Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr. 1103/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1103/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 14783/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 1103/2015
Ședința publică de la 08 Septembrie 2015
PREȘEDINTE A. C. M. Judecător
C. I. Judecător
Grefier F. I.
Ministerul Public reprezentat de procuror I. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, soluționarea apelului declarat de S. R. - prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Mandatar Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C., împotriva sentinței penale nr. 257 din 14 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns inculpatul M. T., asistat de avocat O. I. G., apărător din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care inculpatul M. T. s-a legitimat și a precizat că nu dorește să dea alte declarații în cauză.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat O. I., pentru inculpat, lasă soluționarea apelului părții civile, la aprecierea instanței.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelului părții civile ca nefondat, considerând criticile nefondate, în raport de practica constantă a instanțelor de judecată dar și de prevederile Codului de procedură penală.
Inculpatul M. T. lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 257 din 14 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în baza art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 396 alin. 10 NCPP și art. 13 C.p. de la 1968 a fost condamnat inculpatul M. T., fiul lui G. și M., născut la data de 18.11.1979, în Calafat, CNP –_, cu domiciliul în comuna Poiana M., .. 92A, județ D., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b C.p. de la 1968 cu aplicarea art. 13 C.p. de la 1968, pe durata executării pedepsei principale și în condițiile prevăzute de art. 71 C.p. de la 1968 cu aplicarea art. 13 C.p. de la 1968.
În baza art. 86¹ C.p. de la 1968 cu aplicarea art. 13 C.p. de la 1968 s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 4 ani reprezentând termen de încercare potrivit art. 86² C.p. de la 1968 cu aplicarea art. 13 C.p. de la 1968.
În baza art. 86³ alin. 1 C.p. de la 1968 cu aplicarea art. 13 C.p. de la 1968 s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, care vor fi aduse la îndeplinire de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul D.:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul D.;
b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 71 alin. 5 C.p. de la 1968 cu aplicarea art. 13 C.p. de la 1968 a fost suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 404 alin. 2 NCPP s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 ind. 4 C.p. de la 1968.
A fost obligat inculpatul M. T. la plata sumei de 4076 lei reprezentând impozit pe venit, la care se adaugă dobânzile și penalitățile de întârziere calculate conform Codului de procedură fiscală de la data producerii prejudiciului și până la data achitării integrale a sumei datorate, către partea civilă S. R. prin ANAF-DGRFP C..
A fost respinsă ca nefondată cererea Statului R. prin ANAF-DGRFP C. privind instituirea masurilor asigurătorii asupra patrimoniului inculpatului M. T. până la concurența valorii pagubei de 4076 lei.
În temeiul art. 12 din Legea 241/2005 s-a dispus ca inculpatul M. T. să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, iar dacă a fost ales va fi decăzut din drepturi.
În baza art. 7 din Legea 26/1990 combinat cu art. 13 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea sentinței la Oficiul Național al Registrului Comerțului pentru înscrierea cuvenitelor mențiuni, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. rap. la art. 272 C.p.p. a fost obligat inculpatul M. T. la plata sumei de 580 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 200 lei care se va avansa din fondul special al Ministerului Justiției va rămâne în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. 899/P/2013 al Parchetului de pe Tribunalul D. a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul M. T. sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea 241/2005.
Din conținutul actului de sesizare a rezultat, că inculpatul M. T. a ascuns sursa de venituri impozabile realizate în cursul anului 2010, prin nedeclararea activităților generatoare de venituri desfășurate în aceeași perioadă, în scopul sustragerii de la plata impozitului pe venit în cuantum de 4.076 lei.
Analizând probele administrate în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 14.10.2013, organele de poliție din cadrul Postului de Poliție TF Calafat s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că M. T. a desfășurat activități de colectare și valorificare a deșeurilor feroase și neferoase în cursul anului 2010 și a realizat venituri pe care nu le-a declarat la organele fiscale, cu scopul de a se sustrage obligațiilor fiscale.
Efectuându-se cercetări la . Poiana M. – societate având ca obiect de activitate colectarea deșeurilor feroase și neferoase, au fost identificate 28 adeverințe de primire și plată pentru cantitatea totală de 30.482 kg fier, din care rezultă că inculpatul a primit suma de 25.475,41 lei în perioada 12.04 – 10.12.2010. Deși din cuprinsul acestor înscrisuri rezultă că inculpatul a desfășurat în fapt activități producătoare de venituri în sensul art. 78 din Codul fiscal, nu a solicitat autorizarea să desfășoare activități independente producătoare de venituri și nu a depus declarații fiscale în anul 2010. Pentru a se sustrage de la plata impozitelor pe veniturile realizate în această perioadă, a declarat în cuprinsul celor 28 de adeverințe de primire că deșeurile valorificate provin din gospodăria proprie.
Din analiza materialului probator existent la dosar a rezultat că, împreună cu membrii familiei sale a colectat deșeuri metalice de la diferite persoane fizice din județul D., pe care le-a transportat cu autovehiculul personal marca Dacia nr._ sau cu un atelaj la . Poiana M., unde au fost predate gestionarului societății, care a întocmit adeverințele de primire și plată și i-a înmânat sumele de bani aferente.
Fiind audiat, M. T. a recunoscut că, în cursul anului 2010, a colectat deșeuri feroase și neferoase de la persoane fizice de pe raza localităților Maglavit și Cetate, din județul D., pe care le-a valorificat la . Poiana M.. De asemenea, a recunoscut primirea sumelor de bani menționate în cele 28 adeverințe emise de . că nu a declarat veniturile realizate la organele fiscale, susținând că nu avea cunoștință despre dispozițiile legale privind fiscalizarea acestora.
Potrivit deciziei de impunere emise de DGFP Calafat, impozitul datorat de inculpat pentru veniturile realizate în cursul anului 2010 este în cuantum de 4.076 lei.
Vinovăția inculpatului a fost dovedită prin următoarele mijloace de probe: procesele-verbale întocmite de organele de poliție, înscrisurile transmise de organele fiscale, declarațiile martorilor, copiile adeverințelor de primire și plată eliberate de ., declarațiile inculpatului, alte înscrisuri utile cauzei.
S-a apreciat astfel că faptele inculpatului M. T. de a ascunde sursa de venituri impozabile realizate în cursul anului 2010, prin nedeclararea activităților generatoare de venituri desfășurate în aceeași perioadă, în scopul sustragerii de la plata impozitului pe venit în cuantum de 4.076 lei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005.
Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, instanța a constatat că este aplicabilă Decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014, care a stabilit că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Având în vedere dispozițiile legale aplicabile în prezenta cauză, instanța a constatat că, având în vedere criteriul aprecierii globale, potrivit art. 5 NCP (art. 13 C.p. de la 1968), vechiul cod penal reprezintă legea penală mai favorabilă, pentru următoarele considerente:
- instanța va aplica pedepsele orientate către minimul special prevăzut de lege;
- limitele speciale de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea pentru care va fi condamnat inculpatul sunt aceleași, respectiv închisoare de la 2 ani la 8 ani;
- față de dispozițiile art. 86¹ și 86³ C.p. de la 1968, suspendarea sub supraveghere prevăzută de dispozițiile art. 91-93 NCP instituie măsuri de supraveghere și obligații mai multe și cu un conținut mai incisiv în drepturile persoanei condamnate, printre care și prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității.
Cu privire la situația juridică a inculpatului, din analiza fișei de cazier judiciar aflată la fila 63 d.u.p. a rezultat că inculpatul M. T. nu este cunoscut cu antecedente penale.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C.p. de la 1968, reținând: dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator (închisoare de la 2 ani la 8 ani), gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite (generat de nerespectarea dispozițiilor legale privind relațiile sociale referitoare la sistemul de taxe și impozite, asociată cu forma de vinovăție cu care au fost săvârșite faptele - intenția directă calificată prin scop), persoana inculpatului (care este nu cunoscut cu antecedente penale).
De asemenea, în ceea ce privește conduita bună, în sensul art. 74 alin. 1 lit. a C.p. din 1968, instanța a reținut că aceasta nu se reduce, în mod exclusiv, la absența antecedentelor penale (care de altfel reprezintă o situație de normalitate) întrucât recunoașterea unei astfel de împrejurări ca circumstanță atenuantă judiciară nu ar fi posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea manieră gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.
În același sens, s-a apreciat că atitudinea de recunoaștere a faptelor nu atrage automat reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. c C.p. din 1968, cu consecința reducerii pedepsei, întrucât comportarea sinceră în cursul procesului în sensul dispozițiilor legale menționate nu se reduce la o asemenea conduită pe fondul existenței la dispoziția organelor judiciare a probelor care dovedesc săvârșirea infracțiunii dincolo de orice dubiu rezonabil.
Sub aspectul executării pedepsei instanța a considerat că scopul preventiv și educativ al acesteia poate fi atins chiar fără executare, motiv pentru care s-a analizat îndeplinirea în cauză a condițiilor necesare aplicării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, prevăzute de art. 86¹ C.p.. În consecință, pedeapsa închisorii ce urmează să fie executată este de 1 an și 6 luni închisoare, încadrându-se în dispozițiile art. 86¹ alin. 1 lit. a C.p.. Din fișa de cazier judiciar existentă la dosar a rezultat că inculpatul nu este recidivist, îndeplinind astfel cerința prevăzută de art. 86¹ alin. 1 lit. b C. p.. În privința scopului preventiv și educativ al pedepsei consacrat de art. 52 C. p. instanța a considerat că acest scop poate fi atins fără a fi necesară executarea în regim de detenție, ci doar prin simpla condamnare a inculpatului, întrucât a i s-a atras atenția asupra gravității și a consecințelor faptelor sale, condamnarea constituind un avertisment la adresa inculpatului. Dincolo de acest rol al condamnării, instanța a apreciat că executarea efectivă a pedepsei nu se justifică, întrucât ar altera relațiile de familie ale inculpatului și ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra aspectelor personale ale acestuia, ori rolul condamnării este tocmai acela de a atrage atenția asupra importanței respectării relațiilor în societate în relația cu semenii, rol care nu s-ar realiza în totalitate în cazul executării pedepsei în regim de detenție.
Pentru aceste considerente, a fost suspendată executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, pe durata termenului de încercare de 4 ani, calculat în baza art. 86² alin. 1 C.p.
Instanța a apreciat că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate duce la atingerea scopului preventiv și educativ al pedepsei, și nu suspendarea condiționată a acesteia, având în vedere, pe de o parte, că prejudiciul nu a fost recuperat, iar pe de altă parte, gravitatea faptelor comise.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei instanța a constatat că, în baza art. 19-20 și art. 374 alin. 3 C.p.p., S. R. prin ANAF-DGRFP C. s-a constituit parte civilă în cauză până la începerea cercetării judecătorești cu suma de 4076 lei reprezentând impozit pe venit, la care se adaugă dobânzile și penalitățile de întârziere calculate conform Codului de procedură fiscală de la data producerii prejudiciului și până la data achitării integrale a sumei datorate, acestea reprezentând daune materiale.
În raport de situația de fapt reținută, instanța a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 998-999 C.civ. raportat la data comiterii faptelor, prin fapta sa culpabilă inculpatul producând prejudicii de natură materială părții civile anterior menționată, impunându-se acoperirea lor prin acordarea de despăgubiri.
S-a apreciat că susținerile părții civile cu privire la cuantumul prejudiciului material sunt pertinente.
Astfel, având în vedere dispozițiile art. 998-999 C.civ. și ținând cont de împrejurarea că fapta inculpatului i-a provocat părții civile un prejudiciu patrimonial, instanța a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a opera răspunderea civilă delictuală și că suma solicitată este de natură să asigure o justă și integrală despăgubire.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel S. R. - prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Mandatar Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. solicitând desființarea în parte a sentinței în sensul precizării pe latură civilă a datei de la care urmează să fie calculate accesoriile aferente sumei de 4976 lei, așa cum a fost reținut prin probele administrate și rechizitoriul întocmit în cauză. Se învederează că instanța de judecată este ținută de respectarea principiului reparației integrale a prejudiciului cauzat reprezentând creanțe fiscale sub aspectul pagubei efectiv încercate dar și a beneficiului nerealizat – accesorii aferente debitului principal.
Apelul părții civile este nefondat și va fi respins în baza art. 421 pct. 1 lit. b cod pr.penală . Verificând actele și lucrările dosarului se constată că pe baza probelor administrate, a fost reținută o situație de fapt care corespunde adevărului iar fapta inculpatului a fost corespunzător încadrată în drept în dispozițiile art. 9 alin.1 lit. a din Legea nr. 241/2005 privind evaziunea fiscală, încadrarea juridică adoptată fiind exactă.
S-a dat eficiența cuvenită dispozițiilor art. 396 alin. 10 cod pr.penală privind reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege și s-a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare poate fi realizat și baza dispozițiilor art. 861 cod penal, respectiv prin suspendare sub supraveghere a executării pedepsei cu obligarea respectării măsurilor de supraveghere stabilite de instanța de judecată.
Așa cum rezultă din dispozitivul rechizitoriului nr. 899/P/2013 din 12 decembrie 2014, prin cererea nr._/11 martie 2014, D.G.R.F.P. C. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 4076 lei, „la care se adaugă accesorii al căror cuantum nu a fost comunicat de organele fiscale”. La 11 februarie 2015, înainte de primul termen de judecată partea civilă a apreciat din nou că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și a solicitat aceleași despăgubiri în sumă de 4076 lei, cu accesoriile legale aferente, dobânzi și penalități de întârziere aferente, calculate de la data producerii prejudiciului și până la achitarea integrală a sumei datorate. Totodată a cerut și instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile aparținând debitorului inculpat în baza art. 249 din cod pr.penală.
S-a motivat în considerentele sentinței că în cauză sunt într-adevăr întrunite condițiile răspunderii civile delictuale și ca atare pe latură civilă inculpatul a fost obligat la plata sumei solicitată, reprezentând impozitul pe venit la care s-au adăugat dobânzile și penalitățile de întârziere, conform Codului de procedură fiscală respectiv calculate de la data producerii prejudiciului până la achitarea integrală. Această statuare a fost preluată întocmai și în dispozitivul sentinței și, fără a exista diferență între minută și dispozitiv, ca atare s-a respins ca nefondată cererea privind instituirea măsurilor asiguratorii asupra patrimoniului inculpatului.
În aceste condiții critica formulată în apel este nefondată în condițiile în care latura civilă a cauzei a fost soluționată legal, cu respectarea prevederilor art. 119 și 120 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, ce vizează pe de o parte data comiterii prejudiciului, la care se adaugă pe de altă parte dobânzile și penalitățile de întârziere aferente, datorate până la achitarea integrală a sumei datorate.
În acest sens a procedat instanța de fond care totodată a respins și cererea privind instituirea măsurilor asiguratorii, întrucât inculpatul nu are în patrimoniu bunuri mobile sau imobile pe raza de evidență a Primăriei . de domiciliu și acestea nu se pot dispune asupra eventualelor bunuri viitoare potrivit deciziei nr. 2181 din 20 iunie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin.2 cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de S. R. - prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Mandatar Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C., împotriva sentinței penale nr. 257 din 14 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, ca nefondat
Obligă la 260 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei către B.A. C., reprezentând onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Septembrie 2015.
A. C. M. C. I.
Grefier,
F. I.
Red.jud. C.I.
j.f.C.G.C.
I.B.
| ← Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3).... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1118/2015.... → |
|---|
