Furtul (art.208 C.p.). Decizia nr. 1012/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1012/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 07-07-2015 în dosarul nr. 11212/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIE PENALĂ Nr. 1012/2015
Ședința publică de la 07 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. M. Ș. – JUDECĂTOR
JUDECĂTOR - C. M.
Grefier - R. F.
Ministerul Public reprezentat prin procuror D. T.,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C..
*******
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul G. G. F. împotriva sentinței penale nr. 2196 pronunțată la data de 28.03.2014 de Judecătoria C., în dosarul nr._, având ca obiect furtul (art.208 C.p.).
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: apelantul inculpat G. G. F. asistat de avocat ales N. O. și de apărătorul desemnat din oficiu, avocat S. N. (delegația acestuia din urmă încetând însă ca urmare a prezentării apărătorului angajat de apelant); intimat persoană vătămată S. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța procedează la identificarea persoanei vătămate S. M., care se legitimează cu pașaportul seria_ tip P, liberat la data de 13.02.2006, având în vedere cartea de identitate a cestuia care este expirată.
Avocat N. O., pentru apelantul inculpat, solicită permisiunea ca inculpatul să semneze acordul de mediere între acesta și partea vătămată.
Instanța ridică excepția tardivității apelului formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, având în vedere că hotărârea pronunțată de Judecătoria C. în data de 28.03.2014 i-a fost comunicată apelantului inculpat la data de 08.04.2014, potrivit înscrisului aflat la fila 47 dosar fond, iar calea de atac a fost exercitată în cauză la data de 24.06.2014, în raport de dispozițiile art. 410 CPP, solicitând respingerea căii de atac ca fiind tardiv formulată.
Instanța dă posibilitatea apărătorului ales, avocat N. O., să observe înscrisurile aflate la filele 47 și 48 din dosarul instanței de fond, cu privire la comunicarea hotărârii.
Avocat N. O., pentru apelantul inculpat G. G. F., având cuvântul, arată că pune concluzii pe excepție, apreciază că se impune efectuarea unei adrese către Penitenciarul din Slovacia, din care să comunice data la care i-a fost adusă efectiv la cunoștință hotărârea de condamnare din România, având în vedere că de la aceea dată poate să curgă termenul de declarare a apelului, iar din documentele aflate la dosar, rezultă doar faptul că s-au expediat în Slovacia, dar s-au primit de către administrația penitenciarului, în nici un caz de către persoana condamnată.
Reprezentantul Ministerului Public, se opune probei solicitate, arătând că dovada comunicării a fost corect realizată, iar la rubrica destinatar este semnătura persoanei condamnate, neexistând suspiciuni în legătură cu legalitatea comunicării hotărârii.
Instanța respinge cererile ca nefiind utile, existând înscrisuri în acest sens.
Avocat N. O., pentru apelantul inculpat G. G. F., solicită respingerea excepției tardivități apelului, având în vedere că din actele depuse la dosar există un dubiu cu privire la data la care persoana condamnată a luat la cunoștință despre hotărârea pronunțată împotriva sa în România.
Arată că ceea ce există la dosar este dovada care se întocmește atunci când se face o comunicare în străinătate, comunicare care a fost făcută evident către administrația penitenciarului, nefiind înmânată personal condamnatului.
Partea vătămată S. M., având cuvântul arată că nu are pretenții de la apelantul inculpat și lasă la aprecierea instanței.
Apelantul inculpat G. G. F., având cuvântul, își însușește concluziile apărătorului său și lasă la aprecierea instanței.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra apelului de față;
Prin sentința penală nr. 2196 pronunțată la data de 28.03.2014 de Judecătoria C., în dosarul nr._ , s-a dispus schimbarea calificării faptei reținută în sarcina inculpatului G. G. F. din inf. prev. de art. 26 c. penal din 1969 rap. la art. 208 alin. 1 c. pen din 1969 rap. la art. 209 alin. 1 lit. a, g din codul penal din 1969, cu aplic. art. 75 lit. c din codul penal din 1969, în inf. prev. de art. 48 c. pen. rap. la art. 228 alin. 1 c. pen. rap. la art. 229 alin. 1 lit. b din c. pen. cu aplic. art. 77 lit. a, d din c. pen. cu aplic. art. 5 c. pen., iar în baza art. 48 c. pen. rap. la art. 228 alin. 1 c. pen. rap. la art. 229 alin. 1 lit. b din c. pen. cu aplic. art. 77 lit. a, d din c. pen. cu aplic. art. 5 c. pen. cu aplic. art. 396 alin. 10 c. pr. pen., a fost condamnat inculpatul G. G. F. (deținut în Penitenciarul L., Slovacia) la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat.
În baza art. 72 cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 09.08.2010, la 29.10.2010, inclusiv; s-a constatat că prin s.p. 2285/13.07.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._/215/2010*, definitivă prin d.p. 2214/31.10.2012, a fost soluționată latura civilă a cauzei, în sensul că s-a luat act că partea vătămată S. M. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind integral recuperat.
În baza art. 274 alin. 1 teza I din codul de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 de lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 750 de lei reprezintă cheltuieli efectuate în timpul urmăririi penale).
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 9843/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., s-a dispus trimiterea în judecată - în stare de arest preventiv - a inculpaților: G. G. F. zis"F." pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, prev de art. 26 rap la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g C.p cu aplic art. 75 lit. c C.p.; S. N. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, prev de art. 26 rap la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g C.p cu aplic art. 75 lit. c C.p. și art. 37 lit. b C.p., și - în stare de liberatate - a inculpaților: S. M. și L. D. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și furt calificat, prev. și ped. de art 192 alin.2 și art208 alin.1,209 alin.1 lita, g din Codul penal, ambele cu aplic. art. 99 și urm. C.p. și în final cu aplic. art. 33 lit. a C.p.
În fapt, s-a constatat că în noaptea de 07/08.08.2010, inculpații minori S. M. și L. D. M. și fiind ajutați de inculpații majori G. G. F. și S. N., au pătruns fără drept în curtea locuinței părții vătămate S. M. din ., de unde au luat în scopul însușirii pe nedrept două motoscutere.
Prin sentința penală nr. 291 din data de 28.01.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._/215/2010, s-a dispus: în baza art. 192 alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 99 și urm C.p., condamnarea inculpatul S. M. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare; în baza art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g Cp, cu aplicarea art. 99 și urm C.p., condamnarea inculpatul la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare; în temeiul art. 33 lit. a Cp, art. 34 Cod Penal, s-a dispus contopirea pedepselor inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare; în temeiul art 71 Cod Penal, a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev de art 64 alin 1 lit a, teza a doua, lit b Cp de la data împlinirii vârstei majoratului; în baza art. 81 C.p. rap. la art. 110 C.p., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni, compus din durata pedepsei, la care s-a adăugat un interval de 2 ani, stabilit de lege si s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art.83 Cod Penal; în baza art. 71 alin.5 CP, pe durata suspendarii executarii pedepsei închisorii, s-a suspendat si aplicarea pedepselor accesorii prev. de disp.art. 64 lit.a teza II, lit.b CP.
În baza art. 192 alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 99 și urm C.p., a fost condamnat inculpatul L. D. M. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare; în baza art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g Cp, cu aplicarea art. 99 și urm C.p., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare; în temeiul art. 33 lit. a Cp, art. 34 Cod Penal, s-a dispus contopirea pedepselor, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare; în temeiul art 71 Cod Penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev de art 64 alin 1 lit a, teza a doua, lit b Cp de la data împlinirii vârstei majoratului; în baza art. 81 C.p. rap. la art. 110 C.p., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni, compus din durata pedepsei, la care s-a adăugat un interval de 2 ani stabilit de lege si s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art.83 Cod Penal; în baza art. 71 alin.5 CP, pe durata suspendarii executarii pedepsei închisorii s-a suspendat si aplicarea pedepselor accesorii prev. de disp. art. 64 lit.a teza II, lit.b CP.
În baza art. 26 rap la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g Cp, cu aplicarea art. 75 lit. c C.p. și art. 37 lit. b C.p., a fost condamnat inculpatul S. N. la pedeapsa de 4 ani închisoare; în temeiul art 71 Cod Penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev de art 64 alin 1 lit a, teza a doua, lit b Cod Penal.
În temeiul art. 26 rap la art. 208 alin 1, 209 alin 1 lit. a, g Cp, cu aplic. art. 75 alin. 1 lit. c C.p., cu aplicarea art. 3201 al.7 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul G. G. F. la pedeapsa de 2 ani închisoare; în temeiul art. 71 Cod Penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev de art. 64 alin 1 lit. a teza a doua si lit. b Cod Penal; în temeiul art 86/1 - 86/2 Cp s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei, pe durata termenului de incercare de 4 ani; în temeiul art 86/3 alin 1 Cod Penal, s-a dispus ca, pana la implinirea duratei termenului de incercare, inculpatul sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere:
- sa se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Teleorman, conform programului intocmit de aceasta institutie;
- sa anunte in prealabil orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta, si orice deplasare care depaseste 8 zile precum si intoarcerea;
- sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existenta.
In temeiul art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atentia inculpatului asupra prevederilor art. 86/4 Cod Penal privind revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere; în temeiul art 86/3 alin 4 Cod Penal s-a dispus ca supravegherea respectării masurilor de supraveghere si a obligatiilor, care sa revina Serviciului de Probatiune de pe langa Tribunalul Teleorman; în baza art. 71 alin.5 CP, pe durata suspendarii executarii pedepsei închisorii, s-a suspendat si aplicarea pedepselor accesorii prev. de disp. art. 64 lit.a teza II, lit.b Cod Penal; în temeiul art. 36 alin. 3 C.p. si art 88 Cod Penal, a fost dedusă perioada reținerii si arestării preventive de la 09.08.2010 pana la data de 29.10.2010, inclusiv; în temeiul art. 1605 C.p.p., s-a dispus încetarea stării de liberare provizorie dispusă prin dec. pen. 125/29.10.2010 în dos nr._/63/2010 de Tribunalul D.
Cu privire la latura civilă, în temeiul art 14 si 346 Cod procedură penală, instanța a luat act că partea vătămată S. M. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind integral recuperat; de asemenea, s-a dispus restituirea actelor autoturismului Ford Transit cu nr. de înmatriculare V9121HG către proprietarul Beleancă N.
În temeiul art. 191 C.p.p., au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.
P. de pe lângă Judecătortia C. a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 291 din data de 28.01.2010 a Judecătoriei C., apreciind că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât s-a făcut în mod greșit aplicarea dispozițiilor art.320 ind.1 C.p.p. și pedeapsa aplicată este prea blândă în raport de gravitatea infracțiunii comise; de asemenea, inculpații S. N. și G. G. F. au declarat recurs împotriva sentinței penală nr. 291 din data de 28.01.2010, apreciind că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică.
Inculpatul S. N. a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii instanței de fond, întrucât în ceea ce-l privește au fost încălcate dispozițiile art.171 alin.1 și 4 C.p.p., cu consecința nulității absolute a actelor întocmite, potrivit art.197 alin.2 C.p.p.
Inculpatul G. G. F. a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii instanței de fond, întrucât instanța de fond și instanța de apel au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prevederile art.72 C.p.
Prin decizia penală nr. 1015 din 10 iunie 2011 a Curții de Apel C. pronunțată în dosarul cu nr._/215/2010 au fost admise recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria C., inculpații S. N. și G. G. F. împotriva sentinței penale nr. 291 din 28.01.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul_/215/2010 și s-a casat în întregime sentința penală și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleași instanțe, respectiv Judecătoria C., in ceea ce privește pe toți inculpații.
Curtea de Apel C. a admis recursurile, pentru următoarele considerente:
Atât în cursul cercetării judecătorești, pentru termenul din 28 octombrie 2010, când s-a procedat la administrarea probatoriului din acte, cât și ulterior, în cadrul dezbaterilor, inculpatul S. N., judecat în lipsă, a fost lipsit de apărare.
Menționarea în practicaua încheierii din 28 octombrie 2010 că inculpatul S. N. - neprezent la acel termen și pe tot parcursul soluționării cauzei la fond, arestat în lipsă în cauză, cu interese contradictorii cu ceilalți inculpați, date fiind declarațiile date la urmărirea penală - este asistat de apărătorul ales al inculpatului G. G. F., care ar fi substituit apărătorul desemnat din oficiu, în lipsa unei delegații de substituire și în condițiile în care inculpații au interese contrare, s-a apreciat de instanța de control judiciar că echivalează cu lipsa de apărare; totodată, s-a apreciat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate absolută, fiind incidente prev. art. 197 alin.2 Cod procedură penală, deoarece infracțiunea prev. de art. 208, 209 alin. 1 lit. a, g Cp este pedepsită cu închisoarea de la 3 la 15 ani iar, apărarea inculpatului S. N. era obligatorie, conform art. 171 cod penal.
Deși în practicaua hotărârii s-a menționat că, la data soluționării cauzei s-a prezentat un apărător din oficiu pentru inculpatul lipsă, acestuia nu i s-a acordat cuvântul pentru a pune concluzii, situație ce echivalează cu lipsa de apărare, în condițiile în care a fost susținută doar acuzarea de către procuror. Mai mult, apărătorul din oficiu desemnat pentru inculpatul S. N. (fila 29 dosar fond), a asigurat prin substituire apărarea pentru un alt inculpat S. M., cu interese contrare față de inculpatul S. N., date fiind declarațiile acestuia de la urmăîrirea penală (fila 215 dosar u.p.).
Având în vedere actele și lucrările dosarului, dispozițiile art. 385/17 c.p.p., art. 350 C.p.p., față de inculpatul S. N., arestat preventiv în cauză, s-a menținut starea de arest, apreciindu-se că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării prevăzute de art. 148 lit. f c.p.p., nu s-au modificat, iar luarea unei alte măsuri neprivative de libertate nu s-a considerat de instanța de control judiciar a fi oportună și proporțională cu scopul urmărit, așa cum este el definit de art. 136 alin. 1 C.p.p..
La data de 11 iulie 2011 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei C. dosarul nr._/215/2010* privind pe inculpații S. M. și L. D. M., trimiși in judecată prin rechizitoriul nr. 9843/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 192 alin. 2, art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g, Cp, ambele cu aplic. art. 99 și urm. Cp, cu aplic. art. 33 lit. a Cod Penal; inculpatul G. G. F., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de ped. de art. 26 rap. la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g Cp, cu aplic. art. 75 lit. c Cp, S. N., arestat preventiv in cauză, în lipsă, trimis in judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g Cp, cu aplic. art. 75 lit. c Cp, art. 37 lit. b Cp împotriva părții civile S. M..
Inspectoratul General al Poliției de Frontieră din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, prin adresa nr._ din 10.08.201, a comunicat Judecătoriei C. faptul că. la data de 26.07.2011. s-a prezentat la controlul de frontieră pentru a ieși din România prin PTF Nădlac inculpatul G. G. F., care figura în evidența Poliției de Frontieră Române cu măsura nepermiterii ieșirii din țară, în baza deciziei penale nr.125 din 29.10.2010 a Tribunalului D. (dosar_/63/2010), prin care a fost admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
La termenul de judecată din data de 13 septembrie 2011, au fost prezenți inculpații S. N. și G. G. F.; procedura de citare a fost nelegal îndeplinită cu inculpații, părțile responsabile civilmente, partea civilă, la mai multe termene de judecată.
La termenul de judecată din data de 24.11 2011, apărătorul ales J. R. pentru inculpatul G. G. F., a învederat instanței faptul că procedura de citare este nelegal îndeplinită, întrucât inculpatul G. G. F. a fost arestat în Slovacia.
Cu privire la inculpatul G. G. F. au fost emise mandate de aducere, iar din procesele verbale încheiate a rezultat că acesta este arestat în Ungaria.
La termenul de judecată din data de 02.03 2012, instanța, având în vedere procedura de citare nelegal îndeplinită cu inculpatul G. G. F. și faptul că din procesul verbal întocmit cu ocazia executării mandatului de aducere a reieșit că acesta este arestat în străinătate, a pus în discuție și a dispus emiterea unei adrese către Biroul Național Interpol pentru a comunica dacă inculpatul este deținut sau arestat în străinătate, cu mențiunea că din informațiile deținute acesta ar putea fi arestat pe teritoriul Ungariei, Slovaciei sau Sloveniei. De asemenea, instanța de fond a dispus emiterea unor adrese către Ambasadele României din Ungaria, Slovacia și Slovenia pentru a comunica dacă dețin informații cu privire la inculpatul G. G. F.; a fost emisă adresă către IGPR-Direcția cazier Judiciar pentru a înainta fișa de cazier judiciar a inculpatului pentru infracțiunile săvârșite în afara teritoriului țării.
În ședința publică din data de 20 aprilie 2012, instanța de fond, având în vedere că Biroul Național Interpol a transmis că inculpatul G. G. F. se află arestat pe teritoriul Slovaciei, în Banska Bystrica, a pus în discuție și a disjuns judecarea cauzei privind pe inculpatul G. G. F. pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 9843/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C..
Astfel, la data de 25.04.2012 a fost format dosarul cu nr._ privind pe inculpatul G. G. F., ca urmare a disjungerii cauzei față de acest inculpat.
Prin adresa emisă la data de 02 mai 2013 de P. Județean din Trnava (fila 138 vol. I dosar instanță), s-a comunicat că inculpatul se află încarcerat la penitenciarul din L. din Slovacia și nu a fost de acord cu audierea sa prin videoconferință; de asemenea, prin adresa emisă la data de 02 mai 2013 de P. Județean din Trnava (fila 149 vol. I dosar instanță), s-a comunicat că inculpatul este privat de libertate pe o perioadă de 14 ani, termenul liberării fiind 18.10.2025.
La solicitarea instanței, Serviciul de Cooperare judiciară internațională în materie penală a comunicat prin adresa emisă la data de 28.10.2013, că în luna octombrie, autoritățile slovace au transmis actele necesare inițierii procedurii de transferare, iar Ministerul Justiției din România a sesizat la data de 23.10.2013 P. de pe lângă Curtea de Apel București.
Prin încheierea din data de 14.02.2014 instanța a dispus emiterea unei adrese către inculpatul G. G. F., în penitenciarul din Lweopoldov, ocazie cu care i-au fost aduse la cunoștință disp. art. 396 alin. 10 din actualul cod de procedură penală; de asemenea, inculpatul a fost întrebat dacă dorește să beneficieze de disp. art. 364 alin. 4 c. pr. pen, în sensul de a comunica dacă este de acord să fie judecat în lipsă - fila 22 vol. II dosar instanță).
Prin memoriul trimis instanței, înregistrat la data de 19.03.2014, inculpatul G. G. F. a învederat că recunoaște și regretă fapta comisă și dorește ca, la termenul din data de 28 martie 2014, să fie judecat conform art. 474 alin. 4 actualul cod de procedură penală. (fila 24 vol. II dosar instanță).
De asemenea, la data de_ Serviciul de Cooperare judiciară internațională în materie penală a comunicat că față de inculpatul G. G. F. se desfășoară în Slovacia o procedură de predare, în baza mandatelor europene de arestare emise de o instanță din Bulgaria, astfel că procedura de transferare a inculpatului este considerată încheiată.
Examinand si coroborand probele administrate pe parcursul urmaririi penale și în faza de judecată, instanta de fond a reținut următoarele:
Conform art. 364 alin. 4 c. pr. pen. pe tot parcursul judecății, inculpatul, inclusiv în cazul în care este privat de libertate, poate cere în scris să fie judecat în lipsă, fiind reprezentat de avocatul său.
Instanța de fond a constatart că inculpatul este privat de libertate, fiind încarcerat în penitenciarul din Leopoldov, Slovacia, pentru comiterea inf. de jaf armat, fiind condamnat la o pedeapsă de 14 ani închisoare, termenul liberării fiind 18.10.2025.
Având în vedere că ulterior intrării în vigoare a codului de procedură penală, prin memoriul întocmit la data de 12.03.2014 și înregistrat la instanță la data de 19.03.2014, inculpatul G. G. F. a solicitat să fie judecat în lipsă, fiind reprezentat de apărătorul ales R. J., instanța de fond a constatat că poate proceda la judecarea cauzei în lipsa inculpatului. De asemenea, prin memoriul mai sus menționat, inculpatul G. G. F. a solicitat judecarea cauzei conform procedurii simplificate.
Potrivit art. 374 alin. 4 C.proc.pen. inculpatul poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, situație în care va beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii, potrivit art. 396 alin. 10 c. pr. pen.
Conform art. 396 alin. 10 c. pr.pen. instanța de judecată soluționează latura penală atunci când reține aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de inculpat, situație în care va beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Instanța respinge cererea inculpatului atunci când constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. În acest caz instanța continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun.
S-a constatat că starea de fapt este corect reținută prin actul de sesizare a instanței, rezultând din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penal și însușite de către inculpat.
Astfel, instanța de fond a constatat că, în seara de 07.08.2010, inculpații G. G. F., S. N., împreună cu minorii S. M. și L. D. M. și S. I., toți cu domiciliul în mun. T. M., jud. Teleorman, au decis ca împreună să se deplaseze pe raza jud.D., de unde să sustragă motoscutere.
În acest scop, inculpatul G. G. F. a luat de la domiciliu autoutilitara marca Ford Transit, înmatriculată sub nr. V-9121-HG, pe care anterior mama sa - G. M. - o cumpărase de la martorul Beleancă N., fără însă a perfecta actele.
Inculpatul G. G. F. a condus această autoutilitară până în ., fiind însoțit de ceilalți patru participanți la comiterea faptei, iar în curtea locuinței părții vătămate S. M. au observat că se aflau mai multe scutere, pe care au decis să le ia în scopul însușirii pe nedrept. Pentru a nu fi depistați de către proprietar, inculpatul a condus autoutilitara până la marginea localității, unde au așteptat până în jurul orei 03,00, când au revenit la locul faptei, iar vehiculul a fost parcat în apropierea acestuia.
În timp ce inculpații G. G. F. și S. N. au rămas în autoutilitară, minorii S. M., S. han și L. D. M. au pătruns în curtea locuinței părții vătămate pe poarta care nu era asigurată cu sistemul de închidere și au luat în scopul însușirii pe nedrept un motoscuter marca Piaggio Beverly, pe care 1-au tranportat la vehicul, unde a fost încărcat de către cei doi inculpați.
Inculpații minori au intrat din nou în curtea locuinței părții vătămate, de unde au mai luat un motoscuter marca Benelly și, în timp ce încercau să-l transporte la autoutilitară, au fost surprinși de către fiul părții vătămate - S. O. - care a ajuns la locuință cu un autoturism în care se mai aflau martorii T. C. și T. C., fiind urmat de un alt autoturism în care se aflau martorii L. C. R. și Z. C.. La vederea celor două autoturisme, inculpații au abandonat motoscuterul în iarbă, în apropierea locuinței părții vătămate și au urcat în autoutilitara condusă de către inculpatul G. G. F., părăsind astfel în viteză locul faptei.
În urmărirea lor au plecat martorii S. O., T. C. și T. C., care au apelat SNUAU 112 și au sesizat fapta organelor de poliție, la rândul lor acestea plecând în urmărirea autorilor faptei, pe care i-au interceptat pe . din orașul B., însă inculpatul G. G. F. a ignorat semnalul regulamentar de oprire efectuat de către organele de poliție, continuându-și deplasarea până la un teren viran, în partea de nord a localității, la aproximativ 10 km, unde toți cinci au abandonat autoutilitara și s-au ascuns într-un lan de porumb.
Cu ocazia cercetării la fața locului, la o distanță de aproximativ 30 de metri de autoutilitară a fost găsit abandonat și motoscuterul marca- Piaggio, pe care inculpații îl sustrăseseră din curtea locuinței părții vătămate S. M..
În drept, instanța de fond a constatat că fapta inculpatului G. Gheorgher F., săvârșită în condițiile mai sus descrise, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat, prev. și ped. de art. 48 c. pen. rap. la art. 228 alin. 1 c. pen. rap. la art. 229 alin. 1 lit. b din c. pen. cu aplic. art. 77 lit. a, d din c. pen. cu aplic. art. 5 c. pen. cu aplic. art. 396 alin. 10 c. pr. pen.
În ședința publică din data de 28 martie 2014, instanța de fond a pus în discuție schimbarea calificării faptei reținută în sarcina inculpatului G. G. F. din inf. prev. de art. 26 c. penal din 1969 rap. la art. 208 alin. 1 c. pen din 1969 rap. la art. 209 alin. 1 lit. a, g din codul penal din 1969, cu aplic. art. 75 lit. c din codul penal din 1969, în inf. prev. de art. 48 c. pen. rap. la art. 228 alin. 1 c. pen. rap. la art. 229 alin. 1 lit. b din c. pen. cu aplic. art. 77 lit. a, d din c. pen. cu aplic. art. 5 c. pen., reținând în acest sens că art. 5 din noul cod penal prevede că, în cazul în care de la comiterea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, iar din punct de vedere al tratamentului sancționator, este mai favorabil în speță noul cod penal, în sensul că, la infracțiunea de furt calificat se prevede o pedeapsă mai mică decât reglementarea anterioară.
Pentru aceste motive, instanța de fond a schimbat calificarea faptei reținută în sarcina inculpatului G. G. F. din inf. prev. de art. 26 c. penal din 1969 rap. la art. 208 alin. 1 c. pen din 1969 rap. la art. 209 alin. 1 lit. a, g din codul penal din 1969, cu aplic. art. 75 lit. c din codul penal din 1969, în inf. prev. de art. 48 c. pen. rap. la art. 228 alin. 1 c. pen. rap. la art. 229 alin. 1 lit. b din c. pen. cu aplic. art. 77 lit. a, d din c. pen. cu aplic. art. 5 c. pen., dând eficiență disp. art. 396 alin. 10C.proc.pen. cu privire la judecata în cazul recunoașterii vinovăției, având în vedere că inculpatul a recunoscut în totalitate fapta reținută în actul de sesizare și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care a declarat că le recunoaște și le însușește.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 din actualul C.p., respectiv: gravitatea infracțiunii comise, periculozitatea infractorului care se evaluează după împrejurările și modul de comitere a infracțiunii precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
S-a considerat așadar că aplicarea unei pedepse orientate spre mediu, de 2 ani închisoare pentru inf. prev. de art. 48 c. pen. rap. la art. 228 alin. 1 c. pen. rap. la art. 229 alin. 1 lit. b din c. pen. cu aplic. art. 77 lit. a, d din c. pen. cu aplic. art. 5 c. pen., în regim de executare, va constitui un mijloc de reeducare suficient pentru inculpat.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate și modalitatea de executare, prima instanță a avut în vedere faptul că sustragerea s-a comis în timpul nopții, împreună cu doi minori.
Prima instanță a constatat și faptul că prin s.p. 2285/13.07.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._/215/2010*, definitivă prin d.p. 2214/31.10.2012, a fost soluționată latura civilă a cauzei, în sensul că s-a luat act că partea vătămată S. M. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind integral recuperat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul G. G. F., în cererea de apel depusă la dosar la data de 24.06.2014 (fila 2) criticând soluția instanței de fond pentru netemeinicie și nelegalitate, fără a dezvolta motivele în scris sau oral, iar la termenul de judecată de azi – 07 iulie 2015 -, prin apărător, privitor la excepția tardivității căii de atac ridicată de către instanța de control judiciar, susținând în esență că din actele depuse la dosar există un dubiu cu privire la data la care apelantul a luat la cunoștință despre hotărârea pronunțată împotriva sa în România, iar actele existente la dosar reprezintă dovada care se întocmește atunci când se face o comunicare în străinătate, comunicare care a fost făcută evident cu administrația penitenciarului, nefiind însă înmânată personal și condamnatului.
Apelul inculpatului este tardiv introdus.
În conformitate cu dispozițiile art. 410 Cod procedură penală, termenul de apel este de 10 zile și curge pentru inculpat de la comunicarea copiei minutei.
Astfel, Curtea constată că inculpatul a lipsit la dezbateri la instanța de fond în data de 28 martie 2014.
Potrivit datei înregistrării căii de atac la instanța de fond, această cerere de apel s-a înaintat de către inculpat la data de 24 iunie 2014, hotărârea instanței de fond fiindu-i comunicată acestuia la data de 08 aprilie 2014, conform A.R. cu confirmarea de primire (fila 47 dosar instanță de fond).
Ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod Procedură Penală la data de 01 februarie 2014 (Lg. 135/2010), în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 410 Cod Procedură Penală, potrivit cărora termenul de apel este de 10 zile și curge pentru inculpat de la comunicarea copiei minutei.
Or, se constată că acest termen a fost depășit de apelantul inculpat, fără ca, în cauză, acesta să invoce sau instanța să constate din oficiu, existența unei întârzieri determinată de o cauză de împiedicare.
Susținerile apărătorului apelantului inculpat în sensul că sentința pronunțată de instanța de fond (împotriva căreia s-a exercitat calea de atac) ar fi fost comunicată numai administrației locului de deținere, este total nefondată, având în vedere faptul că, la rubrica vizând data luării la cunoștință de către apelant a hotărârii (08 aprilie 2014), este semnătura acestuia, ceea ce demonstrează fără putință de tăgadă că apelantul a luat cunoștință de conținutul sentinței, iar termenul de exercitare a căii de atac curge în speță de la data de 09 aprilie 2014.
Curtea constată astfel că apelul este tardiv și, în baza art. 421 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod Procedură Penală, se va dispune respingerea lui.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 Cod Procedură Penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardiv, apelul declarat de inculpatul G. G. F. împotriva sentinței penale nr. 2196 din data de 28 martie 2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Obligă apelantul inculpat la 18.800 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, 200 lei, reprezentând onorariu apărător oficiu, se vor vira din contul Ministerului Justiției în contul Baroului D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Iulie 2015.
Pentru Judecător M.M. Ș. – în C.O, Judecător,
Semnează Președinte Secție R. E. C. C. M.
Grefier,
R. F.
Red. jud. C. Meresanu
Jud. fond: R. G. A.
Tehnored. 2 ex./R.F. (A.T.) - 15 Iulie 2015
| ← Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr.... | Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr.... → |
|---|
