Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 1210/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Curtea de Apel CONSTANŢA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 1210/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 15-12-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 1210/P

Ședința publică de la 15 decembrie 2015

Completul compus din:

Președinte – A. I.

Judecător – D. I. N.

Cu participare: Grefier – M. V.

Ministerul Public prin procuror R. G. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

S-au luat în examinare apelurile declarate împotriva sentinței penale nr. 1011 din data de 18.09.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ de P. de pe lângă Judecătoria C. privind pe inculpata I. M., de părțile civile V. A., V. D. și de asigurătorul S.C. A. R. ASTA S.A.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10.12.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea la data de 15.12.2015, când a pronunțat următoarea decizie:

CURTEA

Asupra apelurilor penale de față, reține următoarele:

Prin sentința penală nr.1011/18.09.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, s-a hotărât:

În baza art.386 alin.1 C.proc.pen., din oficiu, schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatei din infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art.192 alin.1 și 2 C.pen. 2009 cu reținerea art.3 și 5 C.pen. 2009 în infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.1 și 2 C.pen. 1969, cu aplicarea art.5 alin.1 C.pen. 2009.

În baza art.178 alin.1 și 2 C.pen. 1969 cu reținerea art.5 alin.1 C.pen. 2009, condamnă pe inculpata I. M. (fiica lui G. și I., născută la data de 01.05.1971 în mun. Medgidia, jud. C., domiciliată în ., jud. C., cetățean român, divorțată, 1 copil minor în întreținere, studii 10 clase, fără ocupație sau loc de muncă, fără antecedente penale, CNP:_) la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. 1969 interzice inculpatei ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. 1969.

În baza art.81 C.pen. 1969 suspendă condiționat executarea pedepsei închisorii pe un termen de încercare de 4 ani calculat conform art.82 alin.1 C.pen. 1969.

În baza art.71 alin.5 C.pen. 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei se suspendă și pedepsele accesorii.

În baza art.404 alin.2 C.proc.pen. atrage atenția inculpatulei asupra dispozițiilor art.83 C.pen. 1969 referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare.

În baza art.7 alin.1 raportat la art.4 alin.1 lit.b din Legea nr.76/2008 privind funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare dispune prelevarea probelor biologice de la inculpata I. M. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art.397 alin.1 raportat la art.25 alin.1 și art.86 C.proc.pen. cu reținerea art.998 și 999 C.civ. 1864, a art.54 alin.1 și a art.55 alin.1 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, admite în parte acțiunile civile exercitate de părțile civile V. A. și V. D., domiciliați în mun. C., ., nr.5, ., ., jud. C., ambii cu domiciliul procesual ales în mun. C., ., ., jud. C., la C.A. „A. A. E.”, în raport de gradul de culpă stabilit în sarcina inculpatei, respectiv 70%.

Obligă partea responsabilă civilmente SOCIETATEA DE A.-R. ASTRA SA, cu sediul procesual ales în mun. C., ., jud. C. – la Sucursala din C., singură, la plata către partea civilă V. A. a sumei de 1916,18 lei cu titlu de daune materiale și 21.000 de euro cu titlu de daune morale, la cursul B.N.R. din ziua plății.

Obligă partea responsabilă civilmente SOCIETATEA DE A.-R. ASTRA SA., singură, la plata către partea civilă V. D. a sumei de 14.000 de euro cu titlu de daune morale, la cursul B.N.R. din ziua plății.

În baza art.272 raportat la art.274 alin.1 C.proc.pen. obligă inculpata la plata către stat a sumei de 1.500 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare (500 de lei din faza de urmărire penală și 1.000 de lei din faza de judecată).

În baza art.274 alin.1 teza finală raportat la art.272 alin.2 C.proc.pen. constată că prin încheierea din 12.12.2013 s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariul parțial al avocatului din oficiu în cuantum de 100 de lei conform împuternicirii . nr.5582 – U. C.-I., sumă ce rămâne în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Situația de fapt și încadrarea juridică reținute prin rechizitoriu:

Prin rechizitoriul nr.9420/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., înregistrat la data de 18.09.2013 pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ 13, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și trimisă în judecată, în stare de libertate, inculpata I. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.1 și 3 C.pen. (persoane vătămate C. D. Ș., G. R. D. și I. M. – 3 infracțiuni) și ucidere din culpă prev. de art.178 alin.1 și 2 C.pen., reținându-se în esență că la data de 20.06.2010 inculpata a condus autoturismul marca Daewoo Matiz, cu nr. de înmatriculare_, pe DN3, județ C. și, ca urmare a nerespectării art.122 din Hotărârea de Guvern nr.1391/2006 privind Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, a provocat decesul numitul V. G. și vătămarea corporală din culpă a persoanelor vătămate C. D. Ș., G. R. D. și I. M., care au suferit vătămări care au necesitat pentru vindecare 45-50 zile de îngrijiri medicale, 30-35 zile de îngrijiri medicale, respectiv 50-55 zile de îngrijiri medicale.

Pentru dovedirea situației de fapt, au fost menționate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșe foto (f. 12-26 d.u.p.); raport medico-legal de necropsie nr.430/A3/2010 din 05.07.2010 (f. 50, 51 d.u.p.); declarații parte vătămată I. M. (f. 54, 55 d.u.p.); raport de expertiză medico-legală nr.A1/_/22.09.2010 – Institutul Național de Medicină Legală “M. Minovici” (f. 64 d.u.p.); declarații parte vătămată G. R. D. (f. 66, 67 d.u.p.); raport de expertiză medico-legală nr.A1/_/22.09.2010 – Institutul Național de Medicină Legală “M. Minovici” (f. 75 d.u.p.); declarații parte vătămată C. D. Ș. (f. 77-80 d.u.p.); raport de expertiză medico-legală nr.A1/_/22.09.2010 – Institutul Național de Medicină Legală “M. Minovici” (f. 88 d.u.p.); declarație martor F. E. Irinela (f. 91 d.u.p.); declarații martor D. A. (f. 93-97 d.u.p.); declarații martor G. P. (f. 100, 101 d.u.p.); declarații martor G. C. (f. 102, 103 d.u.p.); declarații martor Ș. E. (f. 104, 105 d.u.p.); declarații martor D. G. (f. 107-109 d.u.p.); declarație parte civilă V. D. (f. 116 d.u.p.); raport de expertiză tehnică – auto judiciară (f. 12-46 d.u.p. VOL. II); declarații inculpată (f. 49; 55-58 d.u.p.).

Desfășurarea procedurii de cameră preliminară și cercetarea judecătorească:

Prin adresa nr._/07.10.2013, înregistrată la data de 08.10.2013, Spitalul Clinic Județean de Urgență C. s-a constituit parte civilă cu sumele de 760,95 lei, 887,38 lei și 738,80 lei (corespunzător îngrijirilor acordate celor trei persoane vătămate), fiind depus înscrisuri justificative în acest sens (f. 20-22). Totodată, în ședința publică din 24.10.2013, cele trei persoane vătămate au depus constituirile de părți civile (f. 36-46). De asemenea, în ședința publică din 12.12.2013 s-a depus la dosar constituirea de părți civile a numiților V. A. (soția defunctului – 7.000 lei daune materiale și 200.000 euro daune morale) și V. D. (fiul defunctului – 100.000 euro daune morale), fiind depuse înscrisuri de stare civilă.

La termenul din 06.02.2014, având în vedere dispozițiile art.6 alin.2 din Legea nr.255/2013 și art.343 C.proc.pen., cauza a fost trimisă judecătorului de cameră preliminară, inculpata și avocatul având posibilitatea să depună cereri sau excepții.

Prin încheierea din camera de consiliu din 06.03.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat că nu au fost formulate cereri și excepții de către inculpată sau de către avocatul acesteia și nici nu s-a considerat necesar ca din oficiu să invoce vreo excepție, motiv pentru care, în temeiul art.346 alin.2 C.proc.pen. a constatat competența și legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriul nr.9420/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., a administrării probelor și a efectuării urmăririi penale și a dispus începerea judecății cauzei.

La data de 24.04.2014, instanța a pus în discuție existența unui caz care împiedică exercitarea în continuare a acțiunii penale, prin raportare la art.4 C.pen. 2009 – respectiv dacă faptele de vătămare corporale din culpă prev. de art.184 alin.1 și 3 C.pen. 1969 sunt în continuare incriminate sau nu, punând în discuție și o schimbare a încadrării juridice prin raportare la art.5 C.pen. 2009 – din 3 infracțiuni prev. de art.184 alin.1 și 3 C.pen. 1969 într-o singură infracțiune prev. de art.196 alin.1 și 4 C.pen. 2009, respectiv din infracțiunea prev. de art.178 alin.1 și 2 C.pen. 1969 în infracțiunea prev. de art.192 alin.1 și 2 C.pen. 2009.

Prin sențina penală nr.403/29.04.2014 instanța a hotârât:

„În baza art.386 C.proc.pen. schimbă încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care inculpata I. M. a fost trimisă în judecată prin rechizitoriu, din infracțiunile prev. de art.184 alin.1, 3 C.pen. 1969 (3 infracțiuni) și de art.178 alin.1 și 2 C.pen. 1969, cu aplic.art. 33 lit.b C.pen. 1969, în infracțiunile prev. de art.192 alin.1 și 2 C.pen (1 infracțiune) și art.196 alin.1 și 4 C.pen (1 infracțiune), cu aplicarea art.33 lit.b C.pen. 1969, a art.3 și 5 C.pen.

În baza art.396 alin.5 și art.16 lit.b C.proc.pen achită pe inculpata I. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.196 alin.1 și 4 C.pen (1 infracțiune), art.3 și 5 C.pen.

În baza art.25 alin.5 C.proc.pen. lasă nesoluționate acțiunile civile formulate de părțile civile Spitalul Clinic de Urgență Sf. A. A. C., I. M., G. R. D. și C. D. Ș..

Disjunge cauza în ceea ce privește infracțiunea prev. de art.192 alin.1 și 2 C.pen., privind pe inculpata I. M., părțile civile V. A. și V. D. și asigurătorii . SA și E. A. R. SA; acordă termen la data de 12.06.2014 pentru când se citează părțile.

În baza art. 275 alin.3 C.proc.pen cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.”

Împotriva sentinței penale a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria C., apel care a fost admis, a fost desființată în parte sentința apelată și, în baza art.386 C.proc.pen. în referire la art.5 C.pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.196 alin.1 și 4 C.pen. în trei infracțiuni prevăzute de art.184 alin.1 și 3 C.pen. 1969 și, în temeiul art.396 alin.5 și art.16 lit.b C.proc.pen. s-a dispus achitarea inculpatei I. M. pentru săvârșirea a trei infracțiuni prev. de art.184 alin.1 și 3 C.pen. 1969, fiind menținute celelalte dispoziții ale primei instanțe, dacă nu sunt contrare deciziei Curții de Apel C. nr.535/P/16.09.2014. În consecință, dispoziția de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art.178 alin.1 și 2 C.pen. 1969 în art.192 alin.1 și 2 C.pen., cu aplicarea art.3 și 5 C.pen. 2009 a fost menținută.

Conform dispoziției de disjungere a fost format dosarul nr._, instanța rămânând învestită doar cu infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art.192 alin.1 și 2 C.pen., cu reținerea art.3 și 5 C.pen. 2009 (ca urmare a schimbării de încadrare juridică) privind pe inculpata I. M..

În ședința publică din 27.11.2014, partea civilă V. A. a depus înscrisuri justificative în susținerea laturii civile (f. 30-38).

De asemenea, a fost pusă în discuție calitatea procesuală a E., în condițiile în care acesta era asigurătorul autoturismului condus de defunctul V. D., față de acesta fiind dispusă o soluție de neîncepere a urmăririi penale și, după ascultarea concluziilor reprezentantului Ministerului Public și ale părților, pentru considerentele arătate în încheierea de la acea dată, instanța a dispus scoaterea din cauză a . SA, fiind rectificat citativul în sensul că . SA are calitate de parte responsabilă civilmente în raport de noile dispoziții procedurale – art.86 C.proc.pen.

Fiind întrebată, inculpata a arătat că nu dorește aplicarea procedurii simplificate, contestând proba cu martori administrată în cursul urmăririi penale și declarațiile părților civile, astfel că instanța a dispus readministrarea probei testimoniale, urmând ca părțile civile I. M., G. R. D. și C. D. Ș. să fie audiați în calitate de martori, ținând cont de soluția de achitare dispusă de instanță. Totodată, instanța a încuviințat părților civile proba testimonială cu martorul C. I..

S-a procedat la audierea inculpatei, declarația fiind atașată la dosar (f. 39-41).

La termenul din 19.02.2015 instanța a constatat imposibilitatea audierii martorei F. E. Irinela, fiind respinsă și solicitarea părții responsabile civilmente de efectuare a unei noi expertize tehnice-auto, pentru motivele arătate în practicaua încheierii.

În aceste condiții, au fost audiați succesiv la termenele de judecată martorii C. D. Ș. (f. 63, 64); C. (fostă I.) M. (f. 65), G. R. D. (f. 66); D. (G.) A. (f. 83, 84); G. C. (f. 85, 86); G. P. (f. 87); D. G. (f. 96, 97); Ș. E. (f. 100); I. C. (f. 101, 102).

La termenul din 18.06.2015 instanța a încuviințat proba cu martora D. M., aceasta fiind audiată la data de 10.09.2015 (f. 98).

De asemenea, instanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice, din perspectiva legii penale mai favorabile, din infracțiunea prev. de art.192 alin.1 și 2 cu reținerea art3 și 5 C.pen. 2009, în infracțiunea prev. de art.178 alin.1 și 2 C.pen. 1969, cu aplicarea art.5 alin.1 C.pen. 2009, urmând a se pronunța odată cu fondul asupra acesteia.

Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța a declarat cercetarea judecătorească încheiată, a dat cuvântul în dezbateri, stabilind termen pentru deliberare și pronunțare data de astăzi.

Situația de fapt reținută de instanță:

În fapt, la data de 20.06.2010, în jurul orei 11:48, lucrătorii de poliție din cadrul Serviciului Rutier C., au fost sesizați cu privire la faptul că pe DN 3, km. 50, în apropierea localității Valu lui T., s-a produs un grav accident rutier soldat cu victime omenești, sens în care s-au deplasat la fața locului.

Astfel cum rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului, probă necontestată de inculpată, în accidentul rutier au fost implicate următoarele autoturisme:

- autoturismul marca Daewoo Matiz cu nr. de înmatriculare_, condus de inculpata I. M., aflat pe . ferma 6 Martie, la 6,80 m de marginea carosabilului, în interiorul căruia se aflat martorii D. G. și D. M., dar și fiul inculpatei (I. A.) și nepotul acesteia (O. A.), ambii minori;

- autoturismul marca Mitsubishi cu nr. de înmatriculare_, condus de martora D. (G.) A., găsit pe banda nr.2 de mers spre municipiul C., cu fața orientată spre C., în interiorul căruia se aflau martorii G. C. și G. P.;

- autoturismul marca Honda cu nr. de înmatriculare_ condus de martorul Covacu D. Ș., în interiorul căruia, la momentul impactului, se aflau martorii I. (C.) M. și G. R., autoturism care a fost găsit pe banda nr.1 pe sensul de mers dinspre mun. C. spre Valu lui T., intrat cu partea din față în capul unui podeț;

- autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ condus de defunctul V. G., găsit pe sensul de mers spre mun. C., în diagonală, cu partea din față orientată către Valu lui T., la 1,20 m de acostament și

- autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, condus de martorul Ș. E., găsit pe sensul de mers spre mun. C., cu fața orientată spre acostament.

În ceea ce privește dinamica producerii accidentului, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice-auto, având la bază procesul-verbal de cercetare la fața locului, schița producerii accidentului, planșele foto, declarațiile martorilor și ale inculpatei.

Astfel, a rezultat că la data de 20.06.2010, în jurul orei 11:48, autoturismul marca Daewoo Matiz cu nr. de înmatriculare_, condus de inculpata I. M., se deplasa pe DN 3, pe banda nr.2, dinspre localitatea Valu lui T. spre mun. C..

În momentul în care autoturismul a ajuns în aproprierea Fermei 6 Martie, aflată în partea stângă a direcției sale de deplasare, inculpata a oprit cu intenția de a intra pe . fermă, semnalizând stânga (declarațiile inculpatei din fața instanței de judecată și din cursul urmăririi penale și declarațiile martorilor G. P., G. C. și G. A., date în cursul urmăririi penale, declarații pe care instanța le va reține ținând cont de perioada de timp trecută de la momentul producerii accidentului până la audierea în fața instanței, martorii arătând că își mențin declarațiile date în fața organelor de cercetare penală și că nu își mai aduc aminte toate detaliile, coroborându-se în același timp cu declarațiile inculpatei), deoarece nepotul acesteia se simțea rău și dorea să meargă la toaletă, acordând prioritate autoturismului marca Honda Civic, de culoare neagră, cu nr. de înmatriculare_ condus de martorul Covacu D. Ș. care circula din sens opus.

Astfel cum rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto anexate, DN 3 este prevăzut cu câte două benzi pe sens, sensurile fiind separate în zona respectivă cu linie dublă continuă.

Observând intenția inculpatei de a vira stânga, în spatele acesteia a oprit autoturismul marca Mitsubishi nr. de înmatriculare_ condus de martora D. (G.) A. care a observat în oglinda retrovizoare cum din spate, tot pe banda nr.2, se apropie autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ condus de numitul V. G. (declarația martorei G. A.).

V. G., din cauza faptului că nu a putut frâna la timp autoturismul, nepăstrând distanța de siguranță față de autoturismul condus de martora G. A., neobservând nici intenția inculpatei de a efectua virajul la stânga, motiv pentru care a oprit nejustificat autoturismul pe drumul național, pe banda nr.2, a virat peste linia dublă continuă, intrând pe contrasens.

Înainte de a intra pe contrasens, numitul V. Gheorge a lovit ușor partea stângă spate a autoturismul condus de martora D. (G.) A., după care, la . diagonală față de axul longitudinal al drumului, a fost lovit în partea laterală dreapta de către autoturismul marca Honda cu nr. de înmatriculare_ condus de martorul C. D. Ș. și pe care inculpata I. M. îl aștepta să treacă pentru a putea efectua virajul la stânga.

Ca urmare a impactului puternic, autoturismul condus de V. G. a fost proiectat pe sensul de mers pe care se deplasa inițial (spre municipiul C.), iar autoturismul condus de martorul C. D. Ș. s-a deplasat prin derapare spre marginea carosabilului din dreapta direcției pe care se deplasa (spre Valu lui T.), oprindu-se în capul unui podeț.

După impactul dintre autoturismul condus de V. G. și cel condus de martorul C. D. Ș., în momentul în care autoturismul Dacia L. a fost proiectat pe sensul de mers inițial, observând apariția pericolului, martorul Ș. E., care circula dinspre Valu lui T. către mun. C., pe banda nr.2, a frânat puternic, virând în frânare ușor dreapta în încercarea de a evita impactul cu autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ ; cu toate acestea, martorul nu a reușit să evite impactul, lovind la rândul său cu partea din față partea din spate a autoturismului condus de numitul V. G., autoturism care a acoșat ușor și autoturismul condus de martora F. Irinela cu nr. de înmatriculare_ .

În urma producerii accidentului a rezultat decesul numitului V. G. și vătămarea corporală a martorilor C. D. Ș., I. (C.) M. și G. R.. De menționat că autoturismul condus de inculpată nu a suferit vreo avarie în urma accidentului.

Din raportul medico-legal de necropsie nr.430/A3/2010 din 05.07.2010 a rezultat că moartea numitului V. G. a fost violentă, fiind cauzată de hemoragia și contuzia meningo – cerebrală, intervenită ca urmare a unui traumatism cranio – vertebro – toracal grav. Leziunile de violență au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure și hiperflexia-extensia coloanei cervico-toracale și au legătură de cauzalitate directă cu decesul. Înainte de a se urca la volan defunctul nu consumase băuturi alcoolice.

Fiind audiat inițial în calitate de partea (persoană) vătămată, C. D. Ș. a declarat că la data de 20.06.2010 conducea autoturismul marca Honda cu nr. de înmatriculare_, dinspre mun. C. spre Valu lui T., avându-i ca pasageri în locul dreapta față pe martorul G. R., iar în spate pe martora I. (C.) M.. În timp ce conducea pe banda nr.2, a observat pe celălalt sens de mers un autoturism marca Matiz oprit, iar în momentul în care a trecut de acesta a fost surprins de apariția pe sensul său de mers a unui autoturism marca Dacia L. și, din cauza perioadei extrem de rapide în care s-au derulat evenimentele, nu a reușit evitarea impactului cu acesta. După impact și-a pierdut cunoștința, iar ulterior, când și-a revenit, a observat că autoturismul marca Dacia L. ajunsese înapoi pe sensul de mers către C..

Ulterior, pe parcursul cercetării judecătorești, C. D. Ș. a fost audiat în calitate de martor, acesta declarând că a observat pe sensul opus o coloană de autoturisme, lângă axul drumului, însă nu a putut preciza dacă acea coloană era pe loc sau se mișca foarte încet, fiind sigur însă că autoturismul Dacia L. pe care l-a lovit acroșase ultimul autoturism din respectiva coloană.

Martora I. (C.) M. a arătat, atât în fața instanței de judecată, cât și în faza de urmărire penală, când a fost audiată în calitate de parte vătămată, că nu își amintește detalii cu privire la producerea accidentului deoarece, în urma impactului, a suferit un șoc; își amintește doar că se deplasa dinspre mun. C. spre București.

G. R. D., fiind audiat inițial în calitate de parte vătămată, a arătat că se afla în autoturismul marca Honda condus de C. D. Ș., deplasându-se dinspre mun. C. către Valu lui T.. La un moment dat, pe banda nr.2, pe contrasens, a observat un autoturism Matiz de culoare verde care a oprit, însă nu poate preciza dacă avea sau nu semnalizarea în funcțiune.Ulterior, a fost surprins de apariția pe sensul lor de mers a unui autoturism L., conducătorul autoturismului Honda nereușind să evite impactul.

În fața instanței martorul și-a menținut declarațiile, precizând că intenția conducătorului autoturismului Daewoo Matiz era aceea de a vira stânga, dar nu poate preciza dacă semnalizarea era pornită sau dacă roțile erau îndreptate spre stânga. Pe sensul lor de mers a apărut un autoturism L. de culoare albastră, astfel că autoturismul Honda s-a lovit frontal de acesta, ușor lateral. A mai arătat martorul că în spatele autoturismului Matiz erau și alte autoturisme, însă nu poate preciza numărul lor (unu sau două). Martorul nu a văzut ca anterior impactului autoturismul L. să acroșeze vreun alt autoturism, fiind atent lai degrabă la autoturismul Matiz.

Martora F. E. Irinela a declarat în faza de urmărire penală că la data de 20.06.2010 era la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare_, moment în care a observat două mașini implicate în accident, una din ele, cea de culoare albastră, lovind mașina ușor mașina sa. Martora a declarat că nu poate da mai multe detalii cu privire la producerea accidentului.

Martora D. A. (fostă G.) a declarat că la data de 20.06.2010 conducea autoturismul marca Mitsubishi cu nr. de înmatriculare_ dinspre Valu lui T. spre mun. C., pe banda dinspre axul drumului. La un moment dat a observat în fața sa autoturismul marca Matiz cu nr. de înmatriculare_ care semnaliza stânga în dreptului Fermei 6 Martie, martora reușind să frâneze în spatele acestui autoturism.

În momentul în care s-a uitat în oglinda retrovizoare a observat că din spatele său venea un autoturism marca Dacia L. și și-a dat seama că cel care se afla la volan nu va avea timp să frâneze și va intra în coliziune cu mașina condusă de aceasta. Martora a văzut coliziunea acestui autoturism cu partea stânga spate a autoturismului său. Ulterior, autoturismul Dacia L. a pătruns pe contrasens unde a intrat în coliziune cu un alt autoturism. Martora a precizat că după impact conducătorul Daciei L., care intrase pe contrasens, era decedat, fiind proiectat pe bancheta din spate, iar persoanele aflate în autoturismul care mergea în momentul impactului din sens opus prezentau vătămări corporale.

În ceea ce privește autoturismul marca Daewoo Matiz, martora a declarat că la volan se afla o persoană de sex feminin care la momentul impactului nu efectuase virajul la stânga, însă ulterior, după accident, a virat către stânga, deși marcajul îi interzicea acest lucru. Martora a precizat că la momentul producerii accidentului se aflau în interiorul autoturismului condus de aceasta părinții săi, respectiv martorii G. P. și G. C..

În fața instanței martora și-a menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale, precizând că nu a putut depăși autoturismul Matiz prin dreapta din cauza autoturismelor care circulau pe banda nr.1, însă nu își mai amintește alte detalii din cauza timpului scurs de la producerea accidentului.

Fiind audiată pe parcursul urmăririi penale, martora G. P. a precizat că la data de 20.06.2010, în timp ce circula pe relația Valu lui T. – C., în zona cartierului Valu lui T., a observat că în fața mașinii conduse de martora D. A. se afla oprit un autoturism marca Matiz, de culoare verde, iar conducătorul auto a semnalizat intenția de a efectua viraj către stânga pentru a intra în Cartierul 6 Martie, peste marcajul longitudinal continuu.

Martora a precizat că în fața autoturismului marca Matiz nu circula la acel moment niciun alt autoturism. Fiica sa a oprit autoturismul în spatele autoturismului, moment în care au fost acroșați din spate de un autoturism care nu a reușit să frâneze din timp, producându-se astfel un accident de circulație în care au fost implicate mai multe autoturisme. Pe parcursul cercetării judecătorești martora a arătat că nu poate preciza dacă autoturismul Matiz avea sau nu semnalizarea pornită, menținându-și în schimb declarația dată inițial deoarece era mai recentă. Fiica sa nu s-a putut încadra pe prima bandă deoarece traficul era aglomerat.

În același sens sunt și declarațiile martorului G. C., acesta susținând pe parcursul urmăririi penale declarațiile fiicei și ale soției sale, arătând în fața instanței că mai multe detalii cunoaște de la fiica sa și că nu își mai amintește cu exactitate desfășurarea evenimentelor; nu a observat primul autoturism din coloană dacă dorea sau nu să facă stânga deoarece nu i-a observat semnalizarea.

Martorul Ș. E. a precizat că la data de 20.06.2010 se afla la volanul autoturismului marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, pe DN 3 și se îndrepta dinspre Valu lui T. către mun. C.. În dreptul unei ferme martorul circula pe banda I, moment în care a observat că a fost depășit de un autoturism marca Dacia L. în interiorul căruia se afla doar conducătorul auto, iar mașina era inscripționată cu însemnele unei firme de pază. Ulterior, martorul a trecut pe banda nr.2, moment în care a observat că în fața sa s-a produs un accident rutier în care au fost implicate mai multe mașini, accident a cărui dinamică nu o cunoaște, motiv pentru care a trecut din nou pe banda 1, reducând viteza. În acel moment, autoturismul marca Dacia L. pe care 1-a văzut anterior, a fost proiectat ca urmare accidentului, avariindu-i ușor autoturismul.

În fața instanței martorul a arătat că traficul era unul intens pe ambele sensuri de mers și că, deși a frânat, nu a reușit să evite impactul cu autoturismul Dacia L. de culoare albastră.

În faza de urmărire penală a fost audiat și martorul D. G., pasager în autoturismul condus de inculpata I. M. la data de 20.06.2010. Martorul a arătat că la acea dată se afla pe locul dreapta față în autoturismul marca Matiz cu nr. de înmatriculare_ condus de inculpată, iar când au ieșit din localitatea Valu lui T. inculpata a frânat, semnalizând intenția de a vira la stânga deoarece nepotul minor al acesteia, aflat pe bancheta din spate, se simțea său. Martorul a precizat că a atenționat-o pe inculpată că nu are voie să vireze la stânga deoarece este marcaj dublu continuu, sugerându-i să oprească pe dreapta, în afara carosabilului. În momentul în care inculpata a oprit cu intenția de a vira la stânga, din spate s-a auzit zgomotul produs de coliziunea mai multor autoturisme. După producerea accidentului, inculpata a efectuat virajul la stânga.

Martorul a precizat că după accident a observat că au fost implicate 4-5 autoturisme, însă nu poate da informații cu privire la dinamica producerii acestuia. Ulterior, acesta a participat ca martor asistent activitățile desfășurate de organele de poliție. Deși inițial martorul a arătat că inculpata a oprit autoturismul din cauza faptului că în fața acesteia se afla un autoturism care vroia, la rândul lui, să vireze la stânga, ulterior a revenit asupra acestei declarații precizând că în fața autoturismului Matiz nu se afla niciun alt autoturism.

În fața instanței martorul și-a menținut declarația, arătând că după ce i-a atras atenția inculpatei că nu are voie să efectueze virajul la stânga, aceasta s-a uitat în oglinda din dreapta, timp în care autoturismul s-a oprit. Martorul a precizat că nu știe dacă inculpata a semnalizat stânga, însă presupune că da, ulterior bănuind că a renunțat la ideea să mai efectueze virajul. În fața autoturismului Matiz nu se afla niciun alt autoturism.

În esență, martora D. M. se coroborează cu declarațiile martorului D. G., aceasta arătând că imediat după ce fiul său i-a atras atenția inculpatei că nu are voie să facă stânga, a auzit o pocnitură, fără a putea da detalii în legătură cu dinamica producerii accidentului. Martora a arătat în schimb că din sens opus a observat un autoturism, inculpata așteptându-l să treacă pentru a-i acorda prioritate. Martora a declarat că intenția declarată și comunicată de către inculpată a fost aceea de a vira stânga.

Inculpata I. M. a declarat în faza de urmărire penală că în ziua de 20.06.2010 se afla la volanul autoturismului marca Matiz cu nr. de înmatriculare_, pe DN 3, deplasându-se către mun. C.. În interiorul autoturismului se aflau în calitate de pasageri martorii D. G. și D. M. și minorii O. A. M. și I. A.. În momentul în care a ieșit din localitatea Valu lui T., mașina condusă de inculpată se afla pe banda nr.2 și, odată ajunsă în dreptul Fermei 6 Martie, deoarece unul din minori vroia să meargă la toaletă, a intenționat să intre pe un drum lateral aflat stânga sensului său de deplasare.

Astfel, a oprit pe banda nr.2, semnalizând intenția de a vira la stânga, peste marcajul longitudinal dublu, însă nu a mai reușit să efectueze manevra deoarece a auzit în spate o bubuitură. Ulterior, inculpata a efectuat virajul la stânga, oprind mașina pe drumul de pământ până la sosirea organelor de poliție. Inculpata, în declarația pe formular, a revenit asupra precizărilor făcute în declarația olografă, arătând că nu este adevărat că în fața sa se mai afla un autovehicul în momentul producerii accidentului.

În fața instanței de judecată inculpata și-a menținut declarațiile date în faza de urmărire penală și care se coroborează cu restul mijloacelor de probă, precizând căa luat hotătârea de vira stânga din cauza stresului și a insistențelor nepotului său, crezând că va găsi în dreptul acelui drum o linie discontinuă, însă a oprit mașina în dreptul acelui drum, pasagerul din dreapta comunicându-i că nu are voie să facă stânga. Înainte să apuce să se pună în mișcare pentru a căuta un alt loc în care să oprească, s-a produs accidentul.

Expertul tehnic-auto a precizat că autoturismul condus de V. G. avea înainte de producerea impactului o viteză de 80-85 km/h; viteza autoturismului Honda a fost în jur de 75-80 km/h; viteza autoturismului condus de Ș. E. a fost de 65-70 km/h.

S-a reținut în cuprinsul raportului de expertiză următoarele: cauza favorizantă a accidentului o constituie oprirea neregulamentară a autoturismului condus de inculpată, cu intenția de a efectua un viraj peste axul drumului format din două linii continui. Această oprire a fost determinată, la rândul ei, de acordarea de prioritate a autoturismului marca Honda cu nr. de înmatriculare_ condus de C. D. Ș. care se deplasa din sensul opus de mers, determinând totodată oprirea autoturismului condus de martora D. (G.) A., cu nr. de înmatriculare_ .

Cauzele determinante ale producerii accidentului au fost generate de neatenția în conducere a numitului V. G., care nu a redus viteza progresiv în momentul în care a observat autoturismul condus de martora D. (G.) A., oprit pe banda sa de deplasare, fapt care a condus la imposibilitatea evitării impactului cu autoturismul condus de martora D. A. și de mertorul C. D. Ș., prin efectuarea virării peste axul drumului. Se reține că V. G. a avut posibilitarea de a vira spre banda nr.1, astfel cum a procedat martorul Ș. E., conducătorul autoturismului cu nr. de înmatriculare_, aspect care însă este mai degrabă teoretic, probele administrate conducând la ideea că traficul era aglomerat și că, în premomentele impactului, pe banda nr.1 circulau autoturisme.

În secțiunea următoare vor fi analizate argumentele care stau la baza soluției de condamnare și gradul de culpă al inculpatei.

Încadrarea juridică a faptei:

Instanța constată că în conformitate cu art.104 din Legea nr.255/2013 privind Legea de punere în aplicare a C.proc.pen. (LPANCPP), pe data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr.135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art.246 din Legea nr.187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr.286/2009 privind Codul Penal.

Referitor la modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile (art.5 C.pen.), instanța constată că, prin decizia nr.265/6._, publicată în M.Of. nr.372/20.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerente deciziei, Curtea Constituțională a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.

De asemenea, în legătură cu decizia nr.2 din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea Constituțională a constatat că odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr.2 din 14 aprilie 2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art.147 alin.4 din Constituție și cu cele ale art.477¹ din C.proc.pen.

În aceeași măsură, instanța de contencios constituțional a impus modalitatea de aplicare a deciziei Curții Constituționale de către instanțele de judecată, arătând că prevederile art.5 alin. 2 C.pen. nu sunt incidente ca efect al pronunțării deciziei, întrucât, în acest caz, Curtea nu declară neconstituțională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului, ci se stabilește doar, pe cale de interpretare, un unic înțeles constituțional al art.5 din Codul penal.

Față de acestea, având în vedere că, potrivit art.147 alin.4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, instanța constată că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de față este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri și de a aplica inculpatei mecanismul răspunderii penale cel mai favorabil.

Ca o chestiune prealabilă, instanța constată că limitele de pedeapsă prevăzute atât în art.192 alin.1 și 3 C.pen. 2009, cât și în art.178 alin.1 și 2 C.pen. 1969 pentru infracțiunea pentru care inculpata a fost trimis în judecată sunt aceleași – respectiv închisoarea de la 2 la 7 ani.

Prin urmare, nu sub aspectul limitelor de pedeapsă va fi determinată legea mai favorabilă, ci mai ales cu privire la posibilitățile de individualizare judiciară a executării pedepsei. Pentru motivele ce vor fi arătate la secțiunea privind individualizarea pedepsei, instanța s-a orientat în cazul inculpatei la o pedeapsă către minimul prevăzut de lege, respectiv 2 (doi) închisoare.

Sub acest aspect, astfel cum se va arăta, instanța apreciază că nu se impune executarea pedepsei închisorii în regim de detenție, opțiunea de individualizare judiciară fiind pe vechiul Cod penal suspendarea condiționată a executării pedepsei, în timp ce pe noul Cod penal suspendarea executării pedepsie sub supraveghere (câtă vreme pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prev. de art.192 alin.1 și 2 C.pen. este de 7 ani sau mai mare și nu se poate aplica amânarea aplicării pedepsei). Rămâne a se stabili care dintre cele două instituții este mai favorabilă pentru inculpată.

Astfel, în cazul suspendării condiționate a executării pdepsei (art.81 și urm. C.pen. 1969), pe durata termenului de încercare, inculpatei nu i se poate impune respectarea anumitor măsuri de supraveghere sau să execute diverse obligații precum în cazul suspendării executării sub supraveghere (art.91, 93 C.pen. 2009).

Or, este evident că este mai favorabilă pentru condamnată suspendarea condiționată a executării pedepsei în raport de suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în condițiile în care nu va fi supusă niciunei măsuri de supraveghere sau obligații, pedepsele accesorii se suspendă (art.71 alin.5 C.pen. 1969), iar la împlinirea termenului de încercare este de drept reabilitată (art.86 C.pen. 1969). În schimb, în cazul suspendării sub supraveghere, la împlinirea termenului de supraveghere pedeapsa se consideră executată, moment ce coincide cu inceputul termenului de reabilitare.

Față de argumementele expuse, în baza art.386 alin.1 C.proc.pen., din oficiu, instanța va schimba încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatei din infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art.192 alin.1 și 2 C.pen. 2009 cu reținerea art.3 și 5 C.pen. 2009 în infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.1 și 2 C.pen. 1969, cu aplicarea art.5 alin.1 C.pen. 2009.

Așadar, legea veche este mai favorabilă și în consecință va ultraactiva; prin urmare, fapta inculpatei I. M. care, la data de 20.06.2010, în jurul orei 11:48, a condus autoturismul marca Daewoo Matiz cu nr. de înmatriculare_ pe DN 3, dinspre localitatea Valu lui T. către mun. C., iar în momentul în care a ajuns în dreptul drumului de acces către Ferma 6 Martie, a oprit autoturismul, neașteptat, pe banda nr.2, cu intenția de a efectua virajul la stânga pe drumul respectiv, deși o astfel de manevră nu îi era permisă în condițiile în care în zona respectivă exista marcaj longitudinal dublu continuu ce separa sensurile de mers, producându-se un carambol în urma căruia a rezultat decesul numitului V. G.,astfel cum rezultă din raport medico-legal de necropsie nr.430/A3/2010 din 05.07.2010, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.1 și 2 C.pen. 1969 cu aplicarea art.5 C.pen.

Elementul material al infracțiunii este reprezentat de orice acțiune sau inacțiune susceptibilă de a produce, direct sau indirect, decesul unei persoane; în speță, acțiunile inculpatei prin care a oprit autoturismul într-o manieră surprinzătoare, fără nicio justificare, pe banda nr.2 de circulație, pe un drum național unde regimul legal de viteză este de 90 km/h, l-au determinat pe V. G. să pătrundă pe contrasens, acesta neînțelegând cel mai probabil care era intenția inculpatei, mai ales că în spatele acesteia circula un alt autoturism care a reușit însă să oprească. Este însă adevărat că nici numitul V. G. nu a păstrat distanța de siguranță față de autoturismul din fața sa, însă în contextul descris culpa acestuia este mai redusă, cu atât mai mult cu cât traficul era aglomerat, iar încadrarea pe banda nr.1 de circulație ar fi fost deosebit de periculoasă fără o asigurare temeinică, efectuată cu mult timp înainte. Astfel, autoturismul condus de V. G. a pătruns pe contrasens unde a fost tamponat de autoturismul marca Honda, care circula regulamentar, fiind proiectat pe sensul său inițial unde a intrat în coliziune ușoară cu alte două autoturisme.

Acțiunea a fost săvârșită de inculpată cu ocazia efectuării unei activități – aceea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, pentru exercitarea căreia sunt stabilite reguli prin acte normative – OUG nr.195/2002 și HG nr.1391/2006. Constată instanța că inculpata nu a respectat prevederile art.122 din Regulamentul de aplicare al OUG nr.135/2002 aprobat prin HG nr.1391/2006 conform căruia „se interzice conducătorilor de vehicule să reduca brusc viteza ori să efectueze o oprire neașteptată, fără motiv întemeiat”.

Susținerile inculpatei cum că vroia să vireze stânga la insistențele nepotului său care se simțea rău și dorea să meargă la toaletă nu pot justifica oprirea neașteptată, pe banda nr.2 de cirulație, în afara localității. De altfel, motivul opririi a fost el însuși unul ilicit, câtă vreme schimbarea direcției de mers prin viraj spre stânga, dacă prin aceasta se încalcă marcajul longitudinal continuu care separă sensurile de circulație, reprezintă o contravenție conform art.108 alin.1 lit.d pct.9 din O.U.G. nr.195/2002 republicată.

Pe de altă parte, instanța reține că inculpata a fost implicată în mod efectiv în producerea accidentului, fiind întrunite toate condițiile cumulativ prevăzute de lege – art.75 din OUG nr.195/2002:

- s-a produs pe un drum deschis circulației publice ori și-a avut originea într-un asemenea loc;

- a avut ca urmare decesul, rănirea uneia sau a mai multor persoane ori avarierea a cel puțin unui vehicul sau alte pagube materiale;

- în eveniment a fost implicat cel puțin un vehicul în mișcare;

V. G. nu a respectat dispozițiile art.51 din OUG nr.195/2002 republicată conform cărora conducătorul unui vehicul care circulă în spatele altuia are obligația de a păstra o distanță suficientă față de acesta, pentru evitarea coliziunii, coliziune care în cauză s-a produs, numitul V. G. acroșând ușor autovehiculul condus de D. (G.) A. și, pentru evitarea impactului, a pătruns pe contrasens, deși marcajul longitudinal dublu continuu interzicea această manevră.

Urmarea imediată este reprezentată de decesul numitului V. G..

Legătura de cauzalitate între acțiunile inculpatei și urmarea imediată rezultă din mijloacele de probă administrate în cauză și din concluziile raportului medico-legal de necropsie nr.430/A3/2010 din 05.07.2010 emis de Serviciul de Medicină Legală C.. Astfel, moartea numitului V. G. a fost violentă, fiind cauzată de hemoragia și contuzia meningo – cerebrală, intervenită ca urmare a unui traumatism cranio – vertebro – toracal grav. Leziunile de violență au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure și hiperflexia-extensia coloanei cervico-toracale și au legătură de cauzalitate directă cu decesul.

În ceea ce privește latura subiectivă, inculpata a săvârșit fapta cu vinovăție în forma culpei cu prevedere (art. 19 alin. 1 pct.2 lit.a C.pen. 1969), întrucât în condițiile de trafic de la acel moment aceasta a prevăzut rezultatul faptei sale (oprirea nejustificată pe banda nr.2), însă acesta nu l-a acceptat, socotind fără temei că el nu se va produce.

În raport de cele expuse anterior, constatând că factorul determinant și primul înscris în nexul cauzal ce a condus la producerea accidentului rutier și decesul numitului V. G. este reprezentat de acțiunile inculpatei, încălcările normelor rutiere de către defunct fiind determinate într-o măsură apreciabilă de către inculpată, instanța apreciază că în sarcina acesteia trebuie să se rețină o culpă de 70% în producerea accidentului.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.396 alin 2 C.proc.pen., fiind probată dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpată, instanța urmează să îl condamne pe acesta pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.1 și 2 C.pen. 1969 cu aplicarea art.5 alin.1 C.pen. 2009.

Individualizarea judiciară a pedepsei:

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatei, instanța va avea în vedere, pe lângă atingerea scopului pedepselor stabilit de art.52 C.pen, și dispozițiile art.72 C.pen, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Referitor la pericolul social abstract al faptei, instanța reține că legiuitorul a prevăzut o pedeapsă ridicată, mai ales în condițiile în care forma de vinovăție este culpa (de la 2 la 7 ani închisoare), ceea ce subliniază protecția deosebită de care beneficiază persoana fizică, titulară a dreptului la viață, drept care nu poate suferi restrângeri de niciun fel, fiind considerat la nivel european un drept absolut.

În concret, inculpata a efectuat o manevră de o periculozitate extremă, în condiții de trafic aglomerat, în sensul că oprit autoturismul pe banda nr. 2 de circulație, pe un drum național unde limita de viteză maximă admisă este de 90 km/h, cu intenția de a efectua o manevră la fel de periculoasă și interzisă – viraj stânga, peste linia dublă continuă – pentru a pătrunde pe un drum lateral, manevră pe care nu a mai apucat să o efectueze deoarece s-a produs accidentul.

În mod rezonabil, conducătorul auto care circula pe banda nr.2, în speță V. G., a fost surprins de această manevră pe care probabil nici nu a observat-o sau înțeles-o, mai ales că, anterior producerii accidentului, în spatele Matizului oprise autoturismul condus de D. A.. Prin urmare, defunctul nu a avut cum să observe intenția inculpatei, iar faptul că D. A. a oprit autoturismul în condiții de siguranță se explică și prin aceea că a observat intenția inculpatei și a înțeles-o de la bun început, astfel că viteza de reacție a fost una pe măsură. Pe de altă parte, din probatoriul administrat nu reiese dacă în fața autoturismului V. G. circula un alt autoturism și care, eventual, a schimbat banda de circulație cu puțin timp înainte de a se apropia de cele două autoturisme oprite pe banda nr.2, aspect care ar susține cu atât mai mult culpa determinantă a inculpatei în producerea accidentului, în ciuda neatenției evidente în condus a defunctului. Toate aceste elemente, cântărite de instanță în mod rezonabil și obiectiv, chiar și din prisma situațiilor ce pot apărea în trafic, au condus la reținerea în sarcina inculpatei a unui procent de 70% - culpă în producerea accidentului.

Referitor la circumstanțele personale ale inculpatei, instanța constată că acesta are 44 de ani, este divorțată, un copil minor în întreținere, studii 10 clase, fără ocupație sau loc de muncă, fără antecedente penale și fără abateri de la normele rutiere până la accidentul produs la 20.06.2010. Pe parcursul procesului penal inculpata a manifestat o atitudine sinceră, recunoscând comiterea faptei și descriind modalitatea de producere a accidentului, chiar dacă nu a urmat procedura simplificată, declarațiile sale coroborându-se cu materialul probator administrat și ajutând la stabilirea situației de fapt.

Ținând cont și de gradul de culpă, dar și de celelalte aspecte ce țin de gravitatea faptei și circumstanțele personale ale inculpatei, instanța consideră că pedeapsa minimă este suficientă în cauză pentru a asigura scopurile și funcțiile sancțiunilor penale, instituție de bază a dreptului penal.

În raport de argumentele expuse, în baza art.178 alin.1 și 2 C.pen. 1969 cu reținerea art.5 alin.1 C.pen. 2009, instanța o va condamna pe inculpata I. M. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În privința pedepselor accesorii, potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

Prin urmare, la stabilirea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi, instanța va avea în vedere atât dispozițiile art.64 și art.71 C.pen. 1969, dar și Decizia nr. LXXIV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza S. și P. contra României, cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord).

Astfel, instanța subliniază strânsa legătură ce trebuie să existe între infracțiunea săvârșită și interzicerea unui drept (fapta comisă furnizând premisa că e nevoie de interzicerea acelui drept pentru apărarea valorilor ocrotite de legea penală).Or, natura faptei săvârșite de inculpată – ucidere din culpă, susține existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 alin.l lit.a teza a II-a și lit.b C.pen (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), instanța apreciind că, față de pericolul social concret al faptei – forma de vinovăție fiind culpa – și persoana inculpatei, nu se impune interzicerea dreptului de a alege.

Față de aceste considerente, în baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. 1969, va interzice inculpatei ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. 1969.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere că pedeapsa principală aplicată inculpatei nu depășește 3 ani închisoare, iar acesta nu a mai fost condamnat anterior, neavând antecedente penale, ținând seama de vârsta și gradul mediu de educație, de faptul are un copil minor în întreținere și a manifestat o atitudine de recunoaștere a faptei și de regret, instanța consideră că scopul pedepsei și reinserția socială pot fi atinse fără privarea de libertate a acesteia, pronunțarea condamnării de 2 ani închisoare constituind un avertisment ce o va determina pe inculpată să nu mai săvârșească infracțiuni și să respecte în viitor regulile de circulație. Prin urmare, privarea de libertate a inculpatei nu se justifică.

Pentru aceste considerente, în baza art.81 C.pen. 1969 instanța va suspenda condiționat executarea pedepsei închisorii pe un termen de încercare de 4 ani calculat conform art.82 alin.1 C.pen. 1969.

În raport de această modalitate de individualizare a executării pedepsei, în baza art.71 alin.5 C.pen. 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei se vor suspenda și pedepsele accesorii.

În baza art.404 alin.2 C.proc.pen. va atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 C.pen. 1969 referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare.

În baza art.7 alin.1 raportat la art.4 alin.1 lit.b din Legea nr.76/2008 privind funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare va dispune prelevarea probelor biologice de la inculpata I. M. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Sub acest din urmă aspect, instanța are în vedere și Decizia nr.18/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, stabilindu-se că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.7 din Legea nr.76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în anexa Legii nr.76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare poate fi dispusă și în ipoteza în care executarea acesteia este suspendată condiționat sau sub supraveghere.

Latura civilă:

Potrivit art.998 C.civ. 1864, aplicabil având în vedere data săvârșirii infracțiunii (20.06.2010) și dispozițiile art.103 din Legea nr.71/2011, orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara. De asemenea, omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.

Față de dispozițiile legale precitate, patru sunt condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, astfel cum doctrina și jurisprudența constantă le-a consacrat: existența unui prejudiciu, fapta ilicită, vinovăția și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.

Instanța constată că prin decesul numitului V. G., soția acestuia și fiul său, părți civile în prezenta cauză, au suferit atât un prejudiciu material (soția defunctului), cât și un prejudiciu moral. De asemenea, față de cele deja arătate, inculpata a săvârșit infracțiunea de ucidere din culpă (fapta ilicită din perspectivă civilă) cu vinovăție (culpă cu prevedere), existând în același timp o legătură de cauzalitate evidentă între faptă și prejudiciile suferite de părțile civile.

Rămâne de analizat care este prejudiciul suferit de părțile civile, atât material, cât și moral. Conform art.99 alin.1 C.proc.pen. sarcina probei în cadrul acțiunii civile aparține părții civile ori, după caz, procurorului care exercită acțiunea civilă în cazul în care persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu sau are capacitate de exercițiu restrânsă. În cauza de față, având în vedere că nu suntem în prezența unei ipoteze de exercitare a acțiunii civile din oficiu, sarcina probei revine exclusiv părții civile.

În legătură cu primul aspect, doctrina și jurisprudența a fost constată în a aprecia că autorul faptei ilicite are obligația de a repara prejudiciile care au rezultat din plata cheltuielilor de înmormântare privite lato sensu. Or, văzând înscrisurile depuse la dosar (f. 30 și urm.), instanța constată că partea civilă V. A. a făcut dovada sumei de 2.737,41 lei, toate documentele justificative relevând achiziționarea de bunuri necesare înmormântării defunctului și respectării datinilor creștine. Din perspectiva daunelor materiale, instanța urmează să înlăture declarațiile martorului C. I. referitoare la sumele de bani împrumutate părții civile cu acest titlu (4.000 de lei, 1.000 de lei), în condițiile în care nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză.

De asemenea, ținând cont de procentul de culpă stabilit în sarcina inculpatei (70%), rezultă că prejudiciul material suferit de partea civilă V. A. este de 1.916,18 lei.

În ceea ce privește daunele morale solicitate de către părțile civile, instanța reține că poate acorda despăgubiri descendenților/soțului supraviețuitor care ar dovedi un asemenea prejudiciu, pentru durerea încercată prin moartea victimei, chestiune tranșată de jurisprudență și de doctrină. Astfel, instanța reține ca fiind evidente suferințele psihice pe care le încearcă rudele apropiate/soția prin moartea unui membru de familie, aceștia rămânând lipsiți de bucuriile și mulțumirile firești procurate de defunct și, nu în ultimul rând, de suportul moral și afecțiunea reciprocă pe care și-o datorau în virtutea relațiilor de rudenie/soț-soție, aspecte ce impun remedii efective din perspectivă juridică, remediul fiind tocmai daunele morale.

Evaluarea bănească a suferințelor părților civile este însă dificil de realizat, mai ales în lipsa unor minime criterii legale și în contextul unei jurisprudențe variate. De altfel, atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât și Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când acordă despăgubiri morale, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, adică procedează la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare a cauzei.

Astfel, instanța va reține declarația martorului C. I. care a arătat că anterior decesului numitul V. G. și partea civilă V. A. obțineau venituri de aproximativ 1.600 de lei în total. Soția și fiul au resimțit dispariția numitului V. G., V. A. s-a îmbolnăvit și nu a mai putut lucra o perioadă, ulterior plecând în Germania pentru a-și asigura un trai mai bun și pentru acoperirea cheltuielilor legate de înmormântare.

Mai arată martorul că partea civiă V. D. a avut și anumite probleme de natură juridică, lucrând în prezent ca agent de pază și locuind în casa părinților. De asemenea, partea civilă are 56 de ani și, până în prezent, nu s-a recăsătorit. A apreciat martorul că, deși familia era una unită, după decesul cumnatului său s-a dezbinat.

Se remarcă așadar schimbările produse în plan social și familial după decesul soțului/tatălui, urmând însă ca instanța să aibă în vedere și atitudinea procesuală a părților civile care nu s-au prezentat la niciun termen de judecată. De asemenea, va ține cont și de constituirea inițială de parte civilă, soția solicitând aproximativ 200.000 de euro, în timp ce fiul a solicitat 100.000 de euro, ceea ce conduce la concluzia că suferințele încercate de fiu din această perspectivă au fost mai reduse. Instanța va avea în vedere și vârsta defunctului la momentul decesului (53 de ani), dar și vârsta soției (49 de ani) și a fiului (30 de ani).

Față de aceste considente, instanța apreciază că fapta ilicită a inculpatei a provocat părților civile psihice, acestea fiind afectate în plan social, profesional și afectiv, astfel că prejudiciul moral încercat prin moartea defunctului este de 30.000 de euro (soție) și 20.000 euro (fiu). Reținând gradul de culpă de 70%, sumele cuvenite soției și fiului sunt de 21.000 euro la cursul B.N.R. din ziua plății, respectiv 14.000 de euro, la cursul B.N.R. din ziua plății.

Cu privire la partea care va fi obligată la suportarea acestor daune, instanța consideră că este necesară clarificarea calității asigurătorului în procesului penal, având în vedere intervenirea noii legislații procesuale.

Astfel, conform art.86 C.proc.pen. persoana care, potrivit legii civile, are obligația legală sau convențională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracțiune și care este chemată să răspundă în proces este parte în procesul penal și se numește parte responsabilă civilmente.

Așadar, spre deosebire de art.24 alin.3 C.proc.pen. care făcea trimitere numai la răspunderea potrivit legii civile, noua lege procesuală precizează în mod expres că în cadrul procesului penal vor răspunde în calitate de parte responsabilă civilmente persoanele care în temeiul unui contract, au obligația de a repara prejudiciul cauzat de către inculpat.

Dispoziția legală este foarte clară: partea responsabilă poate fi obligată fie în solidar cu inculpatul, în măsura în care solidaritatea este expres prevăzută de lege, fie singură în celelalte cazuri.

Potrivit art.1.445 C.civ. solidaritatea dintre debitori nu se prezumă. Ea nu există decât atunci când este stipulată expres de părți ori este prevăzută de lege. Or, cum între inculpat și partea responsabilă civilmente a intervenit un contract de asigurare ce nu prevede solidaritatea (esența asigurării fiind protejarea asiguratului în cazul intervenirii riscului asigurat), iar Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în Românie nu instituie solidaritatea între asiguratul RCA și asigurător în cazul riscului asigurat, există doar o unică variantă legală posibilă – partea responsabilă civilmente trebuie obligată într-un asemenea caz singură la plata despăgubirilor către partea civilă.

În plus, obligarea asigurătorului „alături de” inculpat la plata despăgubirilor avea un fundament mai degrabă practic (în niciun caz teoretic, legea civilă necunoscând acest tip de obligație) în vechea reglementare, în condițiile în care asigurătorul nu avea calitatea de parte responsabilă civilmente. Cum în noua legislație procesual penală acesta are calitatea de parte responsabilă civilmente, iar art.86 C.proc.pen. prevede doar două posibilități (obligarea singur sau în solidar cu inculpatul), obligarea acestuia „alături de” nu mai are niciun fundament legal, nici măcar practic.

Argumentul legal decisiv în favoarea soluției adoptate de instanță, și îmbrățișată de majoritatea Curților de Apel din țară (minută practică neunitară comunicată de I.N.M. prin adresa nr.3658/08.07.2015) este acela că prin art.54 alin.1 și art.55 alin.1 din Legea nr.136/1995 persoana vătămată își poate formula pretențiile numai împotriva asigurătorului de răspundere de civilă auto, în limitele obligației acestuia, răspunderea delictuală a inculpatului putând fi atrasă doar în cazul în care despăgubirile acordate ar depăși plafonul stabilit în contractul de asigurare și în normele speciale (așadar doar pentru ceea ce depășește, caz în care și inculpatul va fi obligat singur la plata acestora despăgubiri, nu „alături de” sau în „solidar”).

Cum acest plafon nu este depășit în cauză, astfel cum reiese din cuprinsul poliței de asigurare, se justifică obligarea părții responsabile singură la plata despăgubirilor cuvenite părților civile, în conformitate cu art.86 C.proc.pen. și art.54 alin.1 și 55 alin.1 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România.

În raport de argumentele expuse, în baza art.397 alin.1 raportat la art.25 alin.1 și art.86 C.proc.pen. cu reținerea art.998 și 999 C.civ. 1864, a art.54 alin.1 și a art.55 alin.1 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, instanța va admite în parte acțiunile civile exercitate de părțile civile V. A. și V. D., în raport de gradul de culpă stabilit în sarcina inculpatei, respectiv 70%.

Pe cale de consecință, instanța va obliga partea responsabilă civilmente SOCIETATEA DE A.-R. ASTRA SA, singură, la plata către partea civilă V. A. a sumei de 1916,18 lei cu titlu de daune materiale și 21.000 de euro cu titlu de daune morale, la cursul B.N.R. din ziua plății.

De asemenea, va obliga partea responsabilă civilmente SOCIETATEA DE A.-R. ASTRA SA., singură, la plata către partea civilă V. D. a sumei de 14.000 de euro cu titlu de daune morale, la cursul B.N.R. din ziua plății.

Împotriva sentinței penale nr.1011/18.09.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, au declarat apel, în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria C., asigurătorul . SA și părțile civile V. A. și V. D..

Apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. vizează latura civilă a cauzei, solicitându-se obligarea asigurătorului, în solidar cu inculpata, la plata despăgubirilor civile. Părțile civile solicită majorarea cuantumului daunelor morale, iar asigurătorul reducerea despăgubirilor civile acordate cu acest titlu, apreciindu-se că în mod greșit prima instanță a reținut un procent de culpă de 70% în sarcina inculpatei.

Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate și din oficiu, Curtea constată următoarele:

Din analiza probelor administrate în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească rezultă că la data de 20.06.2010, în jurul orei 11:48, lucrătorii de poliție din cadrul Serviciului Rutier C., au fost sesizați cu privire la faptul că pe DN 3, km. 50, în apropierea localității Valu lui T., s-a produs un grav accident rutier soldat cu victime omenești, sens în care s-au deplasat la fața locului.

A rezultat că la data de 20.06.2010, în jurul orei 11:48, autoturismul marca Daewoo Matiz cu numărul de înmatriculare_, condus de inculpata I. M., se deplasa pe DN 3, pe banda nr.2, dinspre localitatea Valu lui T. spre municipiul C..

În momentul în care autoturismul a ajuns în aproprierea Fermei 6 Martie, aflată în partea stângă a direcției sale de deplasare, inculpata a oprit cu intenția de a intra pe . fermă, semnalizând stânga, deoarece nepotul acesteia se simțea rău și dorea să meargă la toaletă, acordând prioritate autoturismului marca Honda Civic, de culoare neagră, cu numărul de înmatriculare_ condus de martorul Covacu D. Ș. care circula din sens opus.

Observând intenția inculpatei de a vira stânga, în spatele acesteia a oprit autoturismul marca Mitsubishi numărul de înmatriculare_ condus de martora D. (G.) A. care a observat în oglinda retrovizoare cum din spate, tot pe banda nr.2, se apropie autoturismul marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_ condus de numitul V. G..

După impactul dintre autoturismul condus de V. G. și cel condus de martorul C. D. Ș., în momentul în care autoturismul Dacia L. a fost proiectat pe sensul de mers inițial, observând apariția pericolului, martorul Ș. E., care circula dinspre Valu lui T. către mun. C., pe banda nr.2, a frânat puternic, virând în frânare ușor dreapta în încercarea de a evita impactul cu autoturismul marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_ ; cu toate acestea, martorul nu a reușit să evite impactul, lovind la rândul său cu partea din față partea din spate a autoturismului condus de numitul V. G., autoturism care a acoșat ușor și autoturismul condus de martora F. Irinela cu numărul de înmatriculare_ .

Situația de fapt nu a fost contestată în prezenta cale de atac, astfel că nu se impun precizări suplimentare cu privire la împrejurările producerii evenimentului rutier din data de 20.06.2010.

În susținerea motivelor de apel, asigurătorul a criticat hotărârea primei instanțe în ceea ce privește gradul de culpă reținut în sarcina inculpatei I. M..

Sub acest aspect, Curtea reține că din mijloacele de probă redate pe larg în hotărârea primei instanțe rezultă următoarele aspecte relevante: cauza principală a accidentului a constituit-o oprirea neregulamentară a autoturismului condus de inculpată, cu intenția de a efectua un viraj peste axul drumului format din două linii continui. Această oprire a fost determinată, la rândul ei, de acordarea de prioritate a autoturismului marca Honda cu numărul de înmatriculare_ condus de C. D. Ș. care se deplasa din sensul opus de mers, determinând totodată oprirea autoturismului condus de martora D. (G.) A., cu numărul de înmatriculare_ ; de asemenea, evenimentul rutier a fost favorizat și de neatenția în conducere a numitului V. G., care nu a redus viteza progresiv în momentul în care a observat autoturismul condus de martora D. (G.) A., oprit pe banda sa de deplasare, fapt care a condus la imposibilitatea evitării impactului cu autoturismul condus de martora D. A. și de martorul C. D. Ș., prin efectuarea virării peste axul drumului.

În acord cu opinia primei instanțe, Curtea reține culpa inculpatei în producerea evenimentului rutier din data de 20.06.2010 în proporție de 70%, motivele de apel invocate de asigurător fiind neîntemeiate sub acest aspect.

Astfel, inculpata nu a respectat prevederile art.122 din Regulamentul de aplicare al OUG nr.135/2002 aprobat prin HG nr.1391/2006, care prevede că se interzice conducătorilor de vehicule să reducă brusc viteza ori să efectueze o oprire neașteptată, fără motiv întemeiat.

Așadar, în aprecierea instanței de apel, cauza determinantă a producerii accidentului este reprezentată de manevra imprudentă și intempestivă a inculpatei, I. M., care a încălcat grav normele de circulație, oprind autoturismul într-un loc nepermis, pe banda a doua, pe un drum național intens circulat, unde limita maximă de viteză este de 90 km/h, cu intenția de a efectua un viraj la stânga peste marcajul dublu longitudinal.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, curtea reține că prejudiciul, ca element al răspunderii civile delictuale, constă în consecințele negative, patrimoniale și morale, suferite de o persoană. Ca orice pretenție dedusă judecății, prejudiciul moral trebuie dovedit, repararea sa, prin compensare bănească, urmând regulile răspunderii civile delictuale, iar instanța îl apreciază în raport de gravitatea și importanța lui.

În absența unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale, acestea sunt stabilite de instanța de judecată în raport de consecințele negative suferite de victimele directe sau indirecte ale accidentului, importanța valorilor lezate, intensitatea și consecințele traumei fizice și psihice suferite, consecințele pe plan familial, social și profesional.

În acest scop, pentru ca evaluarea să nu fie subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei, este necesar să fie luate în considerare suferințele morale susceptibil în mod rezonabil a fi cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia, astfel cum rezultă din ansamblul probator administrat în cauză.

Despăgubirile reprezentând daune morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea și cuantificarea acestora să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real și efectiv produs, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celui îndreptățit să le pretindă, dar nici să nu fie derizorii.

Pentru a nu se ajunge la o îmbogatire fara justa cauza si a nu se solicita sume care nu au corespondent în realitate, trebuie ca sustinerile partilor civile sa se coroboreze cu alte mijloace de proba. Toate acestea trebuie raportate si la principiulechitatii.

Este adevarat ca nu exista criterii legale pentru determinarea daunelor morale suferite ca urmare a pierderii unei persoane dragi si apropiate, traumele create în aceasta situatie fiind incomensurabile. Practica judiciara în materie este, însa, constanta (iar Curtea se raliază acesteia) în sensul ca daunele morale nu reprezintă o reparare a prejudiciului, ci ele au rolul de a compensa respectivul prejudiciu, urmărind să asigure părții vătămate o alinare.

În speță, instanța de apel apreciază că în mod cert părțile civile au suferit un prejudiciu moral, nefiind nevoie de administrarea unor probe în acest sens.

Cu toate acestea, Curtea evidențiază că o asemenea pierdere nu trebuie sa constituie o modalitate de imbogatire pentru soțul rămas în viață sau pentru copii.

Ținând cont de aceste principii generale, precum și de caracteristicile concrete ale spetei, respectiv gradul de rudenie al apelantilor cu defunctul, gradul de afectiune existent între aceștia, vârsta apelanților și a victimei, gradul de culpă al victimei în producerea accidentului, Curtea apreciază că despăgubirile acordate de prima instanță pot contribui la o reparare justă și echitabilă a prejudiciului de ordin moral, neputând fi primite criticile apelanților sub acest aspect.

În ceea ce privește motivul de apel invocat de P. de pe lângă Judecătoria C. ce vizează antrenarea răspunderii asigurătorului, Curtea opinează în sensul obligării societății de asigurare în mod direct la repararea prejudiciului cauzat prin implicarea în accident a autovehiculului asigurat, în limita obligației contractuale. Sub acest aspect, trebuie avute în vedere prevederile art.54 alin.1 și arr.55 alin.1 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările din România, prin care se stabilește că persoana vătămată poate formula pretențiile numai împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia. Prin urmare, angajarea răspunderii inculpatului în cadrul răspunderii civile delictuale este posibilă doar pentru pagubele neacoperite, în situația în care prejudiciul depășește întinderea răspunderii asigurătorului, determinată prin contractul de asigurare și normele speciale aplicabile în materie.

Astfel, prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.61 din 23 iunie 2005 (intrată în vigoare ulterior pronunțării deciziei RIL nr.1/2005) au fost aduse anumite clarificări în ceea ce privește modul de angajare a răspunderii asigurătorului în ipoteza analizată. Astfel, spre deosebire de art.57 din Legea nr.136/1995, în forma anterioară modificărilor, când legiuitorul stabilise în favoarea persoanei păgubite un drept de opțiune în exercitarea acțiunii civile (fie împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului, fie împotriva asigurătorului), în actuala reglementare (art.54 alin.1) legiuitorul a prevăzut imperativ că drepturile persoanei păgubite prin accidente de vehicule se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală se vor respinge ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria C., asigurătorul . SA și părțile civile Văcăraru D. și V. A. împotriva sentinței penale nr.1011/18.09.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .

În temeiul art.275 alin.2,4 Cod procedură penală va obliga asigurătorul și părțile civile la plata a câte 200 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Conform art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate în apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. vor rămâne în sarcina statului.

În baza art.272 Cod procedură penală onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu-avocat N. A. V., în cuantum de 65 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria C., asigurătorul . SA și părțile civile Văcăraru D. și V. A. împotriva sentinței penale nr.1011/18.09.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .

În temeiul art.275 alin.2,4 Cod procedură penală obligă asigurătorul și părțile civile la plata a câte 200 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Conform art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate în apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. rămân în sarcina statului.

În baza art.272 Cod procedură penală onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu-avocat N. A. V., în cuantum de 65 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15.12.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

A. I. D. I. N.

GREFIER,

M. V.

Jud. fond: M. V.

Jud. red. dec: A. I.

2ex./23.12.2015

← Harţuirea. Art.208 NCP. Decizia nr. 1211/2015. Curtea de Apel...		Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... →

Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 1210/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 1210/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA