Acord de recunoaştere a vinovăţiei (art.483 NCPP). Decizia nr. 6/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 7933/118/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 6/P
Ședința publică de la 31 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – D. I. N.
Judecător - A. I.
Cu participare: Grefier – M. V.
Procuror - C. C.
S-au luat în examinare apelurile penale, având ca obiect sesizarea cu acordul de recunoaștere a vinovăției, declarate împotriva sentinței penale nr. 612 din data de 17.12.2014 pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr. _ de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial C. și de inculpatul E. M. – fiul lui I. și M., născut la data de 31.12.1984 în Hârșova, județ C., domiciliat în Eforie Nord, ..4, județ C., C.N.P._, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de favorizarea făptuitorului prev. de art. 269 alin. 1 Cod penal și fals în declarații prev. de art. 326 Cod penal, obiect al cauzei penale nr. 185/P/2014.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26.03.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea la data de 31.03.2015, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.612/17.12.2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, s-a hotărât:
În baza art. 485 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial C. cu inculpatul E. M., fiul lui I. și M., născut la data de 31.12.1984 în oraș Hârșova, jud. C., domiciliat în Eforie Nord, .. 4, jud. C., CNP_, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de favorizarea făptuitorului prev. de art. 269 alin. 1 Cod penal și fals în declarații prev. de art. 326 Cod penal, obiect al cauzei penale nr. 185/P/2014 și trimite dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale.
În baza art. 275 alin. (3) Cod procedură penală, cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 18.11.2014, a fost înregistrat pe rolul Tribunalului C. sub nr._, acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D. C. cu inculpatul E. M., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de favorizarea făptuitorului, prevăzută de art.269 alin.1 C.pen. și pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani sau amenda și fals în declarații, prevăzută de art.326C.pen. și pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 2 ani, ambele cu aplicarea art.38 alin.1 C.pen..
S-a reținut în esență prin actul de sesizare a instanței că:
- la data de 06.10.2014, inculpatul a dat declarații necorespunzătoare adevărului în fața notarului public, consemnate în cuprinsul declarației autentificate dată la BNP P. E. R., faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații, prevăzută de art.326 alin.1 C.pen.
- la data de 06.10.2014, a pus la dispoziția inculpaților V. M. și M. I. V. mai multe înscrisuri (titluri de proprietate și contracte de arendă) din care rezulta împrejurarea neadevărată că D. N. a exploatat în fapt o suprafață de 26 de hectare, precum și declarația notarială necorespunzătoare adevărului, cunoscând că în această modalitate conferă un ajutor suspectul D. D., în scopul îngreunării cercetărilor penale care se efectuau față de el, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizarea făptuitorului prevăzută de art.269 alin.1.
Totodată s-a precizat că situația de fapt a fost stabilită în urma analizei coroborate a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: procesul verbal de prindere în flagrant, înregistrările în mediul ambiental, interceptările telefonice, mijloace materiale de probă, înscrisuri și declarațiile coinculpaților precum și din propriile declarații de recunoaștere ale inculpatului. S-a precizat și felul și cuantumul pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, respectiv pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru infracțiunea de favorizarea făptuitorului, prevăzută de art.269 alin.1 C.pen., 6 (șase) luni închisoare pentru infracțiunea de fals în declarații, prevăzută de art.326C.pen., pedeapsa rezultantă de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării acestei, cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat.
Totodată a fost înaintat instanței dosarul de urmărire penală nr.185/P/2014.
Analizând acordul de recunoaștere a vinovăției înaintat de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D. C., instanța constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 480 - 482 C. proc. pen. pentru considerentele următoare:
Prin ordonanța din data de 06.10.2014 a D. – ST C. s-a dispus extinderea urmăririi penale față de suspectul E. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în declarații, prevăzută de art.326 C.pen., constând în aceea că la data de 06.10.2014, a dat declarații necorespunzătoare adevărului în fața notarului public și favorizarea infractorului, prevăzută de art.269 alin.1 C.pen., constând în aceea că a pus la dispoziția suspecților V. M. și M. I. V. mai multe înscrisuri (titluri de proprietate și contracte de arendă) din care rezulta împrejurarea neadevărată că D. N. a exploatat în fapt o suprafață de 26 de hectare, precum și declarația notarială necorespunzătoare adevărului, cunoscând că în această modalitate conferă un ajutor suspectul D. D., în scopul îngreunării cercetărilor penale care se efectuau față de el, ambele cu aplicarea art.38 alin.1 C.pen.
Prin ordonanța din data de 06.10.2014 a D. – ST C. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul E. M., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în declarații, prevăzută de art.326 C.pen., constând în aceea că la data de 06.10.2014, a dat declarații necorespunzătoare adevărului în fața notarului public, consemnate în cuprinsul declarației autentificate dată la data de 06.10.2014 la BNP P. E. R. și favorizarea infractorului, prevăzută de art.269 alin.1 C.pen., constând în aceea că a pus la dispoziția suspecților V. M. și M. I. V. mai multe înscrisuri (titluri de proprietate și contracte de arendă) din care rezulta împrejurarea neadevărată că D. N. a exploatat în fapt o suprafață de 26 de hectare, precum și declarația notarială necorespunzătoare adevărului, cunoscând că în această modalitate conferă un ajutor suspectul D. D., în scopul îngreunării cercetărilor penale care se efectuau față de el, ambele cu aplicarea art.38 alin.1 C.pen.
În conformitate art. 478 și următoarele din C.proc.pen. s-a încheiat acord de a recunoaștere a vinovăției de către inculpatul E. M., având ca obiect recunoașterea comiterii faptelor și acceptarea încadrării juridice pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală.
Potrivit art. 479 din Codul de procedură penală, acordul de recunoaștere are ca obiect și "felul și cuantumul pedepsei, precum și forma de executare a acesteia", iar art. 482 lit. h din Codul de procedură penală prevede imperativ că acordul de recunoaștere trebuie să conțină "felul și cuantumul, precum și forma de executare a pedepsei ori soluția de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat".
Acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat în cursul urmăririi penale reprezintă astfel rezultatul negocierii dintre procuror și inculpat, instanța procedând însă la verificarea acordului din perspectiva îndeplinirii condițiilor de legalitate.
Instanța reține că un element important al dezbaterii ce se poartă între procuror și inculpat cu ocazia încheierii unui acord de recunoaștere este reprezentat de întinderea negocierii, rezultatul asupra căruia va fi întrunit consensul celor doi, care trebuie să respecte principiul legalității aplicării pedepsei și al individualizării acesteia.
Totodată, și în această procedură specială, ca și în cazul procedurii de judecată de drept comun, și la stabilirea pedepsei și a modalității de executare trebuie respectat acest principiu, negocierea neputând în nici un caz să se poarte în afara legii.
În cazul prezentului acord, se constată că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă suficiente date cu privire la existența faptelor pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și cu privire la vinovăția inculpatului, maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului în cuprinsul actului de inculpare este mai mic de 7 ani închisoare, acordul de recunoaștere a vinovăției a fost încheiat în formă scrisă, conține mențiunile prev. de art. 482 C. proc. pen. iar cu ocazia încheierii acestuia inculpatul a fost asistat de avocat din oficiu Negip M., cuantumul pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat este cuprins în limitele legale prevăzute de textul de lege.
Cu toate acestea se constată că procurorul și inculpatul s-au înțeles în cadrul acordului de recunoaștere asupra unei forme de executare a pedepsei nelegală.
Astfel, între procuror și inculpatul E. M. s-a realizat acordul asupra următoarelor elemente:
Inculpatului urmează să îi fie aplicată o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru infracțiuneade favorizarea făptuitorului, prevăzută de art.269 alin.1 C.pen.
Inculpatului urmează să îi fie aplicată o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru infracțiuneade fals în declarații, prevăzută de art.326C.pen.
În baza art.39 alin.1 lit.bC.pen., cele două pedepse se vor contopi, inculpatul urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare.
Executarea pedepsei rezultante urmează să fie suspendată sub supraveghere pe un termen de 2 ani, în condițiile art.92 alin.1 C.pen.
Tribunalul constată că din fișa de cazier a inculpatului rezultă că anterior acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 39 din 17.04.2012 pronunțată de Judecătoria Hârșova în dosarul nr._, rămasă definitivă prin nerecurare la 02.05.2012, la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu aplicarea dispozițiilor privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, prev. de art. 81, 82 Cod penal din 1969, fixându-se termen de încercare 2 ani și 6 luni.
Potrivit dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menține și după . Codului penal. În alin. 2 al art. 15 se prevede că regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. 1 incusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia este cel prevăzut de codul penal din 1969.
Potrivit art. 83 Cod penal din 1969 “Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
Revocarea suspendării pedepsei nu are loc însă, dacă infracțiunea săvârșită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.
Dacă infracțiunea ulterioară este săvârșită din culpă, se poate aplica suspendarea condiționată a executării pedepsei chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări.”
Având în vedere că infracțiunile care fac obiectul acordului de recunoaștere au fost săvârșite de inculpat, cu intenție, la data de 06.10.2014, respectiv în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr. 39 din 17.04.2012 pronunțată de Judecătoria Hârșova (acesta împlinindu-se la data de 02.11.2014), și a fost descoperită înainte de expirarea termenului de încercare (respectiv la data de 06.10.2014), în cauză sunt incidente dispozițiile privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Cum în raport de aceste considerente, nu sunt întrunite condițiile prev. de lege pentru a se dispune în cauză suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat, și cum instanța nu poate, cu ocazia verificării acordului, să creeze pentru inculpat o situație mai grea decât cea stabilită prin acordul încheiat între procuror și inculpat, în baza art. 485 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial C. cu inculpatul E. M. cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de favorizarea făptuitorului prev. de art. 269 alin. 1 Cod penal și fals în declarații prev. de art. 326 Cod penal, obiect al cauzei penale nr. 185/P/2014 și trimite dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale.
Împotriva sentinței penale nr.612/17.12.2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ , au declarat apel, în termen legal, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție-Serviciul Teritorial C. și inculpatul E. M.. În susținerea motivelor de apel se arată că în mod greșit prima instanță a respins acordul de recunoaștere a vinovăției, în cauză fiind îndeplinită condiția prevăzută de art.91 alin.1 lit.b Cod penal, având în vedere că pedeapsa anterioară aplicată inculpatului E. M. este mai mică de 1 an închisoare.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, Curtea constată că apelurile declarate în cauză sunt nefondate.
La data de 18.11.2014 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului C. acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-D. C. și inculpatul E. M., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de favorizarea făptuitorului, prevăzută de art.269 alin.1 Cod penal, pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani sau amenda și fals în declarații, prevăzută de art.326 Cod penal, pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 2 ani, ambele cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal.
În sarcina inculpatului E. M. s-au reținut următoarele:
- la data de 06.10.2014 a dat declarații necorespunzătoare adevărului în fața notarului public, consemnate în cuprinsul declarației autentificate dată la BNP P. E. R., faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații, prevăzută de art.326 alin.1 Cod penal.
- la data de 06.10.2014 a pus la dispoziția inculpaților V. M. și M. I. V. mai multe înscrisuri (titluri de proprietate și contracte de arendă) din care rezulta împrejurarea neadevărată că D. N. a exploatat în fapt o suprafață de 26 de hectare, precum și declarația notarială necorespunzătoare adevărului, cunoscând că în această modalitate conferă un ajutor suspectul D. D., în scopul îngreunării cercetărilor penale care se efectuau față de el, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizarea făptuitorului prevăzută de art.269 alin.1 Cod penal.
Între procuror și inculpatul E. M. s-a realizat acordul de recunoaștere a vinovăției asupra următoarelor elemente:
“Inculpatului urmează să îi fie aplicată o pedeapsă de 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.269 alin.1 Cod penal.
Inculpatului urmează să îi fie aplicată o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art.326 Cod penal.
În baza art.39 alin.1 lit.b Cod penal cele două pedepse se vor contopi, inculpatul urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 1 an și 2 luni închisoare,
Executarea pedepsei rezultante urmează să fie suspendată sub supraveghere, pe un termen de 2 ani, în condițiile art.92 alin.1 Cod penal.
Obligarea inculpatului la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiicare avansate de către stat.”
Analizând din perspectiva legalității acordul de recunoaștere a vinovăției menționat anterior, în acord cu opinia primei instanțe, Curtea constată că în cauză nu sunt întrunite condițiile pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante stabilită în sarcina inculpatului E. M..
Prin sentința penală nr.39/17.04.2012 a Judecătoriei Hârșova, inculpatul E. M. a fost condamnat anterior la o pedeapsă de 6 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat pe un termen de 2 ani și 6 luni. Sentința de condamnare a rămas definitivă prin nerecurare la data de 02.05.2012, termenul de încercare urmând a fi considerat împlinit la data de 02.11.2014. Prin urmare, se reține că ambele infracțiuni cu privire la care s-a încheiat acordul de recunoaștere a vinovăției ar fi fost comise în cursul termenului de încercare, respectiv la data de 06.10.2014, fiind descoperite în interiorul acestuia.
Prin motivele de apel se invocă dispozițiile art.91 alin.1 lit.b Cod penal, care prevede că instanța nu poate suspenda executarea pedepsei sub supraveghere dacă infractorul a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an. Se susține că această condiție este îndeplinită în cazul inculpatului E. M. care a fost condamnat în trecut la o pedeapsă cu închisoarea de 6 luni. Se mai arată că și în situația în care s-ar fi dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei și s-ar fi cumulat aritmetic cele două pedepse, pedeapsa rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare putea fi suspendată sub supraveghere, în condițiile art.91 Cod penal.
Contrar celor învederate de apelanți, Curtea subliniază că potrivit art.83 Cod penal din 1968 dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește pentru pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
Totodată, trebuie menționate și dispozițiile art.15 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului Penal, potrivit cărora regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării, este cel prevăzut de Codul penal din 1968.
În consecință, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei nu poate fi dispusă dacă pedeapsa rezultantă a fost stabilită urmare a cumulului aritmetic, impus prin prevederile art.83 Cod penal din 1968. Potrivit dispozițiilor art.83 alin.1 din Codul penal din 1968, pedeapsa rezultanta se executa în regim de detenție, aceasta fiind, de altfel, sancțiunea ce rezulta din revocarea suspendării condiționate a executării unei pedepse. În caz contrar, al aplicării dispozițiilor privind suspendarea condiționată a executării pedepsei după revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare, prevederile art.83 alin.1 Cod penal din 1968 ar fi lipsite de conținut și finalitate.
Este adevărat că legiuitorul nu a utilizat sintagma „executare într-un loc de deținere”, menționând doar „executarea în întregime a pedepsei”, fără a specifica regimul acesteia. Sub acest aspect, se constat că menținerea modalității de executare a pedepsei în cazul comiterii unei infracțiuni în termenul de încercare este expres prevăzută în art.83 alin 3 din Codul penal din 1968, sub forma unei excepții. Potrivit acestor prevederi legale, dacă infracțiunea ulterioară este săvârșită din culpă, se poate aplica suspendarea condiționată a executării pedepsei chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări. Prin urmare, posibilitatea suspendării condiționate a executării pedepsei stabilite pentru o infracțiune intenționată, pedeapsă la care a fost cumulată o altă pedeapsă ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării acestei din urmă pedepse, este exclusă de art.83 alin.3 din același cod, care permite o asemenea individualizare a executării pedepsei doar dacă noua infracțiune este săvârșită din culpă. Dacă legiuitorul ar fi înțeles să reglementeze posibilitatea suspendării condiționate și în cazul în care noua infracțiune este comisă cu intenție ar fi prevăzut-o expres așa cum a făcut-o în art.83 alin.3 Cod penal din 1968.
De altfel, prin decizia nr.1/2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, s-a statuat că suspendarea condiționată a executării pedepsei nu poate fi dispusă în ceea ce privește pedeapsa rezultantă obținută prin aplicarea mecanismului prevăzut de art.83 alin.1 Cod penal din 1968.
În considerentele deciziei menționate Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut următoarele:
“Pe toata durata termenului de încercare, condamnatul este amenintat sa piarda beneficiul suspendarii si sa execute cumulativ doua pedepse”, în cazul în care ar săvârși o altă infracțiune. Suspendarea condiționată a executării pedepsei are caracterul juridic de mijloc de individualizare a executării pedepsei și functioneaza ca o masura judiciara (substitutiv de pedeapsa) de a carei respectare depinde stingerea executarii. Sub aspectul efectelor institutiei suspendarii conditionate a executarii pedepsei, dat fiind specificul acestei masuri, derivand din natura juridica a acestuia, in literatura juridica se face, in mod judicios, o diferentiere intre „efectele imediate si provizorii” si “efectele ulterioare definitive”. Efectele imediate (provizorii) se produc de indata ce hotararea prin care s-a pronuntat suspendarea executarii a ramas definitiva si dureaza intreaga perioada de incercare.
Principalul efect imediat (provizoriu) consta in aceea ca executarea pedepsei este suspendata (adica pedeapsa, desi definitiv aplicata, nu este pusa in executare). Dar, acest efect imediat al acordarii suspendarii este conditionat de conduita condamnatului pe toata durata termenului de incercare. Cu alte cuvinte, executarea pedepsei devine conditionata de conduita condamnatului pe aceasta durata, iar suspendarea executarii poate fi revocata in caz de nerespectare a conditiilor, in special aceea de a nu comite o alta infractiune in acest interval de timp (de unde si caracterul provizoriu al efectului imediat al suspendarii conditionate a executarii pedepsei). Efectele ulterioare definitive sunt urmatoarele: suspendarea executarii inceteaza, in mod pozitiv, prin ajungerea la termen, adica prin implinirea termenului.
La aceasta data inceteaza suspendarea executarii pedepsei, adica inceteaza efectul imediat (provizoriu) al acestei masuri. Dar suspendarea executarii inceteaza nu numai in “mod pozitiv”, adica prin implinirea termenului de incercare, ci si in “mod negativ”, adica prin anulare sau revocare. In cazul anularii, suspendarea inceteaza pentru ca masura a fost aplicata contrar prevederilor imperative ale legii (adica ab initio masura suspendarii era lovita de un viciu care o facea inoperanta). In privinta revocarii insa, situatia juridica este alta, ea exprimand esecul acestei masuri din cauza conduitei inculpatului care s-a dovedit a nu merita increderea ce i-a fost acordata de instanta care a oferit condamnatului o sansa de a se indrepta, fara sa execute efectiv pedeapsa.”
Așadar, condiția reglementată de art.91 alin.1 lit.b Cod penal nu poate fi considerată îndeplinită în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare al unei pedepse suspendate condiționat, situație în care dispozițiile legale enunțate sunt clare și imperative în ceea ce privește modalitatea de stabilire și executare a pedepsei rezultante.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală se vor respinge ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție-Serviciul Teritorial C. și inculpatul E. M. împotriva sentinței penale nr.612/17.12.2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .
Conform art.275 alin.2 Cod procedură penală inculpatul E. M. va fi obligat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
În temeiul art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate în apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție-Serviciul Teritorial C. vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție-Serviciul Teritorial C. și inculpatul E. M. împotriva sentinței penale nr.612/17.12.2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .
Conform art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul E. M. la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
În temeiul art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate în apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție-Serviciul Teritorial C. rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 31.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. I. N. A. I.
GREFIER,
M. V.
Jud. fond: M. M.
Jud. red. dec: A. I.
2ex. / 01.04.2015
| ← Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr.... | Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
