Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Decizia nr. 48/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Curtea de Apel CONSTANŢA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 48/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 22-01-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 48/P

Ședința publică de la 22 ianuarie 2015

Completul compus din:

Președinte - A. I.

Judecător - V. L.

Cu participare Grefier – M. V.

Ministerul Public prin Procuror D.I.I.C.O.T.- M. Ț.

S-au luat în examinare apelurile penale declarate împotriva sentinței penale nr.264/09.04.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ de inculpații:

- A. M. (fost I. I.) – fiul lui C. și E., născut la data de 2.12.1974, în prezent deținut în Penitenciarul Poarta Albă, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit.a din Legea 678/2001 cu aplic art. 41 alin.2 C. pen., art.13 din C.P. și art.37 lit.a din C.P. (părțile vătămate Șaip T. și M. I.);

- trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 din Legea 678/2001 cu aplic.art.13 din C.P. și art.37 lit.a din C.P. (partea vătămată I. C.-anul 2006);

- trafic de persoane, prev. de art. 12 alin.1 din Legea 678/2001 cu

aplic. art.13 din C.P.(partea vătămată I. C.),

- I. ȘABAN – fiul lui C. și E., născut la data de 11.09.1972, domiciliat în Medgidia, ..15, jud.C., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 din Legea 678/2001, cu

aplic.art.13 C.P. ( partea vătămată G. P.);

- trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit.a din Legea 678/2001,

cu aplic.art.13 C.P. (partea vătămată Șaip T.)

- I. C. – fiul lui M. și A., născut la data de 16.10.1950, domiciliat în Medgidia, ., jud.C., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de:

- trafic de persoane prev. de art.12 al. l și 2 lit.a din Lg.678/2001 cu aplic. art. 13 C.P., și,

- ȘABAN I. – fiul lui C. și E., născut la data de 25.04.1978, domiciliat în Medgidia, . bis, jud.C., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art.12 al. l și 2 lit.a din Lg.678/2001 cu aplic. art. 13 Cod penal.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.01.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea la data de 22.01.2015, când a pronunțat următoarea decizie:

CURTEA:

Asupra apelurilor penale de față, reține următoarele:

Prin sentința penală nr.264/09.04.2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, s-a hotărât:

I. A. M.

În baza art.386 Cod procedură penală,

Dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului A. M. din infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea 678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal 1969, art.13 Cod penal 1969 și art.37 lit.a Cod penal 1969 în infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art.210 alin.1 lit.a Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal 1969, art.37 lit.a Cod penal 1969 și art.5 Cod penal.

În baza art.210 alin.1 lit.a Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal 1969, art.37 lit.a Cod penal 1969 și art.5 Cod penal,

Condamnă inculpatul A. M. zis „B.” - fost I. I., fiul lui C. și E., născut la data de 02.12.1974 în Medgidia, jud. C., domiciliat în Medgidia, ., jud. C., căsătorit, cinci copii din care patru minori, studii 6 clase, fără ocupație și loc de muncă, stagiul militar nesatisfăcut, recidivist, CNP_ la pedeapsa de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 lit.a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 5 ani pentru infracțiunea de trafic de persoane.

În baza art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal 1969 și art.5 Cod penal,

Condamnă inculpatul A. M. la pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 lit.a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 5 ani pentru infracțiunea de trafic de persoane.

În baza art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal 1969 și art.5 Cod penal,

În baza art.305 alin.5 Cod penal 1969 raportat la art.5 Cod penal,

Constată că nu sunt aplicabile dispozițiile prevăzute de art.83 alin.1 Cod penal 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 1 lună închisoare aplicată inculpatului A. M. prin sentința penală nr.1229 din 18.05.2004 a Judecătoriei Medgidia, rămasă definitivă prin decizia penală nr.499 din 09.09.2004 a Tribunalului C..

În baza art. 33 lit.a raportat la art.34 lit.b Cod penal 1969, art.35 alin.2 Cod penal 1969,

Dispune contopirea pedepselor aplicate inculpatului A. M. prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul A. M. să execute în final pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 lit.a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art.65 alin.1 Cod penal raportat la art.12 din Legea nr.87/2012,

Interzice inculpatului A. M. exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 lit.a și lit.b Cod penal, pedeapsă accesorie care se execută din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri de condamnare și până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată executată.

Pedeapsa principală se execută prin privare de libertate în conformitate cu art.60 Cod penal.

În baza art.7 alin.1 din Lege nr. 76 din 08.04.2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, modificat de art.91 pct.6 din titlul II din Legea 255/2013,

Dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul A. M. în vederea adăugării profilelor genetice în Sistemului Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art.7 alin.2 din Lege nr. 76 din_ privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare,

Prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea adăugării profilelor genetice în S.N.D.G.J. se va realiza la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, la introducerea condamnatului definitiv în penitenciar, de personalul medical al penitenciarului, cu sprijinul personalului de pază și în prezența unui polițist, fără nici o altă notificare prealabilă din partea instanței de judecată.

În baza art.5 din Lege nr.76 din_,

Dispune informarea condamnatului cu privire la faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

II. I. ȘABAN

În baza art.386 Cod procedură penală,

Dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului I. ȘABAN din infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art.12 alin. 1 și 2 lit.a din Legea 678/2001 cu aplicarea art.13 Cod penal 1969 în infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art.210 alin.1 lit.a Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal.

În baza art.210 alin.1 lit.a Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal,

Condamnă inculpatul I. ȘABAN zis „J.”- fiul lui C. și E., născut la data de 11.09.1972 în C., domiciliat în Medgidia, ..15, jud. C., necăsătorit, cinci copii din care 3 minori, fără ocupație și loc de muncă, studii 4 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, CNP_ la pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 lit.a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 5 ani pentru infracțiunea de trafic de persoane.

În baza art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001 cu art.5 Cod penal,

Condamnă inculpatul I. ȘABAN la pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 lit.a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 5 ani pentru infracțiunea de trafic de persoane.

În baza art. 33 lit.a raportat la art.34 lit.b Cod penal 1969, art.35 alin.2 Cod penal 1969,

Dispune contopirea pedepselor aplicate inculpatului I. ȘABAN prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul I. ȘABAN să execute în final pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 lit.a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art.65 alin.1 Cod penal raportat la art.12 din Legea nr.87/2012,

Interzice inculpatului I. ȘABAN exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 lit.a și lit.b Cod penal, pedeapsă accesorie care se execută din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri de condamnare și până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată executată.

Pedeapsa principală se execută prin privare de libertate în conformitate cu art.60 Cod penal.

În baza art.7 alin.1 din Lege nr. 76 din 08.04.2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, modificat de art.91 pct.6 din titlul II din Legea 255/2013,

Dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul I. ȘABAN în vederea adăugării profilelor genetice în Sistemului Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art.7 alin.2 din Lege nr. 76 din_ privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare,

În baza art.5 din Lege nr.76 din_,

Dispune informarea condamnatului cu privire la faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

III. I. C.

În baza art.386 Cod procedură penală,

Dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului I. C. din infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art.12 alin. 1 și 2 lit.a din Legea 678/2001 cu aplicarea art.13 Cod penal 1969 în infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art.210 alin.1 lit.a Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal.

În baza art.210 alin.1 lit.a Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal,

Condamnă inculpatul I. C. - fiul lui M. și A., născut la 16.10.1950 în ., domiciliat în Medgidia, ., Jud.C., căsătorit, șase copii, fără ocupație și loc de muncă, studii 6 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale CNP_ la pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 lit.a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 5 ani pentru infracțiunea de trafic de persoane.

În baza art.65 alin.1 Cod penal raportat la art.12 din Legea nr.87/2012,

Interzice inculpatului I. C. exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 lit.a și lit.b Cod penal, pedeapsă accesorie care se execută din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri de condamnare și până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată executată.

Pedeapsa principală se execută prin privare de libertate în conformitate cu art.60 Cod penal.

În baza art.7 alin.1 din Lege nr. 76 din 08.04.2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, modificat de art.91 pct.6 din titlul II din Legea 255/2013,

Dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul I. C. în vederea adăugării profilelor genetice în Sistemului Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art.7 alin.2 din Lege nr. 76 din_ privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare,

În baza art.5 din Lege nr.76 din_,

Dispune informarea condamnatului cu privire la faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

IV. ȘABAN I.

În baza art.386 Cod procedură penală,

Dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului ȘABAN I. din infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art.12 alin. 1 și 2 lit.a din Legea 678/2001 cu aplicarea art.13 Cod penal 1969 în infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art.210 alin.1 lit.a Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal.

În baza art.210 alin.1 lit.a Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal,

Condamnă inculpatul ȘABAN I. zis „R.”- fiul lui C. și E., ns.la 25.04.1978 în Medgidia, Jud.C., domiciliat în Medgidia . BIS, Jud.C., căsătorit, 3 copii minori, administrator la . SRL Medgidia, Jud.C., studii 6 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale CNP_ la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 lit.a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 4 ani pentru infracțiunea de trafic de persoane.

În baza art.65 alin.1 Cod penal raportat la art.12 din Legea nr.87/2012,

Interzice inculpatului ȘABAN I. exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 lit.a și lit.b Cod penal, pedeapsă accesorie care se execută din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri de condamnare și până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată executată.

Pedeapsa principală se execută prin privare de libertate în conformitate cu art.60 Cod penal.

În baza art.7 alin.1 din Lege nr. 76 din 08.04.2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, modificat de art.91 pct.6 din titlul II din Legea 255/2013,

Dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul ȘABAN I. în vederea adăugării profilelor genetice în Sistemului Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art.7 alin.2 din Lege nr. 76 din_ privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare,

În baza art.5 din Lege nr.76 din_,

Dispune informarea condamnatului cu privire la faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

Ia act de renunțarea la pretențiile civile formulate de I. C., M. F., B. M., M. I., R. C., C. A., ȘAIP T..

În baza art.112 alin.1 lit.e Cod penal,

Dispune confiscarea specială a următoarelor sume:

- 5.000 lei ; 7.500 euro, 11.700 euro; 10.000 lei de la inculpatul A. M.;

- 5.000 lei și 12.500 euro de la inculpatul I. ȘABAN;

- 4.000 euro de la inculpatul I. C.;

- 4.000 euro de la inculpatul ȘABAN I..

În baza art.249 alin.1, 2, 4 și 5 Cod procedură penală,

Dispune instituirea sechestrului asigurător prin indisponibilizarea tuturor bunurilor mobile și imobile, conturi bancare și cutii de valori aparținând inculpaților A. M., I. ȘABAN, I. C. și ȘABAN I. până la concurența sumelor supuse confiscării speciale și cheltuielilor judiciare, bunuri care vor fi identificate și evaluate de către organele de executare care aduc la îndeplinire măsurile asiguratorii dispuse de instanță conforma art.7 lit.e din Legea 188/2000 privind executorii judecătorești republicată.

În baza art.274 alin.1,2 Cod procedură penală,

Obligă pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 6.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 187 D/P/2009 din 31 octombrie 2012 emis de P. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - SERVICIUL TERITORIAL C. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

1. A. M. - zis „B.”, fost I. I., fiul lui C. și E., născut la data de 2.12.1974 în Medgidia, jud. C., domiciliat în Medgidia, ., jud. C., căsătorit, cinci copii din care patru minori, studii 6 clase, fără ocupație și loc de muncă, stagiul militar nesatisfăcut, recidivist, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit.a din Legea 678/2001 cu aplic art. 41 alin.2 C. pen., art.13 din C.P. și art.37 lit.a din C.P. (părțile vătămate ȘAIP T. și M. I.);

- trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 din Legea 678/2001 cu aplic.art.13 din C.P. și art.37 lit.a din C.P. (partea vătămată I. C.-anul 2006);

- trafic de persoane, prev. de art. 12 alin.1 din Legea 678/2001 cu aplic. art.13 din C.P.(partea vătămată I. C.)

2. I. ȘABAN - zis „J.”, fiul lui C. și E., născut la data de 11.09.1972 în C., domiciliat în Medgidia, ..15, jud. C., necăsătorit, cinci copii din care 3 minori, fără ocupație și loc de muncă, studii 4 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 din Legea 678/2001, cu aplic.art.13 C.P. ( partea vătămată G. P.);

- trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit.a din Legea 678/2001, cu aplic.art.13 C.P. (partea vătămată ȘAIP T.)

3. I. C. – fiul lui M. și A., ns.la 16.10.1950 în ., domiciliat în Medgidia, ., Jud.C., căsătorit, șase copii, fără ocupație și loc de muncă, studii 6 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de:

- trafic de persoane prev. de art.12 al. l și 2 lit.a din Lg.678/2001 cu aplic. art. 13 C.P.

4. ȘABAN I., zis „R.”- fiul lui C. și E., ns.la 25.04.1978 în Medgidia, Jud.C., domiciliat în Medgidia . BIS, Jud.C., căsătorit, 3 copii minori, administrator la . SRL Medgidia, Jud.C., studii 6 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de:

- trafic de persoane prev. de art.12 al. l și 2 lit.a din Lg.678/2001 cu aplic. art. 13 C.P.

Prin același act de sesizare s-a dispus:

- Scoaterea de sub urmărire penală față de A. M. pentru infracțiunile de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit.a din Legea 678/2001 (partea vătămată I. V. - data de 19.01.2006), trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit.a din Legea 678/2001 (partea vătămată I. V.-luna iunie 2006), trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit.a din Legea 678/2001 (partea vătămată M. GIAN-luna iunie 2006).

- Scoaterea de sub urmărire penală față I. ȘABAN pentru infracțiunile de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit.a din Legea 678/2001 (partea vătămată I. V.- data de 19.01.2006), trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit.a din Legea 678/2001(partea vătămată I. V.- luna iunie 2006), trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 din Legea 678/2001(partea vătămată A. EALCIN - în luna mai 2007).

- Scoaterea de sub urmărire penală față de învinuita A. A. pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane, prev.de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001.

- Neînceperea urmării penale față de A. M. pentru infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit.a din Legea 678/2001(plângerea lui I. C. pentru perioada 2007 -2009).

- Neînceperea urmăririi penale față de M. E. pentru infracțiunea de trafic de persoane prev. de art.12 al. l și 2 lit.a din Lg.678/2001.

- Neînceperea urmăririi penale față de A. HAMIDE pentru infracțiunea de trafic de persoane prev. de art.12 al. l și 2 lit.a din Lg.678/2001.

Actul de sesizare a instanței a reținut, în esență, următoarele:

1. Fapta inculpatului A. M., care în cursul lunii iunie 2006 a recrutat partea vătămată ȘAIP T., prin inducere în eroare că o va ajuta să vândă ziare în Italia, în scopul exploatării acesteia și a asigurat, în același scop, împreună cu învinuitul I. ȘABAN transportul și cazarea părții vătămate în Italia, unde a determinat-o, prin constrângere fizică și morală, să cerșească până în luna august 2006. Totodată, în cursul lunii iunie 2006 a recrutat partea vătămată M. I., prin inducere în eroare că îi va da suma de 2000euro, îi va procura proteză pentru picior și cârje, va avea condiții bune de cazare, va suporta toate cheltuielile pe perioada șederii în Italia și de transport și va rămâne în Italia doar trei luni, în scopul exploatării ei, scop în care a transportat-o în această țară, unde partea vătămată a cerșit până la sfârșitul anului 2006, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit.a din Legea 678/2001 cu aplic art. 41 alin.2 C. pen., art.13 din C.P. și art.37 lit.a din C.P.

Fapta inculpatului A. M., care în cursul anului 2006 a recrutat și transportat în Italia partea vătămată I. C., inducând-o în eroare că o va angaja ca îngrijitor la animale, în scopul exploatării prin obligarea la cerșetorie în folosul lui, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 din Legea 678/2001 cu aplic art.13 din C.P. și art.37 lit.a din C.P.

Fapta inculpatului A. M., care în anul 2009 a recrutat și transportat în Italia partea vătămată I. C., inducând-o în eroare că o va angaja ca îngrijitor la animale, în scopul exploatării, prin obligarea la cerșetorie în folosul lui, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 din Legea 678/2001 cu aplic. art.13 din C.P.

2. Fapta inculpatului I. ȘABAN, care în luna decembrie 2005 a recrutat partea vătămată G. P., inducând-o în eroare că îi va găsi un loc de muncă în Italia și profitând de handicapul fizic și situația materială precară a acesteia, a determinat-o să-l însoțească în Italia, unde a transportat-o pe data de 10.12.2005, în scopul exploatării victimei, prin obligarea la practicarea cerșetoriei în folosul lui, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 din Legea 678/2001, cu aplic.art.13 C.P.

Fapta inculpatului I. ȘABAN, care la data de 14.06.2006 a transportat partea vătămată ȘAIP T., împreună cu fratele lui, învinuitul A. M., cu autoturismul_ din România către Italia, partea vătămată fiind recrutată de către învinuitul A. M., prin inducere în eroare că va vinde ziare, activități desfășurate în scopul exploatării victime, prin obligarea să cerșească, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit.a din Legea 678/2001, cu aplic.art.13 C.P.

3. Fapta inculpatului I. C., care în luna mai 2006 l-a recrutat pe F. I., prin inducere în eroare că îi va găsi un loc de muncă în Italia, în scopul exploatării acestuia, scop în care, la data de 5.06.2006, împreună cu ȘABAN I., l-a transportul cu autoturismul_ din România până în orașul Milano, unde prin constrângere fizică și morală l-au obligat să cerșească în folosul lor până în luna august 2006, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art.12 al. l și 2 lit. a din Lg.678/2001, cu aplic. art.13 C.P.

Fapta inculpatului ȘABAN I., care la data de 05.06.2006, împreună cu tatăl lui, învinuitul I. C. l-a transportat pe F. I. cu autoturismul_ din România până în orașul Milano din Italia în scopul exploatării acestuia, respectiv prin constrângere fizică și morală l-au obligat să cerșească în folosul lor până în luna august 2006, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit.a din Legea 678/2001, cu aplic.art.13 C.P.

Examinând actele și lucrările cauzei, Tribunalul reține următoarele aspecte:

I. SITUAȚIA DE FAPT ȘI MIJLOACELE DE PROBĂ

La data de 04.09.2006 F. I. a sesizat organele de poliție din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate C. despre faptul că în luna mai 2006 a fost racolat de un cetățean de etnie rromă din Medgidia, care i-a promis un loc de muncă în zootehnie în Italia, i-a facilitat procurarea pașaportului și a documentelor de călătorie, ulterior transportându-l în Milano, unde l-a obligat să cerșească în folosul său și a familiei – filele 58-63 vol.I dosar U.P.

Din declarațiile lui F. I. date pe parcursul urmăririi penale rezultă că l-a cunoscut pe inculpatul I. C. într-o zi din luna mai 2006, în timp ce aștepta o mașină cu care să se deplaseze din Nazarcea până în Mun. C..

Cu acea ocazie în dreptul lui a oprit un autoturism de culoare albă, tip Dacia P., condus de I. C.. Acesta l-a transportat cu mașina până în C., iar pe drum l-a întrebat dacă are loc de muncă și este mulțumit de cât câștigă, propunându-i să plece cu el în Italia și să lucreze în zootehnie pentru un salariu mai bun. F. I. a fost încântat de propunere, întrucât în perioada respectivă lucra cu ziua și câștiga foarte puțin, însă i-a spus inculpatului I. C. că nu poate să meargă cu el în Italia, neavând pașaport și nici bani pentru eliberarea acestui act. Inculpatul s-a oferit să-l ajute el să obțină pașaportul. Pentru a ține legătura, F. I. i-a lăsat inculpatului I. C. numărul de telefon al fiicei lui, I. L., precum și adresa unde locuia.

A doua zi, inculpatul I. C. însoțit de soția sa, numita I. (fostă M.) E., s-a deplasat la domiciliul lui F. I. cu scopul de a-l lua pentru a depune actele necesare obținerii pașaportului, ocazie cu care a constatat că actul de identitate al acestuia este expirat. Ulterior, inculpatul I. C. l-a însoțit atât la Poliția mun. C., cât și la formațiunea de pașapoarte, plătind cheltuielile necesare pentru obținerea acestor acte de către F. I..

După ce F. I. a depus actele necesare pentru obținerea buletinului de identitate, l-a rugat pe inculpate I. C. să-l ajute să transporte mai multe obiecte de mobilier. Inculpatul a fost de acord și chiar i-a dat lui F. I. suma de 2.000 lei pentru a-și cumpăra o canapea și apoi a transportat cu mașina lui toate obiectele achiziționate de F. I. până la locuința acestuia din Nazarcea.

La data de 03.06.2006 inculpatul I. C. l-a transportat pe F. I. la domiciliul lui din Medgidia, unde l-a găzduit o noapte, luându-i totodată și pașaportul, motivând că actul este mai în siguranță la el.

La data de 04.06.2006, F. I., inculpatul I. C., împreună cu I. (fostă M.) E. și un alt bărbat au plecat din Mun.Medgidia spre Italia, deplasându-se cu autoturismul cu nr._, condus de inculpatul ȘABAN I., zis „R.”, fiul inculpatului I. C..

La data de 05.06.2006 aceștia au trecut frontiera de stat a României, prin punctul de trecere de la Nădlac, F. I. și celălalt bărbat primind de la cei doi inculpați câte 300 de euro, pentru a-i arăta la punctul vamal. Întrucât aveau prea puțini bani asupra lor, inculpatul ȘABAN I. le-a spus vameșilor că merg până la Budapesta, unde trebuie să se întâlnească cu niște prieteni.

După ce au ajuns în orașul Milano din Italia, F. I. a fost lăsat într-o zonă industrială dezafectată, unde se aflau corturi improvizate. Inculpatul ȘABAN I. împreună cu cel de-al doilea bărbat au plecat mai departe, iar F. I., inculpatul I. C. și I. (fostă M.) E. au rămas și au locuit într-un cort. Încă de când au ajuns în acea zonă, inculpatul I. C. i-a impus prin amenințări lui F. I. să cerșească “ la semafoare”, spunându-i că acest este motivul real pentru care a venit în Italia și nu pentru a munci în zootehnie. Deși, F. I. s-a opus verbal, acesta a fost amenințat de inculpatul I. C. cu un baston de cauciuc, spunându-i că îl va băga în pământ dacă nu face ce spune el.

Astfel, timp de 2 luni, F. I. a cerșit la diferite intersecții din Milano, una dintre ele fiind cunoscută sub denumirea de „Via Z.” sub supravegherea și în folosul inculpatului I. C., câștigând zilnic circa 50-60 euro pe zi, care îi erau luați toți de inculpat. Deși, a încercat să fugă, F. I. a fost prins de inculpat și bătut.

La un moment dat, inculpatul I. C. și I. (fostă M.) E. s-au întors în România, lăsându-l pe F. I. în grija soției inculpatului ȘABAN I., zisă „P.”. În aceste împrejurări, F. I. l-a cunoscut pe martorul H. F. D., vecin cu inculpații ȘABAN I. și I. C.. Profitând de lipsa inculpaților, F. I. și H. F.-D. s-au hotărât să fugă și să se întoarcă în țară, dar după câteva zile au fost găsiți de către inculpatului ȘABAN I. și fratele acestuia, inculpatului A. M., zis „B.” și duși într-o altă zonă dezafectată unde locuia acesta din urmă, fiindu-le arse documentele de călătorie.

În urma unor discuții telefonice purtate de I. L., fiica vitregă a lui F. I., cu inculpatul ȘABAN I., în cadrul cărora martora l-a amenințat că se va adresa poliției dacă nu-l vor aduce în țară pe tatăl ei, după alte două săptămâni, ȘABAN I., cu mașina lui, i-a adus în România pe F. I., H. F.-D. și o altă persoană cu handicap la ambele picioare, identificat în timpul cercetărilor în persoana lui A. CHIREZ, rudă cu inculpații. După ce au ajuns în România, inculpatul I. C. i-a dat soției lui F. I. suma de 5 milioane lei vechi, spunând că aceasta este suma pe care a câștigat-o cât a cerșit.

Cu ocazia audierii, F. I. a declarat că în toată perioadă cât a fost obligat să cerșească a obținut aproximativ 8000-9000 Euro.

Tot în cursul urmăririi penale, la data de 22.06.2008 – fila 71-74 dosar U.P., F. I. a fost reaudiat, ocazie cu care a precizat că nu dorește să participe în procesul penal ca parte vătămată, fiind de acord să fie audiat ca martor, menținând însă ceea ce a declarat anterior. Cu aceeași ocazie, acesta a mai declarat că a reușit să vorbească din Italia în România cu fiica sa vitregă, I. L. și cu un vecin, D. M., cărora le-a povestit situația în care se afla. De asemenea, F. I. a declarat că o altă persoană care cerșea împreună cu el, indicat inițial cu numele „M.”, îl chemă S. ORTELIUS, iar la data de 23.08.2006, când s-a întors în țară, a trecut frontiera pe jos, împreună cu H. F.-D. și un văr al inculpatului ȘABAN I., respectiv A. CHIREZ, pe care l-a recunoscut din planșa foto. Aceștia au trecut pe jos frontiere, întrucât așa le-a cerut inculpatul ȘABAN I., care le-a spus că nu dorește să mai cheltuiască bani cu ei la vamă.

În timpul cercetărilor, F. I. a condus organele de poliție la locuința inculpatului I. C., unde a dormit o noapte, înainte de a pleca în Italia, așa cum rezultă din procesul verbal din data de 22.02.2008 – filele 75-76 vol.I dosar U.P..

Este de menționat că pe parcursul judecății nu a fost posibilă audierea martorului F. I., cu toate demersurile efectuate de instanța de judecată (verificări în baza de date a Administrației Naționale a Penitenciarelor, citare din 30.01.2013 până în prezent, numeroase mandate de aducere în executare cărora s-au întocmit procese verbale ce au menționat că nu a fost găsit de către agenții de jandarmerie, existând informații că este plecat în Italia din anul 2008). Fiind audiată de instanță, fiica vitregă a acestuia, B. L. (fostă I.) a declarat că „de 2 ani nici eu, nici mama mea nu mai știm nimic de acesta). În atare situație, având în vedere imposibilitatea audierii în mod nemijlocit a martorului F. I. de către instanța de judecată, s-a dispus aplicarea dispozițiilor art.381 alin.7 Cod procedură penală.

Din verificările efectuate în baza de date a I.G.P.F. privind intrările/ieșirile în/din țară – filele 77-92 vol.I dosar U.P., rezultă că la data de 05.06.2006 prin punctul de trecere a frontierei Nădlac, cu auto_ au ieșit din țară inculpatul I. C., soția acestuia, I. (fostă M.) E., inculpatul ȘABAN I., F. I. și R. MURSEL.

Totodată, se constată că la data de 23.08.2006 inculpatul ȘABAN I. figurează că a intrat în țară prin punctul de trecere a frontierei Nădlac, cu auto_, în același mijloc de transport aflându-se și IBIȘ AINUR, iar în aceeași dată au intrat pe jos numiții F. I. și H. F.-D., dar și A. CHIREZ.

În raport de aceste informații, se confirmă realitatea aspectelor declarate de F. I., întrucât se coroborează cu rezultatul verificării ieșirilor/intrărilor, precum și cu declarațiile martorilor audiați în cauză.

În cursul urmării penale, F. I. i-a recunoscut din planșele foto pe inculpații I. C., ȘABAN I., I. ȘABAN, A. M., precum și pe I. (fostă M.) E., H. F.-D., A. CHIREZ și S. ORTELIUS, așa cum rezultă din procesele verbale și planșele foto întocmite de organele de poliție judiciară – filele 77-160 vol.I dosar U.P .

Martora I. L., fiica vitregă a lui F. I., a confirmat aspectele precizate de acesta – filele 170 – 173 vol.I dosar U.P. cu privire la împrejurările în care inculpatul I. C. i-a propus un loc de muncă în Italia, s-a oferit să se ocupe de procurarea pașaportului, precum și faptul că F. I. i-a transmis într-o convorbire telefonică faptul că este obligat să cerșească, aspect pe care l-a povestit și martorului D. M..

Martorul D. M. a declarat în cursul urmăririi penale – filele 180-181 vol.I, că la începutul lunii iunie 2006 a mers la locuința vecinului lui, F. I. pentru a-l ruga să-l ajute la treburile gospodărești. Cu această ocazie, a văzut că la poarta locuinței lui F. I. a oprit un autoturism, marca „Dacia P.”, din care a coborât F. I.. Acesta l-a rugat pe martor să-l ajute să ia din mașina mai mute obiecte de mobilier. Cei doi au descărcat din autoturism un pat, o mașină de spălat și un frigider. Martorul l-a văzut și pe șoferul mașinii, care s-a prezentat ca fiind C., acesta din urmă spunându-i lui F. I. să se pregătească, întrucât va veni să-l ia și să plece în Italia la muncă. Auzind acest lucru, martorul i-a spus inculpatului I. C. că, dacă este bine în Italia, ar merge și el. Inculpatul i-a răspuns că, dacă își obține pașaportul, poate să vină să-l ia în termen de două săptămâni, ceea ce nu s-a mai întâmplat. Acest martor și-a menținut declarațiile de la urmărire penală și în fața instanței de judecată – fila 73 vol.I fond, menționând că la poliție și parchet a dat declarații de bună voie, fără a fi forțat de nimeni și precizând că, datorită trecerii a 6 ani de la data comiterii faptelor nu își mai amintește.

Martorii I. L. și D. M. i-au recunoscut din planșe foto pe inculpatul I. C. – filele 177-179 vol.I dosar U.P. și soția lui, I. (fostă M.) E. – filele 174-176 vol.I dosar U.P., așa cum rezultă din procesele verbale și planșele foto întocmite de organele de poliție judiciară.

Depoziția martorului H. F.-D. – filele 202-209 vol.I dosar U.P. menționează că inculpații ȘABAN I., A. M. și alte rude ale acestora au exploatat mai multe persoane, în special cu handicap, în Milano, persoane pe care el le-a văzut în perioada de circa 2 săptămâni cât s-a aflat în Italia, în vara anului 2006, unde a ajuns împreună cu ȘABAN I., cu scopul de a munci la spălat parbrize, cum îi promisese acesta. Dintre persoanele care cerșeau, martorul l-a indicat pe F. I., despre care a precizat că a fost adus de către inculpații I. C. și ȘABAN I. din Nazarcea și obligat să cerșească în folosul lor. La un moment dat, după o intervenție a carabinierilor, martorul și F. I. s-au hotărât să fugă și să se întoarcă în țară, s-au adresat Ambasadei României, unde li s-au eliberat foi consulare, dar nu au putut pleca, întrucât nu aveau banii necesari. Ulterior, atât F. I., cât și martorul au fost găsiți de către învinuiții ȘABAN I. și A. M., F. I. a fost pedepsit de aceștia, după care au fost transportați spre România de către ȘABAN I.. Înainte de . F. I. și un alt bărbat, pe nume A. CHIREZ, zis „A. „ au fost nevoiți să coboare din mașină și să treacă granița pe jos.

De asemenea, martorul H. F.-D. i-a recunoscut din planșe foto pe învinuitul I. C. - filele 182 -184 vol.I dosar U.P., soția lui, I. (fostă M.) E. - filele 185-187 vol.I dosar U.P., conform proceselor verbale și planșelor foto întocmite de organele de poliție judiciară.

Este de precizat faptul că martorul H. F.-D. a fost confruntat cu inculpatul I. C., ocazie cu care a prezentat o altă situație de fapt, însă varianta prezentată de martor cu această ocazie nu este credibilă, în condițiile în care acesta a fost audiat pentru prima dată pe 21.02.2007 de către organele de poliție, iar pe 21.01.2009 de către procuror, deci la o distanță de 2 ani, fără să existe contradicții între declarații.

Fiind audiat în cursul judecății. martorul a declarat că menține declarațiile date în cursul urmăririi penale, iar neprecizarea unor aspecte detaliate anterior este explicabilă prin distanța de 4 ani de la declarația dată în fața procurorului și de 8 ani de la derularea evenimentelor petrecute în vara anului 2006.

La data de 02.11.2006, numitul ȘAIP T. a formulat plângere Brigada de Combatere a Criminalității Organizate C., prin care reclama că în vara anului 2006 a fost recrutat și transportat de către inculpatul I. ȘABAN, zis „J.” în orașul Milano din Italia, unde în perioada iunie-august 2006 a fost exploatat, prin obligare să practice cerșetoria, de către inculpatul A. M., zis “ B.”, care și-a însușit toți banii obținuți de el – fila 1 vol.II dosar U.P..

În declarațiile din datele de 31.10.2006 – filele 2-4 vol.II dosar U.P. și 15.11.2006 – filele 8 -10 vol.II dosar U.P. ca parte vătămată ȘAIP T. a precizat că prezintă un handicap locomotor, respectiv are piciorul drept amputat, fiind încadrat cu gradul II de invaliditate, aspect dovedit cu certificatul de încadrare în grad de handicap – fila14 vol.II dosar U.P.În luna iunie 2006, aflându-se în Medgidia, inculpatul I. ȘABAN i-a propus să meargă cu el în Italia, promițându-i că acolo îi va găsi de lucru ca și vânzător ambulant de ziare și chiar i-a mai promis că îi va procura o proteză. ȘAIP T. a fost de acord cu propunerea datorită stării sale materiale precare și a handicapului, spunându-i inculpatului I. ȘABAN că nu are banii necesari pentru a-și procura pașaportul și nici pentru călătorie. În acest context, inculpatul I. ȘABAN i-a promis părții vătămate că va suporta el aceste cheltuieli, urmând ca apoi, din banii câștigați din vânzarea de ziare în Italia de către ȘAIP T., o jumătate să-i revină lui. În perioada următoare, inculpatul I. ȘABAN l-a ajutat pe ȘAIP T. să obțină pașaportul, iar după circa o lună, cu un autoturism VW PASSAT N., unde se mai aflau și alte trei persoane necunoscute, a plecat în Italia, ieșind din țară prin Punctul de Frontieră Nădlac.

În declarațiile din 22.02.2007 și 13.12.2007, ȘAIP T. a lămurit unele neconcordanțe în ceea ce privește perioadele de timp în care a fost exploatat și unele amănunte referitoare la situația sa și a persoanelor la care s-a referit inițial, menționând că cel care l-a recrutat și s-a ocupat de obținerea pașaportului a fost inculpatul A. M., zis „B.”, care a făcut demersuri și pentru transportare lui în Italia de către inculpatul I. ȘABAN, cu autoturismul cu nr._, la data de 14.06.2006 - filele 15 -21 vol.II dosar U.P. Aspectele precizate de ȘAIP T. în declarațiile mai sus menționate cu privire la modalitatea și persoanele împreună cu care a ieșit din țară sunt confirmate și de către I. V., în declarația din 03.08.2007, precum și de verificarea ieșirilor/intrărilor din/în România.

Așa cum rezultă din declarațiile lui ȘAIP T., după ce a ajuns în Italia, a fost condus de inculpatul I. ȘABAN într-o zonă de la marginea orașului Milano, la niște barăci părăsite. Ulterior, inculpatul I. ȘABAN i-a spus că, de fapt, va trebui să cerșească și l-a lăsat sub supravegherea inculpatului A. M., care timp de circa 2 luni l-a obligat să cerșească în intersecții semaforizate din Milano, impunându-i să obțină zilnic 150 euro. În aceeași situație cu partea vătămată ȘAIP T. se mai aflau și alte două persoane, pe care aceasta le-a indicat ca fiind “ V. “ din C. V., cu mâna stângă lipsă, identificat în cursul cercetărilor în persoana părții vătămate I. V. și “ I. “ din Cernavodă, cu piciorul drept amputat, identificat ca fiind partea vătămată M. I.. În această perioadă, inculpatul I. ȘABAN a făcut dese deplasări în România, aducând și alte persoane cu handicap pentru a cerși.

După cele două luni, datorită condițiilor grele în care era ținut (lipsit de hrană, fără acte, care îi fuseseră reținute de către inculpatul A. M.), ȘAIP T. s-a hotărât să plece în România. Împreună cu M. GIAN, ȘAIP T. s-a deplasat la Consulatul României din Milano, unde a dat o declarație referitor la situația sa și a primit o foaie consulară.

M. GIAN nu a reușit să mai intre în sediul Consulatului, deoarece, în scurt timp, în fața acestei instituții a venit inculpatul A. M., care le-a promis celor doi că le va înapoia pașapoartele cu condiția ca aceștia să nu-l reclame. Deși inculpații A. M. și I. ȘABAN, care se întorsese și el din România, le-au propus celor doi să-i trimită acasă cu o mașină de-a lor, aceștia au refuzat de teamă să nu fie duși din nou la cerșit, astfel că s-au hotărât să se întoarcă în România cu trenul, intrând în țară pe la punctul de trecere a frontierei de la C..

În cauză, ȘAIP T. i-a recunoscut din planșe foto pe inculpații A. M. și I. ȘABAN, conform proceselor verbale și planșelor întocmite de organele de poliție judiciară.

La data de 25.03.2011 partea vătămată ȘAIP T. s-a prezentat la sediul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate C. pentru a da o nouă declarație. Astfel, acesta a precizat că își menține toate declarațiile, însă fiindu-i milă de inculpați pentru că au mulți copii, nu dorește să mai fie continuate cercetările față de ei, însă dorește să fie trași la răspundere pentru faptele lor și se constituie în continuare parte vătămată și parte civilă cu suma de 30. 000 lei.

Prin nota nr._/2007 Consulatul General al României la Milano a confirmat că pe 02.08.2006 partea vătămată ȘAIP T. s-a prezentat la Consulat, unde a declarat că și-a pierdut documentele și dorește să se întoarcă în România, astfel încât s-a eliberat titlul de călătorie nr.779/02.08.2006.

Fiind audiat în cursul judecății, la 09.01.2013, ȘAIP T. a precizat că a renunțat la calitatea de parte civilă și parte vătămată, fiind audiat în calitate de martor.

Prin depoziția dată în fața judecătorului, ȘAIP T. a revenit asupra declarațiilor anterioare și a prezentat o situație puțin credibilă potrivit căreia declarațiile din cursul urmăririi penale le-ar fi dat sub influența băuturilor alcoolice, la cererea unei persoane al cărei nume ar fi ȘABAN LAHO, dar despre care nu a putut da amănunte.

Această depoziție va fi înlăturată din ansamblul materialului probator întrucât nu se coroborează cu alte mijloace de probă, nu prezintă un raționament logic al modificării declarațiilor anterioare (din 02.11.2006, 31.10._06, 22.02.2007, 13.12.2007 și 25.03.2011). Mai mult, relevantă este declarația din 25.03.2011 potrivit căreia își menține toate declarațiile, însă fiindu-i milă de inculpați pentru că au mulți copii, nu dorește să mai fie continuate cercetările față de ei.

Referitor la partea vătămată M. I. din Cernavodă, din declarațiile date de acesta în cursul urmării penale – filele 65-78 vol. II dosar U.P., rezultă că în luna iunie 2006 inculpatul A. M. l-a vizitat la domiciliu, ocazie cu care i-a propus să-l ducă în Italia la cerșit, inducându-l în eroare că din banii obținuți îi va procura proteză pentru picior și cârje, îi va da suma de 2000 Euro, îi va asigura gratuit transportul în și din Italia, îi va asigura cazarea în bune condiții, va avea condiții să se spele, va suporta toate cheltuielile pe perioada șederii în Italia și va rămâne în această țară doar trei luni.

Partea vătămată M. I. a fost de acord, având în vedere situația materială precară, handicapul său ( piciorul drept amputat), precum și dorința acestuia de a strânge bani pentru îngrijirea soției sale grav bolnave. Întrucât M. I. nu avea pașaport, inculpatul A. M. s-a ocupat de obținerea acestuia și imediat după aceea, cu o mașină condusă de un bărbat din Medgidia, s-au deplasat spre Italia, iar pe 04.07.2006 au ajuns în Milano.

Cu o altă mașină, s-a deplasat în Italia și inculpatul A. M. împreună cu fratele său, inculpatul ȘABAN I.. În orașul Milano, M. I. i-a întâlnit pe I. V., ȘAIP T. și M. GIAN, care cerșeau în folosul și sub supravegherea inculpatului A. M.. Aici, M. I. a cerșit la intersecții semaforizate, iar banii obținuți îi erau luați de către A. M. sau concubina lui, care îi și supraveghea. În această situație, partea vătămată M. I. s-a aflat timp de circa 5 luni și jumătate, perioadă în care i-au fost reținute actele, a fost amenințat cu acte de violență, i s-a interzis să se spele sau să se bărbierească, cu scopul de a stârni mila pentru a obține bani cât mai mulți.

După prima perioadă de viză, respectiv trei luni, deși a solicitat să se întoarcă acasă, conform promisiunii, M. I. a fost refuzat de inculpatul A. M.. De la sfârșitul lunii august 2006, cu toate că starea sănătății i se agravase și primise vestea că soția lui a decedat, M. I. a fost obligat să cerșească până în luna decembrie 2006.

Pe data de 17.12.2006 inculpatul A. M. a hotărât să se întoarcă în România, astfel că împreună cu inculpatul ȘABAN I. i-au transportat în țară cu mașina pe M. I. și I. V.. Partea vătămată M. I. a primit doar suma de 4200 lei de la concubina inculpatului A. M., motivând că ar fi trebuit să cerșească o perioadă mai lungă pentru a primi mai mulți bani.

Ulterior, după ce l-a adus în țară, inculpatul A. M. l-a mai căutat pe M. I. cu propunerea de a merge din nou la cerșit, ba chiar de a-i găsi alte persoane cu handicap în acest scop, dar acesta l-a refuzat.

Partea vătămată M. I. l-a recunoscut din planșe fotografice pe inculpatul A. M., așa cu rezultă din procesele verbale întocmite de organele de poliție și planșele foto - filele 87 -88 vol.II dosar U.P..

De asemenea, l-a recunoscut și pe inculpatul I. ȘABAN, despre care a precizat că avea în Italia mai multe persoane, cu și fără handicap, care cerșeau pentru el - filele 79 -80 vol.II dosar U.P.

Din procesul verbal întocmit de organele de poliție judiciară la data de 17.01.2007 și înscrisul anexat rezultă că la data de 17.12.2006, prin Punctul de trecere a Frontierei de la Nădlac, jud. A. au intrat în România M. I. și I. V. însoțiți de inculpații A. M. și ȘABAN I., cu autoturismul_, proprietatea acestuia din urmă, care îl și conducea.

Urmare cererii formulată de învinuitul A. M., cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, la data de 10.08.2010 s-a procedat la confruntarea acestuia cu M. I., ocazie cu care partea vătămată a precizat că ar fi fost de acord să cerșească pentru inculpat și de bună voie i-ar fi dat banii obținuți, aspecte nereale, ce nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

Declarațiile date de partea vătămată M. I., până la momentul confruntării, corespund adevărului, întrucât aceleași aspecte rezultă și din declarațiile celorlalte persoane care au fost obligate, în aceeași perioadă și în același timp cu M. I. să cerșească de către inculpatul A. M..

În cursul judecății nu a fost posibilă audierea părții vătămate M. I. urmare decesului acestuia la 10 iunie 2012, astfel cum rezultă din adresa nr._ din.25.03.2013 a S.P.C.L.E.P Cernavodă – filele 141-142 vol.I fond.

La data de 01.08.2006 numitul G. P. a sesizat Poliția Municipiului Medgidia cu privire la faptul că în urmă cu un an a fost determinat de către inculpatul I. ȘABAN și concubina acestuia, numita A. A. să meargă cu ei în străinătate în vederea practicării cerșetoriei și după întoarcerea în țară aceștia i-au reținut actele pentru a-l putea determina să continue această activitate – filele 100 -102 vol.II U.P.

Partea vătămată G. P. a arătat – filele 106-108 vol.II dosar U.P. - că are din naștere un defect locomotor la piciorul stâng, pentru a se deplasa fiind nevoit să se sprijine în baston. În luna decembrie 2005 la domiciliul său din . prezentat inculpatul I. ȘABAN și A. A., zisă “D.” și i-au propus să meargă împreună cu ei în orașul Milano din Italia, promițându-i că îi vor găsi de lucru prin cunoștințe de-ale lor, fără să-i menționeze ce anume va lucra acolo. G. P. a acceptat datorită situației familiale și materiale precare, dar le-a spus celor doi că nu are pașaport și nici banii necesari transportului. Cei doi s-au angajat să suporte aceste cheltuieli, urmând să le fie returnați ulterior banii, din salariu.

Cheltuielile necesare obținerii pașaportului au fost suportate de către inculpatul I. ȘABAN, și după ce i-a fost eliberat pașaportul, pe data de 10.12.2005 G. P. a plecat împreună cu inculpatul I. ȘABAN și alte două persoane necunoscute (o femeie Ș. și un bărbat I.) cu o mașină condusă de C. D. E., prieten cu inculpatul.

După ce au ieșit din țară, pașaportul părții vătămată G. P. a fost reținut de către inculpatul I. ȘABAN. În Milano s-au oprit la periferia orașului, iar G. P. a fost cazată în barăci. A doua zi, inculpatul I. ȘABAN i-a spus părții vătămată că va trebui să cerșească în intersecții, iar banii să-i împartă. Inițial G. P. nu a fost de acord, însă a fost constrâns să accepte, având în vedere că se afla într-o țară străină, fără acte, bani și nici o posibilitate să se întoarcă în România.

Așa cum rezultă din declarațiile părții vătămate, pentru inculpatul I. ȘABAN cerșeau mai multe persoane cu handicap. Partea vătămată a fost obligată să cerșească timp de 5 luni, fiind supravegheat permanent de inculpatul I. ȘABAN ori membrii familiei sale, primind hrană insuficientă, constrâns să nu se bărbierească pentru a impresiona și chiar fiind controlat seara până la piele pentru a nu ascunde din banii obținuți.

Din declarațiile părții vătămate mai rezultă că și alte rude ale inculpatului I. ȘABAN, dintre care l-a indicat pe ȘABAN I., zis “R.”, exploatau în aceleași condiții și alte persoane cu handicap

După această perioadă, întrucât nu mai suporta situația în care se afla, G. P. l-a amenințat pe inculpatul I. ȘABAN că, dacă nu îl duce înapoi în țară, îl va denunța poliției, astfel că la 01.05.2006, cu un șofer pe nume L. (identificat în timpul cercetărilor în persoana lui P. L. C.), inculpatul I. ȘABAN, însoțit de A. A., concubina lui, l-a adus în țară pe G. P. și un alt bărbat, zis „E.”. În momentul în care au ajuns în Medgidia, inculpatul I. ȘABAN i-a dat părții vătămate suma de 1000 lei, dar i-a reținut toate actele de identitate, promițând că i le va da atunci când îi va da și restul de bani, respectiv 20-30 milioane lei vechi, lucru care nu s-a întâmplat.

În cauză au fost audiați martorii C. D.-E. și P. L.-C..

Astfel, C. D. E. a declarat – filele134-138 vol.II dosar U.P. că începând cu anul 2003 s-a ocupat cu transportul persoanelor din România în Italia, iar în anul 2005 inculpatul I. ȘABAN zis „J.” i-a cerut să-l ducă pe el și încă patru persoane în orașul Milano, fiecare plătindu-și transportul. Martorul a mai declarat că din fața locuinței inculpatului I. ȘABAN, împreună cu acesta din urmă, l-a luat pe G. P. și pe amândoi i-a transportat în orașul Milano. Așa cum a declarat martorul, la sfârșitul lunii mai 2006 în timp ce el și martorul P. L. C. se aflau în România, au fost sunați de o persoană din Medgidia, care i-a rugat să vină în Italia ca să o ia pe ea și alte persoane, pentru a se întoarce în țară. În momentul în care a ajuns în orașul Milano, C. D. E. a fost contactat de învinuitul I. ȘABAN, care i-a cerut să-l transporte pe el, familia lui și alte câteva persoane în România, atât cu mașina lui C. D. E., cât și cu mașina lui P. L. C.. Martorul a fost de acord și, după ce a găsit alt mijloc de transport pentru persoanele pe care ar fi trebuit să le aducă în România, în autoturismul lui s-a urcat un cumnat al învinuitului I. ȘABAN, un bărbat din M. V. care avea o mână mai scurtă și alte persoane din orașul Medgidia, care stăteau împreună cu rudele inculpatului. Inculpatul I. ȘABAN și familia lui s-a deplasat spre România cu autoturismul martorului P. L. C.. În momentul în care au ajuns la intrare în satul M. V., bărbatul aflat în autoturismul martorului C. D. E. a urcat în mașina lui P. L. C., unde se afla și inculpatul I. ȘABAN, aceștia din urmă ducându-l până acasă pe bărbatul ce avea o mână mai scurtă. Trebuie precizat că acest bărbat a fost identificat în timpul cercetărilor ca fiind I. V..

În depoziția luată în cursul judecății – fila 122 vol.I fond, martorul C. D. E. a arătat că își menține declarațiile date la urmărire penală și a menționat că nu-și mai amintește unele aspecte întrucât a trecut mult timp.

Martorul P. L. C. a declarat pe parcursul urmăririi penale – filele 139-141 vol.II dosar U.P. că în repetate rânduri inculpatul I. ȘABAN și A. A. i-au solicitat, atât lui cât și lui C. D. E., să-i transporte pe ei și alte persoane cu handicap fizic vizibil în Italia. Ulterior, martorul a văzut persoanele cu handicap cerșind în Milano. La sfârșitul lunii aprilie 2006, în timp ce martorul se afla în orașul Milano, unde adusese mai multe persoane, a fost sunat de inculpatul I. ȘABAN, care i-a spus că vrea să se întoarcă acasă și l-a întrebat dacă poate să-i asigure transportul.

Martorul a fost de acord și în autoturismul lui s-au urcat inculpatul I. ȘABAN și A. A., partea vătămată G. P., ce prezenta un defect la un picior, precum și un băiat din ., pentru care el inițial venise în Italia. Într-un alt autoturism condus de C. D. E. s-au urcat și alte persoane care doreau să se întoarcă în România, printre care se afla și I. V., care avea o mână tăiată și fusese să cerșească pentru I. ȘABAN, același lucru făcându-l și G. P.. Inculpatul I. ȘABAN a plătit transportul pentru el, A. A. și G. P. până la poșta din Medgidia. De aici inculpatul I. ȘABAN a plătit un taxi care l-a dus pe G. P. până la el acasă. Martorul P. L. C. l-a transportat din Medgidia până la locuința lui pe I. V., care ajunsese în România cu autoturismul condus de C. D. E..

În cursul judecății, nu a fost posibilă audierea martorului P. L. C., cu toate demersurile efectuate de instanța de judecată (verificări în baza de date a Administrației Naționale a Penitenciarelor, citare din 30.01.2013 până în prezent, numeroase mandate de aducere în executare cărora s-au întocmit procese verbale ce au menționat că nu a fost găsit de către agenții de jandarmerie) și, având în vedere imposibilitatea audierii în mod nemijlocit a acestuia de către instanța de judecată, s-a dispus aplicarea dispozițiilor art.381 alin.7 Cod procedură penală.

De asemenea, au fost audiați și martorii A. ȘABAN-ASLAN – filele 142-143 vol.II U.P., I. R. – filele 144-145 vol.II U.P. și A. M. – filele 146 vol.II U.P., tată, respectiv fii. Aceștia arată că în cursul anului 2006, în perioada când ei au cerșit în Milano–Italia pentru o altă persoană, au văzut că inculpatul I. C., cu fiii acestuia, inculpații I. ȘABAN și A. M., precum și cu alte rude ale lor, exploatau, prin obligarea la practicarea cerșetoriei, mai multe persoane, dintre care unele prezentau handicap fizic.

Martorul A. ȘABAN-ASLAN i-a recunoscut din planșe foto pe ȘAIP T., I. V., M. I. și M. GIAN, ca fiind unele din persoanele care cerșeau pentru inculpații I. ȘABAN și A. M. – filele 147 – 150, 156 – 162 vol.II U.P.

Referitor la inculpatul I. ȘABAN rezultă că el se ocupa cu obligarea persoanelor cu sau fără handicap să cerșească și din declarația părții vătămate M. I. din data de 13.12.2007, conform căreia inculpatul, căruia i se spune „JANE”, avea oameni care cerșeau pentru el.

La data de 02.12.2009 - fila 1 vol.III U.P. a fost înregistrată sesizarea formulată de I. C., prin care acesta arăta că a fost dus în Italia de inculpatul A. M., care îi promisese că îi va găsi un loc de muncă, dar în realitate l-a obligat să cerșească. Totodată, acesta afirmă că și fratele său, partea vătămată I. C. a fost obligat de inculpat să cerșească în Italia.

La data de 07.01.2010 a fost audiat I. C. – filele 8, 9 vol.III dosar U.P. și a declarat că în cursul lunii august 2009, inculpatul A. M., zis “B.” nepotul fratelui său, l-a vizitat acasă și i-a propus să-l însoțească în Italia, unde îi va găsi un loc de muncă ca și îngrijitor la vaci, promițându-i că va fi plătit cu suma de 3000 lei, dacă va face treabă. I. C. a acceptat propunerea, deoarece nu avea nici o sursă de venit și trebuia să-și întrețină copiii, dar și pentru că avea încredere în inculpat.

Astfel, I. C. a plecat spre Italia împreună cu inculpatul A. M. cu un microbuz de culoare albă, căruia nu a putut să indice alte criterii de identificare, nefiind școlarizat. După ce au ajuns în Italia, I. C. l-a văzut acolo și pe fratele său, I. C., dar nu l-a recunoscut de prima dată, deoarece avea o barbă foarte mare, era nespălat și neîngrijit.

Inculpatul A. M. l-a dus pe I. C. și fratele lui, I. C., într-un loc de lângă Milano, unde se mai aflau și alte persoane de naționalitate română, care practicau cerșetoria. Învinuitul A. M. i-a spus că va trebui să cerșească la semafoare, însă I. C. l-a refuzat, astfel că a fost bătut și amenințat de învinuit, motiv pentru care, în final, a acceptat. Din acel moment, timp de aproximativ două luni, I. C. a cerșit la semafoare, folosindu-se de un baston și un pahar de unică folosință, fiind supravegheați de inculpatul A. M. și alți membrii ai familiei acestuia, pentru a nu fugi.

I. C. a declarat că din activitatea de cerșetorie a obținut circa 110 euro zilnic, bani care îi erau luați de învinuitul A. M., acesta dându-i doar de mâncare.

Deși în această perioadă I. C. a fost legitimat, amprentat și fotografiat de poliția italiană, nu a putut să relateze situația în care se află, ținând cont că nu știa limba, dar și că îi era frică de inculpatul A. M., motiv pentru care nici nu a încercat să fugă vreodată.

După perioada de două luni, profitând de faptul că inculpatul A. M. era beat și își scăpase telefonul, I. C. a sunat-o pe soția sa, I. N., căreia i-a spus că atât el, cât și fratele său sunt obligați să cerșească și a solicitat ajutorul, în sensul de a-l anunța pe nepotul său, respectiv M. C., despre situația în care se află și să-i ajute să scape. În aceste împrejurări, M. C. a luat legătura cu o nepoată, respectiv P. Z., care venea din Germania. La începutul lunii octombrie 2009, P. Z. i-a găsit pe I. C. și I. C. la o intersecție din Milano, i-a luat cu mașina și i-a adus în România, unde au ajuns pe 04.10. 2009.

I. C. l-a recunoscut din fotografii pe inculpatul A. M., zis “B.”, așa cum rezultă din procesul verbal întocmit de lucrătorii de poliție. I. C. a mai declarat că din banii obținuți din practicarea cerșetoriei, învinuitul A. M. și-a construit în Medgidia o casă cu trei etaje.

În declarația de parte vătămată dată la data de 05.10.2011 în fața procurorului, partea vătămată I. C. și-a menținut plângerea și toate declarațiile anterioare și a făcut unele precizări. Astfel, I. C. a declarat că microbuzul cu care s-au deplasat în Italia a fost condus de un băiat KEMAL, iar în microbuz se mai aflau inculpatul, soția lui și doi băieți ai acestora, unul de 7 ani și unul de 3 ani, fără să mai fi fost și alte persoane. Pe parcursul audierii, I. C. a recunoscut din fotografii pe P. Z., ca fiind acea nepoată pe care a indicat-o în declarații că l-a ajutat să revină în țară și care a declarat, de frică, că nu îl cunoaște. Acesta a mai declarat că atunci când P. Z. i-a găsit în Milano, era însoțită de soțul ei, P. M. și se deplasau cu un autoturism tip break condus de un frate al lui P. M., zis “ C.”.

Partea vătămată I. C. a declarat că inculpatul A. M. i-a cerut să-l însoțească la un notar să dea o declarație în sensul că ceea ce a reclamat nu este adevărat, dar l-a refuzat.

La data de 07.01.2010 I. C. a declarat că dorește să fie audiat în calitate de parte vătămată și se constituie parte civilă cu suma de_ lei, reprezentând daune materiale și 60.000 lei, daune morale.

Din declarația lui rezultă că în urmă cu patru ani, inculpatul A. M., poreclit “BABI”, care îi este nepot din partea concubinei, i-a propus să meargă cu el în Italia să muncească ca și îngrijitor la vaci. Întrucât avea încredere în el, dar și din cauza situației familiale și materiale, neavând nici o sursă de venit și patru copii de crescut, I. C. a acceptat.

Inculpatul A. M. l-a ajutat să obțină pașaportul, iar în luna octombrie 2006 a plecat împreună cu acesta și alte 7 - 8 persoane din .. C., pe care nu le poate identifica, cu un autoturism marca Ford, de culoare roșie spre Italia. În Italia, învinuitul A. M. a dus toate persoanele în zona unui pod de lângă Milano. Aici, I. C. a aflat de la învinuitul A. M. că, în realitate, va trebui să cerșească în folosul său și că îl va plăti cu suma de 1000 lei pe lună. Astfel, I. C. a cerșit, timp de aproximativ trei-patru luni de zile, în intersecții semaforizate din Milano, fiind supravegheat de inculpatul A. M. pentru a nu fugi sau ascunde banii.

Cu ocazia audierii, I. C. a precizat că obținea zilnic din cerșit circa 115-130 euro, toți banii fiindu-i luați seara, în toată perioada cât a cerșit dormind sub cerul liber, în frig și ploaie, fără haine de schimb, primind doar hrană.

Din declarațiile părții vătămate I. CADIR rezultă că a fost legitimat, amprentat și fotografiat de poliția italiană în perioada cât a cerșit, dar nici nu a putut să relateze situația în care se află, ținând cont că nu știa limba, dar și că îi era frică de învinuitul A. M., iar din aceleași considerente nici nu a încercat să fugă vreodată.

După această perioadă, I. C. s-a întors în țară însoțit de învinuitul A. M., care i-a dat suma de 300 lei și i-a spus să nu povestească familiei ce s-a întâmplat în Italia, amenințându-l că îi va da foc la casă.

După circa 2 săptămâni, inculpatul A. M. l-a dus din nou în Italia, unde a continuat activitatea de cerșetorie până în octombrie 2009, cu mici perioade când se mai întorceau în România.

Partea vătămată I. C. a declarat că din banii obținuți de el, din activitatea de cerșetorie, inculpatul A. M. și-a construit o casă cu trei etaje în Medgidia.

Din declarațiile lui I. C. – filele 10-27 vol.III U.P. mai rezultă că în luna august 2009, în timp ce el cerșea în Italia, inculpatul A. M. s-a deplasat în România, de unde s-a întors împreună cu I. C., fratele lui,căruia îi promisese un loc de muncă și pe care apoi l-a obligat, prin bătăi și amenințări, să cerșească.

Referitor la modalitatea în care a reușit să plece din Italia, I. C. a declarat că, într-o seară, profitând de faptul că inculpatul A. M. era beat, fratele lui, I. C. a sunat-o de pe telefonul învinuitului pe soția sa, I. N., căreia i-a relatat situația în care se află și i-a solicitat să-l anunțe pe M. C., pentru ca acesta să îi ajute să scape. Astfel, nepoata lui, P. Z., care venea din Germania, a fost anunțată de C. M. și i-a găsit la o intersecție din Milano, de unde i-a adus în România.

În timpul cercetărilor, I. C. a mai declarat că în toată perioada cât s-a aflat în Italia, actele sale de identitate s-au aflat la inculpatul A. M., însă cu două săptămâni înainte de a fi salvați de P. Z., acesta i le-a înapoiat, pentru a le putea arăta poliției în cazul în care era legitimat.

Partea vătămată I. C. l-a recunoscut din fotografii pe A. M. zis “B. I”, așa cum rezultă din procesul verbal întocmit de organele de poliție.

În declarația de parte vătămată, dată la data de 05.02.2010, în fața procurorului, I. C. și-a menținut declarațiile anterioare și a mai făcut unele precizări. Astfel, acesta arată că în toată perioada cât a cerșit în Italia până când a revenit în România, a dormit sub un pod de cale ferată, învelindu-se cu celofane și cutii de carton și cu el mai dormeau încă trei români, indicându-l pe unul dintre ei ca fiind “V.”, pe care l-a descris ca fiind ciung de mâna stângă, având domiciliul în localitatea Satu-Nou de lângă Medgidia și cerșea în folosul învinuitului A. M..

De asemenea, cu ocazia audierii de către procuror, I. C. a declarat că în perioada cât s-a aflat în Italia, inculpatul A. M. i-a vândut fiului său o mașină Ford Transit, pe care el o adusese din Italia, contra sumei de 3.500 Euro. Fiul lui a vrut să o înmatriculeze în Bulgaria, dar când a ajuns cu mașina la graniță, aceasta i-a fost reținută de autorități, deoarece nu avea documentele necesare.

Întrucât inculpatul A. M. știa că I. C. și fratele său au depus plângere penală împotriva sa, le-a spus că îi ajută în această problemă, respectiv să ia mașina de la vamă și să facă rost de actele acesteia de la cetățeanul italian de la care o cumpărase cu condiția ca ei să-și retragă plângerea. I. C. a acceptat acest lucru și s-au înțeles să-și retragă plângerea, astfel că a dat o declarație în fața unui notar din orașul O., jud. C., prin care arăta că tot ce a declarat anterior nu este adevărat. I. C. a acceptat să dea acea declarație doar din dorința de a-și recupera mașina în cauză, în realitate toate evenimentele în legătură cu situația sa s-au petrecut întocmai cum au fost descrise în declarațiile date în fața organelor de urmărire penală, în prezența avocaților.

La data de 08.11.2011, I. C. a fost reaudiat de procuror, ocazie cu care a declarat că nu mai dorește să participe în calitate de parte vătămată, deoarece îi este teamă de inculpatul A. M. și familia lui, mai ales că soția lui a decedat, aceasta fiind soră cu tatăl lui A. M., rudenia lor fiind singurul motiv care l-a împiedicat până atunci pe inculpat să se răzbune și să îi facă rău. În această declarație, I. C. l-a recunoscut pe bărbatul, pe care l-a indicat anterior cu numele “V.”, care și el cerșea în Italia, în persoana lui I. V.. De asemenea, I. C. a declarat că în anul 2006 nu a cunoscut că urmează să meargă să cerșească, învinuitul A. M. înșelându-l, spunându-i că o să muncească ca și văcar, în schimb, în anul 2009, când a fost din nou transportat în Italia de inculpatul A. M., știa că va fi dus în această țară ca să cerșească și a fost de acord cu acest lucru pentru că nu avea nici o sursă de venit.

Martora M. V. – filele 31-34 vol.III dosar U.P., nora părții vătămate I. C., a declarat că de aproximativ patru ani, socrul ei a fost de mai multe ori în Italia și că știa că acesta lucra ca văcar, iar de câte ori s-a întors în țară nu s-a plâns niciodată că acolo ar fi pățit ceva. În cursul lunii septembrie 2009, martora a aflat de la soțul său, respectiv numitul M. C., că I. C. și-a sunat soția, căreia i-a comunicat că este obligat să cerșească în Italia de către inculpatul A. M. și a cerut ajutor pentru a-l scăpa din această situație.

În urma acestei solicitări, M. C. a luat legătura cu P. Z., despre care știa că se află în străinătate, pe care a rugat-o să-i caute pe cei doi și să-i aducă în România. La sfârșitul lunii octombrie 2009 P. Z. i-a adus acasă pe I. C. și I. C.. Martora a aflat ulterior de la socrul său, I. C. amănunte despre perioada în care acesta a fost obligat să cerșească de către inculpatul A. M., condițiile în care acesta și fratele său au fost ținuți și tratamentul la care au fost supuși.

Fiind audiată în cursul cercetării judecătorești – fila 182-183 vol.I fond, martora M. V. și-a menținut declarațiile anterioare în mod integral.

Pe parcursul urmăririi penale a fost audiat și martorul M. C., care a declarat că de circa 4 ani de zile tatăl său, I. C. a fost deseori în Italia împreună cu inculpatul A. M., pentru diferite perioade. În tot acest timp, martorul a știut despre tatăl său că lucrează ca văcar și niciodată acesta nu s-a plâns că ar fi pățit ceva, dar că de fiecare dată când era adus în România l-a văzut neîngrijit, nespălat și fără a avea bani la el. În luna septembrie 2009 martorul a aflat de la mătușa sa, I. N. că tatăl și unchiul lui, respectiv I. C. și I. C. sunt de fapt obligați în Italia de către învinuitul A. M. să cerșească și au cerut ajutor.

Cunoscând că vara lui, P. ZULBIA se afla în Italia, a sunat-o pe aceasta cu rugămintea să-i caute pe cei doi și să-i aducă în țară. La începutul lunii octombrie 2009, P. ZULBIA i-a adus acasă pe I. C. și I. C., de la care a aflat că inculpatul A. M. i-a obligat să cerșească în intersecții, supraveghindu-i, iar banii obținuți și i-a însușit acesta.

Așa cum a declarat martorul, la data de 04.02.2010 inculpatul A. M. a fost la domiciliul său, ocazie cu care i-a cerut, ca împreună cu tatăl lui să-l însoțească în C. în vederea rezolvării unui litigiu pe care îl aveau referitor la un autoturism pe care martorul îl cumpărase de la inculpat. Odată ajunși în C., inculpatul A. M. s-a întâlnit cu 5 bărbați, printre care se afla și S. V., rudă cu inculpatul A. M.. Martorul a aflat în aceste împrejurări că va trebui să-l însoțească pe învinuitul A. M. la un birou notarial. Întrucât au fost refuzați de respectivul notar, care a aflat că I. C. nu cunoaște carte, S. V. s-a oferit să-i conducă el în orașul O. la un notar pe care îl cunoștea. Ajunși la acest birou notarial, martorul a rămas afară, așa cum i-a indicat inculpatul A. M., în notariat intrând A. M., cei 5 bărbați care îl însoțeau și I. C.. Ulterior, după ce au ajuns la domiciliu, I. C. i-a spus fiului său că a fost pus să semneze o declarație notarială prin care își retrăgea plângerea formulată împotriva inculpatul A. M..

La data de 02.03.2010 a fost audiată și martora I. N., soția părții vătămate I. C.. Din declarația sa reiese că în luna august 2009, inculpatul A. M. a fost la domiciliul lor, ocazie cu care le-a propus să meargă amândoi cu el în Italia să muncească ca și văcari și că dacă acceptă, îi va plăti cu suma de 3.000 RON lunar, fără să le specifice unde vor munci exact. Cei doi soți au discutat ulterior pe marginea acestei propuneri și pentru că aveau încredere în inculpatul A. M., au decis să meargă doar I. C.. În următoarea zi, I. C. a plecat împreună cu învinuitul A. M. cu o mașină a acestuia spre Italia. Timp de 2 luni, deși la plecare inculpatul A. M. îi lăsase un număr de telefon pe care i-a spus că-și va putea contacta soțul, martora a încercat fără succes să vorbească cu el, la telefon răspundea numai învinuitul, pretextând că I. C. este ocupat și nu poate vorbi. Abia după 2 luni martora a primit un telefon de la soțul său, prin care acesta i-a adus la cunoștință că se află tot în Italia, dar că nu a lucrat niciodată ca văcar, ci a fost obligat de inculpatul A. M. să cerșească, situație în care se află și I. C.. Partea vătămată i-a cerut martorei să-l contacteze pe M. C., pentru a-i ajuta să scape din situația în care se află, ceea ce a și făcut. Astfel, M. C. a contactat-o pe P. Z. și aceasta i-a găsit pe cei doi într-o intersecție, iar la începutul lunii octombrie 2009 i-a adus în România. După ce aceștia au ajuns acasă, martora a aflat amănuntele referitor la perioada cât soțul său și fratele acestuia au fost obligați să cerșească.

Martora a mai declarat că, la jumătatea lunii ianuarie 2010, inculpatul A. M. s-a deplasat la locuința lor și le-a oferit suma de 500 RON, după ce a aflat că soțul său a depus plângere, pentru ca să-și retragă respectiva plângere, lucru pe care l-au refuzat.

La data de 22.04.2010 – fila 30 vol.III dosar U.P. a fost audiată P. Z., care a declarat că de aproximativ trei ani de zile efectuează dese deplasări în orașul Milano din Italia, unde are o fiică de 16 ani internată într-un spital pentru tratament medical. De asemenea, susnumita a declarat că nu deține autovehicule proprietate personală, iar deplasările în Italia le efectuează cu avionul sau autocarul. Cu ocazia audierii, i-au fost prezentate fotografiile părților vătămate și inculpatul A. M., dar P. Z. a declarat că nu cunoaște nici una dintre aceste persoane și nu știe motivul pentru care aceștia s-au referit în declarații la numele ei.

Ulterior, la 02.11.2011 filele 51-52 vol.III dosar U.P., P. Z. a fost reaudiată, ocazie cu care a precizat că în declarația anterioară nu a spus adevărul pentru că i-a fost teamă că va fi chemată în proces cu inculpatul A. M.. Aceasta a declarat că îi cunoaște pe I. C. și I. C., fiindu-le nepoată, cât și pe inculpatul A. M.. În toamna anului 2009, când se afla în Milano cu soțul său, P. M., a fost sunată de M. C., care i-a spus că tatăl său, I. C. și fratele acestuia, I. C. se află în Milano, unde cerșesc și a rugat-o să-i ajute să se întoarcă în țară. P. Z., cu soțul ei, P. M. s-au întâlnit într-o intersecție din Milano cu I. C. și I. C., aceștia spunând că au fost puși să cerșească și vor să se întoarcă în România, dar martora nu ține minte ca cei doi să se fi plâns în legătură cu învinuitul A. M.. Întrucât P. M. cu fratele său, P. PITI, zis “C.”, care era și șofer se întorceau în România, i-a transportat în țară și pe I. C. și I. C..

La data de 11.10.2011 – filele 48-50 vol.III dosar U.P. a fost audiat și martorul S. V., care a declarat că se cunoaște cu inculpatul A. M., deoarece în urmă cu 6 ani, acesta a fost nașul de căsătorie al fiului său, S. BASAC cu fiica vitregă a numitei A. HAMIDE,concubina lui A. M.. Martorul a declarat că la data de 04.02.2010 fiul său, S. BASAC a fost sunat de inculpatul A. M., care i-a chemat să se întâlnească cu el în gara C.. S. V. și fiul său s-au deplasat la restaurantul turcesc din zona gării din C., fără să cunoască scopul întâlnirii. Aici s-au întâlnit cu inculpatul A. M., care era însoțit de un băiat din Medgidia, șoferul lui.

Martorul afirmă că a auzit când inculpatul A. M. a vorbit cu M. C. în legătură cu o mașină, pe care acesta din urmă a achiziționat-o de la inculpat și care ar fi fost reținută pentru că nu avea actele în regulă. De la gară, toate aceste persoane s-au deplasat la un birou notarial din C., martorul înțelegând că scopul ar fi fost ca I. C. să-și retragă o plângere împotriva lui A. M., dar nu cunoaște pentru ce motiv. La notariat, o doamnă l-a întrebat pe I. C. dacă știe carte și fiincă răspunsul a fost negativ, a refuzat să încheie vreun act. Din acest motiv, A. M. a plecat să se intereseze de alt notar, unde și acesta a refuzat să încheie vreun act, moment în care martorul le-a propus să meargă la un notar din orașul O., pe care îl cunoștea. La acest notar, a fost încheiată o declarație, care le-a fost citită și pe care S. V. a semnat-o ca și martor pentru că I. C. nu știa carte. Atunci martorul a aflat că în această declarație se făcea referire la retragerea unei plângeri depusă de I. C. împotriva lui A. M.. După încheierea actului respectiv, martorul împreună cu A. M., I. C., M. C. și M. V. s-au deplasat la locuința lui I. C., pe care martorul nu-l cunoscuse până atunci.

Inculpatul A. M. a încercat să îl convingă și pe acesta să meargă cu el să își retragă plângerea, însă a fost refuzat. Martorul i-a recunoscut din fotografii pe I. C. și I. C..

În cauză a fost audiat și martorul P. M. – filele 56-58 vol.III dosar U.P., soțul martorei P. Z., care a declarat că îi cunoaște pe I. C. și I. C. și în cursul anului 2009, când se afla în Milano împreună cu soția lui, aceasta a fost sunată de M. C., rugând-o să îi ajute pe cei doi frați să se întoarcă în țară. Astfel, s-au întâlnit cu cei doi la o intersecție din orașul Milano și apoi martorul împreună cu fratele acestuia, P. PITI i-a adus pe I. C. și I. C. în România, iar pe drum i-au spus că au plecat în Italia împreună cu învinuitul A. M., dar nu au povestit ce au pățit. Martorul mai declară că a făcut un schimb de mașini cu M. C., respectiv i-a dat acestuia un autoturism marca F., înmatriculat în Bulgaria, contra unui microbuz Ford, înmatriculat în Italia, care îi fusese vândut anterior de către învinuitul A. M.. Cu ocazia deplasării martorului P. M. și a lui M. C. spre Bulgaria, unde intenționau să înmatriculeze autoturismul Ford, cei doi au fost opriți la vamă, întrucât respectivul autoturism nu avea asigurare și cu această ocazie s-a constatat că este furat din Italia, astfel că a fost reținut, iar P. M. și-a luat înapoi mașina cu care făcuse schimbul cu M. C.. Martorul a precizat că, ulterior, a aflat că M. C. s-a certat cu inculpatul A. M. din cauza mașinii reținute la frontieră.

Tribunalul constată că pe parcursul cercetării judecătorești ce se desfășoară în prezenta cauză, la data de 15.05.2013, au fost audiați ca martori I. N., I. C. și M. C., iar ca parte civilă, I. C..

În cadrul declarațiilor date în fața instanței, I. N., I. C., M. C. și I. C. au revenit total asupra declarațiilor anterioare.

Astfel, I. C. a declarat că nu a fost pus de A. M. să cerșească și aspectele declarate la Poliție și P. nu sunt reale, întrucât era supărat pe A. M., care îi vându-se o mașină fratelui lui, I. C., ce a fost reținută în vamă, lipsindu-i actele, de unde a fost luată abia după 2 ani. Acesta a mai declarat că în urmă cu mai mulți ani a fost în Milano, unde a strâns fier vechi și a cerșit, iar banii obținuți îi dădea martorilor P. Z. și P. M..

Această declarație dată de martor în cadrul cercetării judecătorești are caracter evident de a acoperi activitatea infracțională a inculpatului A. M..

La aceeași dată au fost audiați ca martori și I. N. și I. C., respectiv soția și fratele numitului I. C.. I. N. a declarat că nu-și mai amintește ce conține declarația de la urmărire penală, iar soțul ei, I. C. a fost în Italia împreună cu P. Z., nu îl cunoaște pe A. M. și nu l-a văzut niciodată. Acesta a mai declarat că nu-i cunoaște pe nici unul dintre inculpați și nu este supărată pe A. M..

I. C. a declarat că aspectele declarate inițial la Poliție și P. nu sunt reale, întrucât era supărat pe A. M., care îi vându-se o mașină fratelui lui, I. C., ce ulterior a fost reținută în vama, lipsindu-i actele, de unde a fost luată abia după 2 ani.

Acesta a mai declarat în fața instanței de judecată că mai de mult, nu mai știe anul, a fost în orașul Milano din Italia, unde a stat o lună și trăia din colectarea de fier vechi și cartoane, nefiind pus de nimeni să cerșească, făcând acesta lucru din proprie inițiativă, banii obținuți păstrându-i pentru el. De asemenea, a menționat că aspectele declarate inițial în fața organelor de poliție și a procurorului, le-a declarat pentru că era supărat pe A. M. și dorea să scoată mașina din vamă.

Cu ocazia audierii în calitate de martor, M. C. a precizat că nu își mai amintește ce a declarat la urmărire penală dar ce a spus atunci nu era adevărat și a spus așa pentru că A. M. îi vânduse o mașină ce fusese oprită la vamă și a vrut să o recupereze. De asemenea, acesta a mai declarat că tatăl lui nu i-a povestit că a fost exploatat în Italia de A. M..

La data de 05.06.2013 au fost audiați ca martori S. V., P. Z. și P. M., care au declarat alte aspecte decât cele din cursul urmăririi penale.

I. N., I. C., M. C., I. C., S. V., P. Z. și P. M. au declarat că nu își mai amintesc ce au spus în declarațiile date în fața organelor de poliție judiciară și procuror, cerându-le să pună degetul pe o declarație și relatând alte aspecte decât cele declarate inițial.

Din analiza declarațiilor acestora se constată că întrucât nu cunoșteau carte, au fost audiați în prezența unor martori asistenți, fiindu-le citite declarațiile ori în prezența apărătorilor desemnați din oficiu.

Totodată se observă că au oferit explicații neverosimile cu ocazia audierii de către instanța de judecată referitor la contradicțiile existente cu declarațiile date în faza de urmărire penală.

În declarațiile inițiale date în faza urmăririi penale, I. N., I. C., M. C., I. C., S. V., P. Z. și P. M. oferă aspecte de fapt ample, concrete, care se coroborează între ele, au o logică faptică, pe când aspectele oferite în cadrul cercetării judecătorești nu doar că sunt distincte și noi, dar par a nu se corobora între ele și ridică semne de întrebare asupra logicii evenimentelor.

Examinând declarațiile date în fața instanței de judecată de numiții I. N., I. C., M. C., I. C., S. V., P. Z. și P. M. rezultă că aceștia au relatat o nouă versiune pentru a-și motiva declarațiile date în fața de urmărire penală, respectiv că erau supărați pe inculpatul A. M. care le-a vândut o mașină și a fost reținută în vamă datorită lipsei actelor.

Aspectele relatate în faza cercetării judecătorești de I. N., I. C., M. C., I. C., S. V., P. Z. și P. M. nu sunt susținute de mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, fiind evident că au fost date în mod ocult în favoarea inculpaților.

În raport de aceste declarații, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă ÎCCJ-D.-ST C. nr.303/D/P/2013 din data de 08.10.2013, înregistrat pe rolul Tribunalului C. sub nr._ din 09.10.2013 au fost trimiși în judecată, în stare de libertate inculpații: I. C. pentru comiterea infracțiunii de favorizarea infractorului, prev. de art.264 din C.P. cu aplic.art.37 lit.b C.P., I. N., pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev.de art.260 C.P., I. C., pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev.de art.260 C.P., M. C. pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev.de art.260 C.P.. P. Z. pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev.de art.260 C.P., P. M. pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev.de art.260 C.P, S. V., pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art.260 C.P.

Din analiza comparativă a declarațiilor date în cursul urmăririi penale cu cele date în fața instanței de numiții I. N., I. C., M. C., I. C., S. V., P. Z. și P. M. se observă că acestea din urmă nu corespund adevărului, aspect recunoscut și de aceștia cu ocazia audierii în faza urmăririi penale în dosarul penal 303/D/P/2013, motivând că ar fi fost intimidați, fie de prezența mai multor membrii ai familiilor inculpaților A. M., I. ȘABAN, I. C. și ȘABAN I., în sala de judecată, fie că au fost abordați de inculpatul A. M., care era însoțit de concubina lui, A. HAMIDE, înainte de a fi audiați de judecător, cerându-le să declare altceva.

Inculpații I. C., I. N., I. C., M. C., P. M. și P. Z. au declarat în dosarul menționat anterior că mențin declarațiile date în fața organelor de poliție judiciară și procurorului în prezenta cauză și că au mințit în fața judecătorului, fie din motivele mai sus arătate, fie că au văzut că și ceilalți martori au spus altceva față de ceea ce au declarat anterior.

În același dosar, în calitate de inculpați, numiții S. V., I. C., I. N., P. Z., P. M., I. C., M. C. au declarat că își retrag declarațiile date în cauza nr._/212/2012 a Tribunalului C., deoarece nu corespunde adevărului și mențin declarația de la poliție și parchet.

Important de menționat este faptul că prin sentința penală nr.9 din 10.01.2014 pronunțată de Tribunalul C., definitivă, s-a constatat existența faptelor reținute a fi fost comise în cauza de față de I. N., I. C., M. C., I. C., S. V., P. Z. și P. M. și s-a dispus:

- în baza art.11 pct.2 lit.b C.pr.pen. raportat la art.10 lit.i ind.1 C.pr.pen., cu aplicarea art.260 alin.2 C.pen. încetează procesul penal față inculpații: I. N., I. C., M. C., P. Z., P. M. și S. V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă ca urmare a retragerii mărturiei mincinoase.

- în baza art.264 C.pen, cu aplicarea art.37 lit.b C.p., cu aplicarea art.320¹alin.7 C.p.p pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului condamnă inculpatul I. C. la o pedeapsă de 6(șase) luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului I. C. pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

Cu ocazia audierilor, inculpații A. M., I. ȘABAN, I. C. și ȘABAN I. au declarat că nu sunt vinovați de infracțiunile reținute în sarcina lor, întrucât nu au făcut nimic din ce au declarat părțile vătămate, care nu au spus adevărul în declarații.

Astfel, fiind audiat la data de 27.04.2009, inculpatul A. M. a declarat că îi cunoaște pe ȘAIP T. și M. I. și nu i-a obligat să cerșească, nici el și nici ceilalți inculpat. Potrivit declarației inculpatului, în anul 2006 el se ocupa cu transportul de persoane din România până în Milano și retur, luând ca preț între 50 euro și 100 euro de persoană, în funcție de posibilitățile fiecăreia, fără să cunoască apoi ce făceau acestea în Italia.

În ceea ce-l privește pe M. I., inculpatul a declarat că la începutul anului 2006, un om mai în vârstă care s-a recomandat „Nea I.” a venit la locuința lui din Medgidia și l-a întrebat dacă este de acord să-l transporte până la o nepoată În Milano. Inculpatul a fost de acord și a primit pentru drum de la această persoană 180-200 lei. A. M. și M. I. au plecat spre orașul Milano singuri cu un autovehicul tip dubiță, proprietatea inculpatului, lăsându-l și pe acesta la Gara Centrală. Inculpatul A. M. a declarat că nu cunoaște nici despre M. I. ce a făcut în Italia și cât timp a stat, iar el ori familia lui nu l-au obligat niciodată să cerșească.

În finalul declarației dată la 27.04.2009, inculpatul A. M. a declarat că începând cu anului 2006 a efectuat mai multe drumuri pe ruta România – Milano și retur pentru a aduce baterii de autovehicule, însă s-a întâmplat de multe ori să rămână în Italia, unde a strâns fier vechi cu familia lui și niciodată nu a transportat pe nimeni în Milano pentru a-l obliga să cerșească.

Fiind reaudiat la data de 09.12.2011 cu privire la aspectele reclamate de părțile vătămate I. C. și I. C., inculpatul A. M. a precizat că își menține declarațiile anterioare și nu este nimic real din ceea ce au reclamat și declarat persoanele mai sus menționate. Potrivit declarației învinuitului, nici în anul 2006 și nici în anul 2009 el nu i-a transportat în Italia pe I. C. și pe I. C., acesta cunoscând că cei doi au plecat în Italia împreună cu P. KEMAL. A. M. a declarat că cei doi au depus plângere pentru a se răzbuna, întrucât la data de 19.08.2009 el i-a vândut lui M. C., fiul lui I. C., un microbuz marca FORD, pe care îl adusese din Italia, cu care ulterior cumpărătorul a avut probleme și i-a fost reținut de către poliție. Întrucât a refuzat să se ducă el la poliție și să rezolve problema cu mașina, cei doi frați i-au făcut plângere ca să se răzbune, anterior fiind chiar amenințat de aceștia că vor proceda în această modalitate dacă nu va remedia problema cu autovehiculul. În finalul declarației, învinuitul a menționat că el nu s-a dus la I. C. să-l convingă să-și retragă plângerea la notariat și nu a fost împreună cu I. C. la notariat, ci acesta din urmă s–a deplasat singur cu un avocat și un martor, mergând de bună voie și din proprie inițiativă ca să dea acea declarația în care și-a retras plângerea formulată împotriva lui.

Cu ocazia audierii, inculpatul I. ȘABAN a declarat că dintre toate persoanele care au formulat plângere împotriva lui îl cunoaște doar pe A. EALCIN. Acesta a venit la locuința lui, fiind însoțit de mamă și l-a rugat să-l transporte până în Italia la rude, urmând să-i plătească 50 de euro. Învinuitul a acceptat să-l transporte pe A. EALCIN cu autoturismul proprietate personală, cu nr._, pe care l-a condus până în orașul Milano. Împreună cu el și cu A. EALCIN în autoturism mai erau încă trei bărbați, rude cu acesta din urmă, care mergeau tot în Milano.

În declarație, inculpatul a mai precizat că mai mulți ani s-a ocupat cu transportul persoanelor din România în Milano și retur, unde s-a deplasat folosind cele două autoturisme pe care le-a deținut, respectiv cu nr._ și_ . Despre ocupația lui cunoșteau multe persoane din Medgidia, care i-au și solicitat să-i transporte, fie în Milano, fie din Milano în România, contra sumei de 50 euro de persoană.

Inculpatul a mai declarat că niciodată el, frații, părinții ori concubina lui, A. A., nu au propus vreunei persoane să o transporte în Milano ca să-i găsească de lucru, ori să o oblige să cerșească.

Inculpatul I. ȘABAN a declarat că nu a transportat niciodată persoane cu handicap ori care să prezinte defecte fizice, iar cu transportarea persoanelor s-a ocupat până în anul 2006, astfel că din anul 2006 și până la data audierii (23.04.2009) nu a mai transportat niciodată vreo persoană din România în Milano și retur. A mai arătat că din anul 2006 până la data de 23.04.2009 a mai fost în Italia de 2-3 ori și a adunat baterii pentru mașini din orașul Milano pe care le-a adus în România și le-a vândut la mâna a doua. În finalul declarației, inculpatul a menționat că nu a fost niciodată arestat în Milano și nici încarcerat în penitenciar, ci numai în urmă cu patru ani a fost reținut de polițiștii italieni pentru că au găsit un card asupra lui și l-au acuzat de furt, însă a fost reținut numai 12 ore, întrucât judecătorul nu a dispus arestarea lui.

Inculpatul I. C. a declarat constant că nu este reală învinuirea ce i se aduce, îl cunoaște pe F. I., pe care, la un moment dat, l-a transportat cu mașina din Nazarcea până în C.. Pe drum, învinuitul a aflat de la F. I. că nu are loc de muncă, iar soția lui este bolnavă și are doi copii, astfel că trebuie să muncească cu ziua. Învinuitul i-a spus lui F. I. că el muncește în Italia, respectiv strânge fier vechi, baterii de mașină și ziare, pe care le predă la diferite centre din Milano și astfel obține bani. Învinuitul l-a întrebat pe F. I. dacă vrea și el să meargă în Milano pentru a munci amândoi, propunere acceptată de acesta. Învinuitul l-a ajutat pe F. I. să-și transporte mai multe bunuri din C. până la locuința lui în Nazarcea, stabilind să se revadă în câteva zile și să plece să muncească împreună în Italia. Astfel, cam după o săptămână, învinuitul l-a luat din Nazarcea pe F. I. care avea pașaport și au plecat amândoi cu trenul până la A., de unde au luat un autocar și au ieșit din țară pe la Vama Nădlac. În Milano au coborât împreună și s-au deplasat la o clădire părăsită, căreia i se spunea „Părăseală” și se afla la marginea orașului. În cest loc erau mai mulți români care se ocupau cu strângerea fierului vechi și în afară de F. I., învinuitul a declarat că nu cunoștea pe altcineva, fiii și soția lui nefiind în această locație. Timp de aproximativ o lună și jumătate învinuitul și F. I. au muncit, fiecare pentru el, strângând fier vechi, baterii pentru mașini și au vândut ziare. După această perioadă F. I. a cunoscut alți români și a plecat, fără să-i spună inculpatului unde merge, plătindu-i acestuia din urmă suma de 600 lei, reprezentând transportul până în Milano și bunurile cumpărate din C..

În finalul declarației, inculpatul I. C. a precizat că nu știe câți bani a strâns F. I. în perioada în care au stat amândoi în Milano, iar după ce a plecat de la „Părăseală”, el a rămas singur și a mai strâns fier vechi timp de o lună, după care s-a întors cu un autocar al firmei ATLASIB în România.

Inculpatul ȘABAN I. a declarat că din anul 2005 până la data audierii din 20.01.2009 nu a transportat niciodată persoane cu sau fără hanicap fizic în Italia unde să cerșească pentru el, părinții ori frații lui. În perioada respectivă, folosind autoturismele pe care le avea în proprietate, s-a întâmplat să transporte diferite persoane până în orașul Milano, însă nu cunoaște ce au făcut acolo. În perioada anilor 2005 – 2008 învinuitul ar fi transportat din România în Milano și retur cunoștințe și rude, iar pentru transport percepea sume cuprinse între 50 și 100 de euro. În Italia s-a ocupat cu strângerea de fier vechi împreună cu soția lui, zisă „P.”, sesizând că mai mulți români făceau același lucru.

Referitor la părinții lui, inculpatul ȘABAN IZER a declarat că în perioada anilor 2006 – 2008 aceștia au fost plecați în orașul Milano, dar nu cunoaște ce au făcut aici pentru că este certat de mai mulți ani cu ei și nu își vorbesc și nici nu se vizitează.

Cu privire la inculpatul A. M., fratele lui, acesta a declarat că în perioada anilor 2006 – 2008 s-ar fi ocupat cu vânzarea de animale în Oborul din Medgidia și cu vânzarea de mașini, fiind plecat și în Italia, dar nu cunoaște ce a făcut, întrucât nu sunt apropiați și nu îl interesează despre viața și familia acestuia.

În ceea ce-l privește pe inculpatul I. ȘABAN, fratele lui, acesta a declarat că nu cunoaște ce a făcut în perioada anilor 2006 – 2008, întrucât nu se înțeleg și nu sunt în relații bune, având în vedere că nu o place pe soția lui.

Mai facem precizarea că potrivit comunicatului emis de Biroul Atașatului de Afaceri Interne din cadrul Consulatului General al României de la Milano, la data de 22.08.2008 inculpatul I. ȘABAN se afla încarcerat în Penitenciarul din Milano întrucât împreună cu alte persoane au obligat la practicarea cerșetoriei un număr foarte mare de persoane, în principal copii.

Din probele administrate în cauză rezultă fără putință de tăgadă că inculpații A. M., I. ȘABAN, I. C. și ȘABAN I., împreună ori singuri au recrutat, prin inducere în eroare și ulterior transportat în orașul Milano din Italia pe F. I., ȘAIP T., M. I., G. P., I. C. și I. C., în scopul exploatării lor prin obligarea la cerșetorie.

Apărarea prezentată de inculpați nu este confirmată de celelalte probe administrate în cauză.

Astfel, A. M. a căutat permanent persoane, în principal cu hanicap și profitând de situația materială și fizică a reușit să-i convingă că poate să le facă rost de locuri de muncă în Italia, ori să-i ajute să-și găsească un loc de muncă. Prin intermediul altor persoane, afla despre existența în diferite localități limitrofe ale județului C. a unor persoane cu handicap fizic și cu o situația materială deosebit de grea, pe care le contacta și le propunea să le ducă în Italia, unde puteau obține venituri care să le ușureze viața și să asigure cele necesare traiului familiilor lor. În situația în care nu reușea, după primele discuții, să convingă persoanele să-l însoțească, inculpatul A. M. mergea de mai multe ori la acestea și insista până când reușea să le convingă, mai mult constrânse de situația fizică și materială în care se găseau.

În declarația din 27.04.2009, inculpatul A. M. a precizat că a plecat în Italia împreună cu soția lui, A. CADRIE, I. V., soția și fratele acestuia din urmă, cu un autovehicul proprietatea lui, aspect nereal. În realitate, în urma verificării ieșirilor/intrărilor în/din România, rezultă că, la data de 19.01.2006 I. V. a ieșit din România cu autoturismul cu nr._, proprietatea inculpatului I. ȘABAN, care l-a și condus, în autovehicul nefiind inculpatul A. M. și nici soția ori fratele lui I. V., iar autovehiculul a fost condus de I. ȘABAN.

Cu privire la M. GIAN și ȘAIP T., inculpatul A. M. a precizat, în declarația din 27.04.2009, că i-a transportat la aceeași dată în Italia, cu microbuzul proprietatea lui, iar pe lângă ei mai era și soția lui ȘAIP T.. Din verificarea ieșirilor/intrărilor în/din România, rezultă că ȘAIP T. a ieșit din țară la data de 14.06.2006 și a revenit la data de 11.08.2006, cu trenul, împreună cu M. GIAN. La momentul ieșirii însă din țară, ȘAIP T. a ieșit cu autoturismul_, proprietatea inculpatului I. ȘABAN, care l-a și condus, în mașină nemaifiind alte persoane, iar M. GIAN a ieșit din România la data de 15.07.2006 tot împreună cu învinuitul I. ȘABAN și în același autoturism.

Inculpatul A. M. a mai precizat că a plecat împreună cu M. I. spre Italia, fiind doar ei singuri în autoturism și că din momentul în care l-a lăsat în Milano până la data audierii (27.04.2009) nu l-a mai văzut și nici nu s-a mai întâlnit cu el. Cele precizate în declarație de inculpat sunt nereale, având în vedere că în urma verificării ieșirilor/intrărilor în/din România, rezultă că la data de 17.12.2006 cu autoturismul cu nr._, proprietatea și condus de inculpatul ȘABAN I., au intrat în România învinuitul A. M., împreună cu I. V. și M. I.. Aceleași aspecte rezultă și din declarațiile lui I. V. și M. I..

Atât părțile vătămate audiate în cauză, cât și martorii au declarat că inculpatul A. M. și frații lui, inculpații ȘABAN I. și I. ȘABAN, dar și tatăl lui, inculpatul I. C., au convins mai multe persoane să meargă în Italia, unde le-au obligat să cerșească, aspect confirmat și de comunicarea primită de la Ministerul Afacerilor Externe cu privire la inculpatul I. ȘABAN. Rezultă astfel că aceasta a fost modalitatea în care inculpatuții și-au obținut mijloacele de existență, apărarea prezentată de ei nefiind susținută de nici un mijloc de probă administrat în cauză.

Nici aspectele precizate în declarații de I. C., I. ȘABAN, ȘABAN I. nu sunt susținute de probele administrate în cauză.

Declarațiile inculpatului I. C. sunt combătute de declarațiile lui F. I. și ale martorilor audiați, precum și de procesele verbale întocmite de organele de poliție judiciară, conținând rezultatul verificărilor ieșirilor/intrărilor din/în România. Aceleași aspecte se constată și în ceea ce îi privește pe inculpații I. ȘABAN și ȘABAN I., care, fără dubiu, au recrutat ori transportat părțile vătămate, singuri ori împreună cu ceilalți învinuiți, din România în Italia, unde le-au obligat să cerșească, de unde apoi le-au adus în România cu autoturismele proprii ori apelând la martorii P. L. C. și C. D. E..

II. ÎN D.

Din ansamblul materialului probator administrat în prezenta cauză, Tribunalul reține că faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților există și au fost comise de aceștia cu vinovăție sub forma intenției directe.

Se observă că faptele deduse judecății constituie infracțiuni atât sub imperiul legii sub care s-a comis, respectiv Legea nr.678/2001 privind prevenirea traficului de persoane, cât și sub imperiul noilor reglementări cuprinse în Codul penal adoptat prin Legea nr.289/2009 publicată în Monitorul Oficial nr.510 din 24 iulie 2009 și intrat în vigoare la 01 februarie 2014.

Astfel, fapta inculpatului A. M., care în cursul lunii iunie 2006 a recrutat partea vătămată ȘAIP T., prin inducere în eroare că o va ajuta să vândă ziare în Italia, în scopul exploatării acesteia și a asigurat, în același scop, împreună cu inculpatul I. ȘABAN transportul și cazarea părții vătămate în Italia, unde a determinat-o, prin constrângere fizică și morală, să cerșească până în luna august 2006, precum și fapta de a recrutat, în cursul lunii iunie 2006, pe partea vătămată M. I., prin inducere în eroare că îi va da suma de 2000euro, îi va procura proteză pentru picior și cârje, va avea condiții bune de cazare, va suporta toate cheltuielile pe perioada șederii în Italia și de transport și va rămâne în Italia doar trei luni, în scopul exploatării ei, scop în care a transportat-o în această țară, unde partea vătămată a cerșit până la sfârșitul anului 2006 întrunea, la momentul comiterii infracțiunii, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art.12 alin. 1 și 2 lit.a din Legea 678/2001 cu aplic art. 41 alin.2 C. pen.

Fapta inculpatului A. M., care în cursul anului 2006 a recrutat și transportat în Italia partea vătămată I. C., inducând-o în eroare că o va angaja ca îngrijitor la animale, în scopul exploatării prin obligarea la cerșetorie în folosul lui întrunea, la momentul comiterii infracțiunii, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. 1 din Legea 678/2001.

Fapta inculpatului A. M., care în anul 2009 a recrutat și transportat în Italia partea vătămată I. C., inducând-o în eroare că o va angaja ca îngrijitor la animale, în scopul exploatării, prin obligarea la cerșetorie în folosul lui întrunea, la momentul comiterii infracțiunii, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. 1 din Legea 678/2001.

Fapta inculpatului I. ȘABAN, care în luna decembrie 2005 a recrutat partea vătămată G. P., inducând-o în eroare că îi va găsi un loc de muncă în Italia și profitând de handicapul fizic și situația materială precară a acesteia, a determinat-o să-l însoțească în Italia, unde a transportat-o pe data de 10.12.2005, în scopul exploatării victimei, prin obligarea la practicarea cerșetoriei în folosul lui întrunea, la momentul comiterii infracțiunii, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. 1 din Legea 678/2001.

Fapta inculpatului I. ȘABAN, care la data de 14.06.2006 a transportat partea vătămată ȘAIP T., împreună cu fratele lui, inculpatul A. M., cu autoturismul_ din România către Italia, partea vătămată fiind recrutată de către inculpatul A. M., prin inducere în eroare că va vinde ziare, activități desfășurate în scopul exploatării victime, prin obligarea să cerșească, întrunea, la momentul comiterii infracțiunii, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. 1 și 2 lit.a din Legea 678/2001.

Fapta inculpatului I. C., care în luna mai 2006 l-a recrutat pe F. I., prin inducere în eroare că îi va găsi un loc de muncă în Italia, în scopul exploatării acestuia, scop în care, la data de 5.06.2006, împreună cu ȘABAN I., l-a transportul cu autoturismul_ din România până în orașul Milano, unde prin constrângere fizică și morală l-au obligat să cerșească în folosul lor până în luna august 2006, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art.12 al. l și 2 lit. a din Lg.678/2001.

Fapta inculpatului ȘABAN I., care la data de 05.06.2006, împreună cu tatăl lui, inculpatul I. C. l-a transportat pe F. I. cu autoturismul_ din România până în orașul Milano din Italia în scopul exploatării acestuia, respectiv prin constrângere fizică și morală l-au obligat să cerșească în folosul lor până în luna august 2006, întrunea, la momentul comiterii infracțiunii, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. 1 și 2 lit.a din Legea 678/2001.

Întrucât de la momentul comiterii faptei și până la judecarea definitivă a acesteia a intervenit o lege nouă, Tribunalul are obligația să analizeze conflictul de drept penal din perspectiva ambelor reglementări pentru a identifica legea penală mai favorabilă, conform art.5 din noul Cod penal.

Trebuie precizat, în primul rând, că prin Legea 230/30.11.2010, publicată în Monitorul Oficial nr.812/06.12.2010, s-a micșorat pedeapsa pentru infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art.12 al.1, respectiv s–a prevăzut că se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani, anterior fiind pedepsită cu închisoarea de la 3 la 12 ani.

Totodată prin Codul penal adoptat prin Legea nr.289/2009 publicată în Monitorul Oficial nr.510 din 24 iulie 2009 și intrat în vigoare la 01 februarie 2014, s-au abrogate dispozițiile 12 din Legea 678/2001 însă norma de incriminare a fost preluată în art.210 Cod penal.

Dezincriminarea nu trebuie să fie confundată cu abrogarea unei norme de incriminare, întrucât abrogarea poate fi consecința preluării normei de incriminare în alt text de lege, cum este în cazul infracțiunii de trafic de personae analizat în speța de față.

O asemenea concluzie rezultă și din interdicția clară folosită de legiuitor în art.4 alin.2 din Legea 187/2012 potrivit căreia dispozițiile art.4 din Codul penal privind dezincriminarea nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.

Analizând comparativ textele din legile penale succesive, sub aspectul criteriilor de determinare a legii penale mai favorabile, se va ține seama de criteriile referitoare la condițiile de incriminare și condițiile de sancționare.

Astfel, comiterea infracțiunii de trafic de persoane de către două persoane nu mai este prevăzută ca variantă agravantă în legea nouă, motiv pentru care se constată că s-au schimbat condițiile de incriminare pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. 1 și 2 lit.a din Legea 678/2001.

Referitor la argumentația expusă în cele ce preced, având în vedere că traficul de influență comis de către inculpați sub imperiul vechii legi penale potrivit 12 alin. 1 și 2 lit.a din Legea 678/2001 se pliază pe noile norme prevăzute de art.210 alin.1 lit.a din noul Cod penal, această din urmă reglementare fiind mai favorabilă din perspectiva condițiilor de incriminare.

În ceea ce privește infracțiunile de trafic de persoane comise de inculpați sub încadrarea prevăzută de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001 vor fi menținute sub această formă cu specificarea aprecierii limitelor de pedeapsă astfel cum au fost modificate prin Legea 230/30.11.2010, publicată în Monitorul Oficial nr.812/06.12.2010, ca urmare a intervenirii unei legi mai favorabile.

Pentru toate aceste considerente, în baza art.386 Cod procedură penală, se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului A. M. din infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea 678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal 1969, art.13 Cod penal 1969 și art.37 lit.a Cod penal 1969 în infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art.210 alin.1 lit.a Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal 1969, art.37 lit.a Cod penal 1969 și art.5 Cod penal.

În baza art.386 Cod procedură penală, se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpaților I. ȘABAN, I. C. și ȘABAN I. din infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art.12 alin. 1 și 2 lit.a din Legea 678/2001 cu aplicarea art.13 Cod penal 1969 în infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art.210 alin.1 lit.a Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal.

Remarcăm faptul că s-a invocat, pentru inculpatul I. ȘABAN, faptul că infracțiunea ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de exploatarea cerșetoriei prev de art.214 Cod penal, aspect ce nu poate fi reținut de instanță având în vedere elementele ce diferențiază cele două tipuri de infracțiuni, respectiv particularitatea traficului de persoane comis în concret prin inducerea în eroare a victimelor. În contradicție, exploatarea cerșetoriei presupune ca victimei să i se aducă la cunoștință în mod explicit că urmează a apela în mod repetat la mila publicului, iar nu indusă în eroare.

III. INDIVIDUALIZAREA PEDEPSEI

La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaților vor fi avute în vedere criteriile generale prevăzute de art.74 Cod penal si anume: dispozițiile din partea generala a Codului penal, împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, starea de pericol social al infracțiunii dat de modalitatea concreta de săvârșire, motivul săvârșirii infracțiunii, respectiv obținerea unor beneficii financiare în mod injust, prin exploatarea unor persoane.

Din întreg probatoriu administrat în cauză rezultă că recrutarea și transportarea unor persoane, în special cu handicap fizic, pentru a le obliga să cerșească în folosul lor a fost o adevărată „afacere de familie” pentru inculpați din care au obținut importante beneficii financiare, având în vedere că aceștia nu au obținut venituri din activități licite, așa cum rezultă din toate adresele organelor fiscale și ale Inspectoratului Teritorial de Muncă C..

Referitor la conduita avută de inculpat după săvârșirea infracțiunilor și în cursul procesului penal, instanța constată poziția subiectivă nesinceră a acestora în sensul că în pofida dovezilor evidente de vinovăție, au negat în permanență acuzațiile aduse, încercând denaturarea adevărului și existând reale indicii că au încercat în mod constant să influențeze, prin diverse manopere oculte, atât victimele, cât și martorii audiați de instanță.

Un alt element de natură a evidenția profilul moral al inculpaților A. M. și I. C. este cazierul judiciar al acestora care indică faptul că anterior au mai fost cercetați penal și condamnați.

Mai mult, se constată că inculpații au convins mai multe persoane să meargă în Italia, prin inducere în eroare, unde le-au obligat să cerșească, aspect confirmat și de comunicarea primită de la Ministerul Afacerilor Externe cu privire la inculpatul I. ȘABAN.

În baza art.210 alin.1 lit.a Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal 1969, art.37 lit.a Cod penal 1969 și art.5 Cod penal, va dispune condamnarea inculpatului A. M. la pedeapsa de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 lit.a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 5 ani pentru infracțiunea de trafic de persoane.

În baza art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal 1969 și art.5 Cod penal, va dispune condamnarea inculpatului A. M. la pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 lit.a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 5 ani pentru infracțiunea de trafic de persoane.

În baza art.305 alin.5 Cod penal 1969 raportat la art.5 Cod penal, se constată că nu sunt aplicabile dispozițiile prevăzute de art.83 alin.1 Cod penal 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 1 lună închisoare aplicată inculpatului A. M. prin sentința penală nr.1229 din 18.05.2004 a Judecătoriei Medgidia, rămasă definitivă prin decizia penală nr.499 din 09.09.2004 a Tribunalului C..

În baza art. 33 lit.a raportat la art.34 lit.b Cod penal 1969, art.35 alin.2 Cod penal 1969, va dispune contopirea pedepselor aplicate inculpatului A. M. prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul A. M. să execute în final pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 lit.a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art.65 alin.1 Cod penal raportat la art.12 din Legea nr.87/2012, se va interzice inculpatului A. M. exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 lit.a și lit.b Cod penal, pedeapsă accesorie care se execută din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri de condamnare și până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată executată.

În baza art.210 alin.1 lit.a Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal, va dispune condamnarea inculpatului I. ȘABAN zis „J.”- fiul lui C. și E., născut la data de 11.09.1972 în C., domiciliat în Medgidia, ..15, jud. C., necăsătorit, cinci copii din care 3 minori, fără ocupație și loc de muncă, studii 4 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, CNP_ la pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 lit.a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 5 ani pentru infracțiunea de trafic de persoane.

În baza art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001 cu art.5 Cod penal, va dispune condamnarea inculpatului I. ȘABAN la pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 lit.a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 5 ani pentru infracțiunea de trafic de persoane.

În baza art. 33 lit.a raportat la art.34 lit.b Cod penal 1969, art.35 alin.2 Cod penal 1969, se va dispune contopirea pedepselor aplicate inculpatului I. ȘABAN prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul I. ȘABAN să execute în final pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 lit.a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art.65 alin.1 Cod penal raportat la art.12 din Legea nr.87/2012, se va interzice inculpatului I. ȘABAN exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 lit.a și lit.b Cod penal, pedeapsă accesorie care se execută din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri de condamnare și până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată executată.

În baza art.210 alin.1 lit.a Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal, va dispune condamnarea inculpatului I. C. - fiul lui M. și A., născut la 16.10.1950 în ., domiciliat în Medgidia, ., Jud.C., căsătorit, șase copii, fără ocupație și loc de muncă, studii 6 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale CNP_ la pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 lit.a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 5 ani pentru infracțiunea de trafic de persoane.

În baza art.65 alin.1 Cod penal raportat la art.12 din Legea nr.87/2012, se va interzice inculpatului I. C. exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 lit.a și lit.b Cod penal, pedeapsă accesorie care se execută din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri de condamnare și până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată executată.

În baza art.210 alin.1 lit.a Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal, va dispune condamnarea inculpatului ȘABAN I. la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 lit.a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 4 ani pentru infracțiunea de trafic de persoane.

În baza art.65 alin.1 Cod penal raportat la art.12 din Legea nr.87/2012, se va interzice inculpatului ȘABAN I. exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 lit.a și lit.b Cod penal, pedeapsă accesorie care se execută din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri de condamnare și până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată executată.

Pedeapsa principală se va executa prin privare de libertate în conformitate cu art.60 Cod penal.

În baza art.7 alin.1 din Lege nr. 76 din 08.04.2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, modificat de art.91 pct.6 din titlul II din Legea 255/2013, se va dispune prelevarea probelor biologice de la inculpați în vederea adăugării profilelor genetice în Sistemului Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art.7 alin.2 din Lege nr. 76 din_ privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea adăugării profilelor genetice în S.N.D.G.J. se va realiza la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, la introducerea condamnatului definitiv în penitenciar, de personalul medical al penitenciarului, cu sprijinul personalului de pază și în prezența unui polițist, fără nici o altă notificare prealabilă din partea instanței de judecată.

În baza art.5 din Lege nr.76 din_, se va dispune informarea condamnaților cu privire la faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În cursul urmăririi penale, la data de 22.02.2007 partea vătămată ȘAIP T. a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 10.000 lei, reprezentând banii câștigați de el cât a fost obligat să cerșească de către învinuitul A. M., iar în declarația din data de 25.03.2011 a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 30.000 lei. Ulterior, în fața instanței de judecată, la 09.01.2013, ȘAIP T. a renunțat la calitatea de persoană vătămată și parte civilă, fiind audiat în calitate de martor.

În declarația din 12.04.2007 dată în cursul U.P. partea vătămată M. I. s-a constituit parte civilă cu suma de 7.500 euro, reprezentând daune materiale și morale, însă la data de 11.06.2012 acesta a decedat. În cauză au fost introduși moștenitorii părții civile, însă aceștia au renunțat în mod expres la pretențiile formulate (M. F. în fața instanței la 24.04.2013, cât și în scris – fila 201, B. M. – fila 200, M. I. . fila 202, R. constanda – fila 203, C. A.)

În declarația din 07.01.2010 dată în cursul U.P., partea vătămată I. C. a precizat că se constituie parte civilă cu suma totală de 60.000 lei, din care 10.000 lei reprezentând daune materiale și 50.000 lei reprezentând daune morale. În fața instanței de judecată, la 15.05.2013 a renunțat expres la pretențiile civile.

G. P., nu s-a constituit parte civilă, iar numiții F. I. și I. C. nu au mai dorit să participe în procesul penal în calitate de parte vătămată ori parte civilă, ci doar ca martori.

În consecință, se va lua act de renunțarea la pretențiile civile formulate de I. C., M. F., B. M., M. I., R. C., C. A., ȘAIP T..

În baza art.112 alin.1 lit.e Cod penal, se va dispune confiscarea specială a următoarelor sume dobândite de inculpați

- 5.000 lei ; 7.500 euro, 11.700 euro; 10.000 lei de la inculpatul A. M.;

- 5.000 lei și 12.500 euro de la inculpatul I. ȘABAN;

- 4.000 euro de la inculpatul I. C.;

- 4.000 euro de la inculpatul ȘABAN I..

În baza art.249 alin.1, 2, 4 și 5 Cod procedură penală, se va dispune instituirea sechestrului asigurător prin indisponibilizarea tuturor bunurilor mobile și imobile, conturi bancare și cutii de valori aparținând inculpaților A. M., I. ȘABAN, I. C. și ȘABAN I. până la concurența sumelor supuse confiscării speciale și cheltuielilor judiciare, bunuri care vor fi identificate și evaluate de către organele de executare care aduc la îndeplinire măsurile asiguratorii dispuse de instanță conforma art.7 lit.e din Legea 188/2000 privind executorii judecătorești republicată.

Împotriva sentinței penale nr.264/09.04.2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ , au declarat apel, în termen legal, inculpații A. M., I. Șaban, I. C. și Șaban I.. În susținerea motivelor de apel inculpații au solicitat achitarea, în temeiul dispozițiilor art.16 lit.b Cod procedură penală, în subsidiar, reducerea cuantumului pedepselor stabilite de către prima instanță, iar ca modalitate de executare, aplicarea dispozițiilor art.91 Cod penal.

Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, Curtea constată că apelurile inculpaților sunt nefondate.

Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, confirmată de probe, încadrarea juridică și vinovăția inculpaților A. M., I. Șaban, I. C. și Șaban I., pronunțând în mod judicios o soluție de condamnare, fiind îndeplinite cerințele art.396 alin.2 Cod de procedură penală.

Din coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești au rezultat următoarele:

În cursul lunii iunie 2006 inculpatul A. M. a recrutat persoana vătămată Șaip T., prin inducere în eroare că o va ajuta să vândă ziare în Italia, în scopul exploatării acesteia și a asigurat, în același scop, împreună cu inculpatul I. Șaban transportul și cazarea părții vătămate în Italia, unde a determinat-o, prin constrângere fizică și morală, să cerșească până în luna august 2006. În luna iunie 2006 inculpatul A. M. a recrutat persoana vătămată M. I., prin inducere în eroare că îi va da suma de 2000 euro, îi va procura proteză pentru picior și cârje, va avea condiții bune de cazare, va suporta toate cheltuielile pe perioada șederii în Italia și de transport și va rămâne în Italia doar trei luni, în scopul exploatării ei, scop în care a transportat-o în această țară, unde partea vătămată a cerșit până la sfârșitul anului 2006.

În cursul anului 2006 inculpatul A. M. a recrutat și transportat în Italia persoana vătămată I. C., inducând-o în eroare că o va angaja ca îngrijitor la animale, în scopul exploatării prin obligarea la cerșetorie.

În anul 2009 inculpatul A. M. a recrutat și transportat în Italia paersoana vătămată I. C., inducând-o în eroare că o va angaja ca îngrijitor la animale, în scopul exploatării, prin obligarea la cerșetorie în folosul lui.

În luna decembrie 2005 inculpatul I. Șaban a recrutat persoana vătămată G. P., inducând-o în eroare că îi va găsi un loc de muncă în Italia și profitând de handicapul fizic și situația materială precară a acesteia, a determinat-o să-l însoțească în Italia, unde a transportat-o pe data de 10.12.2005, în scopul exploatării victimei, prin obligarea la practicarea cerșetoriei în folosul lui.

În luna mai 2006 inculpatul I. C. l-a recrutat pe martorul F. I., prin inducere în eroare că îi va găsi un loc de muncă în Italia, în scopul exploatării acestuia, scop în care, la data de 05.06.2006, împreună cu inculpatul Șaban I., l-a transportul cu autoturismul_ din România până în orașul Milano, unde prin constrângere fizică și morală l-au obligat să cerșească în folosul lor până în luna august 2006.

Fiind audiați, inculpații A. M., I. Șaban, I. C. și Șaban I. au negat în mod constant comiterea faptelor, susținând că sunt nevinovați, însă apărările acestora sunt infirmate de ansamblul probator administrat pe parcursul procesului penal.

Astfel, martorul F. I. a declarat că l-a cunoscut pe inculpatul I. C. în luna mai 2006, în timp ce aștepta o mașină cu care să se deplaseze din Nazarcea până în Mun. C..

Cu acea ocazie în dreptul lui a oprit un autoturism de culoare albă, tip Dacia P., condus de I. C.. Acesta l-a transportat cu mașina până în C., iar pe drum l-a întrebat dacă are loc de muncă și este mulțumit de cât câștigă, propunându-i să plece cu el în Italia și să lucreze în zootehnie pentru un salariu mai bun. Martorul a fost încântat de propunere, întrucât în perioada respectivă lucra cu ziua și câștiga foarte puțin, însă i-a spus inculpatului I. C. că nu poate să meargă cu el în Italia, neavând pașaport și nici bani pentru eliberarea acestui act. Inculpatul s-a oferit să-l ajute el să obțină pașaportul. Pentru a ține legătura, F. I. i-a lăsat inculpatului I. C. numărul de telefon al fiicei lui, I. L., precum și adresa unde locuia.

După ce au ajuns în orașul Milano din Italia, F. I. a fost lăsat într-o zonă industrială dezafectată, unde se aflau corturi improvizate. Inculpatul ȘABAN I. împreună cu cel de-al doilea bărbat au plecat mai departe, iar F. I., inculpatul I. C. și I. (fostă M.) E. au rămas și au locuit într-un cort. Încă de când au ajuns în acea zonă, inculpatul I. C. i-a impus prin amenințări lui F. I. să cerșească la semafoare, spunându-i că acest este motivul real pentru care a venit în Italia și nu pentru a munci în zootehnie. Deși, F. I. s-a opus verbal, acesta a fost amenințat de inculpatul I. C. cu un baston de cauciuc, spunându-i că îl va băga în pământ dacă nu face ce spune el.

Martorul F. I. a precizat că în perioadă cât a fost obligat să cerșească a obținut aproximativ 8000-9000 Euro.

În cursul urmării penale, F. I. i-a recunoscut din planșele foto pe inculpații I. C., ȘABAN I., I. ȘABAN, A. M., precum și pe I. (fostă M.) E., H. F.-D., A. CHIREZ și S. ORTELIUS.

Martora I. L., fiica vitregă a lui F. I., a confirmat aspectele precizate de acesta cu privire la împrejurările în care inculpatul I. C. i-a propus un loc de muncă în Italia, s-a oferit să se ocupe de procurarea pașaportului, precum și faptul că F. I. i-a transmis într-o convorbire telefonică faptul că este obligat să cerșească, aspect pe care l-a povestit și martorului D. M..

Martorul D. M. a declarat că la începutul lunii iunie 2006 a mers la locuința vecinului lui, F. I. pentru a-l ruga să-l ajute la treburile gospodărești. Cu această ocazie, a văzut că la poarta locuinței lui F. I. a oprit un autoturism, marca „Dacia P.”, din care a coborât F. I.. Acesta l-a rugat pe martor să-l ajute să ia din mașina mai mute obiecte de mobilier. Cei doi au descărcat din autoturism un pat, o mașină de spălat și un frigider. Martorul l-a văzut și pe șoferul mașinii, care s-a prezentat ca fiind C., acesta din urmă spunându-i lui F. I. să se pregătească, întrucât va veni să-l ia și să plece în Italia la muncă. Auzind acest lucru, martorul i-a spus inculpatului I. C. că, dacă este bine în Italia, ar merge și el. Inculpatul i-a răspuns că, dacă își obține pașaportul, poate să vină să-l ia în termen de două săptămâni, ceea ce nu s-a mai întâmplat.

Martorii I. L. și D. M. i-au recunoscut din planșe foto pe inculpatul I. C. și soția lui, I. (fostă M.).

Totodată, martorul H. F.-D. a relatat că inculpații ȘABAN I., A. M. și alte rude ale acestora au exploatat mai multe persoane, în special cu handicap, în Milano, persoane pe care el le-a văzut în perioada de circa 2 săptămâni cât s-a aflat în Italia, în vara anului 2006, unde a ajuns împreună cu ȘABAN I., cu scopul de a munci la spălat parbrize, cum îi promisese acesta. Dintre persoanele care cerșeau, martorul l-a indicat pe F. I., despre care a precizat că a fost adus de către inculpații I. C. și ȘABAN I. din Nazarcea și obligat să cerșească în folosul lor. La un moment dat, după o intervenție a carabinierilor, martorul și F. I. s-au hotărât să fugă și să se întoarcă în țară, s-au adresat Ambasadei României, unde li s-au eliberat foi consulare, dar nu au putut pleca, întrucât nu aveau banii necesari. Ulterior, atât F. I., cât și martorul au fost găsiți de către învinuiții ȘABAN I. și A. M., F. I. a fost pedepsit de aceștia, după care au fost transportați spre România de către ȘABAN I.. Înainte de . F. I. și un alt bărbat, pe nume A. CHIREZ, zis „A. „ au fost nevoiți să coboare din mașină și să treacă granița pe jos.

Potrivit depoziției persoanei vătămate ȘAIP T., în vara anului 2006 a fost recrutat și transportat de către inculpatul I. ȘABAN, zis „J.” în orașul Milano din Italia, unde în perioada iunie-august 2006 a fost exploatat, prin obligare să practice cerșetoria, de către inculpatul A. M., zis “ B.”, care și-a însușit toți banii obținuți de el. Persoana vătămată a precizat că prezintă un handicap locomotor, respectiv are piciorul drept amputat, fiind încadrat cu gradul II de invaliditate, aspect dovedit cu certificatul de încadrare în grad de handicap. În luna iunie 2006, aflându-se în Medgidia, inculpatul I. ȘABAN i-a propus să meargă cu el în Italia, promițându-i că acolo îi va găsi de lucru ca și vânzător ambulant de ziare și chiar i-a mai promis că îi va procura o proteză. ȘAIP T. a fost de acord cu propunerea datorită stării sale materiale precare și a handicapului, spunându-i inculpatului I. ȘABAN că nu are banii necesari pentru a-și procura pașaportul și nici pentru călătorie. În acest context, inculpatul I. ȘABAN i-a promis părții vătămate că va suporta el aceste cheltuieli, urmând ca apoi, din banii câștigați din vânzarea de ziare în Italia de către ȘAIP T., o jumătate să-i revină lui. În perioada următoare, inculpatul I. ȘABAN l-a ajutat pe ȘAIP T. să obțină pașaportul, iar după circa o lună, cu un autoturism VW PASSAT N., unde se mai aflau și alte trei persoane necunoscute, a plecat în Italia, ieșind din țară prin Punctul de Frontieră Nădlac. Cel care l-a recrutat și s-a ocupat de obținerea pașaportului a fost inculpatul A. M., zis „B.”, care a făcut demersuri și pentru transportare lui în Italia de către inculpatul I. ȘABAN, cu autoturismul cu nr._, la data de 14.06.2006. După ce a ajuns în Italia, a fost condus de inculpatul I. ȘABAN într-o zonă de la marginea orașului Milano, la niște barăci părăsite. Ulterior, inculpatul I. ȘABAN i-a spus că, de fapt, va trebui să cerșească și l-a lăsat sub supravegherea inculpatului A. M., care timp de circa 2 luni l-a obligat să cerșească în intersecții semaforizate din Milano, impunându-i să obțină zilnic 150 euro. În aceeași situație cu partea vătămată ȘAIP T. se mai aflau și alte două persoane, pe care aceasta le-a indicat ca fiind “ V. “ din C. V., cu mâna stângă lipsă, identificat în cursul cercetărilor în persoana părții vătămate I. V. și “ I. “ din Cernavodă, cu piciorul drept amputat, identificat ca fiind partea vătămată M. I.. În această perioadă, inculpatul I. ȘABAN a făcut dese deplasări în România, aducând și alte persoane cu handicap pentru a cerși.

Susținerile persoanei vătămate ȘAIP T. au fost confirmate prin depoziția martorului I. V..

De asemenea, prin nota nr._/2007 Consulatul General al României la Milano a confirmat că pe 02.08.2006 partea vătămată ȘAIP T. s-a prezentat la Consulat, unde a declarat că și-a pierdut documentele și dorește să se întoarcă în România, astfel încât s-a eliberat titlul de călătorie nr.779/02.08.2006.

Prin depoziția dată în fața primei instanțe, ȘAIP T. a revenit asupra declarațiilor anterioare, precizând că declarațiile din cursul urmăririi penale le-ar fi dat sub influența băuturilor alcoolice, la cererea unei persoane al cărei nume ar fi ȘABAN LAHO.

În realizarea dezideratului prevăzut de dispozițiile art.5 Cod procedură penală - aflarea adevărului - prin lămurirea cauzei sub toate aspectele, instanța este obligată să analizeze și rațiunile pentru care unele părți sau martori nu își mai mențin declarațiile date la scurt timp de la comiterea faptei și să verifice în ce măsură argumentele oferite de aceștia sunt sau nu credibile. Curtea constată că, în cauză, probele administrate în faza de cercetare judecătorească nu trebuie să primească o valoare probatorie superioară celor de la urmărire penală, întrucât o dispoziție legală imperativă evidențiază că probele nu au valoare prestabilită.

În cauză, curtea trebuie să aprecieze care dintre declarațiile date de martori reflectă adevărul, și anume cele făcute într-un moment foarte apropiat de producerea evenimentelor și în care s-a relatat cu lux de amănunte, evenimentul la care au asistat, ori cele date după scurgerea unui interval de timp, în fața instanței și în care aceștia au revenit cu privire la aceleași aspecte redate fidel în primele declarații. În timp ce credibilitatea depozițiilor inițiale nu poate fi contestată, declarațiile date ulterior apar ca fiind făcute în vederea disculpării inculpaților.

Astfel cum a arătat și prima instanță, nu pot fi reținute declarațiile prin care persoana vătămată a încercat să confirme apărările inculpaților, fiind apreciate în mod întemeiat ca subiective și nesincere, date pro causa, în încercarea de exonerare de răspundere penală a inculpaților.

Declarațiile date de ȘAIP T. în faza de cercetare judecătorească nu sunt credibile și din perspectiva faptului că revenirea asupra declarațiilor inițiale, cu motivația generică că se afla sub influența băuturilor alcoolice, nu este obiectiv argumentată, explicațiile nu au o justificare reală, celelalte mijloace de probă administrate în cauză fiind în concordanță cu declarația date de persoana vătămată în faza de urmărire penală. În acest sens, relevantă este declarația martorului I. V..

Persoana vătămată M. I. a menționat că în luna iunie 2006 inculpatul A. M. l-a vizitat la domiciliu, ocazie cu care i-a propus să-l ducă în Italia la cerșit, inducându-l în eroare că din banii obținuți îi va procura proteză pentru picior și cârje, îi va da suma de 2000 Euro, îi va asigura gratuit transportul în și din Italia, îi va asigura cazarea în bune condiții, va avea condiții să se spele, va suporta toate cheltuielile pe perioada șederii în Italia și va rămâne în această țară doar trei luni.

Partea vătămată M. I. l-a recunoscut din planșe fotografice pe inculpatul A. M..

De asemenea, l-a recunoscut și pe inculpatul I. ȘABAN, despre care a precizat că avea în Italia mai multe persoane, cu și fără handicap, care cerșeau pentru el.

Partea vătămată G. P. a arătat că are un defect locomotor la piciorul stâng, pentru a se deplasa fiind nevoit să se sprijine în baston. În luna decembrie 2005 la domiciliul său din . prezentat inculpatul I. ȘABAN și A. A., zisă “D.” și i-au propus să meargă împreună cu ei în orașul Milano din Italia, promițându-i că îi vor găsi de lucru prin cunoștințe de-ale lor, fără să-i menționeze ce anume va lucra acolo. G. P. a acceptat datorită situației familiale și materiale precare, dar le-a spus celor doi că nu are pașaport și nici banii necesari transportului. Cei doi s-au angajat să suporte aceste cheltuieli, urmând să le fie returnați ulterior banii, din salariu.

În cauză au fost audiați martorii C. D.-E. și P. L.-C..

Astfel, C. D. E. a declarat că începând cu anul 2003 s-a ocupat cu transportul persoanelor din România în Italia, iar în anul 2005 inculpatul I. ȘABAN zis „J.” i-a cerut să-l ducă pe el și încă patru persoane în orașul Milano, fiecare plătindu-și transportul. Martorul a mai declarat că din fața locuinței inculpatului I. ȘABAN, împreună cu acesta din urmă, l-a luat pe G. P. și pe amândoi i-a transportat în orașul Milano. Așa cum a declarat martorul, la sfârșitul lunii mai 2006 în timp ce el și martorul P. L. C. se aflau în România, au fost sunați de o persoană din Medgidia, care i-a rugat să vină în Italia ca să o ia pe ea și alte persoane, pentru a se întoarce în țară. În momentul în care a ajuns în orașul Milano, C. D. E. a fost contactat de învinuitul I. ȘABAN, care i-a cerut să-l transporte pe el, familia lui și alte câteva persoane în România, atât cu mașina lui C. D. E., cât și cu mașina lui P. L. C.. Martorul a fost de acord și, după ce a găsit alt mijloc de transport pentru persoanele pe care ar fi trebuit să le aducă în România, în autoturismul lui s-a urcat un cumnat al învinuitului I. ȘABAN, un bărbat din M. V. care avea o mână mai scurtă și alte persoane din orașul Medgidia, care stăteau împreună cu rudele inculpatului. Inculpatul I. ȘABAN și familia lui s-a deplasat spre România cu autoturismul martorului P. L. C.. În momentul în care au ajuns la intrare în satul M. V., bărbatul aflat în autoturismul martorului C. D. E. a urcat în mașina lui P. L. C., unde se afla și inculpatul I. ȘABAN, aceștia din urmă ducându-l până acasă pe bărbatul ce avea o mână mai scurtă. Trebuie precizat că acest bărbat a fost identificat în timpul cercetărilor ca fiind I. V..

Martorul P. L. C. a declarat că în repetate rânduri inculpatul I. ȘABAN și A. A. i-au solicitat, atât lui cât și lui C. D. E., să-i transporte pe ei și alte persoane cu handicap fizic vizibil în Italia. Ulterior, martorul a văzut persoanele cu handicap cerșind în Milano. La sfârșitul lunii aprilie 2006, în timp ce martorul se afla în orașul Milano, unde adusese mai multe persoane, a fost sunat de inculpatul I. ȘABAN, care i-a spus că vrea să se întoarcă acasă și l-a întrebat dacă poate să-i asigure transportul.

De asemenea, au fost audiați și martorii A. ȘABAN-ASLAN, I. R. și A. M.. Aceștia arată că în cursul anului 2006, în perioada când ei au cerșit în Milano–Italia pentru o altă persoană, au văzut că inculpatul I. C., cu fiii acestuia, inculpații I. ȘABAN și A. M., precum și cu alte rude ale lor, exploatau, prin obligarea la practicarea cerșetoriei, mai multe persoane, dintre care unele prezentau handicap fizic.

Martorul A. ȘABAN-ASLAN i-a recunoscut din planșe foto pe ȘAIP T., I. V., M. I. și M. GIAN, ca fiind unele din persoanele care cerșeau pentru inculpații I. ȘABAN și A. M.. Referitor la inculpatul I. ȘABAN rezultă că el se ocupa cu obligarea persoanelor cu sau fără handicap să cerșească și din declarația părții vătămate M. I. din data de 13.12.2007, conform căreia inculpatul, căruia i se spune „JANE”, avea oameni care cerșeau pentru el.

Persoana vătămată I. C. a arătat că a fost dus în Italia de inculpatul A. M., care îi promisese că îi va găsi un loc de muncă, dar în realitate l-a obligat să cerșească. Totodată, acesta afirmă că și fratele său, partea vătămată I. C. a fost obligat de inculpat să cerșească în Italia. În cursul lunii august 2009, inculpatul A. M., zis “B.” nepotul fratelui său, l-a vizitat acasă și i-a propus să-l însoțească în Italia, unde îi va găsi un loc de muncă ca și îngrijitor la vaci, promițându-i că va fi plătit cu suma de 3000 lei, dacă va face treabă. I. C. a acceptat propunerea, deoarece nu avea nici o sursă de venit și trebuia să-și întrețină copiii, dar și pentru că avea încredere în inculpat.

I. C. a declarat că din activitatea de cerșetorie a obținut circa 110 euro zilnic, bani care îi erau luați de învinuitul A. M., acesta dându-i doar de mâncare.

Persoana vătămată I. C. a declarat că inculpatul A. M. i-a cerut să-l însoțească la un notar să dea o declarație în sensul că ceea ce a reclamat nu este adevărat, dar l-a refuzat.

Din declarația persoanei vătămate I. C. rezultă că în urmă cu patru ani, inculpatul A. M., poreclit “BABI”, care îi este nepot din partea concubinei, i-a propus să meargă cu el în Italia să muncească ca și îngrijitor la vaci. Întrucât avea încredere în el, dar și din cauza situației familiale și materiale, neavând nici o sursă de venit și patru copii de crescut, I. C. a acceptat.

După circa 2 săptămâni, inculpatul A. M. l-a dus din nou în Italia, unde a continuat activitatea de cerșetorie până în octombrie 2009, cu mici perioade când se mai întorceau în România.

Partea vătămată I. C. a declarat că din banii obținuți de el, din activitatea de cerșetorie, inculpatul A. M. și-a construit o casă cu trei etaje în Medgidia.

Partea vătămată I. C. l-a recunoscut din fotografii pe A. M. zis “B.”, așa cum rezultă din procesul verbal întocmit de organele de poliție.

Se invocă în apărare că declarațiile părților vătămate nu sunt credibile, însă, reanalizând întregul material probator administrat, Curtea constată că în mod fondat prima instanță a constatat că declarațiile victimelor corespund realității și confirmă vinovăția inculpaților pentru faptele deduse judecății.

Din această perspectivă, suplimentar argumentelor expuse de prima instanță, evidențiem că inculpații nu a indicat vreun motiv plauzibil pentru care persoanele vătămate să îi reclame pentru fapte inexistente, iar inculpatul A. M. a încercat pe parcursul procesului penal să influențeze părțile pentru a le determina să își modifice declarațiile în favoarea sa (comportamentul acestuia nefiind cel al unei persoane care se consideră nevinovată). De asemenea, circumstanțele reale care conturează modalitatea de acțiune a inculpaților, descrise de persoanele vătămate sunt similare, respectiv: au fost recrutate în special persoane cu handicap fizic, prin inducerea în eroare, fiind apoi transportate în străinătate, unde le-au fost reținute actele de identitate și au fost obligate, prin constrângere fizică și morală, să cerșească, toate acestea indicând un modus operandi.

Pentru aceste considerente, inculpații nu pot fi exonerați de răspundere penală prin achitare, astfel cum au solicitat în susținerea motivelor de apel.

În cadrul procesului de individualizare, trebuie avute în vedere toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, atât a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor ce vizează strict persoana acestuia.

Pentru a-și îndeplini funcțiile, pedeapsa trebuie să corespundă, sub aspectul duratei și naturii (privativă sau neprivativă de libertate), atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o individualizare care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Cei patru inculpați au săvârșit fapte cu un grad ridicat de pericol social, reținându-se că aceștia au recrutat prin înșelăciune persoane vulnerabile, profitând de situația materială precară a acestora, iar în unele cazuri de handicapul fizic, pe care ulterior, prin constrângere fizică și morală, le-au obligat să practice cerșetoria în străinătate, prin constrângere fizică și morală. Totodată, condițiile grele în care victimele erau exploatate, fiind lipsite de hrană și având actele de identitate reținute, impunerea unor sume zilnice pe care acestea erau obligate să le obțină zilnic, importantele beneficii materiale obținute de inculpați din exploatarea persoanelor vătămate, imprimă faptelor o gravitate deosebită.

În ceea ce privește datele personale ale inculpaților, constatăm conduita procesuală necorespunzătoare a acestora. Inculpații au manifestat o atitudine nesinceră pe tot parcursul procesului penal, astfel că nu și-au asumat consecințele faptelor comise și nu au manifestat compasiune față de victimele traficului de persoane, iar inculpatul A. M. a încercat să influențeze administrarea probatoriului în cauză. De asemenea, inculpații A. M. și I. C. sunt cunoscuți cu antecedente penale.

În consecință, analizând motivele de apel invocate de inculpați, Curtea evidențiază că nu pot fi primite susținerile apărării în sensul aplicării unor pedepse într-un cuantum redus și nici solicitarea vizând aplicarea dispozițiilor art.91 Cod penal, față de gravitatea faptelor comise, consecințele acestora, reacția în comunitate și reacția pe care organele judiciare trebuie să o aibă față de săvârșirea unor astfel de infracțiuni.

Pentru considerentele expuse,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații A. M. (fost I. I.), I. Șaban, I. C. și Șaban I. împotriva sentinței penale nr.264/09.04.2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .

Conform art.275 alin.2,4 Cod procedură penală obligă inculpații la plata a câte 400 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art.272 Cod procedură onorariile apărătorilor desemnați din oficiu-avocați C. S., C. M. L., Calafus D. Ș. și D. A., în cuantum de 75 lei fiecare, se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22.01.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

A. I. V. L.

GREFIER,

M. V.

Jud. fond: I.C. S.

Jud. red. dec: A. I.

2ex. / 03.02.2015

← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 13/2015. Curtea de...		Tăinuirea. Art. 221 C.p.. Decizia nr. 49/2015. Curtea de Apel... →

Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Decizia nr. 48/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Decizia nr. 48/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA