Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr. 1074/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1074/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 15-07-2015 în dosarul nr. 17538/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 1074
Ședința publică de la 15 iulie 2015
PREȘEDINTE A. C. M.- judecător
Ș. B.- judecător
Grefier M. V.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror I. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria C. și partea civilă ANAF prin DGRF C. împotriva sentinței penale nr. 5452 din data de 20 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, privind pe inculpata B. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit: apelanta parte civilă ANAF prin DGRF C., inculpata B. M. pentru care se prezintă avocat T. D., apărător ales, lipsind și partea responsabilă civilmente . C..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că nu au fost depuse alte cereri la dosar, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat de parchet, precizând însă că în raport de decizia nr. 363/2015 a Curții Constituționale înțelege să modifice motivele de apel în sensul că solicită desființarea sentinței penale și, rejudecându-se cauza achitarea inculpatei în baza art. 16 lit. b C.p.p. – fapta nu este prevăzută de legea penală. Precizează că prin decizia Curții Constituționale s-a statuat că disp. art. 6 din Legea 241/2005 sunt neconstituționale, intervenind practic dezincriminarea faptei.
Sub aspectul laturii civile solicită în baza art. 25 alin. 5 C.p.p. ca acțiunea civilă să fie lăsată nesoluționată.
D. fiind soluția ce se va dispune sub aspectul laturii civile solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de ANAF.
Avocat T. D. pentru inculpata B. M., având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat de parchet și respingerea apelului declarat de ANAF.
Sub aspectul laturii civile solicită în baza art. 25 alin. 5 C.p.p. ca acțiunea civilă să fie lăsată nesoluționată iar în ceea ce privește latura penală achitarea inculpatei în baza art. 16 lit. b C.p.p. – fapta nu este prevăzută de legea penală
CURTEA
Prin sentința penală nr. 5452 din data de 20 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în temeiul art.386 C.p.p. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei inculpatei B. M. din infracțiunea prev. de art.6 din Legea 241/2005, cu aplicarea art.35 alin.1 C.p. și art.5 C.p. în infracțiunea prev. de art.6 din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p. și art.5 C.p.,
În baza art.6 din Legea 241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 C.p. de la 1969 și art.5 C.p., a fost condamnată inculpata B. M. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul 71 C.p. de la 1968 s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p. de la 1968 pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81 C.p. de la 1969, cu aplicarea art.5 C.p., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 3 ani, calculat potrivit art. 82 C.p. de la 1969
În temeiul art. 71 alin. 5 C.p. de la 1969 a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C.p. de la 1969.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de A.N.AF.-M.F.P., prin D.G.F.P. D..
A fost obligată inculpata B. M. la plata sumei de 15.585 de lei reprezentând impozit pe salarii, contribuții pentru sănătate și șomaj.
În baza art. 191 C.p.p. a fost obligată inculpata la plata sumei de 1200 de lei, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 de lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt că, la data de 06.07.2012 AFP DGFP – D., a sesizat organele judiciare în vederea efectuării de cercetări față de .. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de reținere și nevărsare către bugetul statului de impozite și contribuții cu stopaj la sursă prev. și ped. de art. 6 din Legea 241/2005, având în vedere faptul că aceasta, până la data de 31.12.2011, a reținut și nu a vărsat, suma de 33.215 lei, datorată bugetului consolidat al statului, reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă.
Suma de 33.215 lei, fiind compusă din: 9.886 lei, impozitul pe veniturile din salarii; 15.339 lei, contribuția individuală de asigurări sociale, reținută de la asigurați; 6.979 lei, contribuția individuală pentru asigurări de sănătate; 1.011 lei, contribuția pentru asigurări de șomaj.
La data de 24.08.2012 AFP DGFP – D., a sesizat organele judiciare pentru efectuarea de cercetări față de .. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 4 din Legea 241/2005, constând în aceea că prin adresa nr._ – 1833/19.03.2012, au fost somați să se prezinte la sediul AFPM C., în 5 zile de la data comunicării. Din conținutul adresei rezultă că aceasta a fost somată pentru a se prezenta în vederea aplicării modalităților de executare silită, figurând în evidențele lor cu obligații de plată.
La data de 13.09.2012 AFP DGFP – D., a sesizat organele judiciare pentru efectuarea de cercetări față de .. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 4 din Legea 241/2005, constând în aceea că prin adresa nr._ – 594/23.07.2012, au fost somați să se prezinte la sediul AFPM C., în 5 zile de la data comunicării. Din conținutul adresei rezultă că aceasta a fost somată pentru a se prezenta în vederea aplicării modalităților de executare silită, figurând în evidențele lor cu obligații de plată.
La data de 14.09.2012 AFP DGFP – D., a sesizat organele judiciare în vederea efectuării de cercetări față de .. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de reținere și nevărsare către bugetul statului de impozite și contribuții cu stopaj la sursă prev. și ped. de art. 6 din Legea 241/2005, având în vedere faptul că aceasta, până la data de 31.12.2011, a reținut și nu a vărsat, suma de 33.215 lei, datorată bugetului consolidat al statului, reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă.
Suma de 33.215 lei, fiind compusă din: 9.886 lei, impozitul pe veniturile din salarii; 15.339 lei, contribuția individuală de asigurări sociale, reținută de la asigurați; 6.979 lei, contribuția individuală pentru asigurări de sănătate; 1.011 lei, contribuția pentru asigurări de șomaj.
Toate cele patru sesizări au fost reunite sub numărul unic 8376/P/2012.
La data de 10.10.2012 a fost începută urmărirea penală față de B. M. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 4 și 6 din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că în calitate de administrator al .. C., în perioada 25.03.2009 – 25.12.2011 nu a achitat debite aferente obligațiilor fiscale reprezentând impozite și contribuții cu stopaj la sursă în cuantum de 16.876 lei.
La data de 19.09.2013 s-a dispus efectuarea în cauză a unei expertize financiar-contabile, prin care s-a solicitat expertului contabil să răspundă la următoarele obiective: să se stabilească pentru perioada de referință, respectiv 25.03.2009 – 25.12.2011, în mod global și pentru fiecare lună în parte, fără a avea în vedere dobânzile și penalitățile de întârziere, felul și cuantumul impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă pe care .. C. era obligată să le plătească la bugetul de stat și nu le-a achitat; să se stabilească dacă în perioada de referință societatea în cauză a primit sume de bani din orice surse, a făcut plăți de orice natură sau a avut la dispoziție sume de bani, iar în caz afirmativ să se precizeze cuantumul acestora, lunar defalcat pentru fiecare perioadă de grație de 30 de zile în intervalul începând cu 25 a fiecărei luni și terminând cu data de 25 a lunii următoare; să se stabilească pentru fiecare lună perioada din referință, având în vedere cuantumul debitelor stabilite conform punctului 1, prin raportare la cuantumul sumelor constatate conform punctului 2 din perioadă când respectivele debite trebuiau plătite, dacă societatea avea posibilitatea achitării lor.
Prima instanță a reținut din concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară existent la dosarul cauzei, raport necontestat de inculpată, faptul că:
a. impozitul pe venituri de natura salariilor, a fost reținut salariaților de către .. C., a fost înregistrat, a fost virat doar parțial și suma restantă pentru total perioadă de referință și care trebuia achitată până la data de 25.12.2011 conform balanței de verificare este în cuantum de 9. 670 lei; în perioada de referință societatea a reținut salariaților contribuția pentru asigurări sociale de sănătate, a virat o parte din aceste contribuții și a rămas cu un sold neachitat la data de 25.11.2011 conform balanței contabile din luna decembrie 2011, în cuantum de 6.451 lei; în perioada de referință societatea a reținut salariaților contribuția individuală la bugetul asigurărilor pentru șomaj, a virat o parte din aceste contribuții și a rămas cu un sold neachitat la data de 25.12.2011 conform balanței contabile din luna decembrie 2011, în cuantum de 1214 lei.
b. .. C. în perioada de referință a înregistrat încasări și plăți numai prin casieria societății, situație prezentată în detaliu în anexa nr. 4 la prezentul raport de expertiză contabilă.
c. disponibilul din casieria societății nu a fost în nicio lună din perioada de referință suficient pentru acoperirea sumelor datorate.
Astfel, s-a reținut că, în perioada de referință respectiv 25.03.2009 – 25.12.2011, .. C. a realizat venituri din activitatea curentă de taximetrie și a efectuat cheltuieli de funcționare, întreținere și reparații, cheltuieli cu amortizarea imobilizărilor corporale, cheltuieli cu personalul, s.a."
Totodată s-a reținut din analiza documentelor contabile că societatea deține mai multe conturi bancare situație prezentată în amănunt în anexa cu nr. 4 la prezentul raport de expertiză contabilă. În perioada vizată de către organul de urmărire penală, în conturile bancare au rulat numai sume pentru plata ratelor de leasing, plata ratelor bancare pe termen lung și plata ratelor pentru credit de echipamente".
Din coroborarea concluziilor expertizei cu conținutul acesteia, aici fiind subliniat punctul b, se constată că în condițiile concrete în care a fost desfășurată activitatea de către .. C., s-a dat prioritate acoperirii altor datorii (leasing, plata ratelor bancare pe termen lung și plata ratelor pentru credit de echipamente), ajungându-se astfel la lipsă de disponibil.
Din concluziile expertizei s-a reținut că sumele nevărsate, de către .. C., către bugetul statului, reprezentând impozite și contribuții cu stopaj la sursă, pe sunt într-un cuantum total de 17.335 lei.
Inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, pe parcursul cercetărilor penale a achitat suma de 1.750 lei în contul CASS.
Fiind audiată inculpata B. M. a recunoscut fapta săvârșită, motivând neplata datoriilor fiscale pe lipsa disponibilităților bănești, rezultat al crizei economice
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatei B. M. care, în calitate de administrator la .. C., în perioada 25.03.2009 – 25.12.2011, a reținut și nu a vărsat cu intenție, către bugetul consolidat al statului, suma cumulată de 17.335 lei, debit compus din: impozit pe veniturile din salarii: 9.670 lei; contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați: 6.451 lei; contribuția individuală de la asigurări pentru șomaj reținută de la asigurați: 1214 lei., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 6 din Legea 241/2005.
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii s-a realizat printr-o inacțiune și anume – reținerea și nevirarea în termen de cel mult 30 de zile de la scadență a sumelor reprezentând impozitul pe veniturile din salariile angajaților societății .. C.. Inacțiunea inculpatei B. M. incriminată penal în art. 6, are o repetabilitate lunară, împrejurări ce reprezintă o unitate legală de infracțiuni, reținându-se astfel forma continuată a infracțiunii prev. de art. 6 din Legea 241/2005.
Urmarea imediată în cazul infracțiunii analizate constă în crearea unei stări de pericol prin nevirarea sumelor respective pentru raportul fiscal dintre stat și contribuabil. În egală măsură infracțiunea cercetată este una de prejudiciu întrucât inacțiunea inculpatei B. M. este direct cauzatoare de prejudiciu, în cuantum egal cu sumele nevirate bugetului de stat.
Forma de vinovăție cu care se săvârșește fapta analizată este intenția directă avută în vedere de Codul penal în art. 16 alin. 3 litera a. Rezultatul urmărit de inculpată este acela de a nu fi vărsate sumele de bani reprezentând contribuțiile sociale și impozitul pe veniturile din salariile angajaților societății .. C..
Momentul consumării infracțiunii este acela al expirării celor 30 zile în care inculpata B. M. ar fi trebuit cel mai târziu să vireze sumele. Momentul de la care se calculează curgerea celor 30 zile este cel al scadenței creanței fiscale. Pentru impozitul pe veniturile din salarii termenul scadent este în conform disp. art. 57 alin. 21 și art. 58 alin. 1 și 2 din Codul Fiscal, mai puțin în privința excepțiilor acestui din urmă alineat, data de 25 a lunii următoare celei în care s-a plătit salariul.
Existența unei obligații de plată impune cu necesitate și posibilitatea efectuării ei, conform principiului „pentru imposibil nu există obligație”. S-a reținut că, legiuitorul face vorbire de obligația virării unor sume de bani.
Astfel, din probatoriul administrat inclusiv raportul de expertiză întocmit, s-a evidențiat faptul că, societatea dispunea de resurse bănești în perioada în care avea obligația de plată. Așa cum s-a arătat, verificarea a fost făcută în perioada de 30 de zile începând cu ziua de 25 a lunii următoare pentru care s-a plătit salariul, numită și perioadă de grație. Aceasta pentru că, până la data scadenței administratorul nu avea nici o obligație iar după momentul consumării poziția subiectivă a administratorului față de fapta săvârșită nu importă în nici un fel sub aspect penal.
În perioada analizată au intrat în societate resurse bănești, societatea a făcut plăți și de asemenea societatea dispunea de resurse pe care administratorul le-a direcționat către alte scopuri.
S-a mai constatat că inculpata a continuat să plătească salariale nete către angajați în perioada de grație de 30 de zile fără ca obligațiile fiscale să fie îndeplinite. Acest fapt constituie prin el însuși motiv suficient în a reține că inculpata cu intenție nu a virat contribuțiile sociale și impozitul pe veniturile salariale din lunile precedente. Intenția fiind subliniată prin coroborarea textelor legale prev. art. 161 din Legea 53/2003, rep., salariile se plătesc înaintea oricăror altor obligații ale angajatorilor și art. 58 din Legea 571/2003, plătitorii de salarii și venituri asimilate salariilor au obligația de a calcula și de a reține impozitul aferent veniturilor fiecărei luni la data efectuării plății acestor venituri, precum și de a-l vira la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc aceste venituri.
Chiar și pentru situația în care .. C. a înregistrat pierderi iar la sfârșitul exercițiului financiar din anul respectiv a figurat cu sold debitor, datorat unui management deficitar, unei situații macroeconomice tensionate sau din orice altă cauză, nu s-ar putea invoca lipsa profitului pentru neplata acestora, întrucât impozitele cu reținere la sursă nu se plătesc neapărat din profit, iar o societate nu poate invoca lipsa profitului pentru neplata acestora.
În perioada de referință inculpata B. M. a plătit alți creditori ai societății sale ale căror creanțe au fost deopotrivă scadente și uneori chiar mai oneroase pe care societatea a avut mai mare interes să le achite. Aceste împrejurări nu sunt de natură a scoate în afara ilicitului penal nesocotirea obligațiilor fiscale de către administrator pe aceste considerente. Dreptul la libertate economică cu rang constituțional evocat în art. 45 din Constituția României nu dă posibilitatea unui agent economic să nu-și îndeplinească obligațiile fiscale pe motiv că altfel i-ar fi îngreunată sau chiar periclitată activitatea economică.
Prin urmare, s-a constatat că inculpata avea libertatea să aleagă ordinea în care societatea achita obligațiile de orice natură însă, art. 6 a devenit incident în condițiile în care inculpata fără a achita impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, a dat preferință în perioada în care aceste obligații trebuiau plătite, altor creditori sau pur și simplu fără a plăti alți creditori nu a virat către stat aceste sume deși acestea erau la dispoziția societății.
Pentru aceste motive simpla existență a rulajului de surse bănești, așa cum a fost evidențiat prin raportul de expertiză contabilă, materializat prin intrări și ieșiri succesive în și din patrimoniul societății, la un nivel suficient să acopere sumele reprezentând impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă este suficient în a conchide în sensul că, inculpata B. M. cu intenție nu și-a îndeplinit acele obligații.
Astfel, potrivit art. 1 din legea 571/2003 (Codul Fiscal) prezentul cod stabilește cadrul legal pentru impozitele, taxele și contribuțiile sociale obligatorii prevăzute la art. 2, care constituie venituri la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, bugetul asigurărilor pentru șomaj și fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, precizează contribuabilii care au obligația să plătească aceste impozite, taxe și contribuții sociale, precum și modul de calcul și de plată al acestora. Prezentul cod cuprinde procedura de modificare a acestor impozite, taxe și contribuții sociale. De asemenea, autorizează Ministerul Finanțelor Publice să elaboreze norme metodologice, instrucțiuni și ordine în aplicarea prezentului cod și a convențiilor de evitare a dublei impuneri, iar potrivit alin.2 al aceluiași articol, în materie fiscală, dispozițiile prezentului cod prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispozițiile Codului fiscal
Conform art.3 din legea 571/2003 (Codul Fiscal) impozitele și taxele reglementate de prezentul cod se bazează pe următoarele principii:
a) neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori și capitaluri, cu forma de proprietate, asigurând condiții egale investitorilor, capitalului român și străin;
b) certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea și sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceștia să poată urmări și înțelege sarcina fiscală ce le revine, precum și să poată determina influența deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale;
c) echitatea fiscală la nivelul persoanelor fizice, prin impunerea diferită a veniturilor, în funcție de mărimea acestora;
d) eficiența impunerii prin asigurarea stabilității pe termen lung a prevederilor Codului fiscal, astfel încât aceste prevederi să nu conducă la efecte retroactive defavorabile pentru persoane fizice și juridice, în raport cu impozitarea în vigoare la data adoptării de către acestea a unor decizii investiționale majore.
Prima instanță nu a reținut că, în determinarea posibității achitării contribuțiilor cu reținere la sursă, nu trebuie luate în calcul creditările de care societatea a beneficiat de la persoanele fizice sau juridice, întrucât aceste derogări nu sunt prevăzute de Codul fiscal, care arată că, dispozițiile prezentului cod prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispozițiile Codului fiscal.
Dacă am accepta că, în determinarea posibilității sau imposibilității de achitare a contribuțiilor cu reținere la sursă nu trebuie luate în calcul creditările societății de la diferite persoane fizice și juridice am crea pe cale de judiciară o excepție neprevăzută de lege și în contradicție cu principiile după care trebuie achitate impozitele și taxele, respectiv acela de neutralitate a măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori și capitaluri, creând o discriminare, acela de certitudine a impunerii, nemaifiind previzibil ce anume trebuie avut în vedere la stabilirea impozitelor și taxelor, acela de echitatea fiscală la nivelul persoanelor fizice, prin impunerea diferită a veniturilor, în funcție de mărimea acestora și de eficiență a impunerii prin asigurarea stabilității pe termen lung a prevederilor Codului fiscal.
Instanța a avut în vedere la stabilirea prejudiciului și contribuțiile datorate pentru sănătate chiar dacă, potrivit art.305 lit.b din Legea 95/2006, constituie contravenție neplata timp de trei luni și nevirarea contribuțiilor pentru asigurările de sănătate .
Astfel, principiul legalității incriminării și pedepsei, consacrat de art. 7 par. 1 din Convenția europeană asupra drepturilor omului și a libertăților fundamentale, impune, între altele, ca legea să definească în mod clar infracțiunile și pedepsele. Termenul de „lege” înglobează dreptul atât de origine legislativă, cât și jurisprudențială și implică o . condiții de natură calitativă, între care cele ale accesibilității și previzibilității. Cum constant a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, semnificația noțiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conținutul textului de care este vorba, de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și calitatea destinatarilor săi (D. și M.-Pidhorni împotriva României, Groppera Radio AG și alții împotriva Elveției), iar previzibilitatea legii nu se opune ideii ca persoana interesată să fie nevoită să recurgă la o bună consiliere pentru a evalua, la un nivel rezonabil, consecințele care ar putea decurge dintr-o anumită acțiune ori inacțiune a sa.
În același timp, principiul legalității incriminării și pedepsei nu se opune ca o anumită acțiune sau omisiune să fie calificată și sancționată, într-un anumit sistem de drept, concomitent atât ca faptă de natură infracțională, cât și ca faptă de natură administrativă, contravențională. Esențial este ca legea care prevede infracțiunea să răspundă exigențelor de accesibilitate și previzibilitate. Altfel spus, pentru conduite care sunt în mod esențial aceleași, nu este exclusă incriminarea lor atât pe tărâmul dreptului penal, cât și al celui contravențional, iar această dublă incriminare nu se confundă cu operațiunea ulterioară –aceea a sancționării, când, într-adevăr principiul ne bis in idem exclude dubla sancțiune pentru același fapt.
Art. 6 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale este accesibilă, Legea și actele normative prin care a fost modificată succesiv fiind publicate în Monitorul oficial al României, partea I. În același timp, art. 6 din Legea nr. 241/2005 nu este redactat într-o manieră care să creeze confuzii destinatarilor săi asupra întinderii laturii obiective a infracțiunii sau certitudinea că numai anumite categorii de contribuții și impozite cu reținere la sursă ar putea să constituie obiectul material al infracțiunii. Astfel, textul art. 6 din Lege este unul previzibil, iar termenii lui și interpretările oferite de jurisprudență dezvăluie fără dificultate că este realizat elementul material al laturii obiective al infracțiunii de stopaj la sursă atunci când sunt reținute și nu sunt vărsate, în cel mult 30 de zile de la scadență, contribuția salariaților la asigurările sociale, contribuția angajaților pentru asigurări sociale de sănătate, contribuția personalului la fondul de șomaj și impozitul pe veniturile din salarii, acțiuni și omisiuni care au fost efectuate de inculpat în prezenta cauză și pentru care nu a fost sancționat definitiv într-o procedură contravențională. Prevederea în diferite legi speciale a reținerii și nevărsării anumitor categorii de contribuții și impozite care se rețin la sursă ca fiind contravenții nu limitează obiectul material și latura obiectivă a infracțiunii de stopaj la sursă doar la acele contribuții și impozite care nu sunt enumerate în textele contravenționale, cu atât mai mult cu cât art. 219 alin. 1 lit. p din Codul de procedură fiscală stipulează expres că reținerea și nevărsarea în totalitate, de către plătitorii obligațiilor fiscale, a sumelor reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, reprezintă contravenție, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni.
Cu privire la încadrarea juridică a faptei, prima instanță a reținut că, Codul penal de la 1969 reprezintă o lege mai favorabilă pentru inculpată întrucât prevede posibilitatea aplicării suspendării condiționate a executării pedepsei făr a impune ale obligații inculpatei.
Având în vedere că infracțiunea de evaziune fiscală a fost săvârșită prin acte materiale distincte, în perioada 25.03.2009 – 25.12.2011, care prezintă fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni, în baza aceleiași rezoluții infracționale, împotriva aceluiași subiect pasiv, în cauză s-a reținut săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 6 din Legea 241/2005 în formă continuată, conform disp. art. art. 41 alin. 2 din C.p. de la 1969..
Prin urmare, în temeiul art.386 C.p.p. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei inculpatei B. M. din infracțiunea prev. de art.6 din Legea 241/2005, cu aplicarea art.35 alin.1 C.p. și art.5 C.p. în infracțiunea prev. de art.6 din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p. și art.5 C.p..
Astfel fiind, la individualizarea judiciară a pedepselor la care a fost condamnată inculpata prima instanță a avut in vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p. respectiv limitele de pedeapsa prevăzută de textul incriminator pentru faptele săvârșite, gradul de pericol social concret al faptelor, precum si circumstanțele personale constând in atitudinea constant sinceră și de recunoaștere a faptei.
În baza art.6 din Legea 241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 C.p. de la 1969 și art.5 C.p., a fost condamnată inculpata B. M. la pedeapsa de 1 an închisoare.
Având în vedere că pedeapsa aplicată este închisoarea mai mică de 2 ani, faptul că, inculpatul nu a mai fost condamnată anterior la pedeapsa închisorii, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia astfel că, în baza art. 81 C.p. va suspenda condiționat executarea pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 3 ani, calculat potrivit art. 82 C.p.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei a fost suspendată și pedeapsa accesorie prev. de art.71 alin.1 rap. la art.64 lit. a teza a II-a și b C.p.
În conformitate cu dispozițiile art. 359 C.p.p., s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C.p., a căror nerespectare va avea ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. Astfel, această atenționare urmează a avea pentru inculpat semnificația unui avertisment serios asupra consecințelor pe care le vor suporta în eventualitatea nerespectării în viitor a legii și a regulilor de conviețuire socială, nu numai în cursul termenului de încercare, dar și de-a lungul vieții. În acest context, instanța apreciază că reglementarea acestui text de lege are semnificația creării pentru inculpat a unei profunde conștiințe moral-juridice referitoare la garantarea echilibrului firesc care trebuie să existe între drepturile și obligațiile fiecăruia raportate atât la el însuși, cât și la societate, în ansamblul său.
Cu privire la latura civilă a cauzei prima instanță a reținut că, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția G. a Finanțelor Publice a județului D. nu s-a constituit parte civilă în cursul procesului penal, prejudiciul adus bugetului consolidat al statului este în cuantum de 17.335 lei.
În timpul cercetărilor penale și în faza de judecată nu s-au luat măsuri preventive și nici asiguratorii nici inculpata, nici .. C., nu figurează cu bunuri mobile sau imobile în evidențele Direcției de Impozite și Taxe din cadrul Primăriei Mun. C..
Astfel, potrivit art.1357 din Noul Cod Civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
Din enunț rezultă că pentru angajarea obligației făptuitorului de despăgubire a victimei prin repunerea ei în situația anterioară este necesară îndeplinirea cumulativă a patru condiții: existența unui prejudiciu, comiterea unei fapte ilicite, stabilirea legăturii de cauzalitate dintre aceasta și consecințele dăunătoare produse și vinovăția făptuitorului. Astfel, de esența răspunderii civile delictuale este cauzarea unui prejudiciu prin încălcarea drepturilor subiective sau a intereselor legitime ale unei persoane, condiții obiective în absența cărora nu se poate stabili obligația de reparare în sarcina persoanei responsabile. Vinovăția, definită ca fiind latura subiectivă a răspunderii delictuale, are rolul de a delimita conduita care poate fi imputabilă făptuitorului, în vederea sancționării sale, prin angajarea obligației de despăgubire a victimei.
Prima instanță a reținut că, fapta inculpatei B. M. care, în calitate de administrator la .. C., în perioada 25.03.2009 – 25.12.2011, a reținut și nu a vărsat cu intenție, către bugetul consolidat al statului, suma cumulată de 17.335 lei, debit compus din: impozit pe veniturile din salarii: 9. 670 lei; contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați: 6.451 lei; contribuția individuală de la asigurări pentru șomaj reținută de la asigurați: 1214 lei, constituie o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, fapta fiind săvârșită cu intenție.
Constatând îndeplinite elementele răspunderii civile delictuale a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de A.N.AF.-M.F.P., prin D.G.F.P. D..
În consecință, a fost admisă acțiunea civilă formulată de A.N.AF.-M.F.P., prin D.G.F.P. D..
A fost obligată inculpata B. M. la plata sumei de 15.585 de lei reprezentând impozit pe salarii, contribuții pentru sănătate și șomaj, având în vedere faptul că, inculpata, pe parcursul urmăririi penale a achitat suma de 1.750 lei în contul CASS.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria C. și partea civilă ANAF - prin DGRFP C..
P. de pe lângă Judecătoria C. în motivele scrise de apel a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul legalității întrucât Judecătoria a omis să se pronunțe asupra cererii de instituire a sechestrului asigurător formulat de partea civilă (filele 2 – 3 dosar).
ANAF - prin DGRFP C. prin motivele de apel a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul legalității și temeiniciei arătând că în mod greșit prima instanță a omis să dispună obligarea inculpatului și la plata accesoriilor legale calculate în conformitate cu disp. art. 119 și 120 Cod procedură fiscală, și de asemenea a omis să se pronunțe asupra cererii de instituire a sechestrului asigurător formulat de partea civilă (filele 5 – 7 dosar apel).
Inculpata a fost audiată la termenul din data de 24 februarie 2015 în prezența apărătorului ales, declarația acesteia fiind consemnată și atașată la fila 20 dosar.
S-au solicitat relații în vederea identificării bunurilor mobile și imobile ale inculpatei pentru a se institui măsura sechestrului (răspunsul fiind atașat la fila 26 dosar).
Având în vedere că prin decizia nr. 363/2015 Curtea Constituțională a stabilit că disp. art. 6 din Legea 241/2005 sunt neconstituționale, la ultimul termen de judecată reprezentantul Ministerului Public a modificat motivele de apel solicitând achitarea inculpatei în baza art. 16 lit. b C.p.p.
Analizând apelurile declarate în raport de motivele invocate de părți și în limitele prevăzute de art. 417 C.p.p., Curtea apreciază că apelul parchetului este fondat urmând a fi admis în consecință pentru următoarele considerente.
În Monitorul Oficial nr. 495 din 06 iulie 2015 s-a publicat decizia Curții Constituționale nr. 363/2015 prin care s-a constatat că dispozițiile art. 6 din Legea 241/2005 sunt neconstituționale întrucât prevederile legale analizate nu întrunesc condițiile referitoare la calitatea legii respectiv claritate, precizie previzibilitate și accesibilitate încălcând disp. art. 1 alin. 5 din Constituție.
Conform art. 31 din Legea 47/1992 „dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept”, ceea ce înseamnă că în acest moment fapta săvârșită de inculpată nu mai este prevăzută de legea penală.
În aceste condiții Curtea urmează să dispună achitarea inculpatei în baza art. 396 alin. 5 rap. la art. 16 lit. b C.p.p. și totodată, sub aspectul laturii civile va face aplicarea disp. art. 25 alin. 5 C.p.p., lăsând nesoluționată acțiunea civilă exercitată în cauză.
D. fiind soluția dispusă sub aspectul laturii civile se va respinge apelul declarat de ANAF – DGRF C..
Cheltuielile judiciare de la fond și din apel vor rămâne în sarcina statului, urmând ca onorariul avocatului din oficiu de la instanța de fond, în cuantum de 200 lei, să fie virat din contul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de ANAF - prin DGRFP C. împotriva sentinței penale nr. 5452 din data de 20 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondat.
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva sentinței penale nr. 5452 din data de 20 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, privind pe inculpata B. M..
Desființează în totalitate sentința și, rejudecând:
În baza art.396 alin.5 C.p.p. rap.la art.16 alin.1 lit.b C.p.p.
Achită pe inculpata B. M. pentru săv.infr.prev. de art.6 din Legea 241/2005 cu aplic.art.35 alin.1 C.p.
În baza art.25 alin.5 C.p.p.
Lasă nesoluționată acțiunea civilă.
Cheltuielile judiciare de la fond și din apel rămân în sarcina statului, urmând ca onorariul avocatului din oficiu de la instanța de fond, în cuantum de 200 lei, să fie virat din contul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de azi,15 iulie 2015.
Președinte, Judecător,
A. C. M. Ș. B.
Grefier,
M. V.
Red.jud.A.C.M.
j.f.Gh.B.
O.A. 20 Iulie 2015
| ← Delapidarea (art.295 NCP). Decizia nr. 1065/2015. Curtea de Apel... | Furtul (art.208 C.p.). Decizia nr. 1012/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
