Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 71/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 71/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 235/118/2015/a3
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 71/P/C
Ședința publică de la 19 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. B.
Grefier C. C.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror R. G. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare contestația formulată împotriva încheierii de ședință din data de 13.03.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ de inculpatul
- M. M. fiul lui G. și I., născut la data de 28.02.1976 în mun.C., cetățean român, domiciliat în com. Lumina, ., jud. C., CNP._.
În conformitate cu dispozițiile art. 358 cod pr. penală la apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa contestatorului inculpat M. M., pentru care răspunde din oficiu avocat I. ( C. ) S. în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 1938/19.03.2015 emisă de Baroul C..
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 258 - 262 cod pr. penală.
Curtea, constată că la dosarul cauzei s-a înaintat un referat medical din care reiese faptul, că inculpatul contestator se află internat în prezent în Penitenciarul Spital Târgu Ocna, secția pneumoftiziologie, fiind luat în evidență cu Tuberculoză pulmonară în tratament, ceea ce nu permite transferul acestuia în penitenciar pentru a fi prezentat la instanță.
In conformitate cu disp.art.365 alin.2 cod pr.penală, părțile prezente arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Nemaifiind alte cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat, curtea constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Avocat I. ( C. ) S. având cuvântul pentru inculpatul contestator M. M., solicită admiterea contestației și să nu se mai prelungească măsura arestului preventiv față de inculpat. Deși se presupune, că inculpatul a săvârșit o faptă gravă, consideră, că această măsură preventivă nu trebuie să se transforme în executarea anticipată a unei pedepse privative de libertate.
Inculpatul se află de 3 luni în arest preventiv, consideră, că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, inculpatul și-a recunoscut faptele, suferă de o boală destul de gravă, familia dorește să se ocupe de sănătatea acestuia, să beneficieze de servicii medicale mai bune decât cele acordate în cadrul spitalului penitenciar.
Pe cale de consecință, apreciază că față de inculpat se poate dispune luarea unei măsuri mai blânde pentru a-i da posibilitatea inculpatului să se trateze de boala de care suferă.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, formulează concluzii de respingere a contestației ca fiind nefondată și de menținere a soluției pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică.
Solicită a se avea în vedere gravitatea acuzațiilor care i se aduc contestatorului, respectiv infracțiunea de omor, maniera de comitere a acestei presupuse fapte, împrejurările concrete de comitere, pe fondul unui conflict spontan, intensitatea loviturilor aplicate victimei care au condus la decesul acesteia, aspecte care impun menținerea în continuare a măsurii arestării preventive.
CURTEA,
Asupra contestației de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că prin încheierea de ședință din data de 13.03.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 15 s-au dispus următoarele:
„ În baza art.362 c.pr.pen.rap.la art.208 al.3 și 4 c.pr.pen în referire la art.207 al.3 c.pr.pen.și art.235 al.4 c.pr.pen.;
Constată legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive față de inculpatul M. M. - fiul lui G. și I., născut la data de 28.02.1976 în mun.C., cetățean român, domiciliat în com. Lumina, ., jud. C., CNP._ - prin încheierea nr.195/din 23.12.2014 a JDL din cadrul Tribunalului C.(dosar nr._ ).
În baza art. 362 al.2 c.pr.pen.rap.la art.208 al.3 c.pr.pen în referire la art.207 al.3,4 c.pr.pen.și art.235 al.4 c.pr.pen;
Menține măsura arestării preventive față de inculpatul M. M. - zis „M." - aflat internat ,din cauza stării sănătății în Penitenciarul Spital Târgu Ocna, jud.Bacău.
În baza art..242 al.1 c.pr.pen;
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de inculpat,.prin apărător, de revocare a măsurii arestării preventive .
Măsurile se comunică administrației locului de deținere. „
Pentru a pronunța această încheiere prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Ministerului Public- P. de pe lângă Tribunalul C. nr.2202/P/2014 din 16 ianuarie 2015 ,s-a dispus trimiterea în judecată,în stare de arest preventiv, a inculpatului M. M.- sub aspectul comiterii infracțiunii de omor prev.de art.188 c.pen..
S-a reținut ,în fapt că la data de 21 decembrie 2014, în jurul orelor 1700, pe . Lumina, jud. C., în dreptul imobilului nr.64, în cursul unui conflict spontan degenerat din schimbul reciproc de invective, 1-a ucis cu intenție pe vecinul său, M. C.-P., pe care 1-a lovit în mod repetat în cap, inițial cu o piatră aruncată de la mică distanță și apoi cu o scândură de lemn, astfel că i-a provocat grave leziuni cranio-cerebrale, prin fractură de boltă și bază de craniu, hemoragie și contuzie meningo-cerebrală, ce au dus la moarte, survenită în dimineața zilei de 26 decembrie 2014, la spital.
Măsura arestării preventive a fost dispusă față de inculpat prin încheierea nr. 195/din 23.12.2014 a JDL din cadrul Tribunalului C.,pe o durată de 30 zile,cu începere de la data de 23.12.2014 si până la data de 21.01.2015,și menținută și în procedura de cameră preliminară prin încheierile de ședință FN din data de 20.01.2015 și de 17.02.2015.
În respectarea cerințelor art.362 al.2 c.pr.pen în urma examinării materialului probator administrat în cauză ,doar în faza de urmărire penală, fiind verificată și la acest moment, legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive, față de inculpat ,instanța constată că această măsură de excepție rămâne actuală și corespunde realizării scopului prevăzut de art.202 al.1 c.pr.pen.și anume de a se asigura buna desfășurare a procesului penal, al împiedicării sustragerii acestuia de la judecată ori a prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni,nefiind identificate aspecte de nelegalitate.
Potrivit art.207 al.4 c.pr.pen ,la care face trimitere textul art.208 al.3 c.pr.pen. atunci ” când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, instanța dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat”.
Întrucât în prezent inculpatul M. M. se află internat în Penitenciarul Spital Târgu Ocna,jud.Bacău,și din cauza stării de sănătate nu a putut fi transferat și prezentat în fața instanței, se mai iau în seamă și prevederile art. 235 al.4 c.pr.pen potrivit căruia”În cazul în care inculpatul arestat preventiv se află internat în spital și din cauza stării sănătății nu poate fi adus în fața judecătorului de drepturi și libertăți sau când, din cauză de forță majoră ori stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibilă, propunerea va fi examinată în lipsa inculpatului, dar numai în prezența avocatului acestuia, căruia i se dă cuvântul pentru a pune concluzii.”dispoziții la care fac trimitere disp.art.207 al.3 c.pr.pen.și respectiv art.208 al.3 c.pr.pen. .
În actuala fază procesuală ,când a fost depășit stadiul de cameră preliminară, fiind începută judecarea cauzei, se constată că sunt satisfăcute cerințele prevăzute de textele de lege invocate.
Temeiurile primare care au fost avute în vedere inițial la momentul luării măsurii de excepție a arestării preventive,respectiv la data de 23.12.2014, subzistă nealterate, continuă să fie relevante,necesare și suficiente, nu au intervenit elemente noi, și justifică menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul M. M.. Dispozițiile legale invocate trebuie corelate și cu dispozițiile art.202 al.1 c.pr.pen.dar și cu cele ale art.223 al.1 c.pr.pen. reținându-se existența la dosar a unor probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit o infracțiune – de omor-dar și cu cele înscrise în art.5 par.1 lit.c)din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale care condiționează arestarea preventivă de existența unor motive verosimile de a bănui că respectiva persoană a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a o împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Noțiunea de suspiciune rezonabilă trebuie raportată la sensul oferit de jurisprudența Curții Europene referitor la existența unor date ,informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o infracțiune.
Se are în vedere materialul probator administrat doar în faza de urmărire penală, apreciat a fi complet,reținându-se în mod punctual,și ,relevante, ca mijloace de probă :-- procesul verbal de sesizare și verificare întocmit de organele de poliție judiciară;-procesul verbal de cercetare la fața locului plus planșa foto, întocmite de organele de poliție judiciară;- declarațiile persoanei vătămate R. E., mama victimei, precum și ale martorului ocular C. V.-P., înregistrate audio-video; -raportul de autopsie medico-legală asupra victimei plus planșa foto;-raportul de expertiză psihiatrică asupra inculpatului;- declarațiile inculpatului M. M., înregistrate audio-video pe același suport optic tip DVD.
Cât privește condițiile prevăzute de art.223 al. 2 c.pr.pen.se constată că acestea sunt în continuare satisfăcute ,nu au intervenit modificări, întrucât inculpatul este cercetat în legătură cu comiterea unei infracțiuni contra vieții, infracțiune prevăzută în mod expres de teza a- I-a a textului, dar și infracțiune în privința căreia teza a II-a prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani..
Prin raportare și la disp.art.202 al.3 c.pr.pen.și art.223 al.2 c.pr.pen.se apreciază că măsura arestării preventive este necesară și proporțională față de natura și gravitatea ridicată a faptei pentru care inculpatul arestat preventiv este cercetat,de omor ,de suprimare a unei vieți,valoare supremă, incomensurabilă, a împrejurărilor,modalităților și mijloacelor concrete de săvârșire a acesteia, conform acuzării - prin aplicarea de lovituri, în mod repetat în cap, inițial cu o piatră aruncată de la mică distanță și apoi cu o scândură de lemn, astfel că i-a provocat grave leziuni cranio-cerebrale, prin fractură de boltă și bază de craniu, hemoragie și contuzie meningo-cerebrală, ce au dus la moarte- impactul social intens negativ a unei astfel de fapte, care atrage în mod necondiționat oprobiul public, persoana și conduita inculpatului, fără ocupație și fără loc de muncă, anturajul și a mediul din care inculpatul provine, a antecedentelor de violență în . ocular, a comportamentului din timpul și după săvârșirea faptei, prin reacția extrem de violentă, deși persoana vătămată nu îi provocase nicio leziune și deja era dezarmată,aspecte față de care se apreciază că există riscul real ca inculpatul odată aflat în stare de libertate să poată reveni cu ușurință în zona infracțională,prin comiterea de fapte similare,nevoia de prezervare a securității și protecției colectivității.
Privarea de libertate a inculpatului M. M. ,în acest moment procesual, la debutul judecății, apare astfel a fi necesară, pentru înlăturarea unei stări de pericol real ce s-ar crea pentru ordinea publică.
Este adevărat că inculpatul este beneficiarul prezumției de nevinovăție și a regulii judecării persoanei în stare de libertate,până la pronunțarea unei hotărâri penale definitive, conform exigențelor art.4 c.pr.pen.și art.6 par..2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ,cu luarea în considerare și a Jurisprudenței CEDO, dar anumite împrejurări particulare ,speciale ,au prioritate în protejarea ordinii publice față de interesul strict individual.
În baza art..242 al.1 c.pr.pen se va respinge, ca nefondată, și cererea formulată de inculpat,prin apărător, ,de revocare a măsurii arestării preventive,întrucât nu sunt satisfăcute cerințele acestui text de lege, nu au încetat temeiurile primare care au determinat-o și nici ,nu au apărut împrejurări noi din care ar rezulta nelegalitatea măsurii .
În urma evaluării împrejurărilor concrete ale comiterii faptei, prin aplicarea de lovituri, în mod repetat, în cap, inițial cu o piatră aruncată de la mică distanță și apoi cu o scândură de lemn, provocând grave leziuni cranio-cerebrale victimei, vecinul său,urmările grave produse, rezonanța socială intens negativă a faptei, neidentificarea unor schimbări,modificări ale temeiurilor primare, se apreciază că măsura arestării preventive este în continuare suficientă, eficace și proporțională cu gravitatea deosebită a faptei, pentru realizarea și a scopului prevăzut la art. 202 al. 1 c.pr.pen.
Împotriva susmenționatei încheieri a formulat contestație inculpatul M. M., motivele de nelegalitate și netemeinicie fiind invederate prin cererea scrisă și reliefate în practicaua prezentei încheieri, astfel încât nu vor mai fi reiterate.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii atacate, prin prisma criticilor invocate de către contestatorul-inculpat M. M. cât și din oficiu, Curtea constată că se impune respingerea ca nefondată a contestației formulate.
Curtea observă că prin rechizitoriul Ministerului Public - P. de pe lângă Tribunalul C. nr.2202/P/2014 din 16 ianuarie 2015, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului M. M. pentru comiterea infracțiunii de omor prev.de art.188 c.pen. sub acuzația că la data de 21 decembrie 2014, în jurul orelor 1700, pe ., în dreptul imobilului nr.64, în cursul unui conflict spontan degenerat din schimbul reciproc de invective, 1-a ucis cu intenție pe vecinul său, M. C.-P., pe care 1-a lovit în mod repetat în cap, inițial cu o piatră aruncată de la mică distanță și apoi cu o scândură de lemn, astfel că i-a provocat grave leziuni cranio-cerebrale, prin fractură de boltă și bază de craniu, hemoragie și contuzie meningo-cerebrală, ce au dus la moarte, survenită în dimineața zilei de 26 decembrie 2014, la spital.
Față de inculpat a fost luată măsura arestării preventive prin încheierea de ședință nr.195/23.12.2014 a Tribunalului C. pe o durată de 30 de zile, măsura preventivă fiind menținută ulterior atât în procedura Camerei Preliminare, cât și de către instanța de fond.
Analiza probatoriului administrat până în acest moment procesual în cauză, reliefează suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de care este acuzat, fiind de netăgăduit existența unor fapte sau informații în măsură să convingă un observator obiectiv și neutru că persoana în cauză a putut comite infracțiunea pentru care este trimis în judecată.
Se remarcă faptul că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni grave, dintre cele arătate de legiuitor în art. 223 alin.2 din CPP, a cărei gravitate e subliniată de limitele de pedeapsă, de modul și mijloacele de săvârșire,în condițiile în care se reține că inculpatul a acționat cu agresivitate, folosindu-se de corpuri contondente, de caracterul repetat al loviturilor aplicate victimei, urmarea gravă produsă, respectiv moartea victimei, de atingerea adusă valorilor sociale pretins lezate, ce ocrotesc viața persoanei, vârstă tânără, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului în situația în care acesta nu avea nici ocupație și nici loc de muncă, anterior comiterii faptei ce i se impută.
Menținerea măsurii arestării preventive este necesară în continuare pentru protejarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, având în vedere reacția publică, evident negativă, în situația în care o persoană cercetată pentru infracțiuni având gravitatea celei ce ar fi fost comise de inculpat ar fi lăsată în libertate. În această situație premisă, nu s-ar atinge nici scopul preventiv al măsurii, reglementat în art. 202 alin. 1 din Codul de procedură penală.
Opinăm că lăsarea în libertate a inculpatului ar genera un sentiment de insecuritate în rândul cetățenilor care respectă legea și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a autorităților statului, acesta având obligația pozitivă de a adopta o legislație penală dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze săvârșirea infracțiunilor contra sănătății fizice și psihice a persoanei, contra libertății persoanei, cât și a celor de fals.
Curtea subliniază subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat, fiind necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea sa, acela de prevenție, dar și de asigurare a bunei desfășurări a procesului penal, în continuare.
Referitor la jurisprudența în materie a C.E.D.O, în accepțiunea acesteia, pentru ca o ingerință să fie proporțională cu scopul urmărit trebuie apreciate natura și gravitatea sancțiunii aplicate, contextul producerii faptei, precum și interesul public vizat, evaluarea acestora conducând în opinia Curții la concluzia proporționalității măsurii arestării preventive cu gravitatea acuzației penale aduse inculpatului.
Nu se poate aprecia că s-ar fi depășit durata unui termen rezonabil al arestării preventive, după aprox. 3 luni de arest preventiv, în situația în care, miza procesului penal, reflectată de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele de care este acuzat inculpatul reprezintă în opinia C.E.D.O. argumentul cel mai puternic al aprecierii duratei arestului preventiv.
În acest moment procesual cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai ușoară cum ar fi cea a arestului la domiciliu nu se impune a fi admisă, nefiind satisfăcute exigențele legiuitorului reglementate în art.242 alin.2 din Codul de procedură penală.
Evaluând asupra situației particulare a inculpatului, precum și asupra gravității faptelor de care este acuzat acesta, dar și a conduitei procesuale, adoptate de inculpat: aceea de recunoaștere a faptelor comise, în condițiile unor circumstanțe personale parțial favorabile ale acestuia, considerăm că se impune respingerea cererii formulate de apărare, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o măsura preventivă mai blândă, în condițiile în care această măsură nu poate fi considerată suficientă pentru continuarea procesului penal în bune condiții și nici în vederea prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni. Inculpatul nu prezintă suficiente garanții că o dată lăsat în libertate nu va reitera comportamentul infracțional manifestat anterior.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 425 ind.1 alin.7 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală în referire la art.206 din Codul de procedură penală, Curtea va respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul – inculpat M. M., împotriva încheierii de ședință din data de 13.03.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 15.
În baza art.275 alin.2 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în sumă de 200 de lei vor fi suportate de contestatorul – inculpat M. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza dispozițiilor art. 425 ind.1 alin.7 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală în referire la art.206 din Codul de procedură penală respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul – inculpat M. M. fiul lui G. și I., născut la data de 28.02.1976 în mun. C., cetățean român, domiciliat în com. Lumina, ., jud. C., CNP._, împotriva încheierii de ședință din data de 13.03.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 15.
În baza art.275 alin.2 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în sumă de 200 de lei vor fi suportate de contestatorul – inculpat M. M..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.03.2015.
Președinte, Grefier,
V. B. C. C.
Jud.fond – E.G.
Tehnored.dec.jud. – V.B.
2 ex./25.03.2015
| ← Acord de recunoaştere a vinovăţiei (art.483 NCPP). Decizia... | Traficul de migranţi (art.263 NCP). Decizia nr. 192/2015.... → |
|---|
