de probe, cu ce s-a deplasat din Km 4-5 la P. 6 într-un timp de cca 2-3 minute, pentru a-l lua de acolo pe I. A., în condițiile în care martorul Culișov V. arată că incidentul a durat foarte puțin, după 3 minute persoanele atacatoare deja fugeau de la locul agresiunii, prin urmare I. Menderiș nu ar fi avut timpul necesar să vină în acel loc, mai înainte ca locatarii –inclusiv Culișov –să fi ieșit pe stradă pentru a observa ce se petrece. Tot astfel, martorul nu a sesizat ca unul dintre cei din grup să fie transportat de alții (respectiv I. A. să fi fost transportat de A. C., I. Menderiș și Patai) ci a sesizat că toți fugeau și-și transmiteau informații ce nu aveau legătură cu eventuala lezionare a unuia dintre ei.
Despre prezența lui A. C., chiar acesta recunoaște că s-a aflat în zona la salcie și apoi în zona blocului turn, unde s-a petrecut o altercație, chiar dacă susține că el nu a participat la aceasta. Înseși aceste amănunte confirmă faptul că A. C. s-a aflat la fața locului. În ce privește susținerea sa că nu a participat la acțiunile grupului din care făceau parte ceilalți doi inculpați, tribunalul o va înlătura ca fiind nesinceră, din următoarele considerente:
-au fost semnalate două locații distincte în care s-a aflat grupul rromilor (la salcie și la blocul turn), iar inculpatul A. C. s-a plasat singur și a fost plasat de alte persoane în ambele locuri. Acesta nu oferă nici o explicație rațională pentru care s-a aflat în același loc și în același timp cu un grup din care făceau parte prietenii și apropiații săi de cartier, alta decât că erau împreună. Prin urmare, nu avea nici un motiv să se afle la o distanță de 30 de metri de grupul prietenilor săi, tocmai în momentul în care aceștia erau implicați într-o agresiune fizică. În același timp, o multitudine de probe coroborate confirmă faptul că persoanele grupului din care făcea parte erau înarmate cu cuțite, obiecte contondente tip bâte și răngi, dispozitiv cu electroșocuri. Ca atare, inculpatul s-a inclus conștient într-un asemenea grup, care prin număr, obiecte și intenții era de natură a provoca scandal public.
Prezența lui I. A. în zona blocului turn este confirmată de toate persoanele audiate, inclusiv de el și de martorii propuși de acesta în apărare.
Apărarea inculpatului –susținută de martorii O. și C. –potrivit căreia el nu avea cum să-l lovească nemijlocit pe B. C., deoarece a fost lovit de cei doi martori și a suferit leziunea la cap, este nesinceră și urmează a fi înlăturată pentru următoarele considerente:
-declarațiile martorilor se contrazic între ele, precum și cu alte probe; în timp ce C. susține că el și O. s-au deplasat în zona P. 6, O. arată că s-au deplasat ,,mai mulți băieți”. C. susține că i-a observat pe B., S., E., C. și S. alergând în fața lor, în condițiile în care s-a probat cert că C. și S. fugiseră din grup încă de la salcie și nu s-au aflat în zona blocului turn. De altfel, din moment ce martorii veniseră în ajutorul lui B. și erau în contact vizual cu acesta –pe timp de noapte, deci la câțiva metri - apare neverosimil să nu fi comunicat unii cu alții, chiar și în timpul alergării. Contrar acestei declarații, O. nu pomenește nimic despre faptul că la un moment dat în fața lor ar fi alergat cei din grupul persoanei vătămate, ci relatează o cu totul altă situație de fapt pretins observată de el la momentul sosirii în zona blocului turn. Mai relatează acest martor că ar fi existat mai multe locuri în care persoanele don cele două grupuri s-ar fi aflat în confruntări individuale, aspect ce nu a fost confirmat de nimeni, dar a fost infirmat prin declarațiile date în cauză; chiar și declarația inculpatului I. A. este în sensul că a existat un singur loc al conflictului dintre cele două grupuri.
Martorii mai susțin că i-au aplicat lovituri cu pumnul inculpatului I. A., însă nu s-a constatat nici o altă urmă de violență pe corpul acestuia cu excepția plăgii de 8 cm de la cap, ce a necesitat sutură, plagă ce nu putea fi produsă prin lovire cu pumnul. O. nu a indicat faptul că A. s-ar fi lovit cu capul de o mașină, în cădere, așa cum a susținut C..
Singurul loc de lângă mașinile parcate, din zona blocului turn, în care s-au descoperit pete de sânge, este cel din care a fost ridicat B. C.. Or, dacă I. A. ar fi căzut și s-ar fi lovit în acel loc, înseamnă că a luat contact direct cu B. C., ce a fost găsit în exact același loc.
Astfel, rezultă în esență că, după conflictul din zona ,,la salcie”, grupul inculpaților a preluat posesia asupra celor 5 saci cu zahăr, pe care i-au transportat către blocul turn FA 14. Aici grupul s-a reîntâlnit cu B. C. și cu S. C., iar conflictul s-a reluat ca urmare –cel mai probabil - a intenției celor doi de a-și recupera sacii.
Această a doua altercație s-a desfășurat, potrivit planșei, pe stradă în imediata apropiere (maxim 10 metri) a blocului turn la parterul căruia se afla barul Calistos.
La confruntare au participat, pe de o parte, B. C. și S. C., și, pe de altă parte, întreg grupul inculpaților. Rezultă că grupul inculpaților era înarmat cu diferite obiecte, în timp ce B. și S. nu dețineau asupra lor astfel de obiecte. De altfel, ei se deplasaseră în port pentru a strânge zahăr din vagoane, căraseră acei saci care aveau greutate relativ mare, astfel încât nu exista nici un motiv pentru a deține asupra lor bâte sau alte astfel de obiecte. Pentru a-i putea ataca pe cei doi, cei din grupul inculpaților care cărau sacii i-au abandonat în fața blocului FB1, unde au și fost găsiți de organele de poliție.
Împrejurarea că inculpații I. A. și I. Menderiș sunt cei care au aplicat lui B. C. lovituri în cap cu obiecte dure (rangă, bâtă) este arătată în primele declarații de S. C. și E. D..
În ce privește contestarea conținutului declarațiilor lui S. C. pe motivul că este analfabet și nu cunoaște ce s-a consemnat în numele său, precum și că are anumite probleme psihice (fiind poreclit ,,Nebunică”) tribunalul reține că nu există elemente obiective care să confirme acest aspect. Pe de o parte, nu sunt date din care să rezulte intenția organelor de urmărire penală de a preconstitui probe false împotriva inculpaților, și nu există rațiunea pentru care organul de poliție să conducă cu rea credință strângerea de probe împotriva inculpaților, în loc să identifice adevărații făptuitori –presupunând prin ipoteza apărării că ar fi alții decât inculpații. Martorul asistent B. I. confirmă că S. C. a luat la cunoștință despre conținutul declarației înainte să o confirme prin semnătură. De asemenea, aspectele declarate în cursul urmăririi penale de S. se confirmă printr-o multitudine de alte mijloace de probă, unele absolut obiective, cum ar fi rapoartele și expertizele medico-legale, cercetarea la fața locului. Pe de altă parte, rezultă că reputația martorului datorită căreia are porecla ,,Nebunică” se datorează comportamentului său deviant de la normele sociale, și nu faptului că ar avea probleme psihice care i-ar afecta discernământul, memoria, capacitatea de redare a unor evenimente, etc.
S. C. a dat în cursul judecății declarații de o falsitate evidentă. A susținut că nu a fost lovit, în timp ce raportul medico-legal constată că a fost lovit în maxilar și i-a fost expulzat un dinte incisiv, iar S. și C. l-au văzut într-adevăr cu sânge la gură; a susținut că el și B. erau foarte băuți în seara respectivă, pentru a justifica neconcordanța declarațiilor, dar S. și C. indică faptul că cei doi băuseră cafea la barul ,,La fasole”(. că B. C. s-a împiedicat și a căzut din cauza stării de ebrietate și s-a lovit la cap de bordura trotuarului, dar fotografiile judiciare de la fața locului și declarația martorului Culișov V. demonstrează că în locul unde a căzut și a sângerat victima nu era trotuar și nici bordură. În condițiile în care s-au găsit cei 5 saci cu zahăr, și chiar S. vorbește despre ei în primele declarații, acesta ulterior revine și susține că era vorba despre 2 saci în care nici nu știe ce era, probabil îngrășăminte (deși rezultă că chiar el îi încărcase cu deșeuri de zahăr din vagoane descărcate). Nu explică cum au ajuns cei 5 saci în zona altercației, în condițiile în care C. și S. abandonaseră sacii lor ,,la salcie”; susține, complet neverosimil, că nu-i cunoaște pe cei trei inculpați (prezenți în sala de judecată) și nici pe E. D. și C. C., fapt contrazis de toate celelalte mijloace de probă. La fel de neverosimil susține că nu a efectuat recunoaștere din grup în incinta secției de poliție (existând fotografii în acest sens) și nici că a fost examinat de medicul legist.
În aceste condiții, singura explicație coerentă a acestor declarații ulterioare este aceea că într-adevăr S. C. a fost determinat de inculpați să dea declarații mincinoase favorabile acestora. Aceste declarații fiind evident mincinoase, rezultă că cele reale sunt cele date în prima fază a cercetării penale.
În ce privește declarația lui E. D., aceasta a fost menținută și în fața Judecătoriei C., în același sens, și totodată este dublată de recunoașterea din fotografii efectuată. În schimb, E. D., deși rezultă că s-a aflat atât la salcie cât și la blocul turn, nu explică coincidența acestui fapt. Este evident că, pentru a vedea ce s-a întâmplat la salcie (un loc neluminat), în condiții de noapte, precum și pentru a vedea ce s-a întâmplat la blocul turn, tot în condiții de vizibilitate foarte redusă, E. D. trebuie să fi fost foarte aproape de locurile respective; or, este o coincidență neverosimilă ca această persoană să se fi aflat în locul ,,la salcie” –așa cum afirmă singur –independent de ceilalți patru prieteni ai săi, și apoi, tot independent, să se fi aflat și la blocul turn de pe . 10-15 minute. În realitate, pare că E. D. s-a aflat chiar în grupul lui B. C., și concluzia este că el era cel care urma să transporte cel de-al cincilea sac de zahăr, greutatea și volumul acestora -așa cum se văd în fotografii - făcând imposibil transportul a doi saci de către o singură persoană, pe panta falezei portului în sus. Prin urmare, E. D. a fost în imediata apropiere a lui B. C. în premomentul atacului de la blocul turn, așa încât este evident că a avut posibilitatea și interesul să observe ce se întâmplă. Retractarea declarației sale în fața tribunalului, de natură a-i plasa pe I. A. și I. Menderiș la o distanță mare de victimă și astfel a induce dubiul cu privire la posibilitatea acestora de a-i aplica lovituri, nu este justificată de nici o împrejurare obiectivă, iar în contextul multitudinii celorlalte declarații vădit mincinoase, rezultă că este o încercare în plus a inculpaților de a denatura adevărul prin influențarea și a acestui martor - devenit inculpat.
Pe de altă parte, demersurile inculpaților de a oferi sume de bani familiei victimei B. C., precum și demersurile conturate cu claritate de a oferi sume de bani cel puțin numiților S. C., S. C. și S. M. cu scopul ca aceștia să declare mincinos în cauză, confirmă faptul că inculpații I. A. și I. Menderiș aveau conștiința vinovăției lor, altfel aceste demersuri nu ar fi avut sens.
În ce privește declarațiile inculpatei P. G., tribunalul reține următoarele:
Dintre martorii care se aflau în zonă, rezultă că P. G. s-a aflat cea mai aproape de locul agresiunii, și anume la cca 10 metri distanță și în plan orizontal, la nivelul solului. Martorii Culișov V., I. M. A. și P. V. se aflau mult mai departe, totodată fiind la etajele 3-4 ale unor blocuri de locuințe. Acești trei martori au arătat la unison că au auzit zgomotul specific unui dispozitiv electric ce provoacă electroșocuri, iar S. și C. arată că au văzut în grupul inculpaților (S. C. îl indică pe I. A. în acest sens) un astfel de dispozitiv. De asemenea, martorii Culișov V., I. M. A. și P. V. au declarat că au auzit foarte clar și le-a atras atenția țipetele/strigătele specifice unei altercații. În aceste condiții, apare ca fiind imposibil ca inculpata P. G., care se afla mult mai aproape și care a și ieșit afară de îndată ce un zgomot deosebit i-a atras atenția, să nu fi auzit, la rândul ei, zgomotul specific dispozitivului cu electroșocuri, și țipetele. Astfel, rezultă că declarația ce corespunde adevărului, din acest punct de vedere, este cea dată în cursul urmăririi penale, și nu cea de la judecătorie și apoi de la tribunal.
Inculpata susține în declarația dată la tribunal –pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă -că a ieșit afară deoarece a auzit un zgomot specific ciocnirii a două mașini. Această susținere nu este confirmată de nici unul din ceilalți martori care au perceput vizual sau auditiv evenimentul, și nici de constatările ulterioare ale organului de poliție, care nu au sesizat urme de deformare pe caroseria vreunei mașini din zona evenimentului, eventual de la vreo lovitură dată cu bâta/ranga, și nici vreun accident auto în acele împrejurări. De altfel, nici inculpata însăși nu amintește acest zgomot în declarația dată la urmărirea penală. Ca atare, rezultă că inculpata a invocat în mod fals acest zgomot metalic, pentru a putea susține apoi mai credibil că nu a văzut grupul inculpaților, ci doar persoane pașnice pe stradă. Dacă ar fi continuat să arate că a ieșit datorită unor țipete (așa cum a indicat, ca și ceilalți martori, în declarația de la UP), ar fi trebuit să admită că . se petrecea chiar în acele clipe, și astfel nu ar fi putut susține că nu a văzut nimic.
Prin urmare, în mod deliberat inculpata a născocit un pretins zgomot, pentru a-și credibiliza apoi aspectele esențiale ale declarației sale.
În condițiile în care realitatea este că P. G. a ieșit auzind țipete, rezultă că agresarea lui B. C. se petrecea chiar în acele momente, și astfel inculpata a putut-o vedea direct. Aceasta a indicat în prima declarație că bărbatul a fost doborât la pământ cu un dispozitiv cu electroșocuri, afirmație pe care apoi a retractat-o; dar, ceilalți trei martori au afirmat constant că au auzit acel zgomot specific, declarații care confirmă precizarea inițială a inculpatei și le decredibilizează pe cele date de ea în fața instanțelor. Or, cauza căderii la pământ a victimei este foarte importantă pentru a stabili situația de fapt și existența sau nu a vinovăției inculpaților.
Mai susține inculpata că nu a observat un grup agresiv care aplica lovituri victimei B. C., ci locatari din zonă care erau în apropiere deoarece ieșiseră la cumpărături, să se plimbe, etc. Nici această afirmație nu poate fi reală, deoarece durata de timp de la momentul la care inculpata a auzit țipetele și până a ieșit afară din local a fost de câteva zeci de secunde, și nu este posibil ca într-un interval de timp atât de scurt grupul rromilor să fi fugit deja de la fața locului, și totodată locatarii să fi avut timp să se apropie pentru a da ajutor victimei. De altfel, martorul Culișov V. indică foarte clar că a auzit zgomotul altercației timp de cca 3 minute și abia după aceea a observat un grup fugind înapoi către P. 6, ceea ce înseamnă că P. G. a ieșit afară chiar în mijlocul evenimentului și a văzut de la mică distanță aspectele de fapt cele mai importante ale conflictului –dobărârea la pământ a victimei și aplicarea de lovituri cu obiecte contondente de către un grup de persoane strâns în jurul acesteia.
Un alt aspect care demonstrează falsitatea declarațiilor date de P. G. în cursul judecății este cel care rezultă din declarația martorului M. M., polițistul în fața căruia inculpata a făcut declarația din cursul urmăririi penale, și anume împrejurarea că inculpatei P. G. i-au fost asigurate condițiile pentru a se concentra asupra celor ce avea să relateze și i s-a atras atenția asupra oficialității și importanței declarației –toate acestea, contrar susținerilor sale din cursul judecății.
Astfel, în esență, inculpata a susținut că nu a dat importanță declarației date și nu s-a putut concentra asupra ei, deoarece în același timp era nevoită să fie atentă și asupra activității din bar, fiind în timpul serviciului și având atribuția de barman/ospătar. Această susținere este categoric infirmată de M. M., care relatează următoarele:
-în primul rând a încercat să o cheme pe inculpată (martoră la acea dată) pentru a o audia la sediul secției de poliție, dar a întâmpinat un refuz și de aceea a ales să ia declarația la locul de muncă al acesteia; această susținere este confirmată de ansamblul probelor din care rezultă că P. G. a încercat să evite a fi implicată în cauză în calitate de martoră, invocând un pretext pentru a nu se prezenta la poliție. În altă ordine de idei, Codul de procedură penală 1969 permite legal luarea declarațiilor de martor în alte locații decât sediul organului de urmărire penală (art. 86 alin. 3 rap. la art. 74 Cpp).
-în al doilea rând, martorul M. relatează amănunțit faptul că, pentru a asigura o bună audiere a acestei persoane, a luat legătura în prealabil cu administratorul barului, astfel încât acesta din urmă a venit și a asigurat personal desfășurarea activității cu clienții pe parcursul timpului în care P. G. a fost audiată. De asemenea, explică faptul că audierea acesteia nu s-a desfășurat în sala publică a localului, ci într-o încăpere separată folosită pe post de depozit. Este evident chiar și numai din această relatare că polițistul a declarat adevărul, deoarece este greu de crezut că ar fi procedat la luarea declarației (în cursul urmăririi penale nepublice) la o masă în mijlocul consumatorilor și în timp ce inculpata s-ar fi întrerupt din timp în timp să îi servească pe aceștia. Prin urmare, inculpata a declarat mincinos împrejurările legate de luarea declarației sale, de așa natură încât să-și decredibilizeze această declarație dată în cursul urmăririi penale.
-în al treilea rând, în cursul declarației martorului la instanță, inculpata P. G.–asistată de avocat ales –nu a pus la îndoială susținerile de mai sus ale martorului M., întrucât nu a pus nici o întrebare prin care să demonstreze că martorul face afirmații mincinoase atunci când susține că audierea s-a desfășurat într-o încăpere privată, în liniște și fără grija îndeplinirii sarcinilor de serviciu. Totodată, în condițiile în care martorul a arătat că despre condițiile luării declarației cunoaște nemijlocit administratorul barului, inculpata nu a solicitat audierea acestuia pentru a demonstra contrariul. În concluzie, se demonstrează implicit că inculpata este conștientă că martorul M. a declarat adevărul și că nu ar putea demonstra contrariul. Astfel, rezultă că inculpata, cu rea –credință a invocat pretinse condiții neprocedurale și stresoare psihic din momentul audierii sale la urmărirea penală, pentru a-și putea justifica în acest fel retractarea declarației.
-în al patrulea rând, la fel de neconvingătoare sunt susținerile din cursul judecății ale inculpatei, potrivit cărora a fost influențată în declarație de polițistul M. M.. Afirmația că polițistul s-a prezentat ca fiind procuror este neveridică deoarece: polițistul nu avea nevoie să se recomande cu o calitate falsă pentru a îndeplini actele de urmărire penală; polițistul a contactat-o anterior telefonic pe inculpată, precum și pe administratorul barului, pentru a stabili audierea, ocazie cu care evident și-a declinat numele și calitatea reale; la data audierii polițistul s-a întâlnit și cu administratorul barului, de asemenea trebuind să-i comunice acestuia cine este; Or, față de aceste conjuncturi, nu se întrevede nici un motiv pentru care polițistul și-ar fi declinat o identitate falsă, riscând - chiar și numai din punct de vedere moral - ca ulterior să se afle adevărata sa funcție.
În ce privește influențarea asupra conținutului declarației, martorul M. M. arată fără echivoc faptul că toate amănuntele au fost relatate din proprie inițiativă de către inculpată, căreia nu i-a sugerat răspunsurile. Majoritatea amănuntelor esențiale din declarația inculpatei se confirmă prin alte probe că au fost percepute personal de ea, prin urmare neexistând indicii că polițistul i-a sugerat sau dictat ce să relateze/să scrie personal. (faptul că a văzut pe cineva acționând un dispozitiv cu electroșocuri, faptul că erau mai multe persoane în jurul alteia căzute la pământ, faptul că se aplicau lovituri, faptul că grupul de persoane avea în posesie diferite obiecte contondente).
-în sfârșit, inculpata a mai susținut că anumite amănunte le-a auzit în relatarea unor prieteni sau a clienților barului, dar nu a indicat în nici un mod care sunt acei ,,prieteni” și nici de ce nu a indicat în declarația scrisă că cunoaște evenimentul din relatări și nu prin propriile simțuri.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr 432/A1 agresiuni din 02 10 2012 emis de SML C., la data de 26 09 2014 a fost examinată persoana vătămată B. C. constatându-se următoarele leziuni ce provin din altercația desfășurată la 25 09 2012 ora aprox 20,30:
Leziuni în zona craniului:
-traumatism cranio-cerebral, hematom subdural, comă;
-edem cerebral difuz, acumulare hemoragică acută subdural frontal-temporal dreapta; fractură liniară temporal-parietal dreapta;
-contuzii punctiforme frontal stânga;
-acumulare hemoragică subarahnoidian stâng;
S-a constatat intervenția chirurgicală la data de 25/26 09 2012 între orele 1,45-4,25 .
Leziuni în zona toracelui:
-contuzii hemoragice segmente posterior LS (lombar sacral) bilateral și segmente posterobazal L1 (lombar vertebra 1) bilateral
Concluziile raportului medico-legal sunt în sensul că numitul B. C. prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire de corp dur în cădere și comprimare între planuri dure și grele. Pot data din 25 09 2012, leziunile i-au pus viața în primejdie prin hematom subdural iar victima a rămas cu infirmitate fizică permanentă reprezentată prin pierdere de substanță osoasă urmare craniectomiei de necesitate.
În cursul judecății la Judecătoria C. s-a efectuat un raport de expertiză medico-legală, concluziile acestuia fiind următoarele:
-B. C. a prezentat leziuni traumatice de tipul facturii liniare temporo-parietale spre vertex, pe partea dreaptă, cu breșă durală și plagă cerebrală, hematom subdural fronto-temporal pe dreapta, hemoragie mastoidiană dreapta; a mai prezentat contuzii hemoragice punctiforme frontal stânga și temporal stânga, hemoragie subarahnoidiană fronto-temporală pe partea stângă; de asemenea, a mai prezentat otoragie dreapta, plăgi contuze parieto-occipitale pe dreapta, hematom parieto-occipital, pe dreapta, contuzii pulmonare segmente posterioare lob superior bilateral, segmente apical și posterobazal bilateral, excoriație și echimoză supraclaviculare stânga.
Leziunile cranio-cerebrale se puteau produce atât prin lovire activă cu obiecte contondente cu suprafața de contact mărită, relativ netedă, aplicată parieto-occipital dreapta cu producere de leziuni majore cranio-cerebrale, iar contuziile punctiforme fronto-temporal stânga pot proveni de la lovire multiplă, inclusiv cu mijloace contondente, cât și prin lovire pasivă de obiecte contondente cu suprafață de contact mare, cu impact occipito-parietal dreapta, întinderea leziunilor pledând pentru o probabilă heteropropulsie sau cădere de la înălțime mică-medie.
Leziunile toracice se puteau produce prin lovire activă cu mijloace contondente și obiecte contondente aplicate pe planurile superior și posterior al toracelui, în concordanță cu marca traumatică situată supraclavicular stânga, fiind posibil și prin lovire pasivă prin cădere cu impact pe fața posterioară a toracelui pe o suprafață dură.
Leziunile cranio-cerebrale au pus în primejdie viața victimei, acesta rămâne cu infirmitate fizică permanentă prin pierdere de substanță osoasă, și necesită 75-80 de zile de îngrijiri medicale.
Având în vedere unele neclarități din cuprinsul raportului de expertiză medico-legală, în cursul judecății la Tribunalul C. s-a dispus efectuarea unui supliment la aceasta, prin care s-au stabilit următoarele concluzii:
-leziunile cranio-cerebrale de pe partea dreaptă se puteau produce, cel mai probabil, prin cădere și lovire de suprafață dură cu arie de contact mare, amploarea leziunilor pledând pentru o heteropropulsie sau o cădere de la o înălțime de 1-2 metri, fără a se putea exclude producerea lor prin lovire activă cu obiecte contondente de tipul unui corp dur cu suprafața de contact mare sau rotunjită, aplicat la nivelul regiunii parieto-occipitale pe dreapta.
-ipoteza producerii leziunilor de la cap prin cădere din picioare de pe planul solului prin autopropulsie involuntară este exclusă.
-leziunile traumatice cerebrale de pe partea stângă -contuziile punctiforme, hemoragia fronto-temporală stânga –se puteau produce, cel mai probabil, ca leziuni de contralovitură pentru traumatismul de la nivelul regiunii parieto-occipitale dreapta, fiind mai puțin probabilă producerea lor prin lovire activă cu obiecte contondente.
-leziunile traumatice de tipul excoriației și echimozei de la nivelul regiunii supraclaviculare stânga, în planul antero-superior stânga al toracelui sunt mărci traumatice distincte/diferite de contuziile punctiforme cerebrale frontal stânga, și au putut fi produse prin lovire activă cu mijloace contondente, fără a se putea exclude producerea lor prin lovire de obiecte contondente, respectiv prin cădere.
-leziunile traumatice de tipul contuziilor pulmonare se puteau produce prin lovire activă multiplă cu mijloace contondente și obiecte contondente aplicate pe planul postero-superior al toracelui, iar ipoteza producerii lor prin lovire de obiecte contondente putea avea loc numai în cazul unei căderi de la o înălțime de 1-2 metri sau pe teren accidentat subdenivelat de tipul scară cu trepte, teren în pantă cu suprafață neregulată.
-ansamblul leziunilor traumatice constatate pledează, cel mai probabil, pentru varianta producerii acestora prjn mecanism mixt de lovire activă și pasivă(cădere) în condițiile unei heteropropulsii cu impact la nivelul regiunii parieto-occipitale drepte asociată cu lovire activă cu mijloace și obiecte contondente la nivelul toracelui superior, fără a se putea exclude în totalitate varianta producerii leziunilor numai prin lovire activă multiplă cu obiecte și mijloace contondente.
-producerea leziunilor traumatice numai prin cădere putea avea loc numai în cazul unei căderi pe un teren accidentat, subdenivelat cu diferență de nivel de minim 1-2 metri, fiind exclusă în totalitate ipoteza producerii leziunilor prin cădere din picioare de pe planul solului în autopropulsie involuntară.
-leziunile intracraniene de pe partea stângă sunt o consecință a contuziilor cerebrale fronto-temporale stânga, și nu sunt o consecință a unei alte lovituri suferite în partea stângă a capului.
Transpunând aceste constatări medicale la situația de fapt și la apărările inculpaților/susținerile unor martori, tribunalul reține următoarele:
-este total exclusă ipoteza ca persoana vătămată B. C. să se fi autoaccidentat prin cădere și lovire de mașini sau asfalt/bordură, datorită pretinsei stări de ebrietate sau afecțiuni cardiace, susținută de martorul S. C.. Astfel, pe de o parte, în locul unde a căzut și sângerat victima, nu exista bordură sau alt plan contondent proeminent, astfel încât să se poată concluziona că traumatismul sever cranian pe partea dreaptă s-a datorat lovirii de un astfel de plan proeminent (de tip bordură trotuar). Pe de altă parte, caroseria celor două mașini aflate în locul căderii victimei nu prezintă nici o deformare, iar petele de sânge de pe ele sunt situate pe un plan vertical și nu pe un plan orizontal, cu alte cuvinte victima nu se putea lovi în cădere cu capul de aripa mașinii cu un astfel de impact asupra oaselor craniului.
În altă ordine de idei, așa cum a subliniat și suplimentul la raportul de expertiză, leziunea de la cap pe partea dreaptă se putea produce, în ipoteza lovirii pasive, numai prin cădere de la înălțime de minim 1-2 metri (înțelegându-se că victima s-ar fi aflat la 1-2 metri înălțime față de sol -de exemplu urcată pe o mașină, pe o bancă sau masă, etc). Or, situația de fapt stabilită prin probe arată că o asemenea ipoteză este exclusă, în sensul că în mod cert B. C. nu a căzut de pe un plan ridicat deasupra solului pe asfalt, lângă cele două mașini.
Ipoteza căderii involuntare este exclusă și în raport cu interpretarea leziunilor de la nivelul toracelui posterior și anterior, care, de asemenea, nu se puteau produce decât dacă B. C. ar fi căzut de la semiînălțime de 1-2 metri pe un plan denivelat tip scară sau teren în pantă cu denivelări, aspect ce se exclude având în vedere locul unde a fost găsit acesta, reliefat prin fotografii judiciare.
-actele medico –legale reliefează în continuare două ipoteze: ipoteza lezării pasive datorită căderii în urma unei acțiuni a altei persoane –de tipul împingere, împiedicare, trântire la pământ, și ipoteza lovirii active cu corpuri contondente cu suprafață mărită de contact sau rotunjite. Este de precizat că heteropropulsia cu consecința lovirii pasive de corpuri/planuri dure este exclusă în ceea ce privește leziunile toracice antero-posterioare, deoarece în fapt nu a fost întrunită condiția ca victima să fi căzut pe scări, pe un plan denivelat sau de la înălțime de 1-2 metri. Prin urmare, leziunile traumatice de tipul contuziilor pulmonare s-au putut produce, în cazul concret, numai prin lovire activă multiplă cu mijloace contondente și obiecte contondente aplicate peste spatele și pieptul victimei, în zona superioară. Cu alte cuvinte, se dovedește că B. C. a fost lovit în mod repetat cu obiecte contondente în zona spatelui și pieptului/claviculei/gâtului.
În ce privește leziunile produse la cap, atât pe partea dreaptă cât și pe partea stângă, tribunalul reține, prin interpretarea concluziilor medico-legale raportate la situația de fapt, că leziunile de pe partea dreaptă au fost produse prin lovire activă cu corpuri dure cu suprafață mare și rotunjită, iar cele de pe partea stângă au fost produse prin lovire de corpuri dure, ca efect de contralovitură pentru traumatismul de la nivelul regiunii parieto-occipitale dreapta. Astfel, în condițiile în care actele medico-legale arată că leziunile de pe partea stângă nu prezintă marcă traumatică (în sensul că nu se confirmă lovirea activă), concluzia este că au fost produse prin lovire pasivă ( de corpuri dure), respectiv, în situația de fapt concretă, că B. C. s-a lovit de sol în cădere pe partea stângă, sau că, fiind deja căzut cu capul orientat pe partea stângă pe sol, i-a fost aplicată o lovitură pe partea dreaptă care i-a comprimat capul și astfel s-au produs leziunile pe partea stângă.
Varianta potrivit căreia, în cădere, victima s-ar fi lovit la cap pe partea dreaptă nu poate fi luată în considerare deoarece, într-un asemenea caz, nu sunt explicabile leziunile de pe partea stângă. Tribunalul reține că nu se confirmă situația potrivit căreia leziunile de la cap, de pe partea dreaptă și de pe partea stângă, s-ar datora lovirii pasive prin cădere și comprimare între planuri dure și grele, deoarece, dacă unul din planuri se confirmă a fi solul, cel de-al doilea plan dur și greu (care, prin ipoteză, ar fi trebuit să fie deasupra capului victimei și care presa capul) nu a existat în realitate. Cu alte cuvinte, este imposibil ca atât leziunile de pe partea dreaptă cât și cele de pe partea stângă a capului să se fi produs prin lovire pasivă, deoarece această lovire pasivă s-a putut datora numai solului, or, victima nu se putea lovi cu capul de asfalt în același timp și pe partea dreaptă și pe partea stângă.
Astfel, câtă vreme lipsa mărcii traumatice pe partea stângă conduce la o concluzie foarte aproape de certitudine prin ea însăși în sensul că leziunile punctiforme și hemoragia subarahnoidiană s-au produs ca urmare a unei loviri pasive, pe cale de consecință rezultă că leziunea gravă de pe partea dreaptă a capului s-a produs prin lovire activă cu corp dur rotunjit. În fapt, se conturează că, după ce B. C. a fost doborât la pământ cu ajutorul unui dispozitiv cu electroșocuri și eventual prin aplicarea de lovituri de bâtă/rangă pe spate și piept/gât, a fost lovit cu o bâtă sau rangă(obiect contondent cu suprafață de contact mărită și rotunjită) în partea dreaptă a capului, care i-a cauzat . ce a trebuit operată, precum și, prin presare datorită forței loviturii, leziunile din partea stângă a capului. Loviturile din zona toracelui anterior și posterior au putut fi aplicate atât înaintea căderii, cât și după căderea la pământ.
Această situație de fapt dedusă din actele medico-legale este susținută pe deplin prin declarațiile martorilor și celor doi inculpați –P. G. și E. D. –care au observat altercația; martorii au indicat expres folosirea unui dispozitiv cu electroșocuri, a cărui caracteristică este paralizarea temporară a mușchilor, cu consecința căderii la pământ, iar inculpații (foști martori) au arătat actele de lovire cu obiecte contondente, inclusiv după căderea la pământ a victimei.
Pentru considerentele expuse, tribunalul reține că se dovedește cu certitudine împrejurarea că B. C. a fost pus în imposibilitate de a se apăra, prin provocarea căderii lui la pământ folosindu-se un dispozitiv cu electroșocuri și prin aplicarea de lovituri cu obiecte dure pe corp, în partea superioară anterioară și posterioară a toracelui, și a fost lovit activ în cap cu un obiect dur, apt să-i provoace fracturi craniene și decesul consecutiv. Salvarea vieții sale a fost posibilă în mod nesperat printr-o intervenție chirurgicală deosebită, astfel cum rezultă din declarațiile medicilor C. O. și B. D..
S. C. și E. D. confirmă repetat în cursul procesului, separat unul de celălalt, că cei care au aplicat lovituri persoanei vătămate sunt inculpații I. Menderiș și I. A., ei fiind, oricum, cei care se aflau cel mai aproape de victimă în premomentul căderii și care aveau posibilitatea și intenția de a-i aplica lovituri acestuia. Mai rezultă din probe că I. A. este cel care avea în posesie și folosea, în zona ,,la salcie”, un dispozitiv cu electroșocuri. De asemenea, din înregistrarea ambientală audio-video efectuată de martorul B. M., rezultă că I. A. era liderul grupului din care făcea parte, cel care organiza activități infracționale de tipul sustragerilor de fier vechi din vagoane, în timpul mersului. Un alt aspect rezultat din probe este cel potrivit căruia persoanele care au luat contact cu grupul inculpaților au constatat că majoritatea acestora erau tineri/minori, rezultând astfel că cel care juca rolul de lider și care se putea angaja într-un conflict fizic direct cu B. C. și S. C. (ambii cu o constituție fizică puternică și vârste mature) era I. A., ajutat de vărul său I. Menderiș.
Pe de altă parte, probele confirmă că I. A. și I. Menderiș s-au aflat la blocul turn de pe . și ora conflictului, precum și că aveau motivația lovirii persoanei vătămate, dată fiind conjunctura expusă mai sus.
Cu privire la efectele și consecințele juridice pe care le-au avut loviturile aplicate persoanei vătămate B. C. de către cei doi inculpați, tribunalul reține următoarele:
Coroborarea constatărilor medico-legale cu probele din care rezultă dinamica evenimentului conduc la concluzia certă că inculpații I. A. și I. Menderiș au acționat în mod unitar pentru a aplica persoanei vătămate lovituri cu bâte /răngi, cunoscând amândoi că dețin și folosesc astfel de obiecte grele, cu forță cinetică mare, apte de a produce leziuni grave prin lovire. Lovitura din partea dreaptă a capului a fost suficient de puternică pentru a cauza persoanei lovite o fractură gravă a oaselor craniului și o deplasare importantă a oaselor acesteia, de 0,6 cm către stânga, concomitent cu hemoragie internă. Tribunalul reține că obiectele vulnerante folosite de inculpați, astfel cum au fost descrise generic în declarațiile celor care le-au observat, sunt apte, prin folosire cu forță, de a produce lovituri tanatogeneratoare, întrucât este vorba despre obiecte contondente cu greutate la capătul liber, ceea ce face ca forța de lovire să crească iar duritatea unui astfel de obiect –indiferent că ar fi confecționat din metal sau din lemn –este suficient de mare pentru a provoca leziuni oaselor umane. Tribunalul reține că neclaritatea legată de obiectele concrete folosite de inculpați nu este de natură a atrage un dubiu cu privire la fapta în sine, câtă vreme rezultă existența unor obiecte dure de lungime medie sau mare, și indiferent că erau confecționate din lemn sau din metal, aveau aceeași capacitate de a produce efecte grave.
Cel puțin o lovitură a vizat în mod direct zona capului persoanei vătămate, și a fost aplicată într-un moment în care acesta nu se putea apăra, fiind deja căzut la pământ.
Față de aceste elemente, tribunalul reține că inculpații I. A. și I. Menderiș au prevăzut faptul că aplicarea unor lovituri puternice directe la nivelul capului cu o bâtă sau rangă poate avea ca efect inclusiv decesul victimei, întrucât capul este un organ vital esențial al omului, traumatismele importante ale acestuia pot conduce la fracturi, la infiltrații sanguine intracraniene, la alte complicații meningeale,etc, oricare dintre acestea putând conduce la deces.
Faptul că inculpații au prevăzut (conștientizat) cele de mai sus rezultă dintr-o multitudine de informații de notorietate, precum și instinctuale, pe care orice om le cunoaște, astfel:
-informațiile publice referitoare la diferitele lovituri la cap suferite de persoane, fie în accidente fie în altercații, care au condus la decesul acestora;
-informațiile publice referitoare la trimiterea în judecată a unor persoane cu acuzația de omor sau după caz tentativă la omor, ca urmare a unor fapte de lovire în zona capului a unor victime.
-producțiile cinematografice care reproduc acțiuni de lovire, prezentând și efectele unor lovituri în zona capului;
-instinctul și durerile resimțite de orice persoană atunci când se lovește din greșeală la cap, sau când este lovit intenționat, care formează convingerea intimă oricărei persoane că o lovitură puternică la cap poate conduce inclusiv la deces.
În altă ordine de idei, practica judiciară este constantă în a stabili că, în cazul în care mai multe persoane concură în același timp la uciderea sau tentativa de ucidere a unei persoane, acestea răspund toate în calitate de coautori, chiar dacă unele dintre ele au efectuat acte de punere în imposibilitate a vicitmei de a se apăra iar altele au aplicat efectiv loviturile ce au cauzat decesul/punerea în primejdie a vieții. Astfel, în condițiile în care se dovedește că inculpații I. A. și I. Menderiș au concurat la punerea în imposibilitate de a se apăra a lui B. C. și la aplicarea de lovituri acestuia cu obiecte contondente, din care cel puțin una direct în cap, ambii au calitatea de coautori la infracțiunea de tentativă la omor, chiar dacă numai unul din ei –sau chiar o a treia persoană –a aplicat efectiv lovitura care a produs . de pe partea dreaptă a craniului.
Pentru considerentele expuse, tribunalul reține că sunt întrunite condițiile intenției indirecte asociate faptei de lovire intenționată aptă de a produce decesul unei persoane, prin urmare sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor, săvârșită de către inculpații I. A. și I. Menderiș. Având în vedere că fapta s-a produs într-un loc public prin destinație, dar noul Cod penal nu mai reține forma calificată a omorului în cazul în care este săvârșit în loc public, se impune schimbarea încadrării juridice și reținerea încadrării din legea nouă, mai favorabilă, cu limite de pedeapsă mai reduse.
Considerentele de mai sus exclud, totodată, posibilitatea ca fapta astfel reținută să fie încadrată juridic ca infracțiune de vătămare corporală. Diferența esențială dintre tentativa la omor care nu a pus în pericol viața victimei (ca în cazul de față) și vătămarea corporală este dată de poziția subiectivă a făptuitorului față de prevederea și urmărirea sau acceptarea posibilității producerii decesului victimei lovite. Or, probele prezentului dosar stabilesc că inculpații I. A. și I. Menderiș au prevăzut eventuala consecință a decesului, și cu toate acestea au continuat actele de lovire, acceptând deci posibilitatea producerii acestei consecințe.
În ce îl privește pe inculpatul A. C., tribunalul reține că probele dosarului nu confirmă participarea nemijlocită a acestuia la lovirea persoanei vătămate B. C., ci confirmă numai prezența sa în grupul inculpaților, atât în zona ,,la salcie”, cât și la blocul turn. De altfel, chiar acest inculpat arată în prima sa declarație că altercația a început la salcie și s-a mutat apoi la blocul turn, încercând să acrediteze ideea falsă că grupul persoanei vătămate a fost cel agresiv și care deținea obiecte contondente. Și ceilalți doi inculpați arată că A. C. era prezent la blocul turn, din moment ce susțin că acesta a dat ajutor la transportarea lui I. A. după ce a fost lovit în cap.
În consecință, nu se dovedește că acest inculpat a efectuat acte materiale ce pot întruni elementele constitutive ale tentativei la omor, și nici că a prevăzut și acceptat că prezența și acțiunile sale în cadrul grupului din care făcea parte pot conduce la decesul lui B. C.. Pentru considerentele expuse tribunalul va dispune achitarea inculpatului A. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor.
În ce privește cererea părții civile B. C., prin apărător, de a se schimba încadrarea juridică a faptei în tentativă la omor calificat din interes material (189 lit b Cod penal), susținând că interesul material a constat în luarea în stăpânire a sacilor cu zahăr, tribunalul o va respinge ca nefondată, întrucât omorul din interes material presupune ca beneficiul material să fie obținut de făptuitor pe o cale aparent legală –cum ar fi omorul pentru a moșteni pe cel ucis. În speță nu este întrunită o astfel de condiție.
În ce privește infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, tribunalul reține că toți cei trei inculpați trimiși în judecată pentru aceasta –I. A., I. Menderiș și A. C. –au săvârșit acte materiale care întrunesc elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Astfel, în primul rând inculpații s-au autoinclus într-un grup de mai multe persoane care, prin scopurile urmărite (obținerea de bunuri valorificabile inclusiv prin săvârșirea de infracțiuni cu violență) și prin deținerea de obiecte vulnerante –cuțit, baston cu electroșocuri, bîte, rângi, etc –era de natură a produce, în diverse situații, tulburarea ordinii și liniștii publice ori scandal public, aspect de care inculpații erau conștienți.
În al doilea rând, inculpații sunt cei care, la salcie, au inițiat conflictul, agresând fizic și cu amenințări pe cei din grupul lui B. C.. În acest fel, inculpații au avut reprezentarea faptului că evenimentul poate degenera într-o altercație fizică majoră. Din acest punct de vedere, inculpații nu pot susține că la rândul lor au fost provocați de B. C. și de S. C. la blocul turn, câtă vreme aceștia din urmă aveau un interes legitim de a-și recupera sacii cu zahăr. Mai rezultă că acești saci cu zahăr nu proveneau din furt –în sensul strict al cuvântului –sau în orice caz nu s-a făcut o astfel de dovadă, ci constituiau deșeuri abandonate după descărcarea vagoanelor.
În al treilea rând, cu ocazia altercației de la blocul turn, rezultă că tot grupul inculpaților s-a implicat, în sens larg, în agresarea lui B. și a lui S.; martorul Culișov semnalează un grup care alerga către intersecția cu . semnalează grupul întorcându-se în fugă cu direcția . 6, iar inculpata P. G. relatează că grupul rromilor a aplicat lovituri până când victima nu a mai reacționat . Este evident că din acest grup făcea parte și inculpatul A. C., deoarece nu există nici o explicație coerentă pentru care el să fi rămas în afara acțiunii acestuia, la cca 30 de metri, cum susține. În ce îi privește pe ceilalți doi inculpați, acțiunile lor sunt confirmate nemijlocit în conjunctura tentativei la omor.
Prin urmare, inculpații I. A., I. Menderiș și A. C., cu intenție, au desfășurat activități specifice unui grup violent/amenințător, în public, fiind înarmați cu diferite obiecte vulnerante din care unele produceau zgomote specifice, și contribuind la agresarea a două persoane într-un mod care a atras atenția publicului prin țipete și zgomot specific unei altercații violente, precum și prin intervenția ulterioară a publicului spre a da ajutor victimei și prin intervenția ambulanței și poliției. Toate acestea au produs o neliniște și nesiguranță publică evidentă, confirmată prin declarațiile martorilor dar și ale inculpaților P. G. și E. D., în sensul că cele percepute le-au creat o stare de temere, de nesiguranță, dar și în sensul că locuitorii din zona faptei au luat la cunoștință despre eveniment, l-au comentat și dezavuat. Totodată, evenimentul provocat de inculpați a condus la indignare și îngrijorare publică aflând că există grupuri înarmate care au temeritatea de a ataca oameni pe stradă, cu consecințe grave, inclusiv deces sau primejdie de deces.
Astfel, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice, care constă, printre altele, în ,,fapta persoanei care, în public, prin violențe comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin amenințări ...tulbură ordinea și liniștea publică” . Având în vedere că, potrivit noului Cod penal, această infracțiune are limite de pedeapsă mai mici decât vechea încadrare a faptei –art. 321 alin. 1 Cod penal 1969 –tribunalul va schimba încadrarea juridică aplicând legea mai favorabilă.
Cu privire la infracțiunea de mărturie mincinoasă pentru care s-a extins procesul penal față de inculpatul E. D.:
Tribunalul reține din analiza probelor că în declarația dată în calitate de martor la Tribunalul C. la data de 26 iunie 2013, E. D. a făcut afirmații mincinoase cu privire la locul unde se aflau inculpații I. A. și I. Menderiș în premomentul și momentul căderii la pământ a victimei B. C., a făcut afirmații mincinoase și nu a spus tot ce știe cu privire la persoanele pe care le-a văzut aplicând acesteia lovituri cu obiecte contondente.
E. D. fiind un martor ocular care a identificat autorii infracțiunii, declarația sa fidelă realității era de cea mai mare importanță pentru stabilirea corectă a situației de fapt. De aceea, retractarea din cursul judecății și punerea sub semnul îndoielii a declarației proprii date în cursul urmăririi penale a fost de natură a pune în pericol înfăptuirea justiției într-o cauză penală de gravitate mare.
Cu privire la infracțiunea de mărturie mincinoasă pentru care s-a extins procesul penal față de inculpatul S. C. A.:
Tribunalul reține din analiza probelor că în declarația dată în calitate de martor la Tribunalul C. la data de 26 iunie 2013, S. C. A. a făcut afirmații mincinoase cu privire la atitudinea agresiv-violentă a grupului inculpaților și cu privire la la deținerea de către grupul inculpaților a unor obiecte vulnerante/contondente apte de a servi la atacarea ulterioară a victimei B. C.. De asemenea, S. C. nu a spus tot ce știe despre ceea ce a povestit S. C. că s-ar fi întâmplat la blocul turn, în condițiile în care acesta din urmă a fost prezent acolo și implicat nemijlocit în altercație, deci cunoștea aspectele esențiale privind identitatea persoanelor care l-au lovit pe B. C., iar reproducerea relatării sale de către S. C. era esențială pentru stabilirea situației de fapt, mai ales în condițiile în care S. C. și-a retractat declarațiile inițiale prin care identificase autorii infracțiunii.
Cu privire la infracțiunea de mărturie mincinoasă pentru care s-a extins procesul penal față de inculpata P. G.:
Tribunalul reține din analiza probelor că în declarația dată în calitate de martor la Tribunalul C. la data de 26 iunie 2013, P. G. a făcut afirmații mincinoase prin care a evitat să spună tot ce știe despre evenimentul petrecut în seara de 25 09 2012 pe care l-a perceput prin propriile simțuri de la o distanță mică, și prin care a încercat să-și decredibilizeze propria declarație dată în cursul urmăririi penale (atât olograf cât și consemnată de organul de urmărire penală). Deși este real că inculpata nu a identificat autorii nemijlociți care au provocat căderea la pământ a victimei și care au aplicat efectiv lovituri acesteia, declarația acesteia –în special în contextul în care mai multe alte persoane și-au modificat declarațiile, primejduind aflarea adevărului, aspect despre care inculpata a luat cunoștință –este de natură a contribui în mod determinant la aflarea adevărului, în special prin stabilirea faptului că împotriva victimei s-a folosit un dispozitiv cu electroșocuri, că un întreg grup s-a aflat în jurul victimei și a lovit-o, că grupul a folosit obiecte contondente. Aceste informații, coroborate cu altele din dosar, sunt de natură a conduce la identificarea modului de acțiune, a responsabilității penale-inclusiv pentru infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice, și chiar la identificarea unuia dintre autori –I. A., raportat la faptul că acesta este cel care a deținut bastonul cu electroșocuri.
În ce privește încadrarea juridică a faptelor inculpaților E. D., S. C. și P. G., din punctul de vedere al aplicării legii penale mai favorabile, tribunalul reține că legea aplicabilă este legea veche (Codul penal 1969) pentru următoarele considerente:
-conform legii vechi, infracțiunile sunt încadrabile în art. 260 alin. 1 Cod penal 1969, pedepsite cu închisoare de la 1 la 5 ani; conform legii noi, infracțiunile sunt încadrabile în art. 273 alin. 2 lit d) Cod penal, pedepsite cu închisoare de la 1 la 5 ani. Din acest punct de vedere, nici una din legi nu este mai favorabilă, motiv pentru care se aplică în completare principiul activității legii penale, care stabilește că legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât se află în vigoare. Astfel, atunci când nici una din legi nu este mai favorabilă, se aplică legea care a fost în vigoare la data săvârșirii infracțiunilor.
-spre deosebire de art. 273 Cod penal, care prevede numai o cauză de nepedepsire (identică cu cea din art. 260 Cp 1969) art. 260 Cod penal 1969 prevede în plus și o cauză specială de reducere a pedepsei, atunci când inculpatul și-a retras mărturia după arestarea inculpatului/ pronunțarea unei hotărâri în cauză. Or, în speță, până la pronunțarea prezentei hotărâri, cei trei inculpați nu și-au retras mărturia mincinoasă, putând însă beneficia (numai) de prevederile art. 260 alin. 3 Cod penal dacă și-o retrag în apel.
-în referire la inculpata P. G., circumstanțele personale ale acesteia permit reținerea unei circumstanțe atenuante pe care legea nouă nu o mai prevede.
În ce privește infracțiunea de lovire sau alte violențe reținută în sarcina inculpaților I. A. și I. Menderiș, ca urmare a plîngerii prealabile a persoanei vătămate S. C., tribunalul va constata că această persoană vătămată și-a retras plângerea în cursul judecății, motiv pentru care se va dispune încetarea procesului penal față de cei doi inculpați.
Situația de fapt reținută se dovedește prin probele analizate anterior.
Fapta inculpaților I. A. și I. Menderiș, care împreună cu alte persoane, în seara de 25 septembrie 2012, orele 20,30, au aplicat persoanei vătămate B. C. mai multe lovituri cu obiecte dure tip bâtă și rangă, din care o lovitură puternică în zona temporală dreapta a capului care i-a cauzat o fractură și i-a pus viața în primejdie, și au folosit împotriva acestuia un dispozitiv cu electroșocuri, punându-l în imposibilitate de a se apăra, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor, prev de art. 33 Cod penal –art. 188 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit a) Cod penal.
Fapta inculpaților I. A., I. Menderiș și A. C., care în seara de 25 09 2012 au constituit împreună cu alte persoane un grup înarmat cu obiecte contondente, cuțit și baston/dispozitiv cu electroșocuri, și au atacat în public, pe . C., pe numiții B. C. și S. C., aplicându-le lovituri, proferând injurii și amenințări tip îndemn ,,dă-i cu ranga”, iar pe B. C. lăsându-l inconștient și grav lezionat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice prev de art. 371 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit a) cod penal .
Faptele inculpaților E. D., S. C. A. și P. G. care, în ziua de 26 iunie 2014 au dat declarații mincinoase și nu au spus tot ceea ce știu despre evenimentul din seara de 25 09 2012 orele 20,30 de pe . . C., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă prev de art. 260 alin. 1 Cod penal 1969.
În baza textelor de lege reținute inculpații au fost condamnați, la stabilirea și aplicarea pedepselor instanța ținând seama de dispozițiile referitoare la individualizarea acestora .
În ce privește evaluarea pericolului social concret al infracțiunii de tentativă la omor, precum și al infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice, tribunalul a apreciat că acesta este unul caracteristic acestor tipuri de infracțiuni, ce se circumscrie pericolului social abstract evaluat de legiuitor, întrucât faptele inculpaților au avut acte materiale tipice, din acest punct de vedere pedepsele aplicabile urmând a fi stabilite corespunzător, între limitele speciale prevăzute de lege. Nu mai puțin însă, tentativa la omor a produs consecințe deosebit de negative și permanente asupra sănătății și chiar capacității de înțelegere a persoanei vătămate, motiv pentru care pedeapsa va fi proporțională și cu această stare de fapt.
În ce privește persoana și conduita anterioară a inculpaților I. Menderiș, I. A. și A. C.,, tribunalul a reținut din fișa de cazier judiciar a acestora că I. A. și A. C. nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, în timp ce I. Menderiș se află în stare de recidivă postcondamnatorie în raport cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr 492 din 13 04 2012 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurare, a cărei executare a fost suspendată condiționat, pe o durată de 4 ani, prezentele infracțiuni fiind săvârșite la scurt timp, în interiorul termenului de încercare. În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr 187/2012 și art. 83 Cod penal 1969 se impune revocarea suspendării condiționate și executarea pedepsei de 2 ani închisoare alături de pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta sentință, concomitent cu reținerea stării de recidivă postcondamnatorie .
Cu privire la infracțiunea de tantativă la omor, se impune reținerea pentru inculpații I. Menderiș și I. A. a circumstanței agravante prevăzute de art. 77 lit a) Cod penal, în sensul săvârșirii faptei de 3 sau mai multe persoane, întrucât probele dovedesc faptul că, în afara celor 2 inculpați, au mai participat și alte persoane –neidentificate cu certitudine în prezenta cauză, la lovirea nemijlocită și astfel la punerea victimei în imposibilitate de a se apăra.
De asemenea, cu privire la infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice, rezultă cu certitudine că a fost săvârșită de un grup de mai mult de trei persoane, printre care se află și cei trei inculpați, impunându-se reținerea aceleiași circumstațe agravante legale.
În ce privește pericolul social concret al infracțiunilor de mărturie mincinoasă, tribunalul reține că acesta este unul tipic acestei infracțiuni; cele trei fapte și-au produs consecințele concrete în cauză, prin faptul că instanța a fost nevoită să suplimenteze probele și să extindă procesul penal, cu efectul amânării soluționării cauzei.
Totodată, trebuie reținut că faptele celor trei inculpați au pus în pericol aflarea adevărului într-o cauză gravă, ce privește o infracțiune contra vieții, și în care această infracțiune a produs o consecință dintre cele mai grave, și anume rămânerea victimei cu o infirmitate fizică și psihică permanentă; totuși, cunoscând aceste împrejurări, inculpații au ales să pactizeze cu făptuitorii infracțiunii și să-i sprijine pe aceștia pentru a scăpa de răspunderea penală, în loc să sprijine instanța în aflarea adevărului.
Inculpații E. D., S. C. A. și P. G. au avut pe parcursul judecății mai multe momente procesuale în care puteau reveni asupra declarațiilor mincinoase, inclusiv când li s-a acordat ultimul cuvânt, și cu toate acestea, neforțați de nici o împrejurare, au persistat în menținerea declarațiilor mincinoase. Inculpații nu au invocat în apărare vreo acțiune amenințătoare a inculpaților I. Menderiș și I. A. de natură a le înfrânge voința de a declara adevărul, ci, dimpotrivă, cel puțin în privința lui E. D. și S. C. există probe temeinice că declarațiile din cursul judecății la tribunal se datorează faptului că au acceptat sume de bani pentru a și le modifica.
Inculpații E. D., S. C. A. și P. G. nu sunt cunoscuți cu antecedente penale.
Având în vedere înscrisurile din care rezultă caracterizarea inculpatei P. G., comportamentul bun în societate anterior săvârșirii infracțiunii, constând în angajarea în muncă, continuarea studiilor prin urmarea unei instituții de învățământ superior, tribunalul a spreciat că se poate reține în favoarea acesteia circumstanța judiciară atenuantă prevăzută de art. 74 lit a) cod penal, cu consecința stabilirii unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
Pentru considerentele expuse tribunalul a aplicat pedepse cu închisoarea stabilite între limitele speciale prevăzute de lege, necesare pentru atingerea scopului acestora, iar pentru tentativa la omor și tulburarea ordinii și liniștii publice, ambele încadrate potrivit legii noi mai favorabile, va aplica și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.
Pentru inculpații I. A. și I. Menderiș s-a constatat incidența concursului de infracțiuni, urmând a fi contopite pedepsele și a executa pedeapsa cea mai grea la care se adaugă o treime din cuantumul celeilalte pedepse.
Pentru toți inculpații au fost aplicate pedepsele accesorii privind interzicerea exercitării dreptului de a exercita funcții alese sau numite de demnitate publică.
Tribunalul a apreciat că inculpații sunt nedemni de a exercita anumite drepturi de reprezentare publică sau de autoritate a statului, în raport de natura infracțiunilor comise –infracțiuni cu intenție, din care una contra vieții, -, rezultând că nu au calitățile necesare pentru a putea reprezenta interesele generale ale cetățenilor în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Exercițiul unor asemenea prerogative presupune o moralitate nepătată, responsabilitatea față de propriile fapte și conformare la normele statului de drept, corelativ cu încrederea publicului în reprezentanții autorităților, caracteristici pe care inculpații nu le dețin având în vedere infracțiunile comise.
Tribunalul a apreciat, având în vedere comportamentul procesual total nesincer al tuturor inculpaților, împrejurarea că inculpații I. Menderiș și I. A. au făcut demersuri concrete și eficiente pentru zădărnicirea aflării adevărului prin determinarea unor persoane la mărturie mincinoasă, împrejurarea că prin declarațiile lor inculpații S. C., E. D. și P. G. au pus efectiv în pericol înfăptuirea justiției într-o cauză de o gravitate maximă –având ca obiect infracțiunea de omor, chiar în forma tentativei -că scopul pedepselor, în special cel preventiv, nu poate fi atins decât prin executarea efectivă a acestora.
Acțiunea civilă:
În cauză s-au constituit părți civile împotriva inculpaților I. A., I. Menderiș și A. C. S. C. Județean de Urgență V. și S. C. Județean de Urgență C. precum și B. C.. În privința acestuia din urmă, se constată din actele medicale depuse pe parcursul judecății la Judecătoria C., precum și la tribunal, că acesta se află în imposibilitate de a-și gestiona propriile interese, din cauza consecințelor leziunilor de violență suferite. Ca urmare, acesta s-a constituit parte civilă în cursul judecății la tribunal, după ce i s-a asigurat avocat din oficiu, constituire de parte civilă precizată apoi prin intermediul avocatului ales.
Partea civilă B. C. a beneficiat de intervenție chirurgicală și îngrijiri medicale la S. Județean de Urgență C. și apoi de îngrijiri medicale la S. Judeșțean de Urgență V., aceste entități pubice comunicând instanței situațiile extrase din evidențele lor contabile, din care rezultă cuantumul cheltuielilor publice alocate pentru îngrijirea lui B. C..
Din situația de fapt reținută anterior rezultă că inculpații I. A. și I. Menderiș, prin faptele circumscrise infracțiunii de tentativă la omor, au cauzat părții civile B. C. vătămări grave, fizice și psihice, și de asemenea au cauzat îngrijirile medicale și cheltuielile corespunzătoare pentru spitalizare, medicamente, prestații medicale, etc, efectuate de părțile civile S. C. Județean de Urgență V. și S. C. Județean de Urgență C..
Conform art. 1357 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
Față de situația de fapt reținută, în baza art. 19 și 397 Cod procedură penală, va admite acțiunile civile formulate de părțile civile S. C. Județean de Urgență V. și S. C. Județean de Urgență C. împotriva inculpaților I. Menderiș și I. A. și va obliga pe inculpații I. A. și I. Menderiș, în solidar, să plătească părții civile S. C. Județean de Urgență V. suma de 265,60 lei reprezentând despăgubiri civile iar părții civile S. clinic județean de Urgență C., suma de 8848,37 lei reprezentând despăgubiri civile.
În ce îl privește pe B. C., acesta s-a constituit parte civilă solicitând atât despăgubiri pentru daune materiale constând în esneță în cheltuieli de spitalizare, medicamente, etc, cât și despăgubiri pentru daune morale.
Pe parcursul judecății partea civilă nu a propus dovezi prin care să se stabilească natura și cuantumul cheltuielilor materiale efectuate pentru restabilirea sau menținerea stării de sănătate, deși astfel de dovezi puteau fi produse, cel puțin parțial. În materie civilă, cel ce face o propunere înaintea judecății este obligat să o dovedească, iar, pe de altă parte, în lipsa probelor și susținerilor concrete ale părții civile, inculpații nu au posibilitatea de a se apăra și a demonstra fie netemeinicia acțiunii civile, fie netemeinicia câtimii acesteia.
Pentru considerentele expuse, acțiunea civilă, în partea referitoare la despăgubirile pentru daune materiale, va fi respinsă ca nefondată.
Pe parcursul judecății s-au administrat o . probe prin care se conturează starea actuală de sănătate a părții civile, decurgând din infracțiunea săvârită la 25 09 2012.
Astfel, s-au depus înscrisuri medicale în cursul judecății la judecătorie, s-a efectuat o expertiză medico –legală la prima instanță sesizată, din care rezultă și aspecte privind latura civilă a cauzei, și s-a efectuat o expertiză medico-legală vizând conturarea acțiunii civile, în cursul judecății la tribunal. De asemenea, au fost audiați mai mulți martori care au arătat aspecte esențiale privind starea fizică și psihică a părții civile B. C., precum și situația sa familială –B. M., I. I., C. O., B. D. .
Din ansamblul acestor probe, tribunalul reține în esență că, urmare a fracturii craniene și a leziunii grave suferite pe creier, B. C. nu mai poate comunica cu persoanele din jur, nu le recunoaște –nici măcar pe rudele apropiate, pe copiii săi –nu se poate îngriji sau hrăni singur și cu atât mai puțin nu poate oferi ajtor altora, și în general și-a pierdut în mare parte memoria, rațiunea, orientarea în timp și spațiu, și celelalte elemente care îl definesc pe un om rațional.
Tribunalul a apreciat că toate acestea au cauzat părții civile un prejudiciu nepatrimonial deosebit de important, ce se impune a fi acoperit. În consecință, tribunalul apreciază că se impune acordarea unor despăgubiri bănești care să reflecte echitabil importanța prejudiciilor nepatrimoniale cauzate de inculpați părții civile, însă care să nu se constituie într-o îmbogățire fără justă cauză și nici într-o pedeapsă civilă aplicată inculpaților, în acest sens apreciind la suma de 100.000 euro echivalentul prejudiciului nepatrimonial provocat de cei doi inculpați, cererea părții civile urmând a fi admisă astfel în parte .
În ce privește acțiunile civile îndreptate împotriva inculpatului A. C., acestea au fost respinse ca nefondate, întrucât acest inculpat nu a participat la fapte prin care să se fi produs prejudicii patrimoniale sau nepatrimoniale, după caz, celor trei părți civile. Infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii ublice pentru care va fi condamnat acest inculpat nu este de naturtă a produce prin ea însăși prejudicii persoanelor, ci doar o stare de pericol pentru public în general .
Față de inculpații E. D., S. C. A. și P. G. nu s-au exercitat acțiuni civile.
Împotriva sentinței penale nr. 441/12.08.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ au declarat apel P. de pe lângă Tribunalul C., inculpații I. Menderiș, I. A., A. C., S. C. A., E. D., P. G. și partea civilă B. C..
P. de pe lângă Tribunalul C. a criticat greșita achitare a inculpatului A. C., susținând că sunt suficiente probe pentru a se dispune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor sau, cel puțin, pentru complicitate la tentativă de omor.
Partea civilă B. C. a criticat greșita achitare a inculpatului A. C., întocmai ca și procurorul, precum și greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților I. Menderiș și I. A., solicitând majorarea acestora.
Inculpatul S. C. A. a solicitat pronunțarea unei soluții de achitare, întrucât nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă; în subsidiar a solicitat reducerea pedepsie aplicate.
Inculpatul E. D. a solicitat să se rețină că Noul Cod penal reprezintă legea penală mai favorabilă; a mai criticat individualizarea pedepsei și a modalității de executare, solicitând reducerea pedepsei și suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.
Inculpata P. G. a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 260 alin. 3 Cod penal din 1968, reducerea pedepsei și suspendarea condiționată a executării acesteia.
Inculpatul A. C. a solicitat reducerea pedepsei și stabilirea unei modalități neprivative de libertate pentru executarea pedepsei.
Inculpatul I. Menderiș a solicitat pronunțarea unei soluții de achitare, în temeiul art. 16 lit. c Cod procedură penală, susținând că nu a lovit victima, întrucât se afla în alt loc; în subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de încăierare.
Inculpatul I. A. a solicitat pronunțarea unei soluții de achitare, în temeiul art. 16 lit. c Cod procedură penală, susținând că nu a lovit victima; a criticat reținerea dispozițiilor art. 77 lit. a Cod penal, deoarece doar doi autori au fost identificați și condamnați; în subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei.
Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelanți, precum și din oficiu, conform art. 420 C. Pr. P.., curtea constată următoarele:
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpaților, urmare analizei detaliate a mijloacelor de probă administrate în cauză, procedând la înlăturarea motivată a mijloacelor de probă care susțineau varianta inculpaților I. Menderiș și I. A., în sensul că aceștia nu au agresat victima B. C..
De asemenea, este întemeiată aprecierea primei instanțe că inculpatul A. C. nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, întrucât probele administrate nu confirmă participarea acestui inculpat la agresarea victimei B. C., nici măcar sub forma complicității morale.
Cu privire la inculpații I. Menderiș și I. A. curtea constată că din probele administrate rezultă că în data de 25.09.2012, în jurul orei 20,30, au aplicat persoanei vătămate B. C. mai multe lovituri cu obiecte dure tip bâtă și rangă, din care o lovitură puternică în zona temporală dreapta a capului care i-a cauzat o fractură și i-a pus viața în primejdie.
Inculpatul I. Menderiș susține că nu se afla la locul incidentului în momentul în care persoana vătămată a fost lovită, însă se constată administrate probe care dovedesc cu certitudine că inculpatul nu numai că s-a aflat la locul incidentului, dar a și lovit victima împreună cu inculpatul I. A. și alte persoane rămase neidentificate.
Astfel, în data de 25.09.2012, persoana vătămată B. C. împreună cu S. C. s-au hotărât să se deplaseze în incinta Portului C. pentru a sustarge bunuri ce puteau fi valorificate, iar după ce au ajuns în zona portului și au încărcat 5 saci cu zahăr, persoana vătămată B. C. i-a apelat telefonic pe martorii S. C. A. și C. C. și le-a solicitat ajutorul la transportarea sacilor cu deșeuri de zahăr brun, colectate din vagoanele CFR. Martorii S. C. A. și C. C. au coborât la gardul portului, în scopul de a ajuta la transportul sacilor, ce erau lăsați lângă gard, în incinta portului. Zona este denumită ,,la salcie”, însă în același loc a venit un grup format din aporoximativ 10-12 persoane, din care făceau parte inculpații I. Menderiș, I. A. și A. C., care sub amenințarea exercitării unor violențe fizice le-au luat sacii cu zahăr, persoana vătămată B. C. fiind chiar lovită ușor.
Acest incident derulat în zona „ la salcie” este important, întrucât a stat la baza conflictului ulterior, în cursul căruia persoana vătămată B. C. a fost grav vătămată, dar relevă și intențiile inculpaților, din perspectiva infracțiunii de tentativă de omor.
Inculpatul I. Menderiș este plasat la locul incidentului din zona „la salcie” de martorii E. D., S. C. A. și C. C., persoana vătămată S. C., inculpatul A. C., în declarațiile date în cursul urmăririi penale,
După aproximativ 15 minute a avut loc un al doilea incident pe . P. 6, în apropierea barului Calistos, amplasat la parterul blocului turn FA 14, aproximativ la intersecția cu . din care făceau parte B. C. și S. C., pe de o parte, respectiv grupul din care făceau parte inculpații I. Menderiș, I. A. și A. C., pe de altă parte.
Modul în care s-a derulat incidentul este descris cel mai fidel, în declarațiile date în cursul urmăririi penale, de persoana vătămată S. C. și martorul E. D., la care se adaugă și declarațiile date de martorii Culișov V., I. M. A. și P. V. inculpata P. G., în declarația dată în calitate de martor, cu mențiunea că aceștia nu au surprins detalii care să permită identificarea participanților.
Persoana vătămată S. C. a revenit asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale, însă prima instanță corect a înlăturat declarațiile date în cursul cercetării judecătorești, fiind evident că revenirea a fost determinată de coruperea persoanei vătămate S. C., astfel cum rezultă din înregistrările puse la dispoziție de martorul B. M. ,dar și din numeroasele neconcordanțe reliefate de declarația sa din faza de judecată.
Inculpata P. G. și-a schimbat declarațiile în cursul judecății, însă în apel a declarat că își retrage declarația dată în primă instanță în calitate de martor, întrucât nu a declarat adevărul, menținându-și declarația dată în cursul urmăririi penale. Modificarea poziției procesuale a inculpatei P. G., survenită în apel, vine să susțină aprecierile primei instanțe, în sensul că declarațiile din cursul judecății, prin care au fost modificate declarațiile date în cursul urmăririi penale, sunt nereale, cel mai probabil din cauza intervențiilor inculpaților, care direct sau indirect au influențat martorii, dar și pe persoana vătămată S. C..
Cu privire la incidentul pe . probabil cauzat de reîntâlnirea celor două grupuri și încercarea persoanei vătămate B. C. de a reintra în posesia sacilor cu zahăr, persoana vătămată S. C. a declart în cursul urmăririi penale, în cuprinsul mai multor declarații date în zile diferite,
S. C. a declarat că au fost atacați de mai multe persoane de etnie rromă, printre care i-a recunoscut pe inculpații I. Menderiș, I. A., care i-au lovit cu obiecte contondente, iar B. C. a fost lovit în cap cu o bâtă și o rangă de cei doi inculpați, iar ulterior au aplicat lovituri și alte persoane. Acest conținut al declarației a fost consemnat și în procesul verbal de sesizare încheiat la 25.09.2012. În cuprinsul recunoașterii din grup din data de 04.10.2012 S. C. l-a indicat pe I. Menderiș ca fiind una din persoanele care l-au lovit cu o rangă sau bâtă pe B. C., iar pe I. A. ca fiind una dintre persoanele care l-au lovit cu o rangă sau par peste cap și corp pe B. C., după ce l-a agresat cu un aparat cu electroșocuri. Martorii asistenți L. N. și P. M. confirmă că S. C. i-a indicat din grup pe cei doi inculpați, precum și pe o a treia persoană Izet Ergivan, aspect relevat și de fotografiile judiciare efectuate.
În aceste condiții, când pe parcursul mai multor zile S. C. i-a indicat pe inculpații I. Menderiș și I. A. ca fiind agresorii persoanei vătămate B. C., declarațiile din cursul judecății, când a susținut că era beat și drogat atunci când a dat respectivele declarații sunt evident nesincere, coroborat și cu datele rezultate din înregistrările din mediul ambiental ce confirmă coruperea acestuia, ca și a unora dintre martori.
Inculpatul E. D., în declarațiile date în calitate de martor în cursul urmăririi penale și la Judecătoria C., confirmă că inculpații I. Menderiș și I. A. l-au lovit pe B. C.. În cursul urmăririi penale declară că a văzut cum B. C. a fost lovit în cap cu un obiect contondent tip bâtă sau rangă de inculpatul I. A., precum și cu o rangă striată de către inculpatul I. Menderiș, zis ,,P.”, după care grupul rromilor a fugit. La recunoașterea din fotografii inculpatul E. D. a indicat 6 persoane despre care arată că i-au agresat fizic pe B. C. și S. C., și anume: Izet Ergivan, I. Ș., A. E., A. C., I. Menderiș, I. A.. În declarația dată la Judecătoria C. declară că i-a văzut pe I. A. și I. Menderiș lovindu-l pe B. C. cu un obiect contondent în cap, acesta rămânând căzut la pământ.
Inculpatul S. C. A. a declarat, în calitate de martor, că după incident s-a întâlnit cu S. C. care țipa, prezenta sânge în jurul gurii și care a povestit că l-au bătut ,,țiganii”, printre care erau inculpații I. Menderiș și I. A., iar pe B. C. l-a luat ambulanța. Deși acesta nu a observat incidentul de pe . sa prezintă relevanță, întrucât la scurt timp după incident s-a întâlnit cu unul dintre cei implicați și de la acre a aflat despre prezența inculpaților, infirmându-se încă o dată apărarea inculpatului I. Menderiș.
Curtea reține aceleași motive ca și prima instanță pentru înlăturarea declarațiilor date în cursul judecății de inculpații E. D., S. C. A., martorul S. C., dar și a declarațiilor martorilor O. A. E. și C. M..
Martorii O. A. E. și C. M. susțin că au fost sunați de B. C. pentru a veni în ajutorul lui, s-au deplasat la locul incidentului și s-ai implicat în conflict. Declarațiile celor doi nu sunt credibile, în condițiile în care conflictul a avut o durată scurtă, de aproximativ 3 minute, ceea ce nu le permitea martorilor O. A. E. și C. M. să vină din altă zona a mun. C., respectiv zona cartier km 4-5 la locul incidentului, înainte ca acesta să se finalizeze. La aceasta se adaugă și contradicțiile subliniate de prima instanță, care arată lipsa de credibilitate a celor doi martori.
Având în vedere declarațiile date inițial de E. D., S. C. A., S. C., curtea constată că prima instanță a apreciat întemeiat că inculpații I. Menderiș și I. A. au fost prezenți la locul incidentului, pe . parte la exercitarea violențelor, fiind persoanele care au aplicat lovituri persoanei vătămate B. C., în zona capului, prin folosirea de corpuri dure.
Actele medico-legale efectuate în cauză, ale căror concluzii au fost expuse pe larg de prima instanță, confirmă ipoteza exercitării unei agresiunii asupra persoanei vătămate B. C., fiind exclusă producerea leziunilor doar prin cădere. S-a concluzionat că ansamblul leziunilor traumatice constatate pledează, cel mai probabil, pentru varianta producerii acestora prin mecanism mixt de lovire activă și pasivă (cădere) în condițiile unei heteropropulsii cu impact la nivelul regiunii parieto-occipitale drepte asociată cu lovire activă cu mijloace și obiecte contondente la nivelul toracelui superior, fără a se putea exclude în totalitate varianta producerii leziunilor numai prin lovire activă multiplă cu obiecte și mijloace contondente; leziunile cranio-cerebrale de pe partea dreaptă se puteau produce, cel mai probabil, prin cădere și lovire de suprafață dură cu arie de contact mare, amploarea leziunilor pledând pentru o heteropropulsie sau o cădere de la o înălțime de 1-2 metri, fără a se putea exclude producerea lor prin lovire activă cu obiecte contondente de tipul unui corp dur cu suprafața de contact mare sau rotunjită, aplicat la nivelul regiunii parieto-occipitale pe dreapta.
Persoana vătămată B. C. nu s-a aflat la o înălțime de 1-2 metri, pentru ca leziunile cranio-cerebrale de pe partea dreaptă să se producă prin cădere și lovire de suprafață dură cu arie de contact mare, astfel că este exclus acest mecanism de producere a leziunilor, rămânând cel prin lovire activă cu obiecte contondente de tipul unui corp dur cu suprafața de contact mare sau rotunjită, aplicat la nivelul regiunii parieto-occipitale pe dreapta, confirmat și de primele declarații date în cursul urmăririi penale. În raport de concluziile actelor medico legale, corect a stabilit prima instanță că leziunile de pe partea dreaptă au fost produse prin lovire activă cu corpuri dure cu suprafață mare și rotunjită, iar cele de pe partea stângă au fost produse prin lovire de corpuri dure, ca efect de contralovitură pentru traumatismul de la nivelul regiunii parieto-occipitale dreapta, respectiv B. C. s-a lovit de sol în cădere pe partea stângă sau, fiind deja căzut cu capul orientat pe partea stângă pe sol, i-a fost aplicată o lovitură pe partea dreaptă care i-a comprimat capul și astfel s-au produs leziunile pe partea stângă. Lipsa mărcii traumatice pe partea stângă conduce la o concluzia că leziunile punctiforme și hemoragia subarahnoidiană s-au produs ca urmare a unei loviri pasive, iar leziunea gravă de pe partea dreaptă a capului s-a produs prin lovire activă cu corp dur rotunjit, respectiv o bâtă sau rangă, care a cauzat . ce a trebuit operată, precum și leziunile din partea stângă a capului, prin presare determinată de forța loviturii.
Așadar, nu se confirmă apărările inculpatului I. Menderiș, care a susținut că leziunile cauzate persoanei vătămate au fost produse prin cădere ori că nu se afla la locul incidentului.
Inculpatul I. A. a recunoscut că s-a aflat la locul incidentului, dar susține că nu s-a aflat lângă persoana vătămată B. C. și nu a lovit-o.
Astfel cum am arătat mai sus, mijloacele de probă care exprimă adevărul sunt cele administrate în faza de urmărire penală, care atestă exercitarea agresiunii fizice de inculpatul I. A. împreună cu inculpatul I. Menderiș. Probele administarte confirmă că inculpații I. A. și I. Menderiș s-au aflat pe . și ora conflictului, aveau motivația lovirii persoanei vătămate, iar martorii S. C. și E. D. confirmă repetat în cursul urmăririi penale că ambii inculpați au aplicat lovituri persoanei vătămate B. C..
Martorii O. A. E. și C. M., care au susținut că l-au lovit pe I. A., care astfel nu putea să-l lovească pe B. C., au fost corect înlăturate de prima instanță, fiind indicate contradicțiile și neconcordanțe din declarațiile martorilor, ce indică nesinceritatea martorilor și dorința de a crea o situația juridică favorabilă inculpaților I. Menderiș și I. A..
Conform înregistrărilor audio/video depuse, inculpatul S. C. A. a primit suma de 1000 lei de la inculpați pentru a da declarații mincinoase, S. C. a primit aproximativ 1000 euro pentru a declara mincinos în cauză, totodată s-a încercat să se ofere bani și martorei S. M., care însă a refuzat.
Aceste aspecte relevă caracterul fraudulos al declarațiilor din faza de judecată, care nu pot fi avute în vedere pentru stabilirea stării de fapt și a vinovăției inculpaților, întrucât sunt urmarea acțiunilor de corupere ale inculpaților I. Menderiș și I. A., întemeiat fiind avute în vedere declarațiile din faza de urmărire penală, date la scurt timp după săvârșirea faptei, în afara unor influențe exercitate de inculpați asupra persoanelor audiate.
Înregistrărilor audio/video sunt legale, dat fiind că aparțin martorului B. M. și privesc convorbiri purtate de acesta, iar potrivit art. 139 alin. 3 Cod procedură penală înregistrările efectuate de părți sau de alte persoane constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terții. În cauză ne aflăm în ipoteza unor înregistrările efectuate de altă persoană - B. M., care privesc convorbiri sau comunicări pe care acesta le-au purtat, astfel că nu se identifică elemente de nelegalitate care să justifice înlăturarea mijlocului de probă.
În consecință, se constată că starea de fapt este corect stabilită și reflectă vinovăția inculpaților I. Menderiș și I. A. în săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor.
De asemenea, prima instanță a stabilit corect încadrarea juridică a faptei de tentativă de omor. Nu se poate dispune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de încăierare prev. de art. 198 alin. 1,2 Cod penal, întrucât în cauză a fost stabilită identitatea autorilor agresiunii fizice exercitate împotriva persoanei vătămate B. C.. În cauză a existat un conflict între două grupări rivale, cu mențiunea că grupul inculpaților era mult mai numeros decât cel al persoanei vătămate B. C., însă s-a reușit identificarea autorilor agresiunii, ceea ce exclude reținerea variantei agravate a infracțiunii de încăierare prev. de art. 198 alin. 1,2 Cod penal. Numai în măsura în care nu se cunoaște care dintre participanți a cauzat vătămarea corporală se poate reține incidența art. 198 alin. 1,2 Cod penal, ceea ce nu este cazul în speță.
Circumstanța agravantă prev. de art. 77 lit. a Cod penal este aplicabilă, întrucât la agresarea persoanei vătămate B. C. au participat cel puțin trei persoane. Reținerea circumstanței agravante prev. de art. 77 lit. a Cod penal nu este condiționată de identificarea tuturor autorilor, fiind necesar doar să se stabilească participarea concomitentă a cel puțin trei persoane, condiția realizată în cauză. De altfel, E. D. și S. C. indică un număr mai mare de persoane care au agresat persoana vătămată, menționând niște porecle, iar la recunoașterea din fotografii sunt precizate și nume, ceea ce arată că într-adevăr au fost mai mulți participanți, iar nu doar inculpații I. Menderiș și I. A.. În cazul infracțiunii prev. de art. 371 Cod penal chiar s-a dispus condamnarea a trei persoane, fiind evidentă incidența art. 77 lit. a Cod penal.
D. urmare, se constată că inculpații I. Menderiș și I. A. se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor prev de art. 33 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal și de tulburare a ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal.
Curtea constată că individualizarea pedepselor aplicate inculpaților I. Menderiș și I. A. respectă criteriile generale prev. de art. 74 Cod penal, prima instanță evaluând corespunzător gradul de pericol social al faptelor comise și periculozitatea inculpaților.
La individualizarea pedepsei trebuie să se țină seama de criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 Cod penal, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 254/2013 scopul executării pedepselor și a măsurilor educative privative de libertate este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni; prin executarea pedepselor și a măsurilor educative privative de libertate se urmărește formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept, față de regulile de conviețuire socială și față de muncă, în vederea reintegrării în societate a deținuților sau persoanelor internate.
Infracțiunea de tentativă de omor prev. de art. 33 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal este pedepsită cu închisoarea de la 5 la 10 ani, iar prima instanță a stabilit pedepsei de câte 8 ani închisoare pentru fiecare dintre inculpați . În cazul infracțiunii prev. de art. 371 Cod penal, pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă, au fost aplicate pedepsie de câte 1 an închisoare.
Se constată că prima instanță a optat pentru pedepse orientate către limita superioară, justificat de gravitatea crescută a infracțiunilor comise și conduita procesuală nesinceră a inculpaților, care au influențat și alte persoane audiate în cauză, pentru a da declarații nesincere.
Faptele comise de inculpații I. Menderiș și I. A. prezintă un grad ridicat de pericol social, luând în considerare modul în care au fost săvârșite faptele (de mai multe persoane împreună, în loc public, prin folosirea de obiecte contondente ), pe fondul unei dispute pentru asigurarea supremației în activitatea ilicită de obținere de bunuri din Portul C., forma de vinovăție - intenție indirectă, urmarea gravă produsă - leziunile cranio-cerebrale au pus în primejdie viața victimei, care a rămas cu infirmitate fizică permanentă prin pierdere de substanță osoasă și a necesitat 75-80 de zile de îngrijiri medicale, fiind încadrat în grad de handicap, datele personale ale inculpaților, conduita procesuală nesinceră.
Inculpații I. Menderiș și I. A. nu au ocupație, nu au studii - I. A. sau au studii reduse - I. Menderiș, se constată că au ca preocupări desfășurarea de activități ilicite, obținând bunuri din Portul C., de reglă prin sustragerea acestora, inculpatul I. Menderiș este recidivist condamnatoriu, iar inculpatului I. A. i s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ.
Luând în considerare toate aceste elemente privind natura faptelor comise și gravitatea acestora, conduita procesuală și datele personale, curtea constată că pedepsele aplicate de prima instanță inculpaților I. Menderiș și I. A. se impun menținute, pentru a asigura un tratament sancționatoriu corespunzător gravității infracțiunii și persoanei inculpaților, dar și realizarea scopului pedepselor - prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
În consecință, nu este întemeiată solicitarea părții civile B. C. de majorarea a pedepselor, în condițiile în care acestea sunt îndreptate către limita superioară, după cum nu este oportună nici reducerea pedepselor, în considerarea gradului ridicat de pericol social, așa cum au solicitat inculpații.
Cu privire la inculpatul A. C., curtea constată că în mod corect prima instanță a dispus achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor.
În actul de sesizare a instanței se reține că inculpatul A. C., împreună cu inculpații I. Menderiș, I. A., dar și alte persoane rămase neidentificate, a agresat persoana vătămată B. Codtică, însă această acuzație nu este susținută de mijloacele de probă administrate în cauză, nici măcar mijloacele de probă administrate în faza de urmărire nesusținând această ipoteză.
Inculpatul A. C., împreună cu alte persoane, printre care și inculpații I. Menderiș, I. A., compuneau grupul de persoane care au atacat grupul de persoane din care făcea parte persoana vătămată, în zona „la salcie”, ocazie cu care, prin amenințare sau violențe, au luat sacii cu zahăr de la grupul persoanei vătămate. În această prima parte a conflictului, nu este clar stabilit modul în care au fost exercitate violențele, însă inculpatul S. C. A. a declart că o altă persoană decât inculpații I. Menderiș, I. A., A. C. l-a amenințat cu un cuțit, însă este cert că grupul inculpaților era înarmat cu diverse corpuri dure. În acele împrejurări grupul inculpaților a acționat un baston cu electroșocuri, demonstrativ, în scop de intimidare și de a determina ca grupul persoanei vătămate să abandoneze sacii cu zahăr.
După aproximativ 15 minute după incidentul din valea portului, astfel cum rezultă din declarațiile inculpaților I. A., A. C., ale numiților S. C. și E. D., a avut loc al doilea conflict între, pe de o parte, B. C. și S. C., și, pe de altă parte, grupul din care făceau parte inculpații I. A., I. Menderiș și A. C..
Inculpatul A. C. a fost prezent atât la primul incident, cât și la al doilea incident, cum personal declară, însă nu există nicio declarație care să indice poziția sa la locul incidentul și nici acțiunile concrete pe carte le-a desfășurat, după cum nicio persoană nu susține că ar fi lovit persoana vătămată B. C. ori cel puțin că s-ar fi aflat în apropierea victimei când a fost lovită de inculpații I. Menderiș și I. A., o astfel de apreciere având caracterul unei simple presupuneri.
Analizând declarațiile date în faza de urmărire penală, dar chiar și cele din faza de judecată, doar din declarația inculpatului A. C. rezultă că acesta era prezent, dar el susține că se afla mai departe de inculpații I. Menderiș și I. A.. Indirect, inculpatul I. A. confirmă prezența inculpatului A. C., deoarece susține că acesta l-a transportat la domiciliu, fiind rănit în incident.
Nicio altă persoană nu îl indică pe inculpatul A. C. și nu îi descrie acțiunile, de regulă declarațiile făcând referire la un grup mai mare de persoane, de 8 - 10 persoane ori 10-12 persoane care erau înarmate cu diferite obiecte și care au tulburat ordinea și liniștea publică prin manifestările lor ( țipete, strigăte, agresiuni fizice ), ceea ce a atras atenție locatarilor din zonă, dar le-a inspirat și un sentiment de teamă.
În procesul verbal întocmit de organele de poliție la data de 25.09.2012, la ora 23.04, ajunse la intersecția dintre . . apel la serviciul de urgență, se consemnează identificarea lui S. C., care prezenta urme de lovituri și care a declarat că a fost lovit de mai mulți rromi pe . dintre agresori îi cheamă „Airedin” și „Bole”, în realitate fiind vorba de inculpații I. Menderiș și I. A.; a mai declarat că a fost prezent când B. C. a fost lovit cu „parul în cap”. Aceasta reprezintă prima declarație cu privire la identitatea agresorilor, dată la câteva ore după incident.
În declarația dată de S. C. la data de 26.09.2012 arată că i-a recunoscut pe numiții Airedin, Cole, E., Patai, iar despre agresarea persoanei vătămate B. C. declară că a fost lovit cu o bâtă de Airedin, apoi l-au lovit și ceilalți, fără a-i nominaliza. În datele de 27.09.2012 și 19.10.2012 S. C. declară aceleași împrejurări, dar adaugă faptul că B. C. a fost lovit cu o bâtă și o rangă de Airedin ( I. A. ) și Cole ( I. Menderiș ).
S. C. a efectuat o recunoaștere din grup, pentru a-i indica pe cei care au exercitat violențe asupra sa și asupra lui B. C., ocazie cu care i-a recunoscut pe inculpații I. Menderiș și I. A., precum și pe numitul Izet Ergivan. Inculpatul A. C., deși a făcut parte din grupul persoanelor prezentate spre recunoaștere, nu a fost recunoscut de S. C..
Inculpatul S. C. A. a efectuat o recunoaștere din fotografii în care i-a indicat pe inculpații I. Menderiș și I. A. ca fiind persoanele care i-au lovit pe S. C. și B. C..
Trebuie precizat însă că inculpatul S. C. A. nu a fost prezent la incidentul de pe . nu îi putea vedea personal pe participanți, recunoașterea efectuată trebuind corelată cu declarația dată de S. C. A. în care precizează că S. C. i-a spus cine au fost autorii agresiunii. Astfel, recunoașterea din fotografii trebuie interpretată în sensul că S. C. A. a indicat drept autori ai agresiunii persoanele care îi fuseseră anterior menționate de S. C., declarația sa fiind una indirectă. Inculpatul A. C., deși a făcut parte din grupul persoanelor prezentate spre recunoaștere din fotografii, nu a fost recunoscut de S. C. A..
Inculpatul E. D. a efectuat o recunoaștere din fotografii în care i-a indicat pe inculpații I. Menderiș, I. A., A. C. și pe numiții Izet Ergivan, I. Șucuru, A. E., ca fiind persoanele care i-au lovit pe S. C. și B. C..
Rezultatul recunoașterii din fotografii, efectuate de inculpatul E. D., contrazice declarația sa din cursul urmăririi penale, în care precizează că în incidentul pe de . a fost lovit doar de inculpații I. Menderiș și I. A..
Aparenta contradicție poate fi lămurită la o examinare atentă a întregii declarații dată în calitate de martor de E. D. în cursul urmăririi penale.
E. D. declară că în zona „ la sălcii”, pe valea portului, un grup de 12-13 persoane i-a agresat pe B. C., S. C. A. și numitul C.. Din acest grup de agresori făceau parte inculpații I. Menderiș, I. A., precum și numiții Patai, M., E., I. Serhan, Selciuc, precum și alte persoane pe care le-ar putea recunoaște. În continuare, relativ la a doua aparte a conflictului, pe . declară că B. C. a fost lovit de inculpații I. Menderiș și I. A., fără a face referire la implicarea altor persoane.
În procesul verbal de recunoaștere din fotografii se menționează că inculpatului E. D. i s-a cerut „să privească cu atenție fotografiile și să arate dacă recunoaște printre ele persoanele care în data de 25.09.2012 i-au agresat fizic pe numiții B. C. și S. C.”. Solicitarea adresată inculpatului nu diferențiază cele două părți ale incidentului, participanții la fiecare dintre cele două incidente, astfel că nu se poate stabili dacă referirea inculpatului E. D. la identitatea participanților vizează prima parte a incidentului, a doua parte sau ambele părți ale incidentului, de aceea trebuie corelată recunoașterea din fotografii cu declarația dată în cursul urmăririi penale, rezultând că referirea la numiții „Patai, M., E., I. Serhan, Selciuc, precum și alte persoane pe care le-ar putea recunoaște” privește prima parte a incidentului, astfel cum rezultă din declarația sa, în timp ce pentru partea a doua a incidentului, în care a fost vătămată grav persoana vătămată B. C., sunt indicați exclusiv inculpații I. Menderiș și I. A..
În consecință, curtea reține că mențiunea din procesul verbal de recunoaștere din fotografii nu semnifică faptul că E. D. îl indică pe inculpatul A. C. ca agresor al persoanei vătămate B. C., în incidentul de pe .> De altfel, procurorul a dispus trimiterea în judecată pentru fapta de lovire a persoanei vătămate B. C. doar a inculpatului A. C., alături de inculpații I. Menderiș, I. A., deși, dacă s-ar fi apreciat ca autori ai agresiunii din a doua parte a incidentului toate persoanele indicate de E. D. în procesul verbal de recunoaștere din fotografii, ar fi trebuit trimiși în judecată și numiții Izet Ergivan, I. Șucuru, A. E., dar nici procurorul nu a făcut această apreciere. S-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. C. pentru fapta de lovire a persoanei vătămate B. C., fără a se putea identifica de curte motivele pentru care procurorul a făcut această distincție.
D. urmare, curtea reține că nici măcar afirmațiile inculpatului E. D., din cuprinsul procesului verbal de recunoaștere din fotografii nu susțin ipoteza că inculpatul A. C. a agresat fizic pe B. C., în incidentul de pe . puțin că era în imediat apropiere a inculpaților I. Menderiș și I. A..
Inculpatul E. D. a indicat că grupul era format din 12-13 persoane, S. C. A. a indicat în jur de 10 persoane, referindu-se la persoanele prezenta pe valea portului, în prima parte a incidentului. Cu privire la partea a doua a incidentului, inculpata P. G. a indicat 8-10 persoane care au agresat pe B. C., în timp ce martorul Culisov V. indică un grup de 10 - 12 persoane care alergau pe stradă.
D. declarația inculpatei P. G. indică numărul agresorilor persoanei vătămate B. C. ( în jur de 8 - 10 persoane ), însă numărul total al persoanelor care compuneau grupul inculpaților era mai numeros, concluzie ce rezultă din declarațiile date de E. D., S. C. A. și Culisov V., ceea ce creează un dubiu serios că toți cei care compuneau grupul agresor al inculpaților au și exercitat agresiuni fizice asupra lui B. C. ori că se aflau în imediata apropiere a inculpaților I. Menderiș și I. A., când aceștia în loveau pe B. C., pentru a considera că cel puțin au oferit un sprijin moral inculpaților I. Menderiș și I. A..
Oricum, este puțin credibil ca un grup de 8 - 10 persoane să fi lovit efectiv pe B. C., așa cum ar lăsa să se înțeleagă declarația inculpatei P. G., dată în calitate de martor în cursul urmăririi penale. Incidentul a avut o durată scurtă, în jur de 3 minute, așa încât apare ca puțin credibil ca toate cele 8 - 10 persoane să fi putut lovi pe B. C., cel mai posibil fiind ca doar o parte să fi apucat să lovească, în timp ce restul să fi asistat din imediata apropiere, dar fără să se poate stabili cu certitudine aceste împrejurări, după cum nu se poate stabili că inculpatul A. C. făcea parte din grupul de 8 - 10 persoane la care face referire P. G.. Există posibilitatea ca inculpatul A. C., deși prezent la fața locului, să nu fi fost în grupul de 8 - 10 persoane, ci la o oarecare depărtare, așa cum declară, ceea ce nu îl exclude însă din grupul privit în ansamblu, care s-a dedat la manifestări prin care a fost tulburată ordine ași liniștea publică.
Împrejurarea că inculpatul nu a fost în imediata apropiere a persoanei vătămate B. C., atunci când a fost lovită, nu exclude prezența inculpatului în zona mai extinsă a conflictului, acest aspect fiind relevant din perspectiva stabilirii nevinovăției sale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor, dar nu este înlăturată răspunderea sa penală pentru actele ce au concurat la tulburarea ordinii și liniștii publice, urmare care nu a fost determinată doar de agresarea persoanei vătămate B. C., ci de un ansamblu de manifestări ale membrilor grupului.
Declarațiile mai sus menționate confirmă că în cursul incidentului de pe . membrii grupului inculpaților au acționat compact, în condițiile în care grupul avea în componența 12-13 persoane, iar cei care loveau sau se aflau lângă agresorii lui B. C. erau în jur de 8-10 persoane, deci nu toți membrii grupului. Chiar dacă s-ar considera relative aprecierile privind numărul persoanelor, având în vedere rapiditatea derulării incidentului, aspectul este de natură să inducă cel puțin un dubiu asupra implicării tuturor persoanelor în agresarea persoanei vătămate B. C., care trebuie să îi profite inculpatului A. C., astfel că nu se poate afirma că grupul agresorilor a fost compact și din ele făcea parte A. C..
Persoana vătămată B. C. a prezentat un număr mare de leziuni, însă acestea puteau fi produse de un număr mai redus de agresori, fără a fi necesară implicarea întregului grup, de aceea numărul leziunilor nu poate oferi indicii privind numărul și identitatea agresorilor, cu atât mai puțin în ceea ce privește pe cei care ar fi acordat un ajutor sub forma complicității.
Semnificative sunt declarațiile martorului S. C., care în faza de urmărire penală, atunci când a declarat adevărul, îi indică drept agresori doar pe inculpații I. Menderiș și I. A., după cum și E. D. declară în același sens, declarații care în mod direct îl exclud pe inculpatul A. C. din cercul agresorilor persoanei vătămate B. C..
Semnificativ este și rezultatul recunoașterii din grup efectuată de S. C., care nu l-a indicat pe inculpatul A. C. ca fiind prezent la agresarea lui B. C., deși se afla lângă B. C.. În măsura în care inculpatul A. C. s-ar fi aflat cel puțin în imediata apropiere a persoanei vătămate B. C., S. C. ar fi trebuit să-l recunoască, de unde rezultă că inculpatul A. C. nu era imediat lângă inculpații I. Menderiș și I. A., în caz contrar ar fi fost recunoscut de S. C.. Astfel, nu numai că inculpatul A. C. nu a aplicat lovituri persoanei vătămăte B. C., dar nici măcar nu se poate aprecia pe bază de probe că era în imediat apropiere a victimei, concluzie ce este susținută de rezultatul recunoașterii din grup efectuată de S. C.,dar și de lipsa altor indicii obiective în sens contrar .
Având în vedere aceste considerente, dar și cele reținute de prima instanță, curtea apreciază că nu există probe care să susțină participarea inculpatului A. C. la agresarea victimei B. C., în cursul incidentului de pe . nu sunt date care să susține cel puțin forma de participație a complicității morale.
Potrivit art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, „condamnarea se pronunță dacă instanță constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat”.
Pentru a se putea ajunge la concluzia condamnării, legea prevede ca probele administrate să fie în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție instituită în favoarea persoanei și să nu lase nici un dubiu cu privire la autorul faptei și vinovăția acestuia.
Nevinovăția este prezumată, inculpatul nefiind dator să-și probeze nevinovăția atâta timp cât nu s-a dovedit în contra sa, acest principiu regăsindu-se înscris în art. 11 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 14.2 din Pactul Internațional asupra Drepturilor Civile și Politice și art. 23 din Constituția României.
În Codul de procedură penală, prezumția de nevinovăție este înscrisă între regulile de bază ale procesului penal, în art. 4 statuându-se că „orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă”.
Prin adoptarea prezumției de nevinovăție ca principiu de bază, distinct de celelalte drepturi care garantează și ele libertatea persoanei – dreptul la apărare, respectarea demnității umane – s-au produs o . restructurări ale procesului penal și a concepției organelor judiciare, care trebuie să răspundă următoarelor cerințe:
- vinovăția se stabilește în cadrul unui proces, cu respectarea garanțiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă și stabilirea vinovăției;
- sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii și definitive pentru următoarea fază a procesului;
- la adoptarea unei hotărâri de condamnare, până la rămânerea definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată; la adoptarea unei hotărâri de condamnare definitive prezumția de nevinovăție este răsturnată cu efecte „erga omnes”;
- hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunțe o soluție de achitare.
Curtea, cu majoritate, apreciază că mijlocele de probă administrate în cauză nu dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul A. C. a acționat cu intenția de a sprijini moral și material pe autorii infracțiunii de tentativă de omor, iar acțiunilor sale nu au constituit acte efective de sprijinire a autorilor faptei de tentativă de omor calificat, ci doar manifestări care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 Cod penal.
Teza subsidiară susținută în apelul procurorului este aceea că inculpatul A. C. a ajutat inculpații I. Menderiș și I. A., sub forma complicității morale.
Pentru a fi în prezența unei participații penale este necesară îndeplinirea mai multor condiții: să fie săvârșită o faptă prevăzută de legea penală; fapta să fie săvârșită în cooperare, adică prin contribuția a două sau mai multor persoane; să existe voința comună de a coopera și deci de a contribui la săvârșirea faptei; contribuția fiecăreia dintre persoane trebuie să fi fost determinată de voința de a coopera cu celelalte persoane la săvârșirea faptei.
Particularizând, în cazul complicității, ca formă a participației penale, dispozițiile art. 48 Cod penal prevăd că este complice persoana care cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Este de asemenea, complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârșirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitori chiar dacă după săvârșirea faptei promisiunea nu este îndeplinită. Același conținut îl aveau și dispozițiile art. 26 din Codul penal din 1968 care reglementau anterior complicitatea.
Astfel, prin complicitate se înțelege sprijinul dat de o persoană, în orice mod și prin orice mijloace, unei alte persoane cu prilejul săvârșirii unei fapte ilicite. Contribuția complicelui la săvârșirea faptei prevăzută de legea penală, spre deosebire de contribuția autorului faptei, este o contribuție indirectă (mediată). Complicele efectuează acte de sprijinire a actualității autorului. Complicele nu realizează fapta în mod nemijlocitei, ci doar ajută la realizarea acesteia de către autor.
Pentru a exista complicitate și pentru ca o persoană să fie considerată complice trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții:
- să fie săvârșită în mod nemijlocit de către o altă persoană (autorul) o faptă prevăzută de legea penală;
- să fie efectuate acte de natură să sprijine săvârșirea faptei prevăzută de legea penală comisă nemijlocit de un altul; actele de sprijinire pot consta într-o contribuție materială sau una morală; contribuția morală constă în întărirea sau întreținerea hotărârii autorului de a săvârși fapta, darea de sfaturi, procurarea de informații necesare pentru săvârșirea faptei sau luarea de precauțiuni.
- să existe vinovăție în forma intenției, adică contribuția aceluia care înlesnește sau ajută la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală să fie dată ca intenție, adică să-și fi dat seama că, prin acele acte, contribuie la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, înțelegând că devine participant la fapta săvârșită. Poziția psihică a complicelui se caracterizează prin voința de a săvârși fapta de înlesnire a autorului, cunoscând activitatea pe care acesta o va desfășura și prevăzând rezultatul socialmente periculos al acesteia. Activitatea sa volitivă are în vedere atât fapta proprie de ajutorare, cât și fapta autorului, complicele având reprezentarea ambelor rezultate produse.
Relativ la această condiție subiectivă, se întâlnesc decizii de speță în care s-a reținut, spre exemplu, că activitatea unor persoane de a însoți înarmate cu diferite obiecte contondente, un inculpat care a comis fapta de omor, cunoscând intenția lui, constituie complicitate deoarece, deși nu au avut o contribuție materială în timpul agresiunii, acele persoane au înlesnit realizarea faptei prin întărirea sau întreținerea hotărârii autorului de a săvârși infracțiunea.
- contribuția de sprijinire trebuie să fie efectivă, ceea ce presupune să-i fi folosit în mod practic autorului faptei.
Inculpatul A. C. nu a înlesnit agresarea persoanei vătămate prin ajutorarea materială a autorilor la momentul producerii agresiunii, așa cum am arătat anterior, dar nu se poate aprecia nici în sensul existenței unui ajutor moral, întrucât o soluție de condamnare nu se poate pronunța pe baza unor deducții, care nu depășesc caracterul unor simple presupuneri.
Din modalitatea de derulare a conflictului este certă deplasarea inculpatului A. C. împreună cu inculpații I. Menderiș și I. A., dar și alte persoane din valea portului până la . cu ei și cei cinci saci cu zahăr, ce cântăreau fiecare câte 50 Kg, ceea ce presupunea efortul conjugat al mai multor persoane pentru transportarea sacilor.
Întâlnirea grupului inculpaților cu grupul persoanei vătămate pe ., oricum nu urmărită de grupul inculpaților, ci eventual doar de grupul persoanei vătămate, care avea interes să recupereze sacii de zahăr.
Pe . declanșat un conflict spontan, în cursul căruia au fost agresați B. C. și S. C., acesta din urmă prezentând leziuni minore ( avulsia unui dinte și o plagă contuză 2/1cm ), ce au necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale, conform raportului de constatare medico - legală nr. 439/A12 agresiuni/2010/03.10.2012 emis de S.J.M.L. C..
Deși S. C. a fost atacat de același grup de persoane ca și B. C., leziunile produse acestuia au fost minore, de unde rezultă că agresorii nu au acționat cu intenția directă de a-i ucide pe cei doi, rezultat pe care îl puteau produce, având în vedere superioritatea numerică evidentă și faptul că erau înarmați cu diferite corpuri dure, apte de a produce decesul.
Așa cum am arătat, din probele administrate nu se poate reține că inculpatul A. C. se afla lângă victimă, atunci când a fost lovită cu corpurile dure ori că a observat în concret acțiunile agresive exercitate de inculpații I. Menderiș și I. A. asupra persoanei vătămate, încurajând prin prezența sa acțiunile autorilor tentativei de omor. Inculpatul se afla în zona mai largă în care s-a produs conflictul, zonă care poate fi estimată, pe baza declarațiilor martorilor și a constatărilor privind locul faptei, că se întindea pe o distanță de câteva zeci de metri. Din procesul verbal de cercetare la fața locului și fotografia hărții unde au fost marcate locurile unde au fost găsiți sacii cu zahăr și au fost identificate petele brun - roșcate rezultă că sacii cu zahăr au fost găsiți în fața blocului FB1 - scara D, după ce au fost extinse cercetările, în timp ce petele brun - roșcate au fost identificate în zona blocului FA14 - scara A; deși în procesul verbal de cercetare la fața locului nu se menționează distanța dintre sacii cu zahăr și petele brun - roșcate, examinarea hărții indică o distanță semnificativă, de câteva zeci de metri, întrucât între scara D a blocului FB1 și blocul FA14 - scara A se mai află scările A, B și C ale blocului FB1, dar și o zonă liberă; această apreciere este susținută și de faptul că cercetarea a fost efectuată inițial în zona blocului blocului FA14 și doar după extinderea cercetărilor au fost găsiți sacii cu zahăr, ceea ce indică faptul că sacii cu zahăr se aflau la o distanță apreciabilă de petele brun - roșcate, neputând fi văzuți din locul unde a fost începută cercetarea la fața locului.
Astfel, este posibil ca grupul inculpaților să fi fost dispersat pe o distanță de câteva zeci de metri, această apreciere fiind susținută de constatările de la cercetarea la fața locului, dar și pentru motivele anterior precizate. deși prima instanță reține că inculpatul nu se putea afla la o distanță de 30 metri de locul agresiunii fizice, o astfel de variantă însă nu poate fi exclusă.
Chiar dacă inculpatul A. C. se afla în zona extinsă a incidentului, nu se poate susține întemeiat că prin prezența sa a încurajat voluntar autorii faptei de tentativă de omor, în condițiile în care aceștia nu cunoșteau în concret modul de acțiune al inculpaților I. Menderiș și I. A. și nici nu sunt date privind o înțelegere prealabilă care să vizeze intenția de ucidere a persoanei vătămate, fiind relevată producerea spontană a conflictului.
Condiția subiectivă de existență a complicității presupune ca, complicele să săvârșească fapta de înlesnire a autorului, cunoscând activitatea pe care acesta o va desfășura și prevăzând rezultatul socialmente periculos al acesteia. Deși se poate presupune în mod rezonabil că inculpații I. Menderiș și I. A. au prevăzut și acceptat că prin atacarea și lovirea unei persoane cu corpuri dure i se pot produce acesteia vătămări corporale ce pot conduce la deces, nu poate fi extrapolată aprecierea și la acceptarea de către inculpatul A. C. a faptului că ar putea fi ucisă o persoană în cursul incidentului.
Trebuie ținut seama că incidentul a avut loc în jurul orei 20,30, în data de 25.09.2012, deci pe timp de noapte, astfel că inculpatul A. C. nici nu putea vedea modul în care acționează persoanele aflate la o distanță de câteva zeci de metri, mai ales că din fotografiile judiciare rezultă că iluminatul stradal era slab.
Incidentul s-a derulat cu mare rapiditate, durata totală fiind de aproximativ 3 minute, timp în care au fost agresați B. C. și S. C., dar nu se poate stabili pe baza probelor administrate că inculpatul A. C. ar fi perceput . exercitată de inculpații I. Menderiș și I. A. asupra persoanei vătămate, mai ales că . a fost spontană, generată de întâlnirea cu grupul victimei.
Din împrejurarea că se acționa în număr parte, înarmați cu obiect apte să producă inclusiv decesul unei persoane, nu se poate concluziona că inculpatul A. C., chiar dacă nu a asistat la agresarea persoanei vătămate A. C., a acceptat posibilitatea că o persoană poate fi ucisă în cursul conflictului, numai motivat de faptul că acționau în număr mare și înarmați cu diferite obiect apte să producă decesul. Așa cum am arătat, este certă lipsa unei înțelegeri prealabile între inculpați privind exercitarea unor acțiuni de ucidere a vreunuia dintre membrii grupului victimei. Se întâlnesc numeroase cazuri în care folosirea unor corpuri apte să producă decesul nu relevă intenția de a ucide, ci doar intenția de a vătăma, de a intimida grupul advers.
Pe de altă parte, modalitatea concretă în care a fost agresată persoana vătămată B. C. nu susține ipoteza existenței unei intenții indirecte a inculpatului A. C. în ajutorarea autorilor I. Menderiș și I. A. la comiterea infracțiunii de tentativă de omor.
În acest sens, este relevant că S. C., în aceleași împrejurări, a suferit leziuni traumatice minore, de unde rezultă că în cazul lui B. C. intenția de a ucide rezultă exclusiv din modalitatea concretă, spontană în care autorii au aplicat lovituri acestuia, aspect ce nu putea fi anticipat în mod rezonabil de ceilalți membrii ai grupului inculpaților I. Menderiș și I. A..
Modul în care a acționat ceilalți membri ai grupului inculpaților I. Menderiș și I. A. relevă intenția lor de a agresa fizic membrii grupului victimei, de a le cauza leziuni traumatice, în scop de intimidare și de a câștiga supremația în cercurile pe care le frecventau, iar nu de a ucide.
În concluzie, în opinie majoritară, curtea reține că întemeiat prima instanță a dispus achitarea inculpatului A. C. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, întrucât probele administrate nu confirmă participarea nemijlocită a acestuia la lovirea persoanei vătămate B. C., după cum nu se poate reține în sarcina inculpatului A. C. nici forma de participație penală a complicității morale.
Ca atare, criticile procurorului și ale părții civile B. C. privind greșita achitare a inculpatului A. C. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor sunt neîntemeiate.
Inculpatul A. C. nu a contestat vinovăția sa cu privire la infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 Cod penal, însă a solicitat reducerea pedepsei și stabilirea unei modalități de executare neprivative de libertate.
Curtea reține, întocmai ca prima instanță, că inculpații A. C., I. Menderiș și I. A. făceau parte într-un grup de mai multe persoane care urmăreau obținerea de bunuri valorificabile inclusiv prin săvârșirea de infracțiuni cu violență, aveau asupra lor obiecte vulnerante – cuțit, baston cu electroșocuri, bîte, rângi, ce arată disponibilitatea lor în implicarea de acte violente și de natură a produce, în diverse situații, tulburarea ordinii și liniștii publice ori scandal public. Inculpații au declanșat conflictul de pe valea portului, continuat pe . reprezentarea faptului că evenimentul poate degenera într-o altercație fizică, în loc public, intens populat, toți membrii grupului au contribuit la tulburarea ordinii și liniștii publice, prin țipete, strigăte, agresiuni fizice, alergând în zona incidentului cu obiecte dure, acte de natură să provoace tulburarea ordinii și liniștii publice și să stârnească teama persoanelor inocente don zona incidentului. Din declarațiile persoanelor audiate în cauză - cum ar fi P. G., Culisov V., I. M. A. rezultă că atenția le-a fost atrasă de zgomotele produse pe stradă, ceea ce arată că s-a produs în concret tulburarea ordinii și liniștii publice, accentuată apoi de agresiunile fizice exercitate asupra lui B. C. și S. C..
Inculpații I. A., I. Menderiș și A. C., cu intenție, au desfășurat activități specifice unui grup violent/amenințător, în public, fiind înarmați cu diferite obiecte vulnerante din care unele produceau zgomote specifice, context în care a avut loc agresarea a două persoane într-un mod care a atras atenția publicului prin țipete și zgomot specific unei altercații violente, precum și prin intervenția ulterioară a publicului spre a da ajutor victimei și prin intervenția ambulanței și poliției, cauzând o stare de temere, de nesiguranță locuitorilor din zonă.
Astfel, este întemeiată soluția de condamnare a inculpatului A. C., alături de inculpații I. Menderiș și I. A., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 371 Cod penal.
Pedeapsa de 1 an închisoare, în regim privativ de libertate, aplicată de prima instanță inculpatului A. C. corespunde gradului de pericol al faptei comise și periculozității inculpatului.
Modalitatea în care a fost comisă faptă indică un grad ridicat de pericol social, luând în considerare numărul persoanelor implicate, portul unor corpuri dure, de natură a vătăma integritatea corporală a persoanelor, locul unde a avut loc incidentul, zona fiind puternic populată, faptul că în cursul incidentului s-a produs vătămarea unor persoane, acțiuni percepute de un număr mare de persoane.
Inculpatul, deși nu a mai fost anterior condamnat, a primit o sancțiune cu caracter administrativ, iar anturajul său este format din persoane cu comportamente negative, cu tendința de a comite acte ilicite, violente, aspect ce rezultă din cauza de față, a avut o conduită procesuală negativă, dând declarații de natură să inducă în eroare organele judiciare, de aceea curtea nu apreciază că scopul pedepsei ar putea fi atins fără executarea pedepsei.
Analizând circumstanțele de comitere a faptei, persoana inculpatului și conduita procesuală, nu se identifică motive pentru a reduce pedeapsa aplicată ori de a se dispune suspendarea executării pedepsei, fiind necesară executarea pedepsei în regim privativ de libertate pentru ca inculpatul să conștientizeze necesitatea schimbării comportamentale și a valorilor sociale ocrotite de legea penală.
D. urmare, se constată neîntemeiate și criticile inculpatului A. C..
În apelul inculpatului S. C. A., curtea constată că vinovăția inculpatului este stabilită dincolo de orice îndoială rezonabilă, în condițiile în care inculpatul a dat în cursul urmăririi penale o declarație în care arată că s-a întâlnit cu grupul inculpaților în data de 25.09.2012, în jurul orei 20,30, aceștia fiind agresivi, inclusiv aplicând unele lovituri, cu scopul de a prelua posesia asupra sacilor cu zahăr, unul din membrii grupului amenințându-l cu un cuțit. Mai precizează că, după ce a fugit de acolo și a ajuns acasă, l-a întâlnit pe S. C. care țipa, prezenta sânge în jurul gurii și care a povestit că l-au bătut ,,țiganii”, printre care erau I. Menderiș și I. A., iar pe B. C. l-a luat ambulanța.
În declarația dată în calitate de martor la Tribunalul C. la data de 26 iunie 2013, inculpatul S. C. A. a susținut că grupul inculpaților nu s-a comportat agresiv și nu deținea obiecte contondente, că nu a cunoscut faptul că S. C. a fost lovit în acea seară și că S. C. nu i-a relatat ce s-a petrecut la blocul turn de pe . sunt mincinoase, astfel cum rezultă din analiza făcută de prima instanța și din considerentele expuse mai sus, iar aspectele asupra cărora a dat declarații inculpatul erau esențiale pentru stabilirea situației de fapt.
Caracterul mincinos la declarației date de inculpatul S. C. A. rezultă chiar din declarația mamei acestuia - S. M. M., care a declarat că fiul său a venit acasă în jurul orei 22,00 și i-a povestit că au fost atacați de foarte multe persoane pe valea portului, iar B. C. a fost bătut de acele persoane, a fost lovit în cap cu o bâtă și agresat cu bastonul cu electroșocuri, în grupul agresorilor existând cuțite, bâte, răngi.
Chiar și inculpatul S. C. A., audiat și în calitate de inculpat pentru mărturie mincinoasă, a declarat că își retrage declarația dată în fața tribunalului, ceea ce relevă caracterul mincinos al declarației, chiar dacă la audierea amănunțită a reluat susținerile mincinoase din fața tribunalului.
Astfel, corect s-a apreciat că inculpatul S. C. A. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. 1 Cod penal din 1968.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei și a modalității de executare, curtea constată întemeiată critica inculpatului S. C. A., urmând a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, cuantum care corespunde naturii și gravității faptei.
Inculpatul S. C. A. a asistat doar la conflictul ce a avut loc în zona portului C., când le-au fost luați sacii cu zahăr, iar despre conflictul pe de . doar de la S. C.. Astfel se constată că aspectele de fapt cunoscute în mod nemijlocit de inculpatul S. C. A. priveau prima parte a conflictului, iar nu și partea în doua în cursul căreia au fost comise infracțiunile deduse judecății. Se constată astfel că aspectele cunoscute de inculpat vizau elemente esențiale, dar din prima parte a conflictului, care doar circumstanțiau împrejurările în care au fost comise infracțiunile, ceea ce reduce din gravitatea faptei comise. De asemenea, se constată că inculpatul S. C. A. nu este cunoscut cu antecedente penale, i s-a aplicat în trecut o singură sancțiune cu caracter administrativ, este angajat în muncă, a declarat că își retrage declarația dată în fața tribunalului, chiar dacă în concret a fost tot nesincer, dar a oferit un element important în aprecierea declarațiilor sale; un alt aspect esențial este acela că declarația sa mincinoasă nu a condus la pronunțarea unei soluții, astfel că în concret nu a fost afectată justa soluționare a cauzei, ci doar a fost îngreunată.
Curtea reține că gravitatea faptei și datele personale ale inculpatului nu justifică aplicarea unei pedepse în regim privativ de libertate, fiind suficientă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Cuantumul pedepsei rezultante permite aplicarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, fiind îndeplinite și condițiile prev. de art. 861 alin. 1 lit. b,c Cod penal din 1968, întrucât inculpatul nu are antecedente penale și curtea apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim privativ de libertate.
Urmare implicării în procesul penal, inculpatul are posibilitatea de a-și reconsidera conduita față de fapta comisă, astfel încât să nu mai comită pe viitor alte fapte penale, mai ales că va fi supus unor măsuri de supraveghere prin care i se va verifica pe viitor conduita. În alegerea acestei modalități de individualizare a executării pedepsei curtea are în vedere și vârsta inculpatului, existența unui cadru familial și a unui loc de muncă, care permit realizarea scopului pedepsei fără a fi necesară privarea de libertate.
În apelul inculpatului E. D., curtea constată că acesta nu a contestat vinovăția sa, prima instanță apreciind întemeiat că se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. 1 Cod penal din 1968.
Inculpatul E. D. a asistat la ambele părți ale conflictului, atât în zona „la salcie”, cât și pe . dintre puține persoane care au observat . exercitată asupra persoanei vătămate B. C. și îi cunoștea pe agresori, fiind în măsură să-i recunoască, așa cum a făcut în faza de urmărire penală, declarații asupra cărora a revenit în mod mincinos în faza de judecată. Declarațiile sale erau esențiale în stabilirea stării de fapt de ansamblu, în stabilirea modului în care a fost agresată persoana vătămată B. C. și a rolului inculpaților în exercitarea violențelor fizice, din această perspectivă fapta comisă prezentând un grad ridicat de pericol social.
Inculpatul E. D. nu are antecedente penale, dar a fost sancționat administrativ de șase ori pentru săvârșirea a diverse fapte penale, nu rezultă că are loc de muncă.
Prima instanță a aplicat inculpatului E. D. pedeapsa de 2 ani închisoare, în regim privativ de libertate, limitele de pedeapsă fiind de la 1 la 5 ani închisoare.
Curtea apreciază că pentru realizarea scopului pedepsei, având în vedere gravitatea faptei, pentru a evita repetarea unor astfel de conduite prin care persoane care cunosc aspecte esențiale privind săvârșirea unor infracțiuni grave încearcă să inducă în eroare organele judiciare, se impune executarea pedepsie în regim privativ de libertate, mai ales că inculpatul are în antecedență comiterea mai multor fapte penale.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei, curtea îl apreciază ca sever, în condițiile în care inculpatul se află la prima condamnare, este stabilit un regim privativ de executare, astfel că regimul sancționator trebuie să fie unul gradual, cu atât mai mult cu cât inculpatul este o persoană tânără, care ar putea să-și reconsidere atitudinea față de valorile sociale ocrotite de legea penală și să conștientizeze într-o perioadă mai scurtă de timp necesitatea schimbării comportamentale.
De aceea, curtea apreciază că o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, în regim privativ de libertate, este suficientă pentru realizarea scopului pedepsei, atât din perspectiva prevenției speciale, cât și a celei generale.
Fapta comisă de inculpatul E. D. este mai gravă decât cea comisă de inculpatul S. C. A., pentru cei doi fiind stabilit același cuantum al pedepsei închisorii, însă diferențierea este dată de regimul de executare, care în cazul inculpatului E. D. este privativ de libertate.
În ce privește încadrarea juridică a faptei inculpatului E. D., din punctul de vedere al aplicării legii penale mai favorabile, corect a reținut prima instanță că legea aplicabilă este Codul penal din 1968; conform legii vechi, infracțiunea de mărturie mincinoasă este pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani, iar potrivit Noului Cod penal este prevăzută de art. 273 alin. 1,2 Cod penal și pedepsită tot cu închisoarea de la 1 la 5 ani. Astfel, reglementările sunt similare și nu se poate reține că legea nouă este mai favorabilă, urmând a se da eficiență principiul activității legii penale.
D. urmare, apelul inculpatului E. D. va fi admis din perspectiva greșitei individualizări a cuantumului pedepsei.
În apelul inculpatei P. G., curtea constată că inculpata a recunoscut săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, spre deosebire de poziția procesuală de negare adoptată în fața primei instanțe.
Inculpata P. G. a declarat în fața instanței de apel că își retrage declarația mincinoasă dată în fața tribunalului la data de 26.06.2013, în calitate de martor și își menține declarațiile date la data de 11.10.2012 în cursul urmăririi penale.
Conform art. 260 alin. 3 Cod penal din 1968, dacă retragerea mărturiei mincinoase a intervenit în cauzele penale după ce s-a pronunțat o hotărâre, instanța reduce pedeapsa potrivit art. 76.
Curtea urmează a reține în favoarea inculpatei P. G. dispozițiile art. 260 alin. 3 Cod penal din 1968, care impun aplicarea prevederilor art. 76 Cod penal din 1968, în care este reglementat efectul circumstanțelor atenuante, respectiv obligativitatea coborârii pedepsei sub minimul special de 1 an închisoare.
Prima instanță a reținut deja în favoarea inculpatei circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal din 1968, în considerarea conduitei anterioare bune a inculpatei, motiv pentru care a aplicat o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege.
In condițiile în care în favoarea inculpatei P. G. se rețin dispozițiile art. 260 alin. 3 Cod penal din 1968, care au efectul unei circumstanțe atenuante legale, este justificată o reducere mai pronunțată a pedepsei, sub cuantumul stabilit de prima instanță.
Inculpata și-a retras declarația mincinoasă dată în fața tribunalului, chiar dacă destul de târziu, în faza apelului, dar chiar și în aceste condiții a ajutat la aflarea adevărului, dat fiind că prin retragerea declarației sale și menținerea declarațiilor date în cursul urmăririi penale a fost subliniată încă o dată poziția procesuală nesinceră a inculpaților I. Menderiș și I. A., care și în faza apelului au contestat vinovăția lor, ajutând în acest fel la justa soluționare a cauzei. Inculpata P. G. susținuse că declarațiile date în cursul urmăririi penale au fost influențate de organele de urmărire penală, însă modificarea poziției sale procesuale arată că organele de urmărire penală nu au influențat persoanele audiate, ceea ce face ca și afirmațiilor altor persoane audiate în cauză privind modul neloial în care s-ar fi desfășurat urmărirea penală să fie lipsite de credibilitate.
De asemenea, curtea apreciază că nu se impune stabilirea unui regim de executare privativ de libertate, în condițiile în care inculpata are o conduită bună, subliniată de prima instanță, este angajată în muncă, urmează cursurile unei instituții de învățământ superior, și-a retras declarația mincinoasă dată în fața tribunalului.
Retragerea declarației mincinoase arată că inculpata a realizat gravitatea faptei comise, faptul că poate influența negativ aflarea adevărului într-o cauză în care inculpații sunt acuzați de săvârșirea unor fapte grave, și-a asumat răspunderea penală pentru fapta comisă, context în care conștientizarea faptei sale constituie un prim pas în corectarea conduitei sale, astfel încât pe viitor să nu mai comită alte fapte penale.
Curtea are în vedere și relevanța declarațiilor inculpatei, care vizau aspecte generale privind modul de desfășurare a incidentului, fără precizări privind identitatea autorilor, pe care nu îi cunoștea, ceea ce indică un pericol social mai scăzut al faptei.
Inculpata este o persoană tânără, fără antecedente penale, integrată social, care își poate reconsidera conduita față de valorile sociale ocrotite de legea penală, importanța redării cu sinceritate a stării de fapt în fața organelor judiciare, fără a fi necesară aplicarea unei pedepse în regim privativ de libertate.
În consecință, curtea va aplica inculpatei o pedeapsă de 8 luni închisoare, a cărei executare va fi suspendată condiționat, fiind îndeplinite condițiile impuse de art. 81 alin. 1 lit. a,b, c Cod penal din 1968 ( pedeapsa este mai mică de 3 ani închisoare, inculpata nu are antecedente penale, iar scopul pedepsei poate fi atins fără executarea pedepsei ), motiv pentru urmează a fi admis apelul inculpatei.
Rezumând, în opinie majoritară, curtea constată neîntemeiate criticile formulate de P. de pe lângă Tribunalul C., inculpații I. Menderiș, I. A., A. C. și partea civilă B. C., în timp ce criticile inculpaților S. C. A., E. D. și P. G. sunt întemeiate în parte, pentru motivele expuse anterior.
Pentru aceste considerente, cu majoritate, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală curtea va respinge ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul C., inculpații I. Menderiș, I. A., A. C. și partea civilă B. C. împotriva sentinței penale nr. 441/12.08.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .
În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală vor fi admise apelurile declarate de inculpații S. C. A., E. D. și P. G. împotriva sentinței penale nr. 441/12.08.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .
În baza art. 423 alin. 2 Cod procedură penală se va desființa în parte sentința penală apelată și, rejudecând:
1. Se va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului E. D. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 260 alin. 1 Cod penal din 1968 de la 2 ani închisoare la 1 an și 6 luni închisoare, ce se execută în regim de detenție.
2. În baza art. 861 Cod penal din 1968 se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului S. C. A. pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, stabilit in condițiile art. 862 Cod penal din 1968.
În baza art. 863 alin. 1 Cod penal din 1968 inculpatul se va supune, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:
a)- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune C. ;
b)- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință si orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea;
c)- să comunice și să justifice schimbarea locului de munca;
d)- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenta
Datele prevăzute la lit. b, c si d se vor comunica Serviciului de Probațiune C..
În baza art. 404 alin. 2 Cod procedură penală se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 alin. 1 și art. 83 Cod penal din 1968 a căror nerespectare determină revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1968 se va constata suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal din 1968 pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
3. Se va face aplicarea dispozițiilor art. 260 alin. 3 Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal și se va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatei P. G. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 260 alin. 1 Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal din 1968 de la 10 luni închisoare la 8 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal din 1968 se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei P. G. pe o perioadă de 2 ani și 8 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal din 1968.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1968 se va constata suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a ,b Cod penal din 1968, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art. 404 alin. 2 Cod procedură penală se va atrage atenția inculpatei P. G. asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1968 a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 2,4 Cod procedură penală vor fi obligați inculpații I. Menderiș, I. A., A. C. și partea civilă B. C. la plata a câte 500 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel în apelurile procurorului și inculpaților S. C. A., E. D. și P. G. vor rămâne în sarcina acestuia.
În baza art. 272 Cod procedură penală suma de 300 lei, reprezentând onorarii parțiale apărători desemnați din oficiu - avocat Mergeanu D. ( 100 lei ), avocat V. Clarisa ( 100 lei ) și avocat B. F. D. ( 100 lei ) se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate,
În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul C., inculpații I. Menderiș, I. A., A. C. și partea civilă B. C. împotriva sentinței penale nr. 441/12.08.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .
În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite apelurile declarate de inculpații S. C. A., E. D. și P. G. împotriva sentinței penale nr. 441/12.08.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .
În baza art. 423 alin. 2 Cod procedură penală desființează în parte sentința penală apelată și, rejudecând:
1. Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului E. D. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 260 alin. 1 Cod penal din 1968 de la 2 ani închisoare la 1 an și 6 luni închisoare, ce se execută în regim de detenție.
2. În baza art. 861 Cod penal din 1968 dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului S. C. A. pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, stabilit in condițiile art. 862 Cod penal din 1968.
În baza art. 863 alin. 1 Cod penal din 1968 inculpatul se va supune, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:
a)- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune C. ;
b)- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință si orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea;
c)- să comunice și să justifice schimbarea locului de munca;
d)- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenta
Datele prevăzute la lit. b, c si d se vor comunica Serviciului de Probațiune C..
În baza art. 404 alin. 2 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 alin. 1 și art. 83 Cod penal din 1968 a căror nerespectare determină revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1968 constată suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal din 1968 pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
3. Face aplicarea dispozițiilor art. 260 alin. 3 Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal și reduce pedeapsa principală aplicată inculpatei P. G. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 260 alin. 1 Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal din 1968 de la 10 luni închisoare la 8 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal din 1968 dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei P. G. pe o perioadă de 2 ani și 8 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal din 1968.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1968 constată suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a ,b Cod penal din 1968, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art. 404 alin. 2 Cod procedură penală atrage atenția inculpatei P. G. asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1968 a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 2,4 Cod procedură penală obligă inculpații I. Menderiș, I. A., A. C. și partea civilă B. C. la plata a câte 500 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel în apelurile procurorului și inculpaților S. C. A., E. D. și P. G. rămân în sarcina acestuia.
În baza art. 272 Cod procedură penală suma de 300 lei, reprezentând onorarii parțiale apărători desemnați din oficiu - avocat Mergeanu D. ( 100 lei ), avocat V. Clarisa ( 100 lei ) și avocat B. F. D. ( 100 lei ), se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15.06.2015.
Președinte,Judecător,
M. D. M. D. I. N.
Grefier,
C. A.
Jud.fond T.V.G.
Red.dec.jud M.D.M./15 ex./26.08.2015
Cu opinie separată, în sensul admiterii și apelurilor declarate de P. de pe lângă Tribunalul C. și partea civilă B. C., schimbării încadrării juridice pentru inculpatul A. C. din infracțiunea de tentativă la omor prev. de art. 33 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal și art. 5 Cod penal în infracțiunea de complicitate la tentativă la omor prev. de art. 48 Cod penal și art. 33 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal și art. 5 Cod penal și condamnării inculpatului A. C. și pentru săvârșirea acestei infracțiuni.
Judecător,
C. C.
| ← Redeschiderea procesului penal (la judecarea în lipsă)... | Tâlhărie (art.233 NCP). Decizia nr. 555/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
