Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 919/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Decizia nr. 919/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 20-10-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 919/P

Ședința publică de la 20 octombrie 2015

Completul compus din:

Președinte – A. I.

Judecător – D. I. N.

Cu participare: Grefier – M. V.

Ministerul Public prin procuror L. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

S-au luat în examinare apelurile penale declarate împotriva sentinței penale nr. 934 din data de 19.08.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ de:

- inculpatul A. B. Ș., fiul lui M. și Doneta, născut la data de 31.01.1980, în municipiul C., jud. C., domiciliat în municipiul C., ., jud. C., CNP_, trimis în judecată prin rechizitoriul nr._/P/2011 din data de 22.10.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. 2 și 3 C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen.;

- partea civilă V. I. N., domiciliată în C., ., județul C.;

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.10.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea la data de 20.10.2015, când a pronunțat următoarea decizie:

CURTEA

Asupra apelurilor penale de față, reține următoarele:

Prin sentința penală nr.934/19.08.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, s-a hotărât:

În baza art. 184 alin. 2 și 4 C.pen.1969, cu aplicarea art. 5 C.pen., cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.proc.pen. condamnă pe inculpatul A. B. Ș. (fiul lui M. și Doneta, născut la data de 31.01.1980, în municipiul C., jud. C., domiciliat în municipiul C., ., jud. C., CNP_) la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 și art.71 alin.2 C.pen.1969 aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II a și lit.b C.pen.1969, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C.pen.1969, cu aplicarea art. 5 C.pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare pe o durata de 3 ani reprezentând termen de încercare potrivit art 82 C.pen.1969.

În baza art. 71 alin 5 C.pen.1969 dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În baza art 83 C.pen.1969 atrage atenția inculpatului A. B. Ș. că săvârșirea unei noi infracțiuni intenționate în termenul de încercare va impune revocarea suspendării condiționate.

În baza art. 19 și art. 397 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 998, 999 C.civil.1864 și art. 118 din Legea nr. 71/2011 admite în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă V. I. N. domiciliat în municipiul C., bulevardul Mamaia nr. 136, jud. C., și obligă inculpatul A. B. Ș. în solidar cu partea responsabilă civilmente Omniasig V. Insurance Group SA cu sediul în București, bulevardul C. I nr. 31, sector 2, cu domiciliul procesual la SCA D. F. și Asociații situat în mun. București, bulevardul Unirii nr. 15, scara 1, etaj 4, ., la plata către aceasta a sumei de _ lei cu titlu de daune materiale, precum și a sumei de _ euro prin echivalent în lei la cursul oficial al BNR, cu titlu de daune morale.

În baza art. 274 alin. 1 C.proc.pen., obligă inculpatul A. B. Ș. în solidar cu partea responsabilă civilmente Omniasig V. Insurance Group SA la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 2500 lei (1500 lei aferenți urmăririi penale și 1000 lei aferenți judecății în primă instanță) avansate de către stat.

În baza art. 272 C.proc.pen. dispune avansarea sumei de 100 lei reprezentând onorariu parțial avocat oficiu conform delegației . nr.864 din 03.02.2015, din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul numărul_/P/2011 din data de 22.10.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 12.01.2015 sub număr de dosar_, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A. B. Ș. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. 2 și 3 C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen.

Potrivit rechizitoriului, în fapt, s-a reținut că la data de 15.09.2011, în jurul orei 08.10, inculpatul A. B. Ș., a condus autovehiculul marca Mercedes Benz cu numărul de înmatriculare B160392 pe . C., dinspre . când a ajuns la intersecția cu bulevardul Tomis a efectuat un viraj la stânga peste marcajul longitudinal dublu continuu, intrând în coliziune frontală cu motocicleta marca Aprilia înmatriculată sub numărul_, condusă de persoana vătămată V. I. N. care se afla în depășirea coloanei de autovehicule oprite, cauzându-i acesteia o vătămare ce a necesitat pentru vindecare un număr de 180 zile de îngrijiri medicale conform RCML nr. 464/A1rutier/2011/30.11.2011 al SJML C., majorat la 300 zile îngrijiri medicale și rămânerea cu infirmitate fizică, prin raportul de expertiză medico-legală nr. 462/A1rutier/2013/08.04.2014 al SJML C., faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. 2 și 3 C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen.

Pentru dovedirea situației de fapt reținută prin rechizitoriu au fost menționate următoarele probe/mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: proces verbal de cercetare la fața locului, schiță și planșă foto, raport de constatare medico-legală nr. 464/A1rutier/2011 din 30.11.2011 emis de SJML C., raport de constatare medico-legală supliment nr. 464/A1rutier/2011 din 20.04.2012 emis de SJML C., raport de expertiză medico-legală nr. 462/A1rutier/2013 din 08.04.2014 emis de SJML C., raport de expertiză tehnică auto, fișă cazier, declarații persoană vătămată, declarații martor, declarații inculpat.

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 04.03.2015, rămasă definitivă la data de 04.03.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, după citirea actului de sesizare, instanța a adus la cunoștința inculpatului dispozițiile art. 374 alin. 4 C.proc.pen. raportat la art. 396 alin. 10 C.proc.pen., privind judecata în procedură simplificată, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri.

Inculpatul a arătat că solicită ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin. 4 C.proc.pen..

În faza de judecată, ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpat, nu au fost administrate alte probe, cauza fiind soluționată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a probei cu înscrisuri în circumstanțiere.

Analizând actele si lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța reține următoarea situație de fapt:

La data de 15.09.2011, în jurul orei 08.10, inculpatul A. B. Ș. a condus autovehiculul marca Mercedes Benz cu numărul de înmatriculare B160392 pe . C. iar când a ajuns la intersecția cu bulevardul Tomis a efectuat un viraj la stânga peste marcajul longitudinal dublu continuu, intrând în coliziune frontală cu motocicleta marca Aprilia înmatriculată sub numărul_, condusă de persoana vătămată V. I. N. care se afla în depășirea coloanei de autovehicule staționate în așteptare, rulând pe contrasensul direcției sale de deplasare, respectiv: pe banda 2 a sensului de mers “. . o viteză de aproximativ 46-56 km/h. În urma impactului dintre cele două vehicule persoana vătămată V. I. N. a suferit vătămări corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr total de 300 zile îngrijiri medicale, rămânând cu infirmitate fizică. Culpa în producerea accidentului este atribuită ambelor părți, în proporție de 90% - inculpatul A. B. Ș. și 10% - persoana vătămată V. I. N.. În privința urmărilor produse, raportul se modifică în favoarea inculpatului, acestuia atribuindu-se un grad de culpă de 75% iar persoanei vătămate un grad de culpă de 25%, dată fiind viteza de rulare excesivă a motociclistului, în condițiile date.

Conform art. 77 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 Marcajul longitudinal format dintr-o linie continuă simplă sau dublă interzice încălcarea acestuia iar conform art. 79 alin. 2 lit. b din Regulament, linia continuă dublă se folosește pentru separarea sensurilor de circulație cu minimum două benzi pe fiecare sens.

Conform art. 120 alin. 1 lit. i și k din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, Se interzice depășirea vehiculelor când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere precum și pe sectorul de drum unde s-a format o coloană de vehicule în așteptare, dacă prin aceasta se intră pe sensul opus de circulație.

Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere următoarele probe (mijloace de probă):

- proces verbal de constatare la fața locului accidentului (f.12.dup.) însoțit de schița producerii accidentului și planșă fotografică. Din cuprinsul acestora rezultă că: 1) elementele de caroserie ale motocicletei și autovehiculului au rămas poziționate exclusiv pe sensul de circulație „. .>la o distanță de minim 1.2 metri față de marcajul longitudinal care separă sensurile de circulație ale .) rezervorul motocicletei, casca de protecție și pete de sânge au fost localizate la o distanță de circa 10 metri (calculată de la extremitatea câmpului de fragmente), în timp ce elementele de caroserie s-au împrăștiat pe o distanță de 7 metri în sensul de deplasare al motocicletei; 3) locul impactului dintre vehicule a fost identificat pe caroseria autovehiculului în partea stânga față (botul mașinii); nu s-au constatat urme de impact pe partea laterală stângă/aripa stângă, a autovehiculului; nu s-au constatat urme de frânare din partea motocicletei.

Toate aceste elemente, coroborate cu declarația martorilor și precizările raportului de expertiză tehnică auto, astfel cum se vor arăta în continuare, conduc la concluzia că în premomentul impactului motocicleta condusă de persoana vătămată rula pe contrasensul sensului său de deplasare, dincolo de marcajul dublu longitudinal continuu la care era obligat să se limiteze în rulare, deplasându-se cu viteză excesivă față de aceste condiții de rulare, viteză care, alături de traficul aglomerat ce obtura vizibilitatea, l-a pus în imposibilitatea de a evita impactul cu autovehiculul condus de inculpat, aflat de asemenea, în mod ilegal, în viraj spre stânga, cu depășirea marcajului dublu longitudinal (în condițiile în care singurul sens de deplasare permis inculpatului pe acel sector de drum era înspre dreapta, conform indicatorului „Oprire” și „Obligatoriu la dreapta” prezente la intersecția străzii Mălinului cu .> - raport de expertiză tehnică judiciară auto (f.142.dup.) care a arătat că vitezele de deplasare ale celor două vehicule în premomentul accidentului nu pot fi calculate cu precizie pe cale analitică, dar se poate aprecia că viteza de deplasare a autoturismului Mercedes era de circa 20-25 km/h și viteza de deplasare a motocicletei era de circa 46-56 km/h, locul producerii impactului dintre motocicleta și autoturism nu poate fi stabilit cu precizie, starea de pericol a fost generată de conducătorul autoturismului Mercedes care a virat stânga, peste linia continuă, apărând brusc în fața motocicletei ce se deplasa pe un drum cu prioritate; accidentul putea fi evitat cel mai ușor dacă cel care conducea autoturismul nu ar fi încercat să vireze spre stânga, manevră interzisă în zona respectivă, apărând brusc în fața motociclistului.

- supliment la raportul de expertiză tehnică judiciară auto (f.157.dup.) din cuprinsul căreia se rețin următoarele: lățimea unui autoturism variază în medie între 1.5 metri (ex. DW Matiz) și până la 1.96 m (ex. Mercedes ML), iar lățimea unei benzi de mers este în medie 3.5 metri – rezultă că spațiul rămas liber în stânga și dreapta unui autoturism este cuprins între 1.5 – 2 metri, în funcție de tipul autovehiculului și de lățimea benzii pe care circula aceasta. Lățimea unei motociclete variază între 0.7 – 0.85 m. Dacă se compară, doar din punct de vedere matematic, lățimea unei motociclete cu diferența rămasă dintre lățimea unei benzi și lățimea unui autoturism, s-ar putea trage concluzia că un autoturism și o motocicletă pot încăpea pe aceeași bandă, dar din punct de vedere practic, contează foarte mult modul în care se deplasează-încadrează autoturismul și motocicleta pe banda de mers.

Față de aceste precizări, instanța reține că, chiar și în condițiile scenariului cel mai favorabil persoanei vătămate și anume: vehiculul care staționa pe banda 2 de circulație (și a cărui devansare o realiza persoana vătămată la momentul impactului) ar fi avut lățimea minimă de 1.5 metri și s-ar fi poziționat la limita demarcației dintre benzile 1 și 2 de circulație ale sensului, lăsând astfel restul de circa 2 metri dinspre axul drumului la dispoziția motociclistului, acestuia i-ar mai fi rămas un culoar efectiv de maxim 1.3 metri (reținând o lățime minimă de 0.7 metri a motocicletei) pentru rularea pe sensul său de deplasare, fără depășirea benzii de circulație la care era limitat conform art. 77 alin. 2 din Regulament; or, într-o astfel de situație, rulajul cu viteza de 46-56 km/h, pe lângă coloana de vehicule staționate și în limita unui culoar de 1.3 metri este, în aprecierea instanței, improbabil, având în vedere: 1) măsura de siguranță conștientizată, în mod necesar, de către motociclist, aceea de a păstra o distanță de siguranță suficientă față de autovehiculele pe care le devansa, cu atât mai mult cu cât este puțin probabil ca respectivul culoar, ipotetic – de altfel, de circa 1.3 metri să fie făcut disponibil în mod liniar, neobturat, de numărul mare de vehicule staționate în așteptare, pe întreaga distanță de rulare, la care se adaugă și 2) împrejurarea că traficul pe sensul opus de circulație era cvasiinexistent la acel moment - fapt ce a oferit motociclistului spațiu pentru rularea nestânjenită, cu viteză sporită, în mod nelegal, însă, pe contrasens. Mai mult, chiar fotografiile judiciare efectuate la fața locului arată că spațiul dintre marcajul longitudinal dublu continuu și vehiculele staționate în așteptare nu permit rularea, paralelă, a unei motociclete cu viteza de 46-56 km/h, iar la dosarul cauzei nu există date care să releve alte condiții de circulație pe sensul blocat, la momentul impactului, decât cele surprinse de cercetarea la fața locului.

- declarația persoanei vătămate (f.163.dup.) este apreciată ca subiectivă sub aspectul responsabilității producerii accidentului; subiectivismul declarației rezidă din precizările sale în sensul că: circula cu maxim 50 km/h și a frânat motocicleta în premomentul impactului – fapt neconfirmat de constatările la fața locului unde nu s-au găsit urme de frânare. Totodată, declarația relevă, graba persoanei vătămate în premomentul impactului, grabă ce este compatibilă cu condițiile de rulare reținute – cu o viteză de 46-56 km/h, pe contrasens. Astfel persoana vătămată a arătat că: “după ce am trecut de intersecția semaforizată cu . înaintat mai greu printre mașinile oprite atât pe banda nr. 1 cât și pe banda nr. 2 ale . efectuau lucrări (…) iar în dreptul Liceului nr. 4, nemaiputând înainta prin dreapta sau printre autoturismele oprite, și având loc prin stânga, am devansat autoturismele oprite prin partea stângă fără a depăși axul drumului și în dreptul străzii Mălinului am fost lovit de un auto marca Mercedes care a efectuat viraj stânga de pe .>peste marcajul longitudinal dublu continuu, printre mașinile oprite fără a se asigura în direcția din care circulam eu. Efectiv deși am frânat nu am putut evite impactul cu acesta (…)”. Persoana vătămată a precizat că a fost lovit de un auto marca Mercedes (astfel cum rezultă și din dinamica accidentului relevată de urmele materiale rezultate în urma impactului) și nu că a lovit autovehiculul, cum era firesc să se întâmple dacă motociclistul circula, într-adevăr, în interiorul benzii 2 al sensului său de mers iar vehiculul i-ar fi blocat calea de înaintare. Se reține că urma impactului dintre vehicule a fost identificată exclusiv pe botul mașinii, partea stângă și bara față, nu și pe alte părți ale caroseriei acesteia iar martorii C. și M. au declarat că la momentul impactului autovehiculul depășise marcajul longitudinal continuu, chiar persoana vătămată invocând acest important detaliu, confirmat de localizarea resturilor de caroserie ale vehiculelor avariate - exclusiv pe contrasens, la minim 1.2 metri de axul drumului, dar și dedus din dinamica motocicletei și motociclistului post-impact explicate de expert (dacă autoturismul ar fi fost oprit în momentul impactului și motociclistul l-ar fi lovit în lateral stânga, acesta ar fi fost proiectat peste autoturism și nu ar fi avut o traiectorie spre stânga ajungând pe contrasens; în urma unui impact dintre două autovehicule fragmentele de material plastic, sticla sau tabla sunt proiectate pe direcția de mers a autovehiculelor care au intrat în impact – dacă se ia în considerare că ambele vehicule se aflau în mișcare și se descompun forțele corespunzătoare deplasărilor celor două vehicule, ar rezulta atât o traiectorie a motocicletei, apropiată de cea urmată după impact cât și o explicație a existenței fragmentelor găsite pe carosabil, pe sensul opus de deplasare al motocicletei). Mai mult, ipoteza prezenței motociclistului în interiorul benzii 2 al sensului său de rulare este incompatibilă cu locul impactului (constatat în partea stângă pe botul autovehiculului), întrucât autovehiculul, pătrunzând pe banda 2 de circulație cu intenția de a vira stânga, prin breșa creată de participanții la trafic, nu ar fi putut efectua virajul la stânga decât după ce roțile din față ar fi depășit marcajul longitudinal, altfel ar fi acroșat chiar autovehiculul care a asigurat breșa. Iar din moment ce roțile față ale vehiculului depășiseră marcajul longitudinal impactul dintre botul autovehiculului și motocicletă nu se putea realiza decât pe contrasens. În concluzie, motociclistul, rulând cu viteză apreciabilă pe contrasens, a fost surprins de apariția intempestivă, nejustificată, a autovehiculului care l-a ciocnit cu botul mașinii, proiectându-l înspre stânga.

- declarație martor C. A. (f.175.dup.) care a arătat că autoturismul trecuse cu roțile din față peste axul drumului, iar într-o fracțiune de secundă s-a produs impactul cu motocicleta, zona lovită fiind cea a barei de protecție față, în stânga. Precizările martorului cu privire la modalitatea de deplasare a motocicletei anterior impactului sunt apreciate ca irelevante pentru cercetarea impactului.

- declarație martor M. M. (f.177.dup.) care a arătat că în premomentul impactului i-a fost atrasă atenția de zgomotul motorului de motocicletă care se afla pe contrasens, pe banda a doua a sensului de mers către Dacia, care a pornit în viteză de la trecerea de pietoni din dreptul Grupului Școlar Tomis (fostul Liceu 4). Martorul a văzut și autoturismul de teren marca Mercedes care ieșise de pe . vădită de a efectua viraj stânga, spre zona Dacia, peste marcajul dublu continuu, prin breșa creată de ceilalți conducători auto de pe sensul aglomerat. A arătat că, în momentul în care autoturismul a virat parțial către stânga, pe sensul spre Dacia, pe banda de lângă axul drumului, motociclistul ce se afla pe contrasens, tot pe banda de lângă ax, a colizionat cu autoturismul; din impact, motocicleta a venit spre martor, oprindu-se în bordură, martorul retrăgându-se câțiva pași pentru a nu fi lovit.

- declarație inculpat (f.183,188,190.dup.) care a recunoscut manevra interzisă – viraj stânga peste marcajul dublu continuu de separare a sensurilor de circulație pe drumul prioritar bulevardul Tomis – în condițiile căreia s-a produs impactul cu motocicleta condusă de persoana vătămată. A mai arătat că persoana vătămată circula pe contrasens, cu viteză excesivă.

-raport de constatare medico-legală nr. 464/A1rutier/2011/30.11.2011 care arată că leziunile constatate pe corpul persoanei vătămate Vizieanu I. N. la data de 15.09.2011 au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure, necesită pentru vindecare circa 180 zile de îngrijiri medicale, au pus în primejdie viața victimei și necesită reevaluare medico-legală după încheierea perioadei de îngrijiri medicale; raport de constatare medico-legală completare nr. 464/A1rutier/2011/20.04.2012 care arată că persoana vătămată prezintă un prejudiciu funcțional important la nivelul membrului superior drept după leziunile traumatice suferite la data de 15.09.2011, necesitând în continuare tratament fizioterapic complex și extragerea materialului de osteosinteză; raport de expertiză medico-legală nr. 462/A1rutier/2013/08.04.2014 care concluzionează că persoana vătămată V. I. N. a suferit la data de 15.09.2011 un politraumatism cu fractură – luxație complexă cot drept, luxație – fractură deschisă bimaleolară gleznă dreaptă, fractură epifiză distală radius drept, luxație haluce drept, a necesitat tratament de specialitate complex ortopedic – chirurgical și recuperator. În evoluția leziunilor grave de gleznă dreapta intervin complicații (osteonecroze tibiale, pseudoartroză maleolă tibială, modificări degenerative articulație tibio-astragaliană). S-a mai arătat că persoana vătămată prezintă sechele morfo-funcționale cot drept (blocaj definitiv în semiflexie) și glezna dreaptă (subluxație reziduală și artroză secundară) care reprezintă infirmitate fizică; a necesitat circa 300 zile de îngrijiri medicale, de la data producerii leziunilor traumatice.

Pentru a reține această situație de fapt, instanța nu a avut în vedere următoarele probe (mijloace de probă):

- precizările inculpatului în sensul că, de fapt, intenționa un viraj la dreapta pe . . banda 2 de la axul drumului și datorită aglomerației a depășit cu circa 50 cm. marcajul dublu continuu de separare a sensurilor de circulație ale bulevardului întrucât este apreciată ca total neverosimilă, neconfirmată de raportul de expertiză ori constatările la fața locului, nesusținută de inculpat în faza judecătorească.

- declarația persoanei vătămate formulată la data de 15.06.2012 (f.165.dup.) în sensul că de pe . ieșit drept în față un autoturism tip jeep, colizionând cu aripa stânga față a autoturismului întrucât este infirmată de constatările la fața locului.

- declarația martorului T. C. (f.172.dup.) în sensul că persoana vătămată a trecut pe lângă vehiculul martorului în așteptare pe banda 2, pe partea stângă, până în axul drumului și cu viteză redusă, întrucât este irelevantă pentru condițiile de rulare ale persoanei vătămate la momentul impactului. Mai mult martorul M. arată că motocicleta și-a sporit viteza considerabil după devansarea trecerii de pietoni din dreptul Liceului 4, în timp ce T. C. a arătat că din poziția sa în trafic nu a văzut impactul dintre vehicule, de unde rezultă că distanța de la locul observării persoanei vătămate de către martor și locul accidentului, a fost suficient de lungă pentru modificarea condițiilor de rulare ale motocicletei una dintre acestea fiind și viteza sporită invocată de martorul M. și evaluată de expert la 46-56 km/h.

În drept

Infracțiunea prevăzută de art. 196 alin. 2 și 3 C.pen.

Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. 2 și 3 C.pen., instanța reține că elementul material constă în lovirea sau exercitarea oricărei alte violențe cauzatoare de suferințe fizice asupra corpului unei persoane ce au necesitat pentru vindecare mai mult de 90 zile de îngrijiri medicale, au determinat o infirmitate sau punerea în primejdie a vieții persoanei, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități. Acțiunea inculpatului, care la data de 15.09.2011, în jurul orei 08.10, aflat la volanul autovehiculului marca Mercedes Benz cu numărul de înmatriculare B160392, a pătruns de pe . Tomis, prin viraj la stânga către sensul de mers .. I. R., peste marcajul longitudinal dublu continuu, iar în această împrejurare a intrat în coliziune frontală cu motocicleta marca Aprilia înmatriculată sub numărul_, condusă de persoana vătămată V. I. N. care rula în sensul .. N. I., în urma impactului dintre cele două vehicule persoana vătămată V. I. N. suferind vătămări corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr total de 300 zile îngrijiri medicale și rămânerea cu infirmitate fizică, realizează elementul material al infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. 2 și 3 C.pen., urmarea imediată constând în atingerea adusă relațiilor sociale create în jurul securității fizice a persoanei, valoare socială ocrotită penalmente și în concret, producerea de vătămări corporale pe corpul persoanei vătămateV. I. N. care au necesitat pentru vindecare 300 zile de îngrijiri medicale și au determinat o infirmitate fizică. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză din constatările din cuprinsul raportului de expertiză tehnică auto efectuată în baza celorlalte mijloace de probă administrate în cauză, și concluziile medico legale cu privire la leziunile constatate pe corpul persoanei vătămate.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea culpei cu prevedere, conform dispozițiilor art. 16 alin. 4 lit. a C.pen., întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale (având în vedere că avea pregătirea teoretică și practică atestate prin permis de conducere, fapt ce i-a permis cunoașterea consecințelor potențiale ale neacordării priorității de circulație vehiculelor în mers, astfel cum se raportează la împrejurările cauzei) dar nu a acceptat producerea sa, socotind fără temei că nu se va produce.

Având în vedere aceste aspecte, instanța constată că fapta există, constituie infracțiuni și a fost săvârșită de către inculpatul A. B. Ș..

Aplicarea legii penale mai favorabile

Anticipând soluția de condamnare ce urmează a fi dispusă în cauză, față de circumstanțele reale de comitere, observând conținutul mai favorabil al instituției suspendării executării pedepsei prevăzut de Codul penal 1969, reținând identitatea de conținut constitutiv al infracțiunilor în ambele reglementări astfel cum se raportează la împrejurările cauzei, instanța reține ca lege penală mai favorabilă inculpatului A. B. Ș., Codul penal 1969, respectiv: art. 184 alin. 2 și 4 C.pen.1969.

Individualizarea pedepsei/modalității de executare

La stabilirea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C.pen.1969, respectiv dispozițiile părții generale și speciale ale Codului penal 1969, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, urmând a reține și aplicabilitatea art. 396 alin 10 C.proc.pen..

Conduita culpabilă a inculpatului A. B. Ș. la volanul autovehiculului marca Mercedes ML, care nu a respectat regulile de circulație în intersecția străzii Mălinului cu bulevardul Tomis, a avut ca rezultat, grav, punerea vieții în pericol și infirmitate fizică permanentă a numitului V. I. N., după o perioadă de recuperare fizică foarte mare – 300 de zile îngrijiri medicale. Instanța reține și gradul de culpă, existent, din partea persoanei vătămate care nu s-a conformat condițiilor de trafic sinuos de la acel moment, sau cel puțin nu și-a adaptat deplasarea cu motocicleta la condițiile de trafic pentru preîntâmpinarea evenimentelor rutiere (menținerea unei viteze reduse corelativ cu rămânerea în interiorul benzii de circulație, elemente care ar fi contribuit în mod determinat la limitarea eventualului acroșaj cu vehiculul inculpatului). Instanța reține culpa determinantă în producerea accidentului în sarcina inculpatului A. B. Ș. care a generat starea de pericol materializată în coliziunea violentă dintre cele două vehicule cu urmările ce determină tragerea la răspundere penală a acestuia. Soluția de condamnare este proporțională cu gradul de pericol social al faptei evaluat și prin raportare vătămările corporale, severe, constatate și necesară pentru asigurarea scopului avut în vedere de regimul incriminator și sancționator penal și anume: prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din perspectivă individuală a destinatarului dar și din perspectiva generală a comunității, afectată într-o măsură semnificativă de încălcări ale regimului circulației rutiere cu urmări grave la adresa valorilor sociale importante: dreptul la viață, securitatea și integritatea fizică și psihică a persoanei.

Inculpatul este la primul contact cu legea penală, studii superioare, preocupări lucrative legitime, este necăsătorit are un copil minor, în fața instanței s-a prevalat de dispozițiile art. 374 alin. 4 C.proc.pen. – art. 396 alin. 10 C.proc.pen..

Față de cele reținute, în baza art. 184 alin. 2 și 4 C.pen.1969, cu aplicarea art. 5 C.pen., cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.proc.pen. va condamna pe inculpatul A. B. Ș. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, apreciată ca suficientă pentru determinarea realinierii inculpatului la exigențele regimului juridic al circulației rutiere. În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 și art.71 alin.2 C.pen.1969 va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II a și lit.b C.pen.1969, pe durata executării pedepsei principale.

Față de circumstanțele personale ale inculpatului și atitudinea manifestată în fața instanței, în baza art. 81 C.pen.1969, cu aplicarea art. 5 C.pen., va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare pe o durata de 3 ani reprezentând termen de încercare potrivit art 82 C.pen.1969, modalitate de executare aptă pentru asigurarea reeducării inculpatului în sensul respectării regimului circulației rutiere.

În baza art. 71 alin 5 C.pen.1969 va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În baza art 83 C.pen.1969 va atrage atenția inculpatului A. B. Ș. că săvârșirea unei noi infracțiuni intenționate în termenul de încercare va impune revocarea suspendării condiționate.

Pe latură civilă, se reține că persoana vătămată V. I. N. s-a constituit parte civilă cu suma de_ lei cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuieli de ordin medical și cu suma de_ euro cu titlu de daune morale pentru prejudiciile de ordin psihic provocate de inculpat.

Față de pretențiile civile formulate, instanța reține următoarele:

Se constată că există o faptă ilicită constând într-o infracțiune, infracțiunea a produs un prejudiciu, există legătură de cauzalitate între infracțiunea săvârșită și prejudiciul produs, există vinovăția inculpatului în producerea prejudiciului, astfel că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în cadrul procesului penal.

În privința daunelor materiale acestea au fost evaluate în mod just la nivelul sumei de_ lei, conform înscrisurilor doveditoare depuse la dosarul de urmărire penală (f.71-112.dup.)

În privința daunelor de ordin moral, instanța urmează a cenzura suma solicitată, de_ euro, întrucât valoarea ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză din partea persoanei vătămate, urmând a o limita la nivelul sumei de_ euro, având în vedere și gradul de culpă reținut în sarcina persoanei vătămate V. I. N.. Pentru dovedirea pretențiilor civile de ordin moral au fost audiați martorii B. G. I. și D. C..

Pentru cuantificarea daunelor morale, instanța are în vedere decizia nr. 4458/27.05.2005 a Înaltei curți de Casație și Justiție conform căreia cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare. Cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere, ca urmare a aplicării de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care le-a fost afectată situația familială, profesională și socială.

Raportat la situația persoanei vătămate V. I. N., instanța reține că acesta a suferit un politraumatism ce a necesitat șase intervenții chirurgicale, în urma cărora a rămas cu infirmitate fizică permanentă la brațul și piciorul drept, deficiențe vizibile și apte a determina îngrădiri semnificative, permanente ale vieții sociale, preocupărilor lucrative și de agrement ale persoanei vătămate în vârstă de 18 ani la data accidentului. Acestor considerații li se adaugă și perioada foarte mare de recuperare fizică suportată de persoana vătămată, cu constrângerile de ordin psiho-social aferente.

Față de cele reținute, în baza art. 19 și art. 397 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 998, 999 C.civil.1864 și art. 118 din Legea nr. 71/2011 va admite în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă V. I. N. și va obliga inculpatul A. B. Ș. în solidar cu partea responsabilă civilmente Omniasig V. Insurance Group SA la plata către aceasta a sumelor de _ lei cu titlu de daune materiale, precum și a sumei de _ euro prin echivalent în lei la cursul oficial al BNR, cu titlu de daune morale.

Împotriva sentinței penale nr.934/19.08.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, au declarat apel, în termen legal, partea civilă V. I. N. și inculpatul A. B. Ș., acesta din urmă fără a indica motivele de apel. Apelul părții civile vizează atât latura penală, cât și latura civilă a cauzei. În susținere motivelor de apel se arată că în mod greșit prima instanță a reținut și culpa părții civile în producerea accidentului, solicitându-se totodată majorarea despăgubirilor civile acordate cu titlu de daune morale.

Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate și din oficiu, Curtea constată următoarele:

Prezent personal în fața primei instanțe, inculpatul a arătat că dorește ca judecata să se facă potrivit art.374 alin.3 Cod procedură penală, a recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, declarând că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală.

Din analiza probelor administrate în faza de urmărire penală rezultă că la data de 15.09.2011, în jurul orei 0810, inculpatul A. B. Ș. a condus autovehiculul marca Mercedes Benz cu numărul de înmatriculare B160392 pe . C., iar când a ajuns la intersecția cu bulevardul Tomis a efectuat un viraj la stânga peste marcajul longitudinal dublu continuu, intrând în coliziune frontală cu motocicleta marca Aprilia înmatriculată sub numărul_, condusă de persoana vătămată V. I. N., ce se afla în depășirea coloanei de autovehicule staționate în așteptare, rulând pe contrasensul direcției sale de deplasare, respectiv: pe banda 2 a sensului de mers . . o viteză de aproximativ 46-56 km/h. În urma impactului dintre cele două vehicule persoana vătămată V. I. N. a suferit vătămări corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr total de 300 zile îngrijiri medicale, rămânând cu infirmitate fizică. S-a reținut un grad de culpă de 75% în sarcina inculpatului, iar persoanei vătămate i s-a atribuit un grad de culpă de 25%, având în vedere încălcarea prevederilor art.120 alin.1 lit.i și k din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002. Potrivit textului de lege menționat, se interzice depășirea vehiculelor când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere precum și pe sectorul de drum unde s-a format o coloană de vehicule în așteptare, dacă prin aceasta se intră pe sensul opus de circulație.

În ceea ce privește vinovăția în producerea accidentului din data de 15.09.2011, persoana vătămată V. I. N. a susținut că, deși se afla în depășirea coloanei de autovehicule staționate în așteptare, a efectuat această manevră pe sensul său de deplasare, fără a încălca marcajul dublu continuu și fără a pătrunde pe contrasens.

În acord cu opinia primei instanțe, Curtea reține culpa părții civile în producerea evenimentului rutier din data de 15.09.2011 în proporție de 25%, apărările acesteia fiind infirmate de mijloacele de probă ce vor fi evidențiate în continuare.

Astfel, declarațiile inculpatului se coroborează cu declarația martorului M. M., care a relatat că în premomentul impactului i-a fost atrasă atenția de zgomotul motorului de motocicletă care se afla pe contrasens, pe banda a doua a sensului de mers către Dacia, care a pornit în viteză de la trecerea de pietoni din dreptul Grupului Școlar Tomis. A văzut și autoturismul de teren marca Mercedes care ieșise de pe . vădită de a efectua viraj stânga, spre zona Dacia, peste marcajul dublu continuu, prin breșa creată de ceilalți conducători auto de pe sensul aglomerat. A arătat că, în momentul în care autoturismul a virat parțial către stânga, pe sensul spre Dacia, pe banda de lângă axul drumului, motociclistul ce se afla pe contrasens, tot pe banda de lângă ax, a intrat în coliziune cu autoturismul.

Totodată, din procesul-verbal de cercetare la fața locului și din planșele fotografice rezultă că elementele de caroserie ale motocicletei și autovehiculului au rămas poziționate exclusiv pe sensul de circulație „. . o distanță de minim 1.2 metri față de marcajul longitudinal care separă sensurile de circulație ale ., rezultă că resturile de caroserie ale celor vehicule implicate în accident au fost identificate numai pe contrasens, aspect ce confirmă susținerile inculpatului cu privire la pătrunderea motocicletei pe contrasens.

De asemenea, astfel cum a subliniat și instanța de fond, din fotografiile judiciare efectuate la fața locului reiese că spațiul dintre marcajul longitudinal dublu continuu și vehiculele staționate în așteptare nu permite rularea, paralelă, a unei motociclete cu viteza de 46-56 km/h.

Față de considerentele expuse, reținem că sunt neîntemeiate criticile părții civile ce vizează latura penală a cauzei.

Ținând cont de criteriile de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal din 1968, se constată că instanța de fond a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, atât a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor ce vizează strict persoana acestuia.

Pentru a-și îndeplini funcțiile, pedeapsa trebuie să corespundă, sub aspectul duratei și naturii (privativă sau neprivativă de libertate), atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o individualizare care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Astfel, instanța de apel evidențiază că inculpatul a săvârșit o faptă cu un grad relativ ridicat de pericol social, având în vedere împrejurările producerii evenimentului rutier, astfel cum au fost evidențiate anterior, relațiile sociale lezate și leziunile grave suferite de partea civilă.

În ceea ce privește datele personale ale inculpatului, se constată că acesta este tânăr, provine dintr-o familie organizată, are ocupație și loc de muncă, se află la primul conflict cu legea penală și a manifestat o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal.

Prin urmare, raportat la elementele ce caracterizează fapta penală și persoana inculpatului, instanța de apel apreciază că pedeapsa aplicată de către prima instanță a fost just dozată și poate contribui la realizarea scopului preventiv și educativ al pedepsei.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, Curtea reține că prejudiciul, ca element al răspunderii civile delictuale, constă în consecințele negative, patrimoniale și morale, suferite de o persoană. Ca orice pretenție dedusă judecății, prejudiciul moral trebuie dovedit, repararea sa, prin compensare bănească, urmând regulile răspunderii civile delictuale, iar instanța îl apreciază în raport de gravitatea și importanța lui.

În absența unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale, acestea sunt stabilite de instanța de judecată în raport de consecințele negative suferite de victimele directe sau indirecte ale accidentului, importanța valorilor lezate, intensitatea și consecințele traumei fizice și psihice suferite, consecințele pe plan familial, social și profesional.

În acest scop, pentru ca evaluarea să nu fie subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei, este necesar să fie luate în considerare suferințele morale susceptibil în mod rezonabil a fi cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia, astfel cum rezultă din ansamblul probator administrat în cauză.

Despăgubirile reprezentând daune morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea și cuantificarea acestora să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real și efectiv produs, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celui îndreptățit să le pretindă, dar nici să nu fie derizorii.

Pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără justa cauza si a nu se solicita sume care nu au corespondent în realitate, trebuie ca susținerile părților civile sa se coroboreze cu alte mijloace de proba. Toate acestea trebuie raportate si la principiul echității.

Prin raport de constatare medico-legală nr.464/A1rutier/2011/30.11.2011 s-a stabilit că leziunile suferite de persoana vătămată V. I. N. la data de 15.09.2011 au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure, necesită pentru vindecare circa 180 zile de îngrijiri medicale, au pus în primejdie viața victimei și necesită reevaluare medico-legală după încheierea perioadei de îngrijiri medicale. Prin raportul de constatare medico-legală completare nr. 464/A1rutier/2011/20.04.2012 se reține că persoana vătămată prezintă un prejudiciu funcțional important la nivelul membrului superior drept după leziunile traumatice suferite la data de 15.09.2011, necesitând în continuare tratament fizioterapic complex și extragerea materialului de osteosinteză. Raportul de expertiză medico-legală nr.462/A1rutier/2013/08.04.2014 concluzionează că persoana vătămată V. I. N. a suferit la data de 15.09.2011 un politraumatism cu fractură – luxație complexă cot drept, luxație – fractură deschisă bimaleolară gleznă dreaptă, fractură epifiză distală radius drept, luxație haluce drept, a necesitat tratament de specialitate complex ortopedic – chirurgical și recuperator. În evoluția leziunilor grave de gleznă dreapta intervin complicații (osteonecroze tibiale, pseudoartroză maleolă tibială, modificări degenerative articulație tibio-astragaliană). S-a mai arătat că persoana vătămată prezintă sechele morfo-funcționale cot drept (blocaj definitiv în semiflexie) și glezna dreaptă (subluxație reziduală și artroză secundară) care reprezintă infirmitate fizică; a necesitat circa 300 zile de îngrijiri medicale, de la data producerii leziunilor traumatice.

La acordarea daunelor morale părții civile, în vârstă de 18 ani, instanța are în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale de care a avut nevoie partea civilă pentru vindecare, natura leziunilor cauzate (fractură membru superior și inferior drept), împrejurarea că partea civilă a suferit șase intervenții chirurgicale.

Prejudiciul moral cauzat părții civile constă în suferințele fizice (dureri), dar și psihice, produse ca urmare a accidentului, însă, în aprecierea Curții, suma solicitată cu titlu de daune morale excesivă, suma de 20.000 euro putând contribui la o reparație justă și integrală a prejudiciului de ordin afectiv.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală se vor respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul A. B. Ș. și partea civilă V. I. N. împotriva sentinței penale nr.934/19.08.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .

Conform art.275 alin.2,4 Cod procedură penală va obliga inculpatul și partea civilă la plata a câte 200 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul A. B. Ș. și partea civilă V. I. N. împotriva sentinței penale nr.934/19.08.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .

Conform art.275 alin.2,4 Cod procedură penală obligă inculpatul și partea civilă la plata a câte 200 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.10.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

A. I. D. I. N.

GREFIER,

M. V.

Jud. fond: C. L.

Jud. red. dec: A. I.

2ex./30.10.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 919/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA