Vătămarea corporală din culpă (art.196 NCP). Decizia nr. 238/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 238/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 16624/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 238/P
Ședința publică de la 20 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. J.
Judecător C. D.
Cu participare – grefier A. B.
- procuror V. J. P.
S-au luat în examinare apelurile penale declarate de inculpatul C. L. N. – domiciliat în Constanta, ., ., ., trimis in judecată pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 196 alin. 2, 3, din Cod penal, partea civilă D. I.- O., ., J. C. și asiguratorul S.C. C. A. S.A., împotriva sentinței penale nr.1235 din data de 17.11.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 05 martie 2015 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, a stabilit pronunțarea cauzei la data de 20 martie 2015, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față.
Prin sentința penală nr. 1235/17.11.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._:
„ În baza art.386 alin.1 C.proc.pen.,din oficiu, schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art.196 alin.1 și 2 C.pen. 2009 cu reținerea art.5 C.pen. 2009 în infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.1, 2, 3 și 4 C.pen. 1969 cu reținerea art.5 C.pen. 2009.
În baza art.184 alin.1, 2, 3 și 4 C.pen. 1969 cu reținerea art.5 C.pen. 2009 și aplicarea art.396 alin.10 C.proc.pen. condamnă pe inculpatul C. L. N. (fiul lui R. și Gena, născut la data de 23.11.1988 în mun. Bârlad, jud. V., cetățean român, studii medii, necăsătorit, ocupație – muncitor finisor construcții, domiciliat în mun. C., ., ., parter, ., fără antecedente penale, CNP:_) la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. 1969 interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. 1969.
În baza art.81 C.pen. 1969 suspendă condiționat executarea pedepsei închisorii pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni calculat conform art.82 alin.1 C.pen. 1969.
În baza art.71 alin.5 C.pen. 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei se suspendă și pedepsele accesorii.
În baza art.404 alin.2 C.proc.pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 și 84 C.pen. 1969 referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare, respectiv dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu își va îndeplini obligațiile civile stabilite prin prezenta.
În baza art.397 alin.1 coroborat cu art.25 alin.1 C.proc.pen. raportat la art.1357, 1382 și 1387 C.civ. cu reținerea art.54 alin.1 și art.55 alin.1 din Legea nr.136/1995 admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă D. I. (domiciliat în orașul Ovidium ., jud. C.) și, în consecință, obligă partea responsabilă civilmente . (cu sediul în Sibiu, ..5, jud. Sibiu) în solidar cu inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 192,96 de lei cu titlu de daune materiale și 85.000 de lei cu titlu de daune morale.
În baza art.397 alin.1 coroborat cu art.25 alin.1 C.proc.pen. raportat la art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu reținerea art.1357 și 1382 C.civ. admite acțiunea civilă formulată de S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., cu sediul în C., ., jud. C. și, în consecință, obligă partea responsabilă civilmente . în solidar cu inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 755,43 lei cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuieli de spitalizare.
În baza art.272 raportat la art.274 alin.1 și 3 C.proc.pen. obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata către stat a sumei de 1.900 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare (1.500 din cursul urmăririi penale și 400 de lei în faza de judecată).
În baza art.276 alin.1, 2 și 4 C.proc.pen. raportat la art.274 alin.3 C.proc.pen. obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata către partea civilă D. I. a sumei de 3.101,70 de lei reprezentând onorarii avocați aleși urmărire penală și judecată și onorariu expert, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art.274 alin.1 teza finală raportat la art. 272 alin. 2 C.proc.pen., constată că onorariul parțial al avocatului din oficiu în cuantum de 150 lei conform împuternicirii . nr.3429 a fost avansat conform încheierii din 02.10.2014 din fondurile Ministerului de Justiție, onorariu ce rămâne în sarcina statului”.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, prima instanță a reținut următoarele:
„Prin rechizitoriul nr.6109/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 02.06.2014 sub nr._, a fost trimis în judecată inculpatul C. L. N. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.196 alin.2 și 3 C.pen. 2009 reținându-se în esență că la data de 01.04.2013, ora 17:35, a condus autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare_ pe . O., circulând dinspre DN 3C către DN 2A și, când a ajuns la intersecția cu . respectat semnificația indicatorului „oprire la intersecție” și a pătruns în acea intersecție unde a intrat în coliziune cu autoutilitara marca Dacia 1307 cu nr. de înmatriculare_, condusă de M. G. pe .. Poiana către . impactului, autoturismul condus de inculpat a ricoșat spre dreapta, pe trotuarul de lângă . de mers dinspre DN 3C către DN 2A și a lovit-o pe victima D. I., care stătea pe acel trotuar așezat pe o piatră, acesta suferind leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 110-120 zile îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din raportul de constatare medico-legală nr.144/Al rutier/2013 din 19.06.2013 al S.J.M.L. C..
Pentru dovedirea situației de fapt, au fost menționate următoarele mijloace de probă: proces –verbal de cercetare la fața locului însoțit de schița accidentului și planșă foto (f. 12-23 d.u.p.); procese – verbale din data de 01.04.2013 și 02.04.2013 (f. 24, 25 d.u.p.) ; note de constatare a stării tehnice din data de 02.04.2013 pentru ambele autovehicule implicate în producerea accidentului (f. 28-32 d.u.p.); rezultatele testării cu aparat etilotest tip Drager nr. nr._ și_ (f. 33-35 d.u.p.); raport de constatare medico-legală nr.144/A1 rutier/2013/19.06.2013 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală C. (f. 38, 39); adresa nr._/04.11.2013 a Spitalului C. Județean de Urgență C. prin care s-a constituit parte civilă cu suma de 755,43 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru persoana vătămată D. I. (f. 45, 46 d.u.p.); acte medicale (xerocopii bilet de ieșire din spital, scrisoare medicală, carte de identitate și cupon pensie) pentru persoana vătămată D. I. (f. 48-51 d.u.p.); înscrisuri referitoare la cele două autoturisme – talon, asigurare, etc. (f. 55, 56 ; 92, 93 d.u.p.); raport de expertiză tehnică auto judiciară (f. 76-80 d.u.p.) ; fișa de cazier judiciar (f. ); fișa de cazier auto (f. 83 d.u.p.); declarațiile martorilor B. I.-G., C. T., R. N. și M. G. (f. 52, 54 ; 57-66 d.u.p.); declarațiile inculpatului (f. 85, 86 ; 88-90 d.u.p.).
Prin încheierea din camera de consiliu din 26.08.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat că nu au fost formulate cereri și excepții de către inculpat sau de către avocatul său și nici nu s-a considerat necesar ca din oficiu să se invoce vreo excepție, motiv pentru care, în temeiul art.346 alin.2 C.proc.pen. a constatat competența instanței și legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriul nr.6109/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., a administrării probelor și a actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei.
În cursul procedurii de cameră preliminară, la data de 24.06.2014, partea civilă și-a precizat pretențiile materiale și morale față de inculpat și față de partea responsabilă civilmente .. Astfel, persoana vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 395.000 lei reprezentând daune morale și 5.000 de lei daune materiale, în care a fost inclus și onorariul avocatului ales pentru faza de urmărire penală. Parte civilă a solicitat probe cu înscrisuri și proba cu doi martori în dovedirea cererii.
La termenul din 06.11.2014, fiindu-i aduse la cunoștință dispozițiile art.374 alin.4, art.375 și art.396 alin.10 C.proc.pen., inculpatul a arătat că recunoaște fapta în modalitatea descrisă în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, fiind audiat sub acest aspect (f. 25, 26). După admiterea cererii de către instanță, inculpatul a depus înscrisuri în circumstanțiere (f. 30-32), probă încuviințată de instanță în temeiul art.100 alin.3 C.proc.pen. De asemenea, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri (f. 27-29) și cu doi martori care au și fost audiați (f. 33-36) pentru partea civilă, teza probatorie fiind dovedirea pretențiilor materiale și morale.
La solicitarea instanței a fost atașată fișa de cazier judiciar a inculpatului (f. 12) și, nemaifiind alte cereri, în temeiul art.387 alin.2 C.proc.pen. s-a declarat terminată cercetarea judecătorească, instanța rămânând în pronunțare pe fond.
La data de 01.04.2013, în jurul orei 17:35, organele de poliție au fost sesizate cu privire la producerea unui accident de circulație pe . O., la intersecția cu . care s-au deplasat la fața locului.
S-a consemnat în procesul-verbal de cercetare la fața locului întocmit la data de 01.04.2013, ora 17:50 (file 12-14) la locul producerii accidentului, că . intersecția cu . de « STOP » (aspect ce rezultă inclusiv din planșa foto – f. 17 și schița accidentului – f. 15), astfel că artera prioritară este . fost găsite două autovehicule, și anume autoturismul marca Opel Vectra cu numărul de înmatriculare_ condus de inculpat și asigurat RCA de partea responsabilă civilmente . și autoutilitara marca Dacia 1307 cu numărul de înmatriculare_ condus de martorul M. G., ambele în pozițiile rămase după producerea impactului; de asemenea, ambele autovehicule implicate în producerea impactului au suferit avarii, fiind identificate două urme de târâre de anvelopă provenind de la roata față dreapta a autoutilitarei Dacia 1307. Ambii conducători au fost testați cu aparatul alcooltest, rezultatul fiind negativ.
Cele două autoturisme implicate în producerea accidentului au fost verificate din punct de vedere tehnic și, conform rapoartelor de constatare a stării tehnice, acestea erau corespunzătoare circulației pe drumurile publice (f. 28-32 d.u.p.).
S-a mai stabilit că partea civilă D. I., în vârstă de 78 ani, în momentul producerii accidentului rutier se afla pe . imobilului unde domiciliază, pe trotuar, așezat pe o piatră situată chiar în apropierea intersecției .. Din dinamica producerii accidentului (f. 78) a rezultat că, după ce s-a produs impactul dintre cele două autoturisme, cel condus de M. G. a fost răsucit la stânga cu circa 80 de grade, iar cel condus de inculpat a fost împins spre dreapta intrând în coliziune cu pietonul aflat pe trotuar (partea civilă D. I.), pe o piatră, evidențiată în planșa foto (f. 20). Imediat după producerea accidentului, victima a fost transportată la S. C. Județean de Urgență C. cu ambulanța și a fost internată la Secția Ortopedie Traumatologie în perioada 01.04.2013 – 04.04.2013.
Conform certificatului medico-legal nr.144/Alrutier/2013/19.06.2013 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală Constanta a rezultat că la data de 01.04.2013 numitul D. I. a suferit leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure și a necesitat pentru vindecare un număr de 110-120 zile de îngrijiri medicale, leziuni care nu i-au pus viața în primejdie și nici nu va rămâne cu infirmitate permanentă (file 38-39 d.u.p.).
Din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că la data de 01.04.2013, în jurul orei 17:30, inculpatul C. L. N. se deplasa la volanul autoturismului marca Opel Vectra cu numărul de înmatriculare_ pe . O., din direcția DN 3C către DN 2A. În autoturismul condus de inculpat se mai aflau doi colegi de serviciu ai acestuia, respectiv martorii C. T. și B. I.-G.. Inculpatului a declarat că era prima sa zi de muncă și totodată prima dată când circula pe raza orașului O., iar mai înainte circulase pe . acasă un alt coleg de serviciu.
Când autoturismul a ajuns la intersecția cu . ignorat indicatorul „STOP” și a pătruns în acea intersecție fără a acorda prioritate de trecere autoutilitarei marca „Dacia 1307” cu nr. de înmatriculare_ care era condusă de numitul M. G. și care rula pe . stângă a autoturismului Opel Vectra. În autoutilitară, pe locul din față dreapta se afla martorul R. G.. În același timp, partea civilă D. I. se odihnea pe o piatră situată la colțul intersecției celor două străzi, pe partea dreaptă a . imobilului unde aceasta locuia. De menționat faptul că în urma accidentului niciunul dintre ocupații celor două autovehicule nu au suferit vătămări corporale.
Din concluziile expertizei tehnice auto judiciare efectuate în cauză (file 76-80), s-a stabilit că în premomentul producerii impactului ambele vehicule, adică și autoturismul Opel Vectra, cât și autoutilitara Dacia 1307, circulau cu o viteză de circa 30-40 km/h, valoarea mai mare fiind pentru autoturismul Opel Vectra condus de inculpat.
Conform raportului, momentul apariției stării de pericol a constat în pătrunderea în intersecție a autovehiculului condus de inculpat, de pe un drum fără prioritate, cu toate că în intersecție era instalat indicatorul „STOP” ce impune ca cel care pătrunde în intersecție să oprească și să se asigure că poate efectua manevra în condiții de siguranță. Precizează expertul că între momentul apariției stării de pericol și cel al impactului s-a scurs un timp de 1-1,5 secunde. Corespunzător acestui interval, cele două autovehicule se aflau la distanța de 12 respectiv 16 metri de locul primului impact.
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, menționând că nu a observat indicatorul „STOP” instalat în intersecție, pătrunzând în intersecție fără să se asigure.
Instanța constată că în conformitate cu art.104 din Legea nr.255/2013 privind Legea de punere în aplicare a C.proc.pen. (LPANCPP), pe data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr.135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art.246 din Legea nr.187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr.286/2009 privind Codul Penal.
Referitor la modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile (art.5 C.pen.), instanța constată că, prin decizia nr.265/6._, publicată în M.Of. nr.372/20.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerente deciziei, Curtea Constituțională a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.
De asemenea, în legătură cu decizia nr.2 din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea Constituțională a constatat că odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr.2 din 14 aprilie 2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art.147 alin.4 din Constituție și cu cele ale art.4771 din C.proc.pen.
În aceeași măsură, instanța de contencios constituțional a impus modalitatea de aplicare a deciziei Curții Constituționale de către instanțele de judecată, arătând că prevederile art.5 alin. 2 C.pen. nu sunt incidente ca efect al pronunțării deciziei, întrucât, în acest caz, Curtea nu declară neconstituțională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului, ci se stabilește doar, pe cale de interpretare, un unic înțeles constituțional al art.5 din Codul penal.
Față de acestea, având în vedere că, potrivit art.147 alin.4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, instanța constată că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de față este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri și de a aplica inculpatului mecanismul răspunderii penale cel mai favorabil.
Ca o chestiune prealabilă, instanța constată că limitele de pedeapsă prevăzute atât în art.196 alin.2 și 3 C.pen. 2009, cât și în art.184 alin.1, 2, 3 și 4 C.pen. 1969 pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sunt aceleași – respectiv închisoarea de la 6 luni la 3 ani (de la 4 luni la 2 ani închisoare cu aplicarea art.396 alin.10 C.proc.pen. ca urmare a recunoașterii învinuirii de către inculpat, cererea acestuia de a urma procedura recunoașterii învinuirii fiind admisă de instanță). De precizat însă că art.196 alin.2 și 3 prevede alternativ și pedeapsa amenzii însă, pentru cele ce vor fi arătate, oprțiunea instanței este în sensul aplicării unei pedepse cu închisoarea.
Prin urmare, nu sub aspectul limitelor de pedeapsă va fi determinată legea mai favorabilă, ci mai ales cu privire la posibilitățile de individualizare judiciară a exeutării pedepsei. Pentru motivele ce vor fi arătate la secțiunea privind individualizarea pedepsei, instanța s-a orientat în cazul inculpatului la o pedeapsă spre minimul prevăzut de lege, cu reținerea dispozițiilor art.396 alin.10 C.proc.pen., respectiv 6 luni închisoare.
Sub acest aspect, astfel cum se va arăta, instanța apreciază că nu se impune executarea pedepsei închisorii în regim de detenție, opțiunea de individualizare judiciară fiind pe vechiul Cod penal suspendarea executării pedepsei, în timp ce pe noul Cod penal amânarea aplicării pedepsei. Rămâne a se stabili care dintre cele două instituții este mai favorabilă pentru inculpat.
Astfel, în cazul suspendării condiționate a executării pdepsei (art.81 și urm. C.pen. 1969), pe durata termenului de încercare, inculpatul nu i se poate impune respectarea unor anumite măsuri de supraveghere sau să execute diverse obligații precum în cazul amânării aplicării pedpsei (art.85 C.pen. 2009).
Or, este evident că este mai favorabilă pentru condamnat suspendarea executării pedepsei în raport cu amânarea aplicării pedepsei, în condițiile în care nu va fi supus niciunei măsuri de supraveghere sau obligații, chiar dacă în cazul amânării aplicării pedepsei nu se pronunță o hotărâre de condamnare, inculpatul nefiind supus niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită (art.90 alin.1 C.pen. 2009), evident cu condiția să nu săvârșească din nou o infracțiunea până la expirarea termenului de supraveghere și să nu se dispună revocarea sau anularea amânării aplicării pedepsei. Cu toate acestea, în aceeași situație este și inculpatul pentru care s-a dispus suspendarea executării pedepsei, în condițiile în care inclusiv pedepsele accesorii se suspendă (art.71 alin.5 C.pen. 1969), iar la împlinirea termenului de încercare inculpatul este de drept reabilitat (art.86 C.pen. 1969).
Prin urmare, din moment ce legea veche este mai favorabilă, în baza art.386 alin.1 C.proc.pen., din oficiu, instanța va schimba încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art.196 alin.1 și 2 C.pen. 2009 cu reținerea art.5 C.pen. 2009 în infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.1, 2, 3 și 4 C.pen. 1969 cu reținerea art.5 C.pen. 2009. Se observă că se impune schimbarea de încadrare cu reținerea alin.1, 2, 3 și 4 date fiind trimiterile în cascadă din textul de incriminare”.
Împotriva Sentinței penale nr. 1235/17.11.2014 pronunțată de Judecătoria C. în termen legal, a declarat apel asigurătorul ., inculpatul C. L. N. precum și partea civilă D. I..
Asiguratorul . a solicitat, în esență, reaprecierea cuantumului daunelor materiale și morale și micșorarea acestora, proporțional cu gradul de culpă al inculpatului cât și justețea cheltuielilor efectuate efectiv de partea civilă.
Partea civilă D. I. a solicitat, în esență, majorarea cuantumului daunelor materiale și morale întrucât, urmare accidentului suferit, a fost imobilizată la pat pe o perioadă mai mare de 3 luni de zile și s-a aflat în imposibilitate de a desfășura activități gospodărești, fiind astfel încercat de un puternic sentiment de inutilitate.
În privința prejudiciului material, partea civilă a învederat faptul că a efectuat cheltuieli ocazionate de recuperarea fizică, ce implică costuri ale consultațiilor medicale, ale tratamentelor prescrise, precum și cheltuieli cu deplasarea la unitățile spitalicești. De asemenea, partea civilă a necesitat implantarea unei tije metalice în membru inferior drept, iar pentru completa vindecare era nevoie de achiziționarea unui echipament special, lucru care nu s-a întâmplat din lipsa banilor.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, Curtea constată că apelul asiguratorului . este nefondat iar apelul părții civile D. I. este fondat pentru motivele ce se vor expune.
S-a reținut în sarcina inculpatului C. L. N. faptul că, la data de 01.04.2013, ora 17:35, a condus autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare_ pe . O., circulând dinspre DN 3C către DN 2A și, ajungând la intersecția cu . respectat semnificația indicatorului „oprire la intersecție intrând în coliziune cu autoutilitara marca Dacia 1307 cu nr. de înmatriculare_, condusă de M. G. pe .. Poiana către . class="Style12"> În urma impactului, autoturismul condus de inculpatul C. L. _Nicu a ricoșat spre dreapta, pe trotuarul de lângă . de mers dinspre DN 3C către DN 2A lovind victima D. I., care stătea pe acel trotuar așezat pe o piatră, acesta suferind leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 110-120 zile îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din raportul de constatare medico-legală nr.144/Al rutier/2013 din 19.06.2013 al S.J.M.L. C..
Situația de fapt astfel expusă rezultă din următoarele mijloace de probă: proces –verbal de cercetare la fața locului însoțit de schița accidentului și planșă foto; procese – verbale din data de 01.04.2013 și 02.04.2013; note de constatare a stării tehnice din data de 02.04.2013 pentru ambele autovehicule implicate în producerea accidentului; rezultatele testării cu aparat etilotest tip Drager nr. nr._ și_; raport de constatare medico-legală nr.144/A1 rutier/2013/19.06.2013 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală C.; adresa nr._/04.11.2013 a Spitalului C. Județean de Urgență C. prin care s-a constituit parte civilă cu suma de 755,43 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru persoana vătămată D. I.; acte medicale; înscrisuri referitoare la cele două autoturisme – talon, asigurare; raport de expertiză tehnică auto judiciară ; fișa de cazier judiciar; fișa de cazier auto; declarațiile martorilor B. I.-G., C. T., R. N. și M. G.; declarațiile inculpatului C. L. N..
Sub aspectul laturii civile a cauzei, Curtea reține că prejudiciul, ca element al răspunderii civile delictuale, constă în consecințele negative, patrimoniale și morale, suferite de o persoană.
În ceea ce privește prejudiciul moral, ca orice pretenție dedusă judecății, trebuie dovedit, repararea sa prin compensare bănească urmând regulile răspunderii civile delictuale, iar instanța îl apreciază în raport de gravitatea și importanța lui.
În absența unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale, acestea sunt stabilite de instanța de judecată în raport de consecințele negative suferite de victimele directe sau indirecte ale accidentului, importanța valorilor lezate, intensitatea și consecințele traumei fizice și psihice suferite, consecințele pe plan familial, social și profesional.
În acest scop, pentru ca evaluarea să nu fie subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei, este necesar să fie luate în considerare suferințele morale susceptibil în mod rezonabil a fi cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia, astfel cum rezultă din ansamblul probator administrat în cauză.
Despăgubirile reprezentând daune morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea și cuantificarea acestora să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real și efectiv produs, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celui îndreptățit să le pretindă, dar nici să nu fie derizorii.
Pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără justa cauza si a nu solicita sume care nu au corespondent în realitate, trebuie ca susținerile părții civile să se coroboreze cu alte mijloace de proba. Toate acestea trebuie raportate si la principiul echitații.
La acordarea daunelor morale instanța are în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale de care a avut nevoie partea civilă pentru vindecare - 110 - 120 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii acestora, faptul că leziunile nu i-au pus viața în primejdie, natura leziunilor cauzate - fractură platou tibial și extremitate proximală peronieră, leziuni osoase la mâna dreaptă, atelă gipsată la mâna dreaptă 3 săptămâni, aparat gipsat la membrul inferior drept 3 luni, nu calcă pe membrul inferior, precum și faptul că după externare a fost nevoită să rămână imobilizat la pat și nu s-a putut deplasa o lungă perioadă de timp decât în condiții dificile (cu un cadru metalic). La stabilirea cuantumului daunelor morale se are în vedere și faptul că partea civilă D. I. se deplasează cu sprijinul parțial al unui baston și necesită balneofizioterapie și recuperare medicală astfel cum rezultă din raportul medical nr._/03.02.2015.
Față de aceste considerente, Curtea constată că acordarea unei sumei de_ de lei cu titlu de daune morale, este justă, acoperă prejudiciul moral suferit de partea civilă D. I. și nu impune modificarea cuantumului stabilit.
Cu privire la majorarea prejudiciului material, partea civilă D. I. a solicitat majorarea cuantumului acestora întrucât a efectuat cheltuieli ocazionate de recuperarea fizică, ce implică costuri ale consultațiilor medicale, ale tratamentelor prescrise, precum și cheltuieli cu deplasarea la unitățile spitalicești. Nu în ultimul rând, arată că partea civilă a necesitat implantarea unei tije metalice în membru inferior drept, iar pentru completa vindecare era nevoie de achiziționarea unui echipament special, lucru care nu s-a întâmplat din lipsa banilor.
La dosarul cauzei a fost depus raportul medical nr._/03.02.2015 eliberat de Rețeaua Privată de Sănătate . din conținutul căruia rezultă că partea civilă D. I. a efectuat cheltuieli în cuantum de 110 lei, reprezentând consult ortopedie.
Potrivit art. 1387 C.civ. în caz de vătămare a integrității corporale sau sănătății despăgubirea trebuie să acopere cheltuielile de îngrijire medicală și, dacă va fi cazul, cheltuieli determinate de sporirea nevoilor de viață ale celui păgubit, precum și orice alte prejudicii materiale.
Constatând că efectuarea consultului medical se află în raport de cauzalitate cu leziunile suferite de partea civilă D. I., urmare a vătămarii corporale din culpă de către inculpatul C. L. N., Curtea va admite în parte cererea formulată și, va majora cuantumul daunelor materiale la care a fost obligat asiguratorul . în solidar cu inculpatul C. L. N. de la 192,96 lei la 302,96 lei.
Se va cenzura acordarea de despăgubiri sub aspectul necesității implantarii unei tije metalice în membru inferior drept întrucât din conținutul raportului medical nr._/03.02.2015 eliberat de Rețeaua Privată de Sănătate . rezultă că s-a recomandat pentru vindecarea leziunilor suferite de partea civilă D. I. balneofizioterapie și recuperare medicală, soluție vascoelastică pentru administrarea intraarticulară a genunchiului rept iar deplasarea să se efectueze cu sprijinul parțial al unui baston. Se are în vedere și conținutul declarației martorului D. V. din care rezultă că partea civilă D. I. s-a vindecat fără ajutorul unei tije metalice, recomandată de medic.
În baza art. 276 alin. 1, 2 și 4 C.proc.pen raportat la art. 274 alin. 3 C.proc.pen va obliga inculpatul C. L. N. în solidar cu partea responsabilă civilmente . la plata sumei de 1000 de lei, reprezentând onorariu avocat ales cu ocazia judecării apelului. ( Chitanță . nr. 171/2015)
Inculpatul C. L. N., în data de 05.03.2015 și-a retras apelul, motiv pentu care, în baza art. 415 C.proc.pen se va lua act de retragerea apelului.
În baza art. 275 alin. 2 C.proc.pen va obliga asiguratorul . la plata sumei de 500 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat și pe inculpatul C. L. N. la plata sumei de 250 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 275 alin. 3 C.proc.pen cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.415 Cod procedură penală, ia act de retragerea apelului formulat de apelantul inculpat C. L. N., împotriva sentinței penale nr. 1235/17.11.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._ .
Conf. art. 275 alin.2 Cod procedură penală, obligă apelantul inculpat
C. L. N., la plata sumei de 100 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 421 pct. 2 lit. b C. proc. pen. respinge apelul declarat de către apelantul asigurător ., împotriva sentinței penale nr. . 1235/17.11.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._, ca nefondat.
În baza art. 275 alin. 2 Cod proc.pen. obligă apelantul asigurător ., la plata sumei de 500 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat
În baza art.421 pct.2 lit. a Cod procedură penală admite apelul declarat de
partea civilă D. I., împotriva sentinței penale nr. 1235/17.11.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._ .
În baza art. 397 alin.1 rap. la art.25 Cod procedură penală, majorează cuantumul despăgubirilor materiale de la 192,96 lei la 302, 96 lei și în consecință obligă partea responsabilă civilmente ., în solidar cu inculpatul C. L. N., la plata sumei de 302,96 lei, cu titlu de despăgubirilor materiale.
În baza art. 276 alin. 1, 2 și 4 C.proc.penală rap. la art 274 alin.3 C.proc.penală obligă inculpatul C. L. N.,în solidar cu partea responsabilă civilmente .,la plata sumei de 1000 lei, reprezentând onorariu apărător ales, cu ocazia judecării apelului.
Înlătură din sentința penală apelată dispozițiile contrare prezentei decizii și menține celelalte dispoziții.
În baza art.275 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Conform art.400 alin. 3 cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. J. C. D.
Grefier,
A. B.
Jud. fond. V M. Red. dec. Jud. C J. 3ex/31.03.2015
| ← Trafic de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Decizia nr. 268/2015.... | Omor (art.188 NCP). Decizia nr. 269/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
