Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr. 212/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 212/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 10944/318/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR. 212
Ședința publică de la 18 Februarie 2015
PREȘEDINTE C. L. Judecător
O. D. Judecător
Grefier D. L.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. N. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 13 februarie 2015, ce face parte integrantă din prezenta deciziei, privind soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., S. R. reprezentat de ANAF București împotriva sentinței penale nr. 1664 din 24 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria Tg. J. în dosarul nr._ .
La apel, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
CURTEA,
Asupra apelurilor de față:
Prin sentința penală nr. 1664 din 24 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria Tg. J. în dosarul nr._, în baza art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art.5 Cod penal actual, art.74 litera a) și alineatul 2 Cod penal vechi și art. 76 lit. e) Cod penal vechi, a fost condamnat inculpatul S. G., fiul lui G. și E., născut la data de 07.12.1956, în ., cu domiciliul în ., CNP_, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal vechi cu referire la art.5 Cod penal actual, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, pe o durată de 2 ani și 6 luni prevăzută de 82 Cod penal vechi.
S-au pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 și următoarele Cod penal vechi.
A fost admisă în parte acțiunea civilă și obligă inculpatul S. G. la 23.616 lei despăgubiri civile către partea civilă S. R. prin ANAF București, sumă ce va fi actualizată la data plății integrale.
În baza art. 13 din Legea 241/2005, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe, aceasta se va comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului.
A fost obligat inculpatul la 800 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-J. nr.2056/P/2012 din 07.11.2012 a fost trimis în judecată inculpatul S. G., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită art.6 alin.1 din Legea nr.241/2005, cauză disjunsă din dosarul nr_/318/2012.
În fapt, s-a reținut că la data de 23.03.2012, DGFP Gorj a sesizat P. de pe lângă Tribunalul Gorj cu privire la faptul că S. G., în calitate de administrator al . nu a virat integral în termenele legale impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă datorate bugetului de stat, în perioada 01.05 - 30.09.2011, creând un prejudiciu în cuantum de 99.026 lei, solicitând efectuarea de cercetări față de acesta sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală (stopaj la sursă) prev. de art. 6 alin. 1 din Legea 241/2005.
Prin ordonanța nr. 242/P/2012 din 11.04.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj s-a dispus declinarea cauzei spre competentă soluționare la P. de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, reținându-se că în cazul infracțiunii prevăzută de art. 6 din Legea 241/2005 competența de soluționare revine în primă instanță judecătoriei.
Din materialul de urmărire penală administrat la dosarul cauzei a rezultat că S. G. a deținut funcția de administrator al . începând cu data de 19.07.2011, conform hotărârii nr. 3 din aceeași dată a asociatului unic al societății și a rezoluției nr. 4657/01.08.2011 a ORC Gorj.
Prin urmare, răspunderea pentru cele întâmplate în firmă din 01.05.2011 până la data de 19.07.2011 aparține fostului administrator G. G. L., aceasta îndeplinind funcția respectivă încă de la înființarea societății în anul 2009.
Prin rezoluția din 26.04.2012, s-a început urmărirea penală față de S. G. pentru săvârșirea infr. prev. de art. 6 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, iar prin ordonanța nr. 2056/P/2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. s-a dispus extinderea cercetărilor față de G. Grațiela L. sub aspectul săvârșirii aceleiași infracțiuni, totodată fiind confirmată începerea urmăririi penale față de aceasta pentru infr. prev. de art. 6 alin. 1 din Legea 241/2005.
Pe parcursul urmăririi penale s-a stabilit că . a desfășurat activități sezoniere în domeniul alimentației publice, precum și de fabricare a cărămizii, în perioada 01.05 - 30.09.2011 având un număr variabil de angajați ce își desfășurau activitatea în mai multe puncte de lucru pe raza jud. V..
Conform fișelor sintetice depuse de DGFP Gorj, în perioada 01.05 -30.09.2011, . administrată pe rând de cei doi învinuiți nu a mai virat la bugetul statului contribuțiile cu reținere la sursă, respectiv impozitul pe dividende persoane fizice, impozitul pe veniturile din salarii, contribuția individuală de asigurări sociale datorată de asigurați și contribuția individuală de asigurări de sănătate datorată de asigurați.
Pentru stabilirea unei corecte stări de fapt, precum și a întinderii prejudiciului, în cauză a fost dispusă o expertiză financiar-contabilă având următoarele obiective: dacă angajatorul . a reținut pe statele de plată contribuțiile salariale (CASS, CAS, șomaj) și impozitul pe venitul din salarii în perioada 01.05 - 30.09.2011;dacă aceste contribuții salariale au fost virate în termen de 30 zile de la scadență în conturile stabilite de lege; care au fost cauzele economice ale neachitării contribuțiilor salariale de către angajator.
Fiind depus raportul de expertiză la dosarul cauzei, la capitolul concluzii sunt stabilite următoarele: conform statelor, . Tg-J. a reținut salariaților pe statele de plată contribuțiile salariale (CASS, CAS, șomaj) și impozitul pe venit din salarii în perioada 01.05 - 30.09.2011, după cum urmează: mai 2011 -18.051 lei; iunie 2011 -18.036 lei; iulie 2011-19.603 lei ; august 2011- 12.688 lei; septembrie 2011 - 11.102 lei.
În total, pentru perioada 01.06 - 30.09.2011, suma neachitată bugetului de stat se ridică la_ lei și cade în sarcina inculpatului S. G., iar suma de 18.051 lei aferentă contribuțiilor ce trebuiau achitate în luna mai 2011 revine vechiului administrator G. Grațiela L.. Contribuțiile salariale nu au fost virate în termen de 30 de zile de la scadență în conturile stabilite de lege; cauza neachitării contribuțiilor salariale de către angajator a fost lipsa de interes din partea administratorilor, respectiv a celor doi inculpați, care dacă doreau, puteau să plătească, existând lichidități și un rulaj în registrul de casă, respectiv încasări cuprinse între 43.568 lei în luna iulie 2011 și 432.399 lei în august 2011;
În total expertul a stabilit că obligațiile neachitate de cei doi inculpați, în de calitate de administratori ai . pentru perioada menționată mai sus se ridică la suma de 76.784 lei, acesta reprezentând prejudiciul adus bugetului de stat.
Pe parcursul urmăririi penale, celor doi inculpați li s-a adus la cunoștință raportul de expertiză, aceștia declarând că își însușesc prejudiciul și nu au de făcut obiecțiuni.
Mai mult decât atât, pe parcursul cercetărilor, inculpata G. Grațiela L. a achitat suma de 2000 lei din prejudiciul total reținut în sarcina acesteia în sumă de 18.051 lei, conform chitanței anexate la dosarul cauzei . nr._ din 09.10.2012.
Cu ocazia audierii, inculpata G. Grațiela L. a recunoscut că în perioada 01.05 - 19.07.2011, în calitate de administrator la . sarcina de a achita sumele de bani reprezentând CASS, CAS, șomaj și impozitul pe venit din salariu, însă acestea, deși le-au fost reținute pe statul de plată salariaților, nu au mai fost virate către bugetul de stat, banii respectivi fiind folosiți în alte scopuri, respectiv efectuarea de plăți către furnizori, utilități și chirie spațiu.
De asemenea și inculpatul S. G. a recunoscut săvârșirea faptei, precizând totodată că în perioada cât a fost administrator au existat lichidități și rulaje în registrul de casă, respectiv încasări cuprinse între_ lei și_ lei, dar cu toate acestea, nu au fost virate bugetului de stat contribuțiile salariale și impozitul pe venituri din salarii, banii respectivi fiind folosiți în alte scopuri și anume pentru achitarea unor utilități (gaze, apă, energie electrică, chirie).
In concluzie, cei doi inculpați au declarat că aveau cunoștință despre faptul că plata impozitelor cu reținere la sursă era prioritară față de alte plăți și că aceasta trebuia să se facă în termen de 30 zile, recunoscând totodată comiterea infr. prev. de art. 6 alin. 1 din Legea 241/2005.
Prin adresa nr. 1833/14.03.2012, DGFP Gorj a comunicat că prejudiciul creat prin neachitarea către bugetul consolidat al statului a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă în termenul de 30 de zile de către cei doi inculpați este de_ lei, sumă cu care unitatea se constituie parte civilă în procesul penal.
Starea de fapt descrisă în rechizitoriu a fost dovedită prin coroborarea declarațiilor celor doi inculpați, care au recunoscut fapta atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței, adresa AFP TG- J., documente de evidență contabilă, balanțe de verificare, note contabile, expertiză de specialitate,, procese verbale de aducere la cunoștință a învinuirii și a dreptului la apărare, procese verbale de prezentare a materialului de urmărire penală, ordonanța de extindere a cercetărilor, procesul verbal privind controlul efectuat de reprezentanții DGFP Gorj, proces verbal de aducere la cunoștință a raportului de expertiză, chitanță privind achitarea parțială a prejudiciului.
Prin sentința penală 1465/09.07.2013 a Judecătoriei Târgu Jiu a fost disjunsă cauza față de inculpatul S. G. și înaintată compartimentului registratură în vederea formării unui nou dosar cu termen de judecată la 03.09.2013, cauza fiind înregistrată sub număr unic_ .
Din analiza actelor aflate la dosar instanța a reținut următoarele:
La data de 23.03.2012, DGFP Gorj a sesizat P. de pe lângă Tribunalul Gorj cu privire la faptul că S. G., în calitate de administrator al . nu a virat integral în termenele legale impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă datorate bugetului de stat, în perioada 01.05 - 30.09.2011, creând un prejudiciu în cuantum de 99.026 lei, solicitând efectuarea de cercetări față de acesta sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală (stopaj la sursă) prev. de art. 6 alin. 1 din Legea 241/2005.
În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că S. G. a deținut funcția de administrator al . începând cu data de 19.07.2011, conform hotărârii nr. 3 din aceeași dată a asociatului unic al societății și a rezoluției nr. 4657/01.08.2011 a ORC Gorj, iar răspunderea pentru cele întâmplate în firmă din 01.05.2011 până la data de 19.07.2011 aparține fostului administrator G. G. L., aceasta îndeplinind funcția respectivă încă de la înființarea societății în anul 2009.
Totodată . a desfășurat activități sezoniere în domeniul alimentației publice, precum și de fabricare a cărămizii, în perioada 01.05 - 30.09.2011 având un număr variabil de angajați ce își desfășurau activitatea în mai multe puncte de lucru pe raza jud. V..
La urmărirea penală s-a fost dispus efectuarea unei expertize financiar-contabilă având următoarele obiective: dacă angajatorul . a reținut pe statele de plată contribuțiile salariale (CASS, CAS, șomaj) și impozitul pe venitul din salarii în perioada 01.05 - 30.09.2011;dacă aceste contribuții salariale au fost virate în termen de 30 zile de la scadență în conturile stabilite de lege; care au fost cauzele economice ale neachitării contribuțiilor salariale de către angajator.
Expertul a concluzionat următoarele: conform statelor, . Tg-J. a reținut salariaților pe statele de plată contribuțiile salariale (CASS, CAS, șomaj) și impozitul pe venit din salarii în perioada 01.05 - 30.09.2011, după cum urmează: mai 2011 -18.051 lei; iunie 2011 -18.036 lei; iulie 2011-19.603 lei ; august 2011- 12.688 lei; septembrie 2011 - 11.102 lei.
În total, pentru perioada 01.06 - 30.09.2011, suma neachitată bugetului de stat se ridică la_ lei și cade în sarcina inculpatului S. G., iar suma de 18.051 lei aferentă contribuțiilor ce trebuiau achitate în luna mai 2011 revine vechiului administrator G. Grațiela L..
Prin sentința penală nr. 1465/3 iulie 2013 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr._/318/2012, definitivă prin decizia penală nr.270/17.12.2013 a Curții de Apel C. s-a dispus achitarea inculpatei G. Grațiela L. și aplicarea în baza art. 91 Vechiul Cod penal a sancțiunii administrative a amenzii de 500 lei pentru fapte prevăzute de art. 6 din Legea 241/2005. Pe latură civilă s-a luat act că prejudiciul cauzat de această inculpată a fost recuperat.
Prin aceeași sentință s-a dispus disjungerea cauzei față de inculpatul S. G. înaintându-se cauza la compartimentul registratură în vederea formării unui nou dosar, respectiv nr._ cu termen de judecată la data de 03.09.2013
Inculpatul a solicitat acordarea mai multor termene de judecată pentru recuperarea pagubei create și a solicitat efectuarea unei expertize contabile care să stabilească cu certitudine cuantumul acesteia.
Cu privire la raportul de expertiză părțile nu au formulat obiecțiuni. Expertul a stabilit că prejudiciul creat de inculpat prin nevirarea la bugetul consolidat al statului a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă, în termen de 30 de zile prevăzut de actele normative în vigoare, în calitate de administrator al ., este în cuantum de 23.616 lei.
Instanța a apreciat că starea de fapt astfel reținută prin actul de sesizare al instanței este probată cu expertiza efectuată la cercetarea judecătorească coroborată cu declarațiile inculpatului S. G., care a recunoscut și regretat săvârșirea faptei în cursul urmăririi penale, în fața instanței de judecată și nu a formulat obiecțiuni cu privire la prejudiciul creat.
Prin urmare, s-a reținut că a rezultat indubitabil că infracțiunea săvârșită de inculpat răspunde tuturor cerințelor prevăzute de textul incriminator și soluția de condamnare a acestuia la pedeapsa închisorii își are suportul în probatoriul administrat pe parcursul procesului penal.
S-a constatat că în drept, fapta inculpatului S. G. constând în aceea că, în
perioada 19.07._11, a reținut și nu a virat către bugetul consolidat al statului impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă în termenul de 30 de zile prevăzut de actele normative în vigoare în calitate de administrator al ., întrunește elementele constitutive ale infr. prev. de art 6 alin. 1 din Legea 241/2005, pentru care instanța îl va condamna la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
La individualizarea pedepsei, au fost avute în vedere limitele prevăzute de lege, pericolul social concret ridicat al faptei, antecedentele penale, vârsta inculpatului, situația familială apreciind că nu se impune executarea pedepsei în regim de detenție, scopul acesteia putând fi atins chiar fără executare. Instanța a considerat că pentru a evita contagiunea criminală care există într-un loc de detenție, pentru a evita cheltuielile pe care le presupune executarea pedepsei într-un penitenciar, și, mai ales, pentru a stimula eforturile de autoeducare ale inculpatului, având în vedere toate circumstanțele personale ale acestuia, este necesară suspendarea condiționată a executării pedepsei. Ținând cont de persoana inculpatului și circumstanțele în care s-a comis fapta, pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta, care îl va determina să conștientizeze gravitatea acțiunilor sale și îl va responsabiliza în sensul integrării în societate, prin respectarea prevederilor legale chiar fără executarea pedepsei.
Pe latură civilă, instanța a admis în parte acțiunea civilă și în raport de prevederile art. 19 și următoarele Cod de procedură penală raportat la art 397 Cod procedură penală și art. 1349 cod civil a fost obligat inculpatul S. G. la plata sumei de 23.616 lei despăgubiri civile, sumă ce va fi reactualizată la data plății integrale către A.N.A.F București prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj- A.F.P Târgu Jiu.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., S. R. reprezentat de ANAF București.
În apelul declarat de parchet au fost invocate critici de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii atacate, sub următoarele aspecte:
-pedeapsa a fost greșit individualizată, în sensul că în mod nejustificat a fost reținută circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art 74 lit a și alin 2 Cpen anterior, pedeapsa aplicată inculpatului fiind greșit individualizată, raportat la conduita anterioară a acestuia, în sensul că anterior a fost sancționat de trei ori cu amendă administrativă pentru infracțiuni de aceeași natură, iar pe parcursul procesului penal nu a achitat prejudiciul.
-în mod nelegal, reținând circumstanțe atenuante, instanța a aplicat dispozițiile art 76 lit e Cpen, deși în cauză, raportat la limita minimă a pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat, de 1 an închisoare, erau aplicabile dispozițiile art 76 lit d Cpen.
- latura civilă a fost greșit soluționată, impunându-se obligarea inculpatului la plata către partea civilă a restului de prejudiciu rămas neachitat. În mod greșit prima instanță a admis în parte acțiunea civilă și a obligat inculpatul numai la plata sumei de 23 616 lei despăgubiri civile, rămândând neachitat prejudiciul în cuantum de 49 520 lei. Cu ocazia dezbaterilor la instanța de apel reprezentantul parchetului a suplimentat motivele de apel solicitând schimbarea încadrării juridice în sensul de a se reține că fapta a fost comisă în formă continuată, solicitând reținerea dispozițiilor art 41 alin 2 Cpen din 1969 privind comiterea infracțiunii în formă continuată.
Partea civilă a invocat de asemenea critici sub aspectul laturii civile, solicitând obligarea inculpatului la plata întregului prejudiciu, care este de_ lei, cu accesoriile fiscale până la achitarea debitului, sumă precizată în raportul de inspecție fiscală. S-a susținut că în mod nejustificat instanța de fond nu a ținut cont de titlul de creanță, care nu a fost anulat și prin care s-a stabilit valoarea prejudiciului la suma de_ lei. Au fost de asemenea invocate critici sub aspectul omisiunii de a se dispune înființarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului.
Exminând hotărârea atacată, în raport de actele și lucrările dosarului, motivele de apel invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art 417 alin 2 Cpp, se constată că apelurile sunt întemeiate, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Pe baza unui material probator just administrat și apreciat, prima instanță, a reținut în mod corect situația de fapt, astfel cum a fost expusă de prima instanță, vinovăția inculpatului fiind deplin dovedită cu întreg ansamblul probator administrat, fiind reținut corect că în
perioada 19.07._11, inculpatul, în calitate de administrator al . a reținut și nu a virat către bugetul consolidat al statului impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă în termenul de 30 de zile prevăzut de actele normative în vigoare.
De altfel, inculpatul nu a formulat apel împotriva hotărârii primei instanțe prin care a fost reținută vinovăția sa, apelul fiind declarat numai de către parchet și partea civilă, iar în faza de apel inculpatul a recunoscut comiterea faptei constând în nevirarea impozitelor și contribuțiilor cu stopaj la sursă către bugetul consolidat al statului pe perioada cât a fost administrator al societății, însă a invocat în apărare că fostul administrator, numita G. G., și-a păstrat calitatea de asociat în cadrul societății și în această calitate a continuat să ridice încasările din casierie.
Această apărare nu este de natură să conducă la înlăturarea răspunderii penale a inculpatului, care de la data numirii sale în calitate de administrator are obligativitatea de a organiza și conduce contabilitatea societății, fiind direct răspunzător pentru neîndeplinirea obligațiilor legale, inclusiv obligația de a calcula, reține și de a vira lunar impozitele și contribuțiile de asigurări sociale obligatorii.
Criticile formulate de reprezentantul parchetului, cu ocazia dezbaterilor la instanța de apel, în suplimentarea motivelor de apel, referitoare la încadrarea juridică a faptei sunt întemeiate, în sensul că se impunea reținerea dispozițiilor art 41 alin 2 Cpen din 1969 referitoare la comitera infracțiunii în formă continuată, având în vedere că inculpatul a comis infracțiunea în mod repetat, dar în baza unei rezoluții infracționale unice.
Pentru aceste motive, în baza art. 386 C.p.p. se va schimba încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din infracțiunea prev. de art. 6 alin.1 din Lg.241/2005 în infracțiunea prev. de art.6 alin.1 din Lg. 241/2005 cu aplic. art. 41 al.2 C.p. din 1969.
Examinând hotărârea atacată și din punct de vedere al legii penale mai favorabile, se constată că în mod just prima instanță a apreciat că potrivit dispozițiilor art 5 Cpen actual, Codul penal de la 1969 constituie lege penală mai favorabilă pentru inculpat, sub aspectul regimului sancționator care este mai blând, din punct de vedere al modalității de executare, care a permis aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată simplă a executării pedepsei, modalitate de executare care nu mai este permisă de legislația actuală.
Criticile formulate de parchet referitoare la reținerea de circumstanțe atenuante sunt întemeiate. În speță, raportat la gravitatea faptei comise, caracterul de repetabilitate, valoarea prejudiciului care nu a fost recuperat, nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuate, pedeapsa aplicată de prima instanță nefiind aptă să realizeze scopul educativ și preventiv al pedepsei. Simpla împrejurarea că inculaptul nu este cunoscut cu antecedente penale, necoroborată cu alte elemente, nu pote conduce în mod automat la reținerea acestei împrejurări drept circumstanță atenauantă cu consecința coborârii pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege.
În consecință, apelul declarat de parchet va fi admis și pentru acest aspect, urmând a se desființa sentința penală, în sensul de a se înlătura dispozițiile art 74, 76 Cpen din 1969 și a se dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă stabilită la limita minimă prevăzută de lege, respectiv 1 an închisoare, această pedeapsă fiind apreciată ca fiind suficientă pentru realizarea scopului de prevenție generală și specială al pedepsei, raportat la gradul de pericol social concret al faptei comise de inculpat și atitudinea procesuală relativ sinceră manifestată pe parcursul procesului penal.
În condițiile în care în apel au fost înlăturate circumstanțele atenuante reținute de prima instanță în favoarea inculpatului, celelalte critici referitoare la nelegalitatea reținerii temeiului juridic în baza căruia s-a dispus coborârea pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege, respectiv 76 lit e Cpen din 1969 în loc de 76 lit d din Cpen din 1969, nu se impune a mai fi analizate.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, nu au fost invocate critici în apelurile formulate, urmând a se menține dispozițiile art 81 Cpen din 1969, privind suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani prev. de art. 82 C.p. din 1969 .
Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.p. din 1969.
În baza art.71 al.5 C.p. din 1969 se va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
Criticile formulate în apelurile declarate de parchet și partea civilă referitoare la modul de soluționare a laturii civile sunt întemeiate.
Prima instanță a admis în parte acțiunea civilă, dispunând obligarea inculpatului S. G. la plata sumei de 23.616 lei despăgubiri civile, sumă ce va fi reactualizată la data plății integrale către A.N.A.F București prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj- A.F.P Târgu Jiu. În argumentarea acestei soluții de admitere în parte a acțiunii civile, prima instanță a invocat raportul de expertiză contabilă efectuat în faza de judecată, (filele 97-113), care a concluzionat că acesta este prejuiciul cauzat de inculpat bugetului consolidat al statului, în condițiile în care, până la data de 01 08 2011 societatea a avut un alt administrator.
Sub acest aspect, instanța de apel constată că expertiza efectuată la urmărirea penală, care nu a fost contestată de părți a concluzionat că, . Tg-J. a reținut salariaților pe statele de plată contribuțiile salariale (CASS, CAS, șomaj) și impozitul pe venit din salarii în perioada 01.05 - 30.09.2011, după cum urmează: mai 2011 -18.051 lei; iunie 2011 -18.036 lei; iulie 2011-19.603 lei; august 2011- 12.688 lei; septembrie 2011 - 11.102 lei.
Este adevărată susținerea expertului din cuprinsul raportului de expertiză efectuat la instanța de fond că inculpatul a devenit administrator al societății prin hotărârea A. la data de 19 07 2011, hotărâre care a fost înregistrată la Registrul Comerțului la data de 01 08 2011, iar până la acea dată societatea a avut un alt administrator, însă această împrejurare nu exclude răspunderea inculpatului pentru plata prejudiciului cauzat pe perioada cât a fost administrator al societății, acesta având obligația de a vira la bugetul statului impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, obligație care este lunară, și care trebuia să fie achitată conform dispozițiilor art 296/18 alin 1 și 9 din Legea 571/2003, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează. În aceste condiții, cum fostul administrator și-a pierdut calitatea de administrator la data de 19 07 2011, se impunea ca sumele cu titlu de impozite și contribuții de asigurări sociale obligatorii pentru luna iunie, și care au devenit scadente abia la data de 25 07 2011 să fie achitate de inculpat, care la acea dată era administrator al societății, și în continuare a avut această obligație pentru lunile iulie, august și septembrie 2011, prejudiciul total fiind de 61.429 lei. Împrejurarea invocată de inculpat în sensul că hotărârea A. din data de 19 07 2011, prin care a fost numit administrator a fost înregistrată la Registrul Comerțului la o dată ulterioară, respectiv la data de 01 08 2011, este lipsită de relevanță juridică sub aspectul răspunderii penale pentru neachitarea în termen legal a contribuțiilor legale, care nu au fost achitate de inculpat în termenul legal și care de altfel nu au fost achitate nici până în prezent.
Pentru considerentele expuse anterior, se vor admite apelurile declarate de parchet și de partea civilă și în ceea ce privește latura civilă, în sensul că se vor majora despăgubirile civile la care a fost obligat inculpatul prin hotărârea apelată către partea civilă la 61.429 lei despăgubiri civile, cu accesoriile legale, calculate conform codului de procedură fiscală, până la data executării integrale ale obligațiilor.
Solicitarea părții civile de a se dispune obligarea inculpatului la plata sumei de 91 187 lei despăgubiri civile, nu poate fi primită întrucât s-ar ajunge la o îmbogățire fără just temei, în condițiile în care pentru prejudiciul cauzat până la data de 19 07 2011 a fost deja stabilită răspunderea civilă a persoanei care a avut anterior calitatea de administrator al societății, respectiv a numitei G. G., pentru care prin sentința penală nr. 1465/3 iulie 2013 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr._/318/2012, definitivă prin decizia penală nr.270/17.12.2013 a Curții de Apel C. s-a dispus achitarea și aplicarea în baza art. 91 Vechiul Cod penal a sancțiunii administrative a amenzii de 500 lei pentru fapte prevăzute de art. 6 din Legea 241/2005, constatându-se că prejudiciul cauzat de această inculpată a fost recuperat. În consecință, inculpatul din cauza de față poate fi obligat numai la restul de prejudiciu rămas neachitat, respectiv suma de 61 429 lei, conform raportului de expertiză efectuat în faza de urmărire penală, care nu a fost contestat.
Celelalte critici referitoare la omisiunea de a se dispune de către instanța de fond măsura asiguratorie a sechestrului asigurător, nu mai pot fi analizate în acest moment, în condițiile în care la această dată hotărârea este definitivă și partea civilă are posibilitatea de a o pune în executare sub aspectul dispozițiilor civile, fiind executorie.
Pentru considerentele expuse anterior, în baza art 421 alin 2 lit a Cpp, se vor admite apelurile, urmând a se proceda în sensul celor mai sus reținute.
În baza art 275 alin 3 Cpp cheltuielile judiciare reprezentând onorariu avocat oficiu în cuantum de 200 lei vor rămâne în sarcina statului și vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției în contul B.Av. D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., S. R. reprezentat de ANAF București împotriva sentinței penale nr. 1664 din 24 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria Tg. J. în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală în parte ce privește latura penală și latura civilă.
În baza art. 386 C.p.p.
Schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din infracțiunea prev. de art. 6 alin.1 din Lg.241/2005 în infracțiunea prev. de art.6 alin.1 din Lg. 241/2005 cu aplic. art. 41 al.2 C.p. din 1969.
În baza art. 6 alin. 1 din Lg.241/2005 cu aplic. art. 41 al.2 C.p. din 1969 art.5 C.p. actual.
Condamnă pe inculpatul S. G. la pedeapsa de 1 an închisoare.
Interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c C.p. din 1969- dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăți comerciale, pe durata prev.de art. 71 C.p. din 1969 .
Menține dispozițiile din hotărârea apelată referitoare la aplicarea dispoz. art. 81 C.pen. din 1969 pe durata termenului de încercare de 3 ani prev. de art. 82 C.p. din 1969 .
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.p. din 1969.
În baza art.71 al.5 C.p. din 1969 dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
Majorează despăgubirile civile la care a fost obligat inculpatul prin hotărârea apelată către partea civilă la 61.429 lei despăgubiri civile, cu accesoriile legale, calculate conform codului de procedură fiscală, până la data executării integrale ale obligațiilor.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Cheltuielile judiciare reprezentând onorariu avocat oficiu în cuantum de 200 lei rămân în sarcina statului și vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției în contul B.Av. D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Februarie 2015.
C. L. O. D.
Grefier,
D. L.
Red.jud. C.L.
j.f.A.B.
IB/06 03 2014
| ← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 22/2015. Curtea de... → |
|---|
