Schimbare măsura educativă a internării (art.516 si art. 517 NCPP). Decizia nr. 407/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 407/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 14-09-2015 în dosarul nr. 18549/215/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU M.
DECIZIE Nr. 407/2015
Ședința publică de la 14 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C.
Grefier V. D.
Ministerul public a fost reprezentat prin procuror D. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C..
Pe rol judecarea contestației formulate de condamnata C. B., împotriva sentinței penale nr.2925 din data de 18.08.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect schimbare măsura educativă a internării (art.516 si art. 517 NCPP)
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatoarea condamnată C. B. asistat de avocat M. D. apărător ales.
au răspuns:
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Nemaifiind alte cereri, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat M. D. pentru contestatoarea condamnată, având cuvântul, arată că sunt îndeplinite condițiile art. 125 alin. 4 C.p.p, de liberare din centru de reținere, este îndeplinită fracția, a executat 689 zile., solicitând admiterea contestației conform concluziilor scrise depuse la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul solicită respingerea ca nefondată a contestației. cu cheltuieli judiciare statului.
Contestatorul condamnat având cuvântul, arată că este de acord cu apărătorul, învederând că a săvârșit infr. când avea 15 ani.
CURTEA,
Asupra contestației de față:
Prin sentinței penale nr.2925 din data de 18.08.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în baza art.517 alin. (2) C. proc. pen și art. 180 din Legea nr. 254/2013 a fost respinsă propunerea formulată de comisia de individualizare și schimbarea regimului de executare a măsurii educative a internării . detenție, din cadrul Penitenciarului de M. și Tineri C., privind liberarea persoanei internate C. B., fiica lui B. și a lui M., născută la 31 Iulie 1995, în prezent deținută în P. de M. și Tineri C..
În baza art. 181 alin. (2) din Legea 254/2013 a fost fixat termen de reînnoire a propunerii după data de 18.12.2015.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, la data de 05.08.2015 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ propunerea formulată de comisia de individualizare și schimbarea regimului de executare a măsurii educative a internării . detenție, din cadrul Penitenciarului de M. și Tineri C., privind liberarea persoanei internate C. B. din executarea masurii educative a internarii . detentie pe o durata de 3 ani și 6 luni, aplicata prin s.p. nr. 874/2014 a Judecatoriei C..
La dosarul cauzei au fost depuse proces-verbal nr. C3_/05.08.2015 al comisiei de individualizare și schimbarea regimului de executare a măsurii educative a internării . detenție din cadrul Penitenciarului de M. și Tineri C. și o caracterizare a petentei.
Din procesul verbal atașat la dosar a rezultat că petenta execută măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o durată de 3 ani și 6 luni, aplicata prin s.p. nr. 874/2014 a Judecatoriei C., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, a executat din această măsură educativă fracția de 1/2, respectiv 651 zile.
Petenta este la prima analiza in comisie.
În caracterizarea depusă la dosar s-a precizat ca petenta a participat la programe si activitati educationale, in mod constant, a avut un comportament pozitiv, a participat la activitati artistice, nu a fost sanctionata disciplinar, a fost recompensata de opt ori, manifesta disponibilitate pentru activitati lucrative.
Instanta a retinut ca potrivit art. 125 alin. 4 C.p. în cazul în care pe durata internării minorul a dovedit interes constant pentru însușirea cunoștințelor școlare și profesionale și a făcut progrese evidente în vederea reintegrării sociale, după executarea a cel puțin jumătate din durata internării, instanța poate dispune: înlocuirea internării cu măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă egală cu durata internării neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, dacă persoana internată nu a împlinit vârsta de 18 ani sau liberarea din centrul de detenție, dacă persoana internată a împlinit vârsta de 18 ani.
Îndeplinirea acestor criterii de către petent nu creează pentru acesta un drept, ci doar o vocație, singura in măsura sa aprecieze oportunitatea liberării din centrul de detenție fiind instanța de judecata.
Instanta a constatat ca petenta a împlinit vârsta de 18 ani. Totodată, aceasta a executat mai mult de jumătate din durata măsurii educative stabilită de instanță.
În ceea ce priveste însă conditia dovedirii progreselor evidente în vederea reintegrării sociale, s-a constatat ca aceasta conditie nu este indeplinita in cauza. Instanta apreciaza ca progresele evidente in vederea reintegrarii sociale presupun ca persoana internata sa dea dovada de o conduita deosebita de natură să conducă la ideea că s-a reușit reeducarea condamnatului. Însă, în cauză, instanța a apreciat că persoana internata nu a făcut dovada unei astfel de conduite, iar fata de natura infractiunii săvârsite, respectiv tâlhărie, observand si data la care urmeaza sa expire durata măsurii, respectiv 29.04.2017, instanța apreciază ca timpul executat de persoana internata nu este suficient pentru ca aceasta să fie responsabilizata cu privire la comportamentul său viitor, astfel încât să nu mai comită si alte fapte de natură penală.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnata C. B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea contestațiai a susținut că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 125 alin. 4 lit. b Cod penal, art. 516 și 517 Cod procedură penală privind înlocuirea internării minorului cu măsura educativă a asistării zilnice și liberarea din centrul educativ la împlinirea vârstei de 18 ani, întrucât contestatoarea condamnată a executat fracția de ½ din durata măsurii educative și a făcut progrese evidente în vederea reintegrării sociale așa cum rezultă din caracterizarea existentă la dosarul cauzei. Sub acest ultim aspect, a arătat că greșit s-a reținut în considerentele hotărârii atacate că nu este îndeplintă cea de-a doua condiție, o asemenea concluzie fiind contrară împrejurării reținute de aceeași instanță, referitoare la participarea la anumite programe educaționale.
Totodată, a arătat că relevant pentru acordarea liberării era faptul că petenta condamnată a participat la un număr de 60 de programe educaționale în cadrul penitenciarului, 3 programe sociale și 3 psihologice, toate absolvite cu succes, a avut o conduită adecvată, depunând efirturi susținute pentru conformare, a fost cooperantă și a dovedit motivare și perseverență în derularea programelor educaționale desfășurate, fiind recompensată de nu mai puțin de 8 ori, neavând nicio sancțiune disciplinară, a relaționat adecvat cu personalul unității și a menținut legătura cu mediul de suport.
În ceea ce privește mențiunile referatului de evaluare privind carențele de comportament ale membrilor familiei extinse, a susținut că acestea nu prezintă relevanță, instanța find chemată să se pronunțe doar cu privire la comportamentul petentei condamnate pe perioada detenției și nu ale altor persoane străine de prezenta cauză. Motivarea instanței de fond referitoare la gravitatea faptei săvârșite nu poate justifica neacordarea liberării, având în vedere pe de o parte că în concret aceasta nu a fost atât de ridicată, petenta fiind mai degrabă victima anturajului de la acea vreme, iar instituția liberării condiționate se aplică tuturor categoriilor de fapte, indiferent de gravitatea acestora.
În concluzie, a solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței atacate și rejudecând, admiterea cererii de liberare din centrul de detenție formulată de petenta condamnată.
Examinând contestația formulată Curtea constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
În mod legal și temeinic prima instanță a apreciat că, deși persoana privată de libertate C. B. a executat fracția de ½ din durata măsurii educative prevăzută de art. 125 alin 4 Cod penal, aceasta împrejurare nu-i conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării, oportunitatea acordării liberării fiind lăsată exclusiv la latitudinea instanței de judecata.
Într-adevăr, liberarea condiționată nu este un drept fundamental, ci doar o posibilitate care se aplică facultativ dacă sunt îndeplinite și constatate de către instanță condițiile legale, măsura constituind un stimulent important pentru reeducarea celui condamnat.
În acord cu prima instanță, Curtea constată că în raport cu gravitatea faptei săvârșite de contestatoarea condamnată, constând în aceea că, împreună cu alte persoane a sustras suma de 2900 lei din patrimoniul părții vătămate ., apoi a exercitat acte de violență pentru a-și asigura scăparea, atât în interiorul magazinului, cât și pe ., asupra părții vătămate P. (S.) M., cauzându-i acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale, de nivelul scăzut de educație al petentei, care a absolvit doar clasa a IV-a, fiind împiedicată să-și continuie studiile datorită convingerilor familiei, este necesar ca procesul de reeducare să continue în stare de detenție.
În plus față de considerentele reținte de prima instanță, pe care Curtea și le însușește în totalitate, neapreciind necesară reluarea acestora, acordarea liberării nu este oportună ținând cond de riscul mediu al comirerii de noi infracțiuni estimat de consilierul de probațiune pe baza datelor psiho-sociale conținute de referatul de evaluare, risc evidențiat de posibilitățile financiare restrânse ale familiei în care urează a fi reintegrată condamnata, lipsa unei pregătiri școlare și profesionale constituind factori ce contribuie la adoptarea unei conduite infracționale.
Este de necontestat că petenta a avut pe toată durata internării atitudine concordantă cu cu normele morale și etice și că a relaționat corespunzător cu personalul unității și celelalte persoane internate, fiind recompensată de opt ori, că a urmat nu mai puțin de 60 de programe li activități educative, sportive și cultural-artistice cu efect benefic asupra comportamentului, însă acestea nu sunt de natură garanteze că aceasta a fost responsabilizată cu privire la comportamentul său viitor, astfel încât să nu mai săvârșească alte infracțiuni.
Având în vedere că nici în cursul detenției contestatoarea nu a urmat cursuri școlare/profesionale, ci doar artistice sau educaționale, Curtea apreciază ca necesară continuarea executării măsurii educative în stare de detenție, pentru reluarea eventual a pregătirii școlare și profesionale, în condițiile în care mediul social și familial din care provine este caracterizat de dezinteres față de asigurarea unei educații conrespunzătoare, simpla impunere a obligației de prezentare la serviciul de probațiune, în cazul în care ar fi pusă în libertate nefiind în măsură să garanteze finalizarea procesului de reeducare al contestatoarei condamnate.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge contestația formulată de condamnata C. B.,împotriva sentinței penale nr.2925 din data de 18.08.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondată.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația formulate de condamnata C. B.,împotriva sentinței penale nr.2925 din data de 18.08.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondată.
Obligă contestatoarea la plata către stat a sumei de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Septembrie 2015.
Președinte,
C. C.
Grefier,
V. D.
Red.jud. C.C.
j.f.A.C.
V.D. /IB
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 168/2015. Curtea de... → |
|---|
