Falsul material în înscrisuri oficiale (art.320 NCP). Decizia nr. 1020/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
Comentarii |
|
Decizia nr. 1020/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 07-07-2015 în dosarul nr. 28893/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR.1020
Ședința publică de la 7 iulie 2015
PREȘEDINTE I. G.
Judecător L. B.
Grefier M. N.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror D. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
*****
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor consemnate în încheierea de ședință de la 22 iunie 2015, respectiv 6 iulie 2015, ce fac parte integrantă din prezenta decizie, privind judecarea apelurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA C. si de inculpatul M. M. B., împotriva deciziei numărul 5545 din 27.11.2014, pronuntată de Judecătoria C. în dosarul nr._, privind si pe inculpatul C. C. M..
La apel, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22 iunie 2015.
CURTEA,
Asupra apelurilor de față:
Prin sentința penală nr. 5545 din 27.11.2014, pronuntată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în temeiul art. 386 C.p.p. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul M. M. B. a fost trimis în judecată din infracțiunea de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. 1, 2 Codul penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 Codul penal din 1969 și art. 5 C.p. în 6 infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1, 2 C.p. cu aplic. art. 5 C.p., precum și din infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată prev. de art. 288 alin. 1 Codul penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 Codul penal din 1969 și art. 5 C.p. în infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată prev. de art. 320 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p. și art. 5 C.p.
În temeiul art. 386 C.p.p. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul C. C. M. a fost trimis în judecată din infracțiunea de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. 1, 2 Codul penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 Codul penal din 1969 și art. 5 C.p. în 12 infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1, 2 C.p. cu aplic. art. 5 C.p., precum și din infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată prev. de art. 288 alin. 1 Codul penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 Codul penal din 1969 și art. 5 C.p. în infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată prev. de art. 320 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p. și art. 5 C.p.
În baza art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p. a fost achitat inculpatul M. M. B., fiul lui Nicușor și I., născut la data de 23.09.1992 în C., jud. D., domiciliat în C., .. 24, județul D., de cetățenie română, fără ocupație, CNP_, pentru săvârșirea a 6 infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1, 2 C.p. cu aplic. art. 5 C.p.
În baza art. 320 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p., art. 5 C.p. și art. 396 alin. 10 C.p.p. a fost condamnat inculpatul M. M. B. la pedeapsa de 1 an închisoare.
In baza art. 91 C.p. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 C.p.
In temeiul art. 93 alin. 1 C.p. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune D. la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor de existență.
In temeiul art. 93 alin. 2 C.p. s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele obligații:
- să frecventeze programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate
În baza art. 93 alin. 3 C.p. a fost obligat inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul Primăriei Municipiului C. sau al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului D., pe o durată de 100 zile.
A fost atrasă atenția inculpatului asupra disp. art. 96 C.p. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la data de 24.06.2014 la data de 08.08.2014.
În temeiul art. 399 alin. 1 C.p.p. rap. la art. 241 alin. 1 lit. b C.p.p. s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul M. M. B. prin încheierea nr. 194/08.08.2014 a Tribunalului D..
În baza art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p. a fost achitat inculpatul C. C. M., fiul lui I. și I., născut la data de 04.04.1988 în C., jud. D., domiciliat în C., ., județul D., de cetățenie română, fără ocupație, fără antecedente penale, CNP_, pentru săvârșirea a 12 infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1, 2 C.p. cu aplic. art. 5 C.p.
În baza art. 320 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p., art. 5 C.p. și art. 396 alin. 10 C.p.p. a fost condamnat inculpatul C. C. M. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
In baza art. 91 C.p. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de supraveghere de 3 ani, stabilit conform art. 92 C.p.
In temeiul art. 93 alin. 1 C.p. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune D. la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor de existență.
In temeiul art. 93 alin. 2 C.p. s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele obligații:
- să frecventeze programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate
În baza art. 93 alin. 3 C.p. a fost obligat inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul Primăriei Municipiului C. sau al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului D., pe o durată de 120 zile.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 96 C.p. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la data de 24.06.2014 la data de 27.11.2014.
În temeiul art. 399 alin. 1 C.p.p. rap. la art. 241 alin. 1 lit. b C.p.p. s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive luată față de inculpatul C. C. M. prin încheierea nr. 79/25.06.2014 a Judecătoriei C..
În baza art. 399 alin. 3 lit. b C.p.p. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare nr. 79/25.06.2014 emis de Judecătoria C..
A fost respinsă cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu una dintre măsurile preventive prev. de art. 202 alin. 4 lit. b sau d C.p.p., ca rămasă fără obiect.
În temeiul art. 112 lit b C.p. s-a dispus confiscarea bunurilor folosite de inculpați la comiterea infracțiunilor, bunuri depuse la camera de corpuri delicte a IPJ D., conform dovezilor ., numărul_/19.05.2014 și respectiv ., numărul_/19.05.2014.
S-a luat act că persoanele vătămate S. A. C., cu domiciliul în C., ..43, ., ., U. I. D., cu domiciliul în C., .. 1, ., ., P. G. D., cu domiciliul în C., ., ., N. I., cu domiciliul în C., ., ., ., D. I. C., cu domiciliul în C., ., nr.5, jud. D., B. A., cu domiciliul în C., ., nr.12, ., C. A. S., cu domiciliul în C., ..36, ., ., P. V., cu domiciliul în ., ., jud. D., S. I., cu domiciliul în C., ., jud. D., C. A. I., cu domiciliul în C., ., nr. 17, ., D. E., cu domiciliul în C., ..32, jud. D., T. M. R., cu domiciliul în C., ., ..33, jud. D.; F. B., cu domiciliul în C., ..171, . și C. A. O., cu domiciliul în C., ., ., nu s-au constituit părți civile în procesul penal. nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
Au fost anulate actele false.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. au fost obligați inculpații la plata sumei de 800 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare în cuantum de 300 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu pentru inculpatul C. C. M., au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. 7/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., au fost trimiși în judecată inculpații M. M. B. inculpații M. M. B. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată (șase acte materiale) și fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată (zece acte materiale) prev. de art. 215 alin. 1, 2 Codul penal din 1969, cu aplic. art. 41 alin. 2 Codul penal din 1969 și respectiv art. 288 alin. 1 Codul penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 Codul penal din 1969 și C. C. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată (douăsprezece acte materiale) și fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată (treizeci și două acte materiale) prev. de art. 215 alin. 1, 2 Codul penal din 1969, cu aplic. art. 41 alin. 2 Codul penal din 1969 și respectiv art. 288 alin. 1 Codul penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 Codul penal din 1969.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că inculpatul M. M. B. la datele de 23.03.2011, 23.03.2012, 19.03.2013, 10.06.2013, 12.07.2013 a indus în eroare persoanele vătămate S. A. C., U. I. D., N. I., P. G. D., cărora le-a solicitat și de la care a primit în total suma de 3.415 lei, iar în schimbul sumelor de bani acesta le-a oferit mai multe documente întocmite în fals, respectiv 5 asigurări obligatorii auto, 2 verificări ITP și 3 documente carte verde, aparținând persoanelor vătămate, care s-au folosit de aceste documente auto ca și cum ar fi fost adevărate.
De asemenea, în sarcina inculpatului C. C. M. s-a reținut că în perioada aprilie 2013 – februarie 2014 a indus în eroare un număr de 12 persoane vătămate cărora le-a solicitat și de la care a primit în total suma de 5.261 lei, iar în schimbul acestor sume de bani le-a dat documente auto false (asigurări, certificate de înmatriculare, cărți de identitate auto) pe care le-a prezentat persoanelor vătămate ca fiind reale.
1. La datele de 23.03.2011, 23.03.2012 și 19.03.2013 inculpatul M. M. B. a indus în eroare persoana vătămată S. A.-C. căreia i-a solicitat și de la care a primit suma totală de 1 200 lei, iar în schimbul acestei sume de bani acesta a întocmit în fals două asigurări obligatorii auto, o carte verde și o verificare ITP pentru autoturismul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare BH0453BM, aparținând persoanei vătămate care s-a folosit de aceste documente auto ca și când ar fi fost adevărate.
– patru acte materiale ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale și trei acte materiale ale infracțiunii de înșelăciune;
2. La data de 10.06.2013 inculpatul M. M. B. a indus în eroare persoana vătămată U. I.-D. căreia i-a solicitat și de la care a primit suma de 855 lei, iar în schimbul acestei sume de bani acesta a întocmit în fals o asigurare obligatorie auto și o carte verde pentru autoturismul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare M1045BC, aparținând persoanei vătămate care s-a folosit de aceste documente auto ca și când ar fi fost adevărate. Pe parcursul cercetărilor persoana vătămată s-a împăcat cu inculpatul M. M. B. referitor la infracțiunea de înșelăciune.
- două acte materiale ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale și un act material al infracțiunii de înșelăciune;
3. La data de 10.06.2013 inculpatul M. M. B. a indus în eroare persoana vătămată P. G. D. căreia i-a solicitat și de la care a primit suma de 900 lei, iar în schimbul acestei sume de bani acesta cu ajutorul inculpatului C. C. M. a întocmit în fals o asigurare obligatorie auto, o carte verde și o verificare ITP pentru autoturismul marca BMW 316 cu nr. de înmatriculare M1349BC, aparținând persoanei vătămate care s-a folosit de aceste documente auto ca și când ar fi fost adevărate. Referitor la această faptă s-a reținut că infracțiunile au fost comise de inculpați după o înțelegere prealabilă conform căreia inculpatul M. M. B. s-a întâlnit cu persoana vătămată, a negociat și a primit de la aceasta suma de bani pentru a-i încheia documentele auto, iar inculpatul C. C. M. a efectuat activitatea de falsificare a documentelor respective la domiciliul său primind și el o sumă de bani de la primul inculpat. Cu ocazia percheziției informatice în laptop-ul inculpatului C. C. M. au fost găsite documentele auto falsificate.
- trei acte materiale ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale și un act material al infracțiunii de înșelăciune;
4. La data de 12.07.2013 inculpatul M. M. B. a indus în eroare persoana vătămată N. I. căreia i-a solicitat și de la care a primit suma de 460 lei, iar în schimbul acestei sume de bani acesta cu ajutorul inculpatului C. C. M. a întocmit în fals o asigurare obligatorie auto pentru autoturismul marca Renault Kangoo cu nr. de înmatriculare 8198-CKP, aparținând persoanei vătămate care s-a folosit de acest document auto ca și când ar fi fost adevărat.
Referitor la această faptă s-a reținut că infracțiunile au fost comise de inculpați după o înțelegere prealabilă conform căreia inculpatul M. M. B. s-a întâlnit cu persoana vătămată, a negociat și a primit de la aceasta suma de bani pentru a-i încheia asigurarea auto, iar inculpatul C. C. M. a efectuat activitatea de falsificare a documentului respectiv la domiciliul său primind și el o sumă de bani de la primul inculpat. Cu ocazia percheziției informatice în laptopul inculpatului C. C. M. a fost găsit documentul auto falsificat.
- un act material al infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale și un act material al infracțiunii de înșelăciune;
În sarcina inculpatului C. C. M. se reține săvârșirea a douăsprezece acte materiale ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată și treizeci și două acte materiale ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, constând în aceea că:
1. La data de 10.06.2013 inculpatul M. M. B. a indus în eroare persoana vătămată P. G. D. căreia i-a solicitat și de la care a primit suma de 900 lei, iar în schimbul acestei sume de bani acesta cu ajutorul inculpatului C. C. M. a întocmit în fals o asigurare obligatorie auto, o carte verde și o verificare ITP pentru autoturismul marca BMW 316 cu nr. de înmatriculare M1349BC, aparținând persoanei vătămate care s-a folosit de aceste documente auto ca și când ar fi fost adevărate. Referitor la această faptă s-a reținut că infracțiunile au fost comise de inculpați după o înțelegere prealabilă conform căreia inculpatul M. M. B. s-a întâlnit cu persoana vătămată, a negociat și a primit de la aceasta suma de bani pentru a-i încheia documentele auto, iar inculpatul C. C. M. a efectuat activitatea de falsificare a documentelor respective la domiciliul său primind și el o sumă de bani de la primul inculpat. Cu ocazia percheziției informatice în laptopul inculpatului C. C. M. au fost găsite documentele auto falsificate.
- trei acte materiale ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale și un act material al infracțiunii de înșelăciune;
2. La data de 12.07.2013 inculpatul M. M. B. a indus în eroare persoana vătămată N. I. căreia i-a solicitat și de la care au primit suma de 460 lei iar în schimbul acestei sume de bani acesta cu ajutorul inculpatului C. C. M. a întocmit în fals o asigurare obligatorie auto pentru autoturismul marca Renault Kangoo cu nr. de înmatriculare 8198-CKP, aparținând persoanei vătămate care s-a folosit de acest document auto ca și când ar fi fost adevărat.
Referitor la această faptă s-a reținut că infracțiunile au fost comise de inculpați după o înțelegere prealabilă conform căreia inculpatul M. M. B. s-a întâlnit cu persoana vătămată, a negociat și a primit de la aceasta suma de bani pentru a-i încheia asigurarea auto iar inculpatul C. C. M. a efectuat activitatea de falsificare a documentului respectiv la domiciliul său primind și el o sumă de bani de la primul inculpat. Cu ocazia percheziției informatice în laptopul inculpatului C. C. M. a fost găsit documentul auto falsificat.
- un act material al infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale și un act material al infracțiunii de înșelăciune;
3. În datele de 01.07.2013 și 17.07.2013 inculpatul C. C. M. a întocmit în fals două asigurări obligatorii auto, o verificare ITP, și un certificat de asigurare pentru autoturismele marca MG ZT cu nr. de înmatriculare_ și Citroen Jumper cu nr. de înmatriculare BH2722BT, documente auto pe care ulterior le-a folosit tatăl inculpatului M. M. B. care în prezent este decedat. Cu privire la aceste documente auto falsificate s-a stabilit că inculpatul M. M. B. nu a avut cunoștință de falsificarea lor și nu s-a folosit efectiv de aceste acte auto. Cu ocazia percheziției informatice în laptopul inculpatului C. C. M. au fost găsite documentele auto falsificate.
- patru acte materiale ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.
4. În data de 10.06.2013 suspectul C. C. M. a indus în eroare persoana vătămată D. I. C. căreia i-a solicitat și de la care a primit suma de 871 lei iar în schimbul acestei sume de bani acesta a întocmit în fals o asigurare obligatorie auto pentru autoturismul marca Autospeciala cu nr. de înmatriculare_, aparținând persoanei vătămate care s-a folosit de acest document auto ca și când ar fi fost adevărat. A fost efectuată o recunoaștere după fotografii ocazie cu care persoana vătămată l-a recunoscut fără nicio ezitare pe inculpat ca fiind cel care l-a indus în eroare și căruia i-a dat suma de bani iar cu ocazia percheziției informatice în laptopul inculpatului C. C. M. a fost găsit documentul auto falsificat.
- un act material al infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale și un act material al infracțiunii de înșelăciune.
5. În data de 23.03.2013 inculpatul C. C. M. a întocmit în fals un document auto cartea verde pentru autoturismul marca F. Ulysse cu nr. de înmatriculare M8472BB, document care ulterior a fost pus în circulație fără a avea cunoștință de acest aspect de către martorul G. C.. Cu ocazia percheziției informatice în laptopul inculpatului C. C. M. a fost găsit documentul auto falsificat.
- un act material al infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.
6. În data de 25.04.2013 inculpatul C. C. M. cu ajutorul unui tânăr neidentificat a indus în eroare persoana vătămată B. A. căreia i-a solicitat și de la care a primit suma de 205 lei iar în schimbul acestei sume de bani inculpatul a întocmit în fals o asigurare obligatorie auto pentru autoturismul marca Daewoo Cielo cu nr. de înmatriculare_, aparținând persoanei vătămate care s-a folosit de acest document auto ca și când ar fi fost adevărat. Cu ocazia percheziției informatice în laptopul inculpatului C. C. M. a fost găsit documentul auto falsificat iar activitatea infracțională de negociere și primire a sumei de bani de la persoana vătămată s-a efectuat de tânărul neidentificat.
- un act material al infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale și un act material al infracțiunii de înșelăciune.
7. În data de 10.06.2013 inculpatul C. C. M. a întocmit în fals o asigurare obligatorie auto și o verificare ITP pentru autoturismul marca Toyota Celica cu nr. de înmatriculare BH3146BT, documente care ulterior au fost puse în circulație fără a avea cunoștință de acest aspect de către martorul S. V..
- două acte materiale ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.
8. În data de 25.04.2013 inculpatul C. C. M. cu ajutorul unui tânăr neidentificat a indus în eroare persoana vătămată C. A. S. căreia i-a solicitat și de la care a primit suma de 825 lei iar în schimbul acestei sume de bani inculpatul a întocmit în fals o asigurare obligatorie auto pentru autoturismul marca Opela Zafira cu nr. de înmatriculare_, aparținând persoanei vătămate care s-a folosit de acest document auto ca și când ar fi fost adevărat. Cu ocazia percheziției informatice în laptopul inculpatului C. C. M. a fost găsit documentul auto falsificat iar activitatea infracțională de negociere și primire a sumei de bani de la persoana vătămată s-a efectuat de tânărul neidentificat.
- un act material al infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale și un act material al infracțiunii de înșelăciune.
9. În data de 25.04.2013 inculpatul C. C. M. cu ajutorul unui tânăr neidentificat a indus în eroare persoana vătămată P. V. căreia i-a solicitat și de la care a primit suma de 600 lei iar în schimbul acestei sume de bani inculpatul a întocmit în fals o asigurare obligatorie auto pentru autoturismul marca Land Rover Discovery cu nr. de înmatriculare_, aparținând persoanei vătămate care s-a folosit de acest document auto ca și când ar fi fost adevărat. Cu ocazia percheziției informatice în laptopul inculpatului C. C. M. a fost găsit documentul auto falsificat iar activitatea infracțională de negociere și primire a sumei de bani de la persoana vătămată s-a efectuat de tânărul neidentificat.
- un act material al infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale și un act material al infracțiunii de înșelăciune.
10. În data de 30.08.2013 inculpatul C. C. M. cu ajutorul unui tânăr neidentificat a indus în eroare persoana vătămată S. I. căreia i-a solicitat și de la care a primit suma de 200 lei iar în schimbul acestei sume de bani acesta a întocmit în fals o asigurare obligatorie auto, o verificare ITP și cartea verde pentru autoturismul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare BP9174BX, aparținând persoanei vătămate care s-a folosit de acest document auto ca și când ar fi fost adevărat. Cu ocazia percheziției informatice în laptopul inculpatului C. C. M. au fost găsite documentele auto falsificate iar activitatea infracțională de negociere și primire a sumei de bani de la persoana vătămată s-a efectuat de tânărul neidentificat.
- trei acte materiale al infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale și un act material al infracțiunii de înșelăciune.
11. În data de 02.09.2013 inculpatul C. C. M. a întocmit în fals un certificat de atestare fiscală pentru persoana fizică V. F. Serenella, document care ulterior a fost pus în circulație pentru vânzarea unui autoturism.
- un act material al infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.
12. În data de 08.10.2013 inculpatul C. C. M. cu ajutorul unui tânăr neidentificat a indus în eroare persoana vătămată C. A. I. căreia i-a solicitat și de la care a primit suma de 200 lei iar în schimbul acestei sume de bani acesta a întocmit în fals o asigurare obligatorie auto pentru autoturismul marca VOLKSWAGEN cu nr. de înmatriculare 6FR-921, aparținând persoanei vătămate care s-a folosit de acest document auto ca și când ar fi fost adevărat. Cu ocazia percheziției informatice în laptopul inculpatului C. C. M. a fost găsit documentul auto falsificat iar activitatea infracțională de negociere și primire a sumei de bani de la persoana vătămată s-a efectuat de tânărul neidentificat.
- un act material al infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale și un act material al infracțiunii de înșelăciune.
13. În data de 10.06.2013 inculpatul C. C. M. a întocmit în fals o asigurare obligatorie auto și o carte verde pentru autoturismul marca OPEL ASTRA cu nr. de înmatriculare BH5393BT, documente care ulterior au fost puse în circulație fără a avea cunoștință de acest aspect de către martorul C. I. C.. Cu ocazia percheziției informatice în laptopul inculpatului C. C. M. au fost găsite documentele auto falsificate.
- două acte materiale ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.
14. În data de 06.11.2013 suspectul C. C. M. a întocmit în fals o verificare ITP pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare BH9171BT, document care ulterior a fost pus în circulație fără a avea cunoștință de acest aspect de către numitul B. O.. Cu ocazia percheziției informatice în laptopul inculpatului C. C. M. a fost găsit documentul auto falsificat.
- un act material al infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.
15. În data de 06.11.2013 inculpatul C. C. M. a întocmit în fals o asigurare obligatorie auto pentru autoturismul marca BMW 525 cu nr. de înmatriculare BH5432BP, document care ulterior a fost pus în circulație fără a avea cunoștință de acest aspect de către martorul V. C. I.. Cu ocazia percheziției informatice în laptopul inculpatului C. C. M. a fost găsit documentul auto falsificat. - un act material al infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.
16. În data de 06.11.2013 inculpatul C. C. M. cu ajutorul unui tânăr neidentificat a indus în eroare persoana vătămată D. E. căreia i-a solicitat și de la care a primit suma de 150 lei iar în schimbul acestei sume de bani inculpatul a întocmit în fals o carte verde auto pentru autoturismul marca OPEL VECTRA cu nr. de înmatriculare BH3804BM, aparținând persoanei vătămate care s-a folosit de acest document auto ca și când ar fi fost adevărat. Cu ocazia percheziției informatice în laptopul inculpatului C. C. M. a fost găsit documentul auto falsificat iar activitatea infracțională de negociere și primire a sumei de bani de la persoana vătămată s-a efectuat de tânărul neidentificat.
- un act material al infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale și un act material al infracțiunii de înșelăciune.
17. În data de 11.11.2013 inculpatul C. C. M. a indus în eroare persoana vătămată T. M.-R. căreia i-a solicitat și de la care a primit suma de 200 lei iar în schimbul acestei sume de bani acesta a întocmit în fals o asigurare obligatorie auto pentru autoturismul marca VOLKSWAGEN cu nr. de înmatriculare AL-141-VT, aparținând persoanei vătămate care s-a folosit de acest document auto ca și când ar fi fost adevărat. A fost efectuată o recunoaștere după fotografii ocazie cu care persoana vătămată l-a recunoscut fără nicio ezitare pe inculpat ca fiind cel care l-a indus în eroare și căruia i-a dat suma de bani în schimbul încheierii asigurării iar cu ocazia percheziției informatice în laptopul inculpatului C. C. M. a fost găsit documentul auto falsificat.
- un act material al infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale și un act material al infracțiunii de înșelăciune.
18. În data de 21.11.2013 inculpatul C. C. M. cu ajutorul unui tânăr neidentificat a indus în eroare persoana vătămată F. B. căreia i-a solicitat și de la care a primit suma de 50 lei iar în schimbul acestei sume de bani inculpatul a întocmit în fals o asigurare obligatorie auto pentru autoturismul marca SKODA SUPERB CLASSIC cu nr. de înmatriculare_, aparținând persoanei vătămate care s-a folosit de acest document auto ca și când ar fi fost adevărat. Cu ocazia percheziției informatice în laptopul inculpatului C. C. M. a fost găsit documentul auto falsificat.
- un act material al infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale și un act material al infracțiunii de înșelăciune.
19. În data de 11.02.2014 inculpatul C. C. M. a indus în eroare persoana vătămată C. A.-O. căreia i-a solicitat și de la care a primit suma de 600 lei iar în schimbul acestei sume de bani acesta a întocmit în fals o asigurare obligatorie auto, o carte verde auto și o verificare ITP pentru autoturismul marca BMW 530D cu nr. de înmatriculare BP7073BX, aparținând persoanei vătămate care s-a folosit de aceste documente auto ca și când ar fi fost adevărate. Persoanei vătămatei s-a prezentat fotografia inculpatului și a declarat că sete posibil ca acesta să fie tânărul care l-a indus în eroare însă nu poate preciza cu exactitate iar cu ocazia percheziției informatice în laptopul inculpatului C. C. M. au fost găsite documentele auto falsificate.
- trei acte materiale al infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale și un act material al infracțiunii de înșelăciune.
20. În data de 29.05.2013 inculpatul C. C. M. a întocmit în fals o asigurare obligatorie auto pentru autoturismul marca MERCEDES BENZ cu nr. de înmatriculare_ pe care i-a dat-o și a folosit-o suspectul A. R. care a afirmat mincinos în fața organelor de poliție judiciară că nu a deținut un astfel de document auto. Ulterior suspectul A. R. a recunoscut că a deținut și a folosit acest document falsificat însă i-a fost frică de repercursiunile legale să declare acest lucru. Totodată acesta a precizat că a aflat că documentul este falsificat în momentul prezentării la secția de poliție și nu a știut acest lucru în momentul întocmirii acelui document. Cu ocazia percheziției informatice în laptopul inculpatului C. C. M. a fost găsit documentul auto falsificat.
- un act material al infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.
21. În data de 15.10.2013 suspectul C. C. M. a întocmit în fals o asigurări obligatorie auto pentru autoturismul marca Ford Escort cu nr. de înmatriculare_ pe care i-a dat-o și a folosit-o suspectul N. R. C. care a afirmat mincinos în fața organelor de poliție judiciară că nu a deținut un astfel de document auto. Cu ocazia percheziției informatice în laptopul inculpatului C. C. M. a fost găsit documentul auto falsificat. În urma cercetărilor efectuate a rezultat că suspectul N. R. C. nu a cunoscut de existența acestui document auto întrucât fusese încheiat în numele său de către fratele său N. A. A. care folosea autoturismul în cauză.
- un act material al infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.
Pentru dovedirea situației de fapt de mai sus, au fost propuse prin rechizitoriu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de percheziție la domiciliul lui C. C. M.; dovadă . nr._ depunere cameră corpuri delicte a bunurilor ridicate de la C. C. M.; proces-verbal de percheziție la domiciliul lui M. M. B.; dovadă . nr._ depunere cameră corpuri delicte a bunurilor ridicate de la M. M. B.; procese-verbale percheziție sisteme informatice, date informatice ridicate de la C. C. M. și M. M. B., împreună cu un număr de 9 CD-uri aferente; proces-verbal de percheziție la domiciliul lui S. M.; dovadă . nr._ depunere cameră corpuri delicte a bunurilor ridicate de la S. M.; procese-verbale percheziție sisteme informatice, împreună cu un număr de 3 CD-uri aferente; documente falsificate în copie; documente falsificate în original ridicate: de la S. A. C. pentru autoturismul cu nr. BH 0453 BM: un ITP de Bulgaria și o carte verde pentru perioada 19.03.2013 – 18.03.2014 și două asigurări una la Insurance Company "Lev Ins" pentru perioada 23.03.3012 – 24.09.2012 și alta la Vienna Insurance Group pentru 23.03.2011 – 24.22.03.2012; de la U. I. D. o asigurare obligatorie auto și carte verde pentru autoturismul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare M1045BC; de la P. G. D. o asigurare obligatorie auto, o carte verde și o verificare ITP pentru autoturismul marca BMW 316 cu nr. de înmatriculare M1349BC; de la S. I. o asigurare obligatorie auto, o verificare ITP și cartea verde pentru autoturismul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare BP9174BX; de la C. A. I. o asigurare obligatorie auto pentru autoturismul marca VOLKSWAGEN cu nr. de înmatriculare 6FR-921; de la C. I. C. o asigurare obligatorie auto și o carte verde pentru autoturismul marca OPEL ASTRA cu nr. de înmatriculare BH5393BT; de la B. O. o verificare ITP pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare BH9171BT; de la N. R. C. o asigurare obligatorie auto pentru autoturismul marca FORD ESCORT cu nr. de înmatriculare_ ; de la domiciliul lui B. O. o verificare ITP pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare BH9171BT; de la N. R. C. o asigurări obligatorie auto pentru autoturismul marca FORD ESCORT cu nr. de înmatriculare_ ; declarații martori: M. C., D. I. C., D. P., G. C., B. A., S. V., C. A. S., I. S. M., P. V., S. I., V. F. Serenella, C. A. I., C. I. C., B. N. R., B. L. L., V. C. I., D. E., T. M. R., F. B., C. A. O., N. A. A.; declarații persoane vătămate: S. A. C., U. I. D., P. G. D., N. I.; proces-verbal recunoaștere după fotografii N. I.; proces-verbal recunoaștere după fotografii D. I. C.; proces-verbal de percheziție la domiciliul lui B. N. R. și B. L.; proces-verbal recunoaștere după fotografii T. M. R.; declarații suspecți N. R. C., A. R., S. M.; proces-verbal verificare autoturisme pe siteul EISOKOUR; adresă răspuns ASIROM
În conformitate cu art. 374 alin. 4 C.p.p., inculpatul M. M. B. a declarat că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. În conformitate cu disp. art. 375 alin. 1 C.p.p. a fost audiat inculpatul M. M. B., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
În temeiul art. 107 și urm. raportat la art. 378 NCpp, instanța a procedat la audierea inculpatului C. C. M., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
La termenul de judecată din data de 04.11.2014, instanța a respins cererea inculpatului M. M. B. de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 374 Cod procedură penală și a dispus începerea cercetării judecătorești.
În temeiul art. 111 și urm. raportat la art. 380 C.p.p., instanța a procedat la audierea părților vătămate S. A. C., U. I. D., N. I., D. I. C., B. A., P. V., C. A. I., D. E., T. M. R., F. B., C. A. O., S. I., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Instanța, în temeiul art. 381 Cpp, a procedat la audierea martorilor D. P., G. C., S. V., I. S. M., V. F. Serenella, C. I. C., B. N. R., V. C. I., N. A. A., N. R. C. și A. R., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpații M. M. B. și C. C. M. în perioada 2011 – 2014 au falsificat mai multe înscrisuri oficiale, de regulă asigurări obligatorii de răspundere civilă auto, cu predilecție pentru autoturisme înmatriculate în străinătate. Aceste înscrisuri erau falsificate cu ajutorul unui laptop proprietatea inculpatului C. C. M. și erau date proprietarilor autoturismelor atât de către inculpați, dar și de alte persoane neidentificate în cursul urmăririi penale. Din probele administrate nu a rezultat însă că inculpații au indus în eroare persoanele vătămate, pentru argumentele ce vor fi arătate în continuare.
1. În perioada martie 2011 – martie 2013, inculpatul M. M. B. i-a solicitat și a primit de la numitul S. A.-C. suma totală de 1.200 lei, iar în schimbul acestei sume de bani inculpatul a întocmit în fals două asigurări obligatorii auto, o carte verde și o verificare ITP pentru autoturismul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare BH0453BM, aparținând persoanei vătămate S. A.-C. care s-a folosit de aceste documente auto ca și când ar fi fost adevărate.
Fiind audiat în cursul cercetării judecătorești, S. A. C. a arătat că a aflat de inculpatul M. M. B. de pe internet, unde a găsit numărul de telefon al acestuia, l-a sunat și au fost de acord cu suma de bani pe care să o dea în schimbul întocmirii actelor respective. S. A. C. a arătat că nu avea cunoștință despre modalitatea în care se întocmește ITP-ul, deși avea permis de conducere de peste 8 ani, nu l-a întrebat pe inculpat dacă are vreo firmă de asigurări sau dacă actele pe care i le dă sunt valabile sau nu. Persoana vătămată a arătat că nu se consideră înșelat de nimeni, banii i-ar fi dat oricum pe asigurări, nu are nicio pretenție de la inculpat, dorește să se împace cu acesta.
Potrivit susținerilor Parchetului de pe lângă Judecătoria C., inculpatul M. M. B. l-ar fi indus în eroare pe numitul S. A.-C., iar acesta ar fi crezut că actele pe care i le-a dat inculpatul sunt valabile și nu false.
Conform art. 4 C.p.p. inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția (în același sens fiind și disp. art. 6 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului). Sarcina probei revine, în conformitate cu disp. art. 99 C.p.p. procurorului, iar după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea inculpatului, potrivit art. 4 alin. 2 C.p.p.
Împrejurările că partea vătămată ar fi afirmat în cursul urmăririi penale că se consideră înșelată de inculpat și că ar fi crezut că respectivele înscrisuri sunt valabile, nu pot constitui dovezi convingătoare de vinovăție a inculpatului cu privire la infracțiunea de înșelăciune.
Astfel, o hotărâre de condamnare nu se poate fundamenta pe presupuneri (transmiterea actelor către persoana vătămată ar conduce la concluzia că inculpatul a indus în eroare partea vătămată) ci doar pe probe certe de vinovăție.
Potrivit art. 75 Codul de procedură penală din 1968, declarațiile părții vătămate făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză. Deși noul Cod de procedură penală, intrat în vigoare la data de 01.02.2014 nu mai prevede această valoare probantă condiționată a declarațiilor persoanei vătămate, instanța a reținut că aceste declarații sunt interesate în susținerea poziției pe care persoana vătămată o are, ceea ce o poate determina să facă declarații necorespunzătoare adevărului. Astfel, în situația în care persoana vătămată ar recunoaște că a avut cunoștință că actele respective erau false, ar fi susceptibilă de a fi cercetată penal pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
În cauza de față nu există, iar P. de pe lângă Judecătoria C. nu a propus nicio astfel de probă certă care să conducă la vinovăția inculpatului M. M. B. cu privire la infracțiunile de înșelăciune pe care acesta le-ar fi comis împotriva persoanei vătămate S. A. C., aceste acuzații nefiind dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă.
D. urmare, în baza art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p. instanța a dispus achitarea inculpatului M. M. B., pentru săvârșirea a 3 infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1, 2 C.p. cu aplic. art. 5 C.p. (persoană vătămată S. A. C.)
2. La data de 10.06.2013 inculpatul M. M. B. a solicitat și a primit de la persoana vătămată U. I.-D. suma de 855 lei, iar în schimbul acestei sume de bani acesta a întocmit în fals o asigurare obligatorie auto și o carte verde pentru autoturismul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare M1045BC, aparținând persoanei vătămate, care s-a folosit de aceste documente auto ca și când ar fi fost adevărate.
Fiind audiat în cursul cercetării judecătorești, U. I. D. a arătat că a încercat să încheie asigurarea obligatorie auto la o firmă de asigurări, însă i s-a cerut suma de 260 Euro, sumă pe care a apreciat-o ca fiind prea mare, însă prin intermediul unei cunoștințe a intrat în legătură cu inculpatul M. M. B., s-a dus la acesta acasă, i-a dat suma de 855 lei, iar inculpatul i-a dat a doua zi actele amintite anterior. Persoana vătămată a afirmat că nu l-a întrebat pe inculpat dacă actele sunt valabile, deși a remarcat că există o diferență mare de preț între suma pe care i-a cerut-o societatea de asigurări și suma pe care i-a cerut-o inculpatul pentru întocmirea actelor.
Potrivit susținerilor Parchetului de pe lângă Judecătoria C., inculpatul M. M. B. l-ar fi indus în eroare pe numitul U. I. D., iar acesta ar fi crezut că actele pe care i le-a dat inculpatul sunt valabile și nu false.
După cum s-a arătat anterior, împrejurările că partea vătămată ar fi afirmat în cursul urmăririi penale că se consideră înșelată de inculpat și că ar fi crezut că respectivele înscrisuri sunt valabile, nu pot constitui dovezi convingătoare de vinovăție a inculpatului cu privire la infracțiunea de înșelăciune.
Astfel, o hotărâre de condamnare nu se poate fundamenta pe presupuneri ci doar pe probe certe de vinovăție, iar declarațiile persoanei vătămate sunt interesate în susținerea poziției pe care aceasta o are, ceea ce o poate determina să facă declarații necorespunzătoare adevărului. Astfel, în situația în care persoana vătămată ar recunoaște că a avut cunoștință că actele respective erau false, ar fi susceptibilă de a fi cercetată penal pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
În cauza de față în afară de declarația persoanei vătămate, nu există, iar P. de pe lângă Judecătoria C. nu a propus nicio astfel de probă care să conducă la vinovăția inculpatului M. M. B. cu privire la infracțiunea de înșelăciune pe care acesta ar fi comis-o împotriva persoanei vătămate U. I. D., aceste acuzații nefiind dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă.
D. urmare, în baza art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p. instanța a dispus achitarea inculpatului M. M. B., pentru săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1, 2 C.p. cu aplic. art. 5 C.p. (persoană vătămată U. I. D.)
3. La data de 10.06.2013 inculpatul M. M. B. a solicitat și a primit de la persoana vătămată P. G. D. suma de 900 lei, iar în schimbul acestei sume de bani, acesta cu ajutorul inculpatului C. C. M. a întocmit în fals o asigurare obligatorie auto, o carte verde și o verificare ITP pentru autoturismul marca BMW 316 cu nr. de înmatriculare M1349BC, aparținând persoanei vătămate care s-a folosit de aceste documente auto ca și când ar fi fost adevărate. Inculpatul M. M. B. este cel care s-a întâlnit cu persoana vătămată, a negociat și a primit de la aceasta suma de bani pentru a-i încheia documentele auto, iar inculpatul C. C. M. a efectuat activitatea de falsificare a documentelor respective la domiciliul său primind și el o sumă de bani de la primul inculpat. Cu ocazia percheziției informatice în laptop-ul inculpatului C. C. M. au fost găsite documentele auto falsificate.
Fiind audiat în cursul cercetării judecătorești, P. G. D. a arătat că a crezut că actele pe care le-a primit sunt valabile, nu îl cunoaște pe inculpatul C. C. M., s-a întâlnit doar cu inculpatul M. M. B., care i-ar fi fost recomandat de un bărbat pe care nu îl cunoaște, la un suc.
Potrivit susținerilor Parchetului de pe lângă Judecătoria C., inculpații M. M. B. și C. C. M. l-ar fi indus în eroare pe numitul P. G. D., iar acesta ar fi crezut că actele pe care i le-a dat inculpatul M. M. B. sunt valabile și nu false.
După cum s-a arătat anterior, împrejurările că partea vătămată ar fi afirmat în cursul urmăririi penale că se consideră înșelată de inculpat și că ar fi crezut că respectivele înscrisuri sunt valabile, nu pot constitui dovezi convingătoare de vinovăție a inculpatului cu privire la infracțiunea de înșelăciune.
Astfel, o hotărâre de condamnare nu se poate fundamenta pe presupuneri ci doar pe probe certe de vinovăție, iar declarațiile persoanei vătămate sunt interesate în susținerea poziției pe care aceasta o are, ceea ce o poate determina să facă declarații necorespunzătoare adevărului. Astfel, în situația în care persoana vătămată ar recunoaște că a avut cunoștință că actele respective erau false, ar fi susceptibilă de a fi cercetată penal pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals. Totodată, deși persoana vătămată a declarat că nu-l cunoaște pe inculpatul C. C. M., nu a precizat niciodată că l-ar cunoaște pe acesta, P. de pe lângă Judecătoria C. a dispus trimiterea acestuia în judecată pentru inducerea în eroare a persoanei vătămate.
În cauza de față în afară de declarația persoanei vătămate, nu există, iar P. de pe lângă Judecătoria C. nu a propus nicio astfel de probă care să conducă la vinovăția inculpaților cu privire la infracțiunea de înșelăciune pe care aceștia ar fi comis-o împotriva persoanei vătămate P. G. D., aceste acuzații nefiind dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă.
D. urmare, în baza art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p. instanța a dispus achitarea inculpaților M. M. B. și C. C. M., pentru săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1, 2 C.p. cu aplic. art. 5 C.p. (persoană vătămată P. G. D.)
4. La data de 12.07.2013 inculpatul M. M. B. i-a solicitat și a primit de la persoana vătămată N. I. suma de 460 lei, iar în schimbul acestei sume de bani, acesta cu ajutorul inculpatului C. C. M. a întocmit în fals o asigurare obligatorie auto pentru autoturismul marca Renault Kangoo cu nr. de înmatriculare 8198-CKP, aparținând persoanei vătămate, care s-a folosit de acest document auto ca și când ar fi fost adevărat. Cu ocazia percheziției informatice în laptop-ul inculpatului C. C. M. a fost găsit documentul auto falsificat.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, N. I. a arătat că a discutat cu un tânăr pe care nu-l cunoștea, pe care l-a recunoscut ulterior ca fiind M. M. B., acesta s-a oferit să-i încheie asigurarea de răspundere civilă obligatorie contra sumei de 100 Euro. Persoana vătămată a mai precizat că folosit asigurarea respectivă, având convingerea că este valabilă.
În cursul cercetării judecătorești, N. I. a arătat că nu-i cunoaște pe niciunul dintre inculpați, nu are nicio pretenție de la aceștia, asigurarea i-a fost obținută de o persoană numită "C.", căruia i-a dat suma de 100 Euro, deși în mod normal asigurarea respectivă ar fi trebuit să coste 180-200 Euro, nu a cerut nicio chitanță și nu s-a interesat cine i-a întocmit acea asigurare.
Potrivit susținerilor Parchetului de pe lângă Judecătoria C., inculpații M. M. B. și C. C. M. l-ar fi indus în eroare pe numitul P. G. D., iar acesta ar fi crezut că actele pe care i le-a dat inculpatul M. M. B. sunt valabile și nu false.
După cum s-a arătat anterior, împrejurările că partea vătămată ar fi afirmat în cursul urmăririi penale că se consideră înșelată de inculpat și că ar fi crezut că respectivele înscrisuri sunt valabile, nu pot constitui dovezi convingătoare de vinovăție a inculpatului cu privire la infracțiunea de înșelăciune.
Astfel, o hotărâre de condamnare nu se poate fundamenta pe presupuneri ci doar pe probe certe de vinovăție, iar declarațiile persoanei vătămate sunt interesate în susținerea poziției pe care aceasta o are, ceea ce o poate determina să facă declarații necorespunzătoare adevărului. Astfel, în situația în care persoana vătămată ar recunoaște că a avut cunoștință că actele respective erau false, ar fi susceptibilă de a fi cercetată penal pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals. Totodată, deși persoana vătămată a declarat că nu-l cunoaște pe inculpatul C. C. M., P. de pe lângă Judecătoria C. a dispus trimiterea acestuia în judecată pentru inducerea în eroare a persoanei vătămate.
În cauza de față în afară de declarația persoanei vătămate, nu există, iar P. de pe lângă Judecătoria C. nu a propus nicio astfel de probă care să conducă la vinovăția inculpaților cu privire la infracțiunea de înșelăciune pe care aceștia ar fi comis-o împotriva persoanei vătămate N. I., aceste acuzații nefiind dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă.
D. urmare, în baza art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p. instanța a dispus achitarea inculpaților M. M. B. și C. C. M., pentru săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1, 2 C.p. cu aplic. art. 5 C.p. (persoană vătămată N. I.)
5. În datele de 01.07.2013 și 17.07.2013 inculpatul C. C. M. a întocmit în fals două asigurări obligatorii auto, o verificare ITP, și un certificat de asigurare pentru autoturismele marca MG ZT cu nr. de înmatriculare_ și Citroen Jumper cu nr. de înmatriculare BH2722BT, documente auto pe care ulterior le-a folosit tatăl inculpatului M. M. B. care în prezent este decedat. Cu ocazia percheziției informatice în laptopul inculpatului C. C. M. au fost găsite documentele auto falsificate.
Fiind audiat, în cursul cercetării judecătorești, inculpatul C. C. M. a recunoscut că a întocmit în fals aceste acte.
6. În data de 10.06.2013 inculpatul C. C. M. a solicitat și primit de la persoana vătămată D. I. C. suma de 871 lei, iar în schimbul acestei sume de bani acesta a întocmit în fals o asigurare obligatorie auto pentru autoturismul marca Autospeciala cu nr. de înmatriculare_, aparținând persoanei vătămate care s-a folosit de acest document auto ca și când ar fi fost adevărat. A fost efectuată o recunoaștere după fotografii ocazie cu care persoana vătămată l-a recunoscut fără nicio ezitare pe inculpat ca fiind cel căruia i-a dat suma de bani iar cu ocazia percheziției informatice în laptopul inculpatului C. C. M. a fost găsit documentul auto falsificat.
Fiind audiat în cursul cercetării judecătorești, D. I. C. a arătat că a fost abordat în zona magazinului Mercur de inculpatul C. C. M., pe care nu-l cunoștea, iar acesta l-a întrebat dacă nu dorește o asigurare de răspundere civilă mai ieftină. Persoana vătămată a fost de acord întrucât asigurarea era mai ieftină cu circa 100-200 lei, a dat suma de bani inculpatului, fără a-i cere vreo chitanță, iar inculpatul C. C. M. i-a dat asigurarea în circa o oră. D. I. C. a arătat că nu se consideră înșelat de inculpatul C. C. M. și că nu are nicio pretenție de la acesta.
Potrivit susținerilor Parchetului de pe lângă Judecătoria C., inculpatul C. C. M. l-ar fi indus în eroare pe numitul D. I. C., iar acesta ar fi crezut că actele pe care i le-a dat inculpatul sunt valabile și nu false.
După cum s-a arătat anterior, împrejurarea că partea vătămată ar fi afirmat în cursul urmăririi penale că a crezut că respectivul înscris este valabil, nu poate constitui o dovadă convingătoare de vinovăție a inculpatului cu privire la infracțiunea de înșelăciune.
Astfel, o hotărâre de condamnare nu se poate fundamenta pe presupuneri ci doar pe probe certe de vinovăție, iar declarațiile persoanei vătămate sunt interesate în susținerea poziției pe care aceasta o are, ceea ce o poate determina să facă declarații necorespunzătoare adevărului. Astfel, în situația în care persoana vătămată ar recunoaște că a avut cunoștință că actele respective erau false, ar fi susceptibilă de a fi cercetată penal pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
În cauza de față în afară de declarația persoanei vătămate, nu există, iar P. de pe lângă Judecătoria C. nu a propus nicio astfel de probă care să conducă la vinovăția inculpatului C. C. M. cu privire la infracțiunea de înșelăciune pe care acesta ar fi comis-o împotriva persoanei vătămate D. I. C., aceste acuzații nefiind dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă. În cauză a fost propus și audiat ca martor D. P., însă declarația acestuia este nerelevantă, martorul nu are cunoștință despre modul în care fiul său, D. I. C. a încheiat asigurarea de răspundere civilă.
D. urmare, în baza art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p. instanța va dispune achitarea inculpatului C. C. M., pentru săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1, 2 C.p. cu aplic. art. 5 C.p. (persoană vătămată D. I. C.)
7. În data de 23.03.2013 inculpatul C. C. M. a întocmit în fals un document auto cartea verde pentru autoturismul marca F. Ulysse cu nr. de înmatriculare M8472BB, document care ulterior a fost pus în circulație de către martorul G. C.. Cu ocazia percheziției informatice în laptopul inculpatului C. C. M. a fost găsit documentul auto falsificat.
Fiind audiat, în cursul cercetării judecătorești, inculpatul C. C. M. a recunoscut că a întocmit în fals acest act.
8. Potrivit susținerilor P. de pe lângă Judecătoria C., în data de 25.04.2013 inculpatul C. C. M. cu ajutorul unui tânăr neidentificat a indus în eroare persoana vătămată B. A. căreia i-a solicitat și de la care a primit suma de 205 lei iar în schimbul acestei sume de bani inculpatul a întocmit în fals o asigurare obligatorie auto pentru autoturismul marca Daewoo Cielo cu nr. de înmatriculare_, aparținând persoanei vătămate care s-a folosit de acest document auto ca și când ar fi fost adevărat.
Cu ocazia percheziției informatice în laptopul inculpatului C. C. M. a fost găsit documentul auto falsificat.
Fiind audiat, în cursul cercetării judecătorești, inculpatul C. C. M. a recunoscut că a întocmit în fals acest act.
Totodată, fiind audiată în fața instanței de judecată, persoana vătămată B. A. a arătat că nu îl cunoaște pe inculpatul C. C. M., nu dorește tragerea la răspundere penală a acestuia. A precizat că a intrat în vorbă cu un bărbat pe care nu-l cunoștea în zona 1 Mai, acesta a spus că-i poate face o asigurare auto, prețul cerut i s-a părut bun, i-a dat bărbatului respectiv actele mașinii și a primit asigurarea în aceeași zi.
Cu privire la infracțiunea de înșelăciune, instanța reține că prin rechizitoriu s-a reținut că inculpatul C. C. M., prin intermediul unei persoane neidentificate, l-ar fi indus în eroare pe numitul B. A., iar acesta ar fi crezut că înscrisul pe care i l-a dat acea persoană neidentificată este valabil și nu fals.
După cum s-a arătat anterior, împrejurarea că partea vătămată ar fi afirmat în cursul urmăririi penale că a crezut că respectivul înscris este valabil, nu poate constitui o dovadă convingătoare de vinovăție a inculpatului cu privire la infracțiunea de înșelăciune.
Astfel, o hotărâre de condamnare nu se poate fundamenta pe presupuneri ci doar pe probe certe de vinovăție, iar declarațiile persoanei vătămate sunt interesate în susținerea poziției pe care aceasta o are, ceea ce o poate determina să facă declarații necorespunzătoare adevărului. Astfel, în situația în care persoana vătămată ar recunoaște că a avut cunoștință că actele respective erau false, ar fi susceptibilă de a fi cercetată penal pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
În cauza de față în afară de declarația persoanei vătămate, nu există, iar P. de pe lângă Judecătoria C. nu a propus nicio astfel de probă care să conducă la vinovăția inculpatului C. C. M. cu privire la infracțiunea de înșelăciune pe care acesta ar fi comis-o împotriva persoanei vătămate B. A., aceste acuzații nefiind dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă.
D. urmare, în baza art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p. instanța a dispus achitarea inculpatului C. C. M., pentru săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1, 2 C.p. cu aplic. art. 5 C.p. (persoană vătămată B. A.).
9. În data de 10.06.2013 inculpatul C. C. M. a întocmit în fals o asigurare obligatorie auto și o verificare ITP pentru autoturismul marca Toyota Celica cu nr. de înmatriculare BH3146BT, documente care ulterior au fost puse în circulație de către martorul S. V.. Cu ocazia percheziției informatice în laptopul inculpatului C. C. M. au fost găsite documentele auto falsificate.
Fiind audiat, în cursul cercetării judecătorești, inculpatul C. C. M. a recunoscut că a întocmit în fals aceste acte.
10. Potrivit susținerilor P. de pe lângă Judecătoria C., în data de 25.04.2013 inculpatul C. C. M. cu ajutorul unui tânăr neidentificat a indus în eroare persoana vătămată C. A. S. căreia i-a solicitat și de la care a primit suma de 825 lei, iar în schimbul acestei sume de bani inculpatul a întocmit în fals o asigurare obligatorie auto pentru autoturismul marca Opel Zafira cu nr. de înmatriculare_, aparținând persoanei vătămate, care s-a folosit de acest document auto ca și când ar fi fost adevărat. Cu ocazia percheziției informatice în laptopul inculpatului C. C. M. a fost găsit documentul auto falsificat.
Fiind audiat, în cursul cercetării judecătorești, inculpatul C. C. M. a recunoscut că a întocmit în fals acest act.
Totodată, fiind audiată în cursul urmăririi penale, persoana vătămată C. A. S. a arătat că nu îl cunoaște pe inculpatul C. C. M., în luna iulie 2013 a încheiat în numele fiicei sale asigurarea de răspundere civilă obligatorie, la un tânăr necunoscut din zona Gării din C.. Persoana vătămată nu a putut fi audiată în cursul cercetării judecătorești, potrivit procesului verbal de executare a mandatului de aducere a rezultat că este plecată în străinătate.
Cu privire la infracțiunea de înșelăciune, instanța reține că prin rechizitoriu s-a reținut că inculpatul C. C. M., prin intermediul unei persoane neidentificate, l-ar fi indus în eroare pe numitul C. A. S., iar acesta ar fi crezut că înscrisul pe care i l-a dat acea persoană neidentificată este valabil și nu fals.
După cum s-a arătat anterior, împrejurarea că partea vătămată ar fi afirmat în cursul urmăririi penale că a crezut că respectivul înscris este valabil, nu poate constitui o dovadă convingătoare de vinovăție a inculpatului cu privire la infracțiunea de înșelăciune.
Astfel, o hotărâre de condamnare nu se poate fundamenta pe presupuneri ci doar pe probe certe de vinovăție, iar declarațiile persoanei vătămate sunt interesate în susținerea poziției pe care aceasta o are, ceea ce o poate determina să facă declarații necorespunzătoare adevărului. Astfel, în situația în care persoana vătămată ar recunoaște că a avut cunoștință că actele respective erau false, ar fi susceptibilă de a fi cercetată penal pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
În cauza de față în afară de declarația persoanei vătămate, nu există, iar P. de pe lângă Judecătoria C. nu a propus nicio astfel de probă care să conducă la vinovăția inculpatului C. C. M. cu privire la infracțiunea de înșelăciune pe care acesta ar fi comis-o împotriva persoanei vătămate C. A. S., aceste acuzații nefiind dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă. Totodată, deși persoana vătămată a declarat că nu-l cunoaște pe inculpatul C. C. M., P. de pe lângă Judecătoria C. a dispus trimiterea acestuia în judecată pentru inducerea în eroare a persoanei vătămate.
D. urmare, în baza art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p. instanța a dispus achitarea inculpatului C. C. M., pentru săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1, 2 C.p. cu aplic. art. 5 C.p. (persoană vătămată C. A. S.)
11. Potrivit susținerilor Parchetului de pe lângă Judecătoria C., în data de 25.04.2013 inculpatul C. C. M. cu ajutorul unui tânăr neidentificat a indus în eroare persoana vătămată P. V. căreia i-a solicitat și de la care a primit suma de 600 lei iar în schimbul acestei sume de bani inculpatul a întocmit în fals o asigurare obligatorie auto pentru autoturismul marca Land Rover Discovery cu nr. de înmatriculare_, aparținând persoanei vătămate care s-a folosit de acest document auto ca și când ar fi fost adevărat. Cu ocazia percheziției informatice în laptopul inculpatului C. C. M. a fost găsit documentul auto falsificat.
Fiind audiat, în cursul cercetării judecătorești, inculpatul C. C. M. a recunoscut că a întocmit în fals acest act.
Totodată, fiind audiată în fața instanței de judecată, persoana vătămată P. V. a arătat că nu îl cunoaște pe inculpatul C. C. M., nu dorește tragerea la răspundere penală a acestuia. A precizat că a intrat în vorbă cu doi băieți care își spălau mașina la o spălătorie auto, aceștia i-au spus că pot să-i facă rost de o asigurare pentru autoturismul înmatriculat în Anglia. Persoana vătămată le-a dat celor doi suma de 150 Euro, iar după câteva zile i-a fost adusă asigurarea auto.
Cu privire la infracțiunea de înșelăciune, instanța a reținut că prin rechizitoriu s-a reținut că inculpatul C. C. M., prin intermediul unei persoane neidentificate, l-ar fi indus în eroare pe numitul P. V., iar acesta ar fi crezut că înscrisul pe care i l-a dat acea persoană neidentificată este valabil și nu fals.
După cum s-a arătat anterior, împrejurarea că partea vătămată ar fi afirmat că a crezut că respectivul înscris este valabil, nu poate constitui o dovadă convingătoare de vinovăție a inculpatului cu privire la infracțiunea de înșelăciune.
Astfel, o hotărâre de condamnare nu se poate fundamenta pe presupuneri ci doar pe probe certe de vinovăție, iar declarațiile persoanei vătămate sunt interesate în susținerea poziției pe care aceasta o are, ceea ce o poate determina să facă declarații necorespunzătoare adevărului. Astfel, în situația în care persoana vătămată ar recunoaște că a avut cunoștință că actele respective erau false, ar fi susceptibilă de a fi cercetată penal pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
În cauza de față în afară de declarația persoanei vătămate, nu există, iar P. de pe lângă Judecătoria C. nu a propus nicio astfel de probă care să conducă la vinovăția inculpatului C. C. M. cu privire la infracțiunea de înșelăciune pe care acesta ar fi comis-o împotriva persoanei vătămate P. V., aceste acuzații nefiind dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă. În cauză a fost propus și audiat ca martor I. S. M., însă declarația acestuia este nerelevantă, martorul nu are cunoștință despre modul în care P. V. a încheiat asigurarea de răspundere civilă
D. urmare, în baza art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p. instanța a dispus achitarea inculpatului C. C. M., pentru săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1, 2 C.p. cu aplic. art. 5 C.p. (persoană vătămată P. V.)
12. Potrivit susținerilor Parchetului de pe lângă Judecătoria C., în data de 30.08.2013 inculpatul C. C. M. cu ajutorul unui tânăr neidentificat a indus în eroare persoana vătămată S. I. căreia i-a solicitat și de la care a primit suma de 200 lei iar în schimbul acestei sume de bani acesta a întocmit în fals o asigurare obligatorie auto, o verificare ITP și cartea verde pentru autoturismul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare BP9174BX, aparținând persoanei vătămate care s-a folosit de acest document auto ca și când ar fi fost adevărat. Cu ocazia percheziției informatice în laptopul inculpatului C. C. M. au fost găsite documentele auto falsificate.
Fiind audiat, în cursul cercetării judecătorești, inculpatul C. C. M. a recunoscut că a întocmit în fals aceste acte.
Totodată, fiind audiată în fața instanței de judecată, persoana vătămată S. I. a arătat că nu îl cunoaște pe inculpatul C. C. M., nu dorește tragerea la răspundere penală a acestuia. A precizat că a intrat în vorbă cu un bărbat pe care nu-l cunoștea în zona 1 Mai, acesta a spus că-i poate face o asigurare auto obligatorie, cartea verde și verificarea ITP pentru autoturismul înmatriculat în Bulgaria. Persoana vătămată a precizat că nu mai reține ce sumă de bani a dat bărbatului respectiv, i-a înmânat acestuia actele autoturismului, iar după câteva zile a primit actele menționate anterior. A mai arătat că avea cunoștință că verificarea ITP se obține doar după verificarea tehnică a mașinii, însă a dat bărbatului respectiv doar actele autoturismului.
Cu privire la infracțiunea de înșelăciune, instanța a reținut că prin rechizitoriu s-a reținut că inculpatul C. C. M., prin intermediul unei persoane neidentificate, l-ar fi indus în eroare pe numitul S. I., iar acesta ar fi crezut că înscrisurile pe care i le-a dat acea persoană neidentificată sunt valabile și nu false.
După cum s-a arătat anterior, împrejurarea că partea vătămată ar fi afirmat în cursul urmăririi penale că a crezut că respectivele înscrisuri sunt valabile, nu poate constitui o dovadă convingătoare de vinovăție a inculpatului cu privire la infracțiunea de înșelăciune.
Astfel, o hotărâre de condamnare nu se poate fundamenta pe presupuneri ci doar pe probe certe de vinovăție, iar declarațiile persoanei vătămate sunt interesate în susținerea poziției pe care aceasta o are, ceea ce o poate determina să facă declarații necorespunzătoare adevărului. Astfel, în situația în care persoana vătămată ar recunoaște că a avut cunoștință că actele respective erau false, ar fi susceptibilă de a fi cercetată penal pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
În cauza de față în afară de declarația persoanei vătămate, nu există, iar P. de pe lângă Judecătoria C. nu a propus nicio astfel de probă care să conducă la vinovăția inculpatului C. C. M. cu privire la infracțiunea de înșelăciune pe care acesta ar fi comis-o împotriva persoanei vătămate S. I., aceste acuzații nefiind dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă.
D. urmare, în baza art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p. instanța va dispune achitarea inculpatului C. C. M., pentru săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1, 2 C.p. cu aplic. art. 5 C.p. (persoană vătămată S. I.)
13. În data de 02.09.2013 inculpatul C. C. M. a întocmit în fals un certificat de atestare fiscală pentru persoana fizică V. F. Serenella, document care ulterior a fost pus în circulație pentru vânzarea unui autoturism.
Fiind audiat, în cursul cercetării judecătorești, inculpatul C. C. M. a recunoscut că a întocmit în fals acest act.
14. Potrivit susținerilor Parchetului de pe lângă Judecătoria C., în data de 08.10.2013 inculpatul C. C. M. cu ajutorul unui tânăr neidentificat a indus în eroare persoana vătămată C. A. I. căreia i-a solicitat și de la care a primit suma de 200 lei iar în schimbul acestei sume de bani acesta a întocmit în fals o asigurare obligatorie auto pentru autoturismul marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare 6FR-921, aparținând persoanei vătămate care s-a folosit de acest document auto ca și când ar fi fost adevărat. Cu ocazia percheziției informatice în laptopul inculpatului C. C. M. a fost găsit documentul auto falsificat.
Fiind audiat, în cursul cercetării judecătorești, inculpatul C. C. M. a recunoscut că a întocmit în fals acest act.
Totodată, fiind audiată în fața instanței de judecată, persoana vătămată C. A. I. a arătat că nu îl cunoaște pe inculpatul C. C. M., nu dorește tragerea la răspundere penală a acestuia. A precizat că a intrat în vorbă cu un bărbat pe care nu-l cunoștea în zona târgului de săptămână, acesta a spus că-i poate face o asigurare auto pentru un autoturism înmatriculat în Olanda, i-a dat bărbatului respectiv suma de 200 lei, actele mașinii și a primit asigurarea după câteva zile.
Cu privire la infracțiunea de înșelăciune, instanța a reținut că prin rechizitoriu s-a reținut că inculpatul C. C. M., prin intermediul unei persoane neidentificate, l-ar fi indus în eroare pe numitul C. A. I., iar acesta ar fi crezut că înscrisul pe care i l-a dat acea persoană neidentificată este valabil și nu fals.
După cum s-a arătat anterior, împrejurarea că partea vătămată ar fi afirmat în cursul urmăririi penale că a crezut că respectivul înscris este valabil, nu poate constitui o dovadă convingătoare de vinovăție a inculpatului cu privire la infracțiunea de înșelăciune.
Astfel, o hotărâre de condamnare nu se poate fundamenta pe presupuneri ci doar pe probe certe de vinovăție, iar declarațiile persoanei vătămate sunt interesate în susținerea poziției pe care aceasta o are, ceea ce o poate determina să facă declarații necorespunzătoare adevărului. Astfel, în situația în care persoana vătămată ar recunoaște că a avut cunoștință că actele respective erau false, ar fi susceptibilă de a fi cercetată penal pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
În cauza de față în afară de declarația persoanei vătămate, nu există, iar P. de pe lângă Judecătoria C. nu a propus nicio astfel de probă care să conducă la vinovăția inculpatului C. C. M. cu privire la infracțiunea de înșelăciune pe care acesta ar fi comis-o împotriva persoanei vătămate C. A. I., aceste acuzații nefiind dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă.
D. urmare, în baza art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p. instanța a dispus achitarea inculpatului C. C. M., pentru săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1, 2 C.p. cu aplic. art. 5 C.p. (persoană vătămată C. A. I.)
15. În data de 10.06.2013 inculpatul C. C. M. a întocmit în fals o asigurare obligatorie auto și o carte verde pentru autoturismul marca OPEL ASTRA cu nr. de înmatriculare BH5393BT, documente care ulterior au fost puse în circulație de către martorul C. I. C.. Cu ocazia percheziției informatice în laptopul inculpatului C. C. M. au fost găsite documentele auto falsificate.
Fiind audiat, în cursul cercetării judecătorești, inculpatul C. C. M. a recunoscut că a întocmit în fals aceste acte.
16. În data de 06.11.2013 inculpatul C. C. M. a întocmit în fals o verificare ITP pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare BH9171BT, document care ulterior a fost pus în circulație de către numitul B. O.. Cu ocazia percheziției informatice în laptopul inculpatului C. C. M. a fost găsit documentul auto falsificat.
Fiind audiat, în cursul cercetării judecătorești, inculpatul C. C. M. a recunoscut că a întocmit în fals acest act.
17. În data de 06.11.2013 inculpatul C. C. M. a întocmit în fals o asigurare obligatorie auto pentru autoturismul marca BMW 525 cu nr. de înmatriculare BH5432BP, document care ulterior a fost pus în circulație de către martorul V. C. I.. Cu ocazia percheziției informatice în laptopul inculpatului C. C. M. a fost găsit documentul auto falsificat.
Fiind audiat, în cursul cercetării judecătorești, inculpatul C. C. M. a recunoscut că a întocmit în fals acest act.
18. Potrivit susținerilor Parchetului de pe lângă Judecătoria C., în data de 06.11.2013 inculpatul C. C. M. cu ajutorul unui tânăr neidentificat a indus în eroare persoana vătămată D. E. căreia i-a solicitat și de la care a primit suma de 150 lei iar în schimbul acestei sume de bani inculpatul a întocmit în fals o carte verde auto pentru autoturismul marca OPEL VECTRA cu nr. de înmatriculare BH3804BM, aparținând persoanei vătămate care s-a folosit de acest document auto ca și când ar fi fost adevărat. Cu ocazia percheziției informatice în laptopul inculpatului C. C. M. a fost găsit documentul auto falsificat.
Fiind audiat, în cursul cercetării judecătorești, inculpatul C. C. M. a recunoscut că a întocmit în fals acest act.
Totodată, fiind audiată în fața instanței de judecată, persoana vătămată D. E. a arătat că nu îl cunoaște pe inculpatul C. C. M., nu dorește tragerea la răspundere penală a acestuia. A precizat că a cumpărat autoturismul înmatriculat în Bulgaria de la un bărbat din târgul de săptămână, căruia i-a mai dat suma de 150 lei pentru asigurarea de răspundere civilă, a crezut că este valabilă această asigurare.
Cu privire la infracțiunea de înșelăciune, instanța reține că prin rechizitoriu s-a reținut că inculpatul C. C. M., prin intermediul unei persoane neidentificate, l-ar fi indus în eroare pe numitul D. E., iar acesta ar fi crezut că înscrisul pe care i l-a dat acea persoană neidentificată este valabil și nu fals.
După cum s-a arătat anterior, împrejurarea că partea vătămată ar fi afirmat în cursul urmăririi penale că a crezut că respectivul înscris este valabil, nu poate constitui o dovadă convingătoare de vinovăție a inculpatului cu privire la infracțiunea de înșelăciune.
Astfel, o hotărâre de condamnare nu se poate fundamenta pe presupuneri ci doar pe probe certe de vinovăție, iar declarațiile persoanei vătămate sunt interesate în susținerea poziției pe care aceasta o are, ceea ce o poate determina să facă declarații necorespunzătoare adevărului. Astfel, în situația în care persoana vătămată ar recunoaște că a avut cunoștință că actele respective erau false, ar fi susceptibilă de a fi cercetată penal pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
În cauza de față în afară de declarația persoanei vătămate, nu există, iar P. de pe lângă Judecătoria C. nu a propus nicio astfel de probă care să conducă la vinovăția inculpatului C. C. M. cu privire la infracțiunea de înșelăciune pe care acesta ar fi comis-o împotriva persoanei vătămate D. E., aceste acuzații nefiind dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă.
D. urmare, în baza art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p. instanța a dispus achitarea inculpatului C. C. M., pentru săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1, 2 C.p. cu aplic. art. 5 C.p. (persoană vătămată D. E.)
19. În data de 11.11.2013 inculpatul C. C. M. a solicitat și a primit de la persoana vătămată T. M.-R. suma de 200 lei iar în schimbul acestei sume de bani acesta a întocmit în fals o asigurare obligatorie auto pentru autoturismul marca VOLKSWAGEN cu nr. de înmatriculare AL-141-VT, aparținând persoanei vătămate care s-a folosit de acest document auto ca și când ar fi fost adevărat. A fost efectuată o recunoaștere după fotografii, ocazie cu care persoana vătămată l-a recunoscut fără nicio ezitare pe inculpat ca fiind cel căruia i-a dat suma de bani în schimbul încheierii asigurării iar cu ocazia percheziției informatice în laptopul inculpatului C. C. M. a fost găsit documentul auto falsificat.
Fiind audiat, în cursul cercetării judecătorești, inculpatul C. C. M. a recunoscut că a întocmit în fals acest act.
Fiind audiat în cursul cercetării judecătorești, T. M.-R. a arătat că i-a fost recomandat de o cunoștință inculpatul C. C. M., care ar încheia asigurări, s-a întâlnit cu inculpatul, i-a dat actele mașinii și suma de 50 Euro, nu i-a cerut nicio chitanță, a crezut că asigurarea este valabilă.
Potrivit susținerilor Parchetului de pe lângă Judecătoria C., inculpatul C. C. M. l-ar fi indus în eroare pe numitul T. M.-R., iar acesta ar fi crezut că actele pe care i le-a dat inculpatul sunt valabile și nu false.
După cum s-a arătat anterior, împrejurarea că partea vătămată ar fi afirmat că a crezut că respectivul înscris este valabil, nu poate constitui o dovadă convingătoare de vinovăție a inculpatului cu privire la infracțiunea de înșelăciune.
Astfel, o hotărâre de condamnare nu se poate fundamenta pe presupuneri ci doar pe probe certe de vinovăție, iar declarațiile persoanei vătămate sunt interesate în susținerea poziției pe care aceasta o are, ceea ce o poate determina să facă declarații necorespunzătoare adevărului. Astfel, în situația în care persoana vătămată ar recunoaște că a avut cunoștință că actele respective erau false, ar fi susceptibilă de a fi cercetată penal pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
În cauza de față în afară de declarația persoanei vătămate, nu există, iar P. de pe lângă Judecătoria C. nu a propus nicio astfel de probă care să conducă la vinovăția inculpatului C. C. M. cu privire la infracțiunea de înșelăciune pe care acesta ar fi comis-o împotriva persoanei vătămate T. M.-R., aceste acuzații nefiind dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă.
D. urmare, în baza art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p. instanța a dispus achitarea inculpatului C. C. M., pentru săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1, 2 C.p. cu aplic. art. 5 C.p. (persoană vătămată T. M.-R.)
20. Potrivit susținerilor Parchetului de pe lângă Judecătoria C., în data de 21.11.2013 inculpatul C. C. M. cu ajutorul unui tânăr neidentificat a indus în eroare persoana vătămată F. B. căreia i-a solicitat și de la care a primit suma de 50 lei iar în schimbul acestei sume de bani inculpatul a întocmit în fals o asigurare obligatorie auto pentru autoturismul marca SKODA SUPERB CLASSIC cu nr. de înmatriculare_, aparținând persoanei vătămate care s-a folosit de acest document auto ca și când ar fi fost adevărat. Cu ocazia percheziției informatice în laptopul inculpatului C. C. M. a fost găsit documentul auto falsificat.
Fiind audiat, în cursul cercetării judecătorești, inculpatul C. C. M. a recunoscut că a întocmit în fals acest act.
Totodată, fiind audiată în fața instanței de judecată, persoana vătămată F. B. a arătat că îl cunoaște pe inculpatul C. C. M., nu dorește tragerea la răspundere penală a acestuia. A precizat că a intrat în vorbă cu un bărbat pe care nu-l cunoștea în zona târgului de săptămână, acesta a spus că-i poate modifica asigurarea auto a autoturismului înmatriculat în Anglia pentru ca numele său să apară pe asigurare, i-a dat suma de 50 lei și a primit asigurarea a doua zi.
Cu privire la infracțiunea de înșelăciune, instanța a reținut că prin rechizitoriu s-a reținut că inculpatul C. C. M., prin intermediul unei persoane neidentificate, l-ar fi indus în eroare pe numitul F. B., iar acesta ar fi crezut că înscrisul pe care i l-a dat acea persoană neidentificată este valabil și nu fals.
După cum s-a arătat anterior, împrejurarea că partea vătămată ar fi afirmat în cursul urmăririi penale că a crezut că respectivul înscris este valabil, nu poate constitui o dovadă convingătoare de vinovăție a inculpatului cu privire la infracțiunea de înșelăciune.
Astfel, o hotărâre de condamnare nu se poate fundamenta pe presupuneri ci doar pe probe certe de vinovăție, iar declarațiile persoanei vătămate sunt interesate în susținerea poziției pe care aceasta o are, ceea ce o poate determina să facă declarații necorespunzătoare adevărului. Astfel, în situația în care persoana vătămată ar recunoaște că a avut cunoștință că actele respective erau false, ar fi susceptibilă de a fi cercetată penal pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
În cauza de față în afară de declarația persoanei vătămate, nu există, iar P. de pe lângă Judecătoria C. nu a propus nicio astfel de probă care să conducă la vinovăția inculpatului C. C. M. cu privire la infracțiunea de înșelăciune pe care acesta ar fi comis-o împotriva persoanei vătămate F. B., aceste acuzații nefiind dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă.
D. urmare, în baza art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p. instanța a dispus achitarea inculpatului C. C. M., pentru săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1, 2 C.p. cu aplic. art. 5 C.p. (persoană vătămată F. B.)
21. În data de 11.02.2014 inculpatul C. C. M. a solicitat și a primit de la persoana vătămată C. A.-O. suma de 600 lei, iar în schimbul acestei sume de bani acesta a întocmit în fals o asigurare obligatorie auto, o carte verde auto și o verificare ITP pentru autoturismul marca BMW 530D cu nr. de înmatriculare BP7073BX, aparținând persoanei vătămate, care s-a folosit de aceste documente auto ca și când ar fi fost adevărate. Cu ocazia percheziției informatice în laptopul inculpatului C. C. M. au fost găsite documentele auto falsificate.
Fiind audiat, în cursul cercetării judecătorești, inculpatul C. C. M. a recunoscut că a întocmit în fals acest act.
Totodată, fiind audiată în fața instanței de judecată, persoana vătămată C. A.-O. a arătat că îl cunoaște pe inculpatul C. C. M., nu dorește tragerea la răspundere penală a acestuia. A precizat că inculpatul i-a fost recomandat de un prieten, l-a sunat pe acesta, s-a întâlnit cu el, i-a dat circa 100 Euro în schimbul asigurării pentru autoturismul înmatriculat în Bulgaria. A mai arătat că din are cunoștință despre faptul că ITP-ul nu se poate face fără verificarea autoturismului.
Cu privire la infracțiunea de înșelăciune, instanța a reținut că prin rechizitoriu s-a reținut că inculpatul C. C. M., prin intermediul unei persoane neidentificate, l-ar fi indus în eroare pe numitul C. A.-O., iar acesta ar fi crezut că înscrisurile pe care i le-a dat acea persoană neidentificată sunt valabile și nu false.
După cum s-a arătat anterior, împrejurarea că partea vătămată ar fi afirmat că a crezut că respectivele înscrisuri sunt valabile, nu poate constitui o dovadă convingătoare de vinovăție a inculpatului cu privire la infracțiunea de înșelăciune.
Astfel, o hotărâre de condamnare nu se poate fundamenta pe presupuneri ci doar pe probe certe de vinovăție, iar declarațiile persoanei vătămate sunt interesate în susținerea poziției pe care aceasta o are, ceea ce o poate determina să facă declarații necorespunzătoare adevărului. Astfel, în situația în care persoana vătămată ar recunoaște că a avut cunoștință că actele respective erau false, ar fi susceptibilă de a fi cercetată penal pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
În cauza de față în afară de declarația persoanei vătămate, nu există, iar P. de pe lângă Judecătoria C. nu a propus nicio astfel de probă care să conducă la vinovăția inculpatului C. C. M. cu privire la infracțiunea de înșelăciune pe care acesta ar fi comis-o împotriva persoanei vătămate C. A.-O., aceste acuzații nefiind dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă.
D. urmare, în baza art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p. instanța a dispus achitarea inculpatului C. C. M., pentru săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1, 2 C.p. cu aplic. art. 5 C.p. (persoană vătămată C. A.-O.)
22. În data de 29.05.2013 inculpatul C. C. M. a întocmit în fals o asigurare obligatorie auto pentru autoturismul marca MERCEDES BENZ cu nr. de înmatriculare_ pe care i-a dat-o și a folosit-o suspectul A. R. care a afirmat în fața organelor de poliție judiciară că nu a deținut un astfel de document auto. Ulterior suspectul A. R. a recunoscut că a deținut și a folosit acest document falsificat însă i-a fost frică de repercusiunile legale să declare acest lucru. Totodată acesta a precizat că a aflat că documentul este falsificat în momentul prezentării la secția de poliție și nu a știut acest lucru în momentul întocmirii acelui document. Cu ocazia percheziției informatice în laptopul inculpatului C. C. M. a fost găsit documentul auto falsificat.
Fiind audiat, în cursul cercetării judecătorești, inculpatul C. C. M. a recunoscut că a întocmit în fals acest act.
23. În data de 15.10.2013 suspectul C. C. M. a întocmit în fals o asigurare obligatorie auto pentru autoturismul marca Ford Escort cu nr. de înmatriculare_ pe care i-a dat-o și a folosit-o suspectul N. R. C. care a afirmat în fața organelor de poliție judiciară că nu a deținut un astfel de document auto. Cu ocazia percheziției informatice în laptopul inculpatului C. C. M. a fost găsit documentul auto falsificat. În urma cercetărilor efectuate a rezultat că N. R. C. nu a cunoscut de existența acestui document auto întrucât fusese încheiat în numele său de către fratele său N. A. A. care folosea autoturismul în cauză.
Fiind audiat, în cursul cercetării judecătorești, inculpatul C. C. M. a recunoscut că a întocmit în fals acest act.
Fiind audiat în fața instanței de judecată, inculpatul C. C. M. a avut o atitudine sinceră, a recunoscut săvârșirea infracțiunilor de fals pentru care a fost trimis în judecată, a negat comiterea infracțiunilor de înșelăciune, precizând, în mod corespunzător, că nu a indus în eroare nicio persoană, nici măcar nu cunoaște cine sunt persoanele vătămate (aspect confirmat de aproape toate persoanele vătămate audiate la termenul de judecată din data de 25.11.2014). Inculpatul a recunoscut că falsifica aceste acte împreună cu M. M. B., acesta din urmă fiind cel care de regulă le transmitea persoanelor vătămate.
De asemenea, inculpatul M. M. B., fiind audiat în fața instanței de judecată, a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, a solicitat ca soluționarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, conform art. 375 C.p.p., solicitare respinsă de instanță în ședința publică din data de 04.11.2014, având în vedere că pentru justa soluționare a cauzei, pentru aflarea adevărului cu privire la inducerea sau nu în eroare a persoanelor vătămate, se impunea readministrarea probatoriului din cursul urmăririi penale.
În drept, faptele inculpatului M. M. B. care în perioada martie 2011 – iulie 2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale, singur sau împreună cu inculpatul C. C. M., a falsificat mai multe înscrisuri, respectiv două asigurări obligatorii auto, o carte verde și o verificare ITP pentru autoturismul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare BH0453BM, o asigurare obligatorie auto și carte verde pentru autoturismul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare M1045BC, o asigurare obligatorie auto, o carte verde și o verificare ITP pentru autoturismul marca BMW 316 cu nr. de înmatriculare M1349BC, o asigurare obligatorie auto pentru autoturismul marca Renault Kangoo cu nr. de înmatriculare 8198-CKP, aparținând numiților S. A.-C., U. I.-D., N. I., P. G. D., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 320 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p., art. 5 C.p. (zece acte materiale)
Faptele inculpatului C. C. M. care în perioada iunie 2013 – februarie 2014, în baza aceleiași rezoluții infracționale, singur, sau împreună cu inculpatul M. M. B., a falsificat mai multe înscrisuri, respectiv 32 documente auto (asigurări, certificate de înmatriculare, cărți de identitate auto), pentru N. I., P. G. D., M. Nicușor, D. I. C., G. C., B. A., S. V., C. A. S., P. V., S. I., V. F. Serenella, C. A. I., C. I. C., B. O., V. C. I., D. E., T. M. R., F. B., C. A. O., A. R., N. A. A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p., art. 5 C.p. (32 acte materiale)
Instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 35 alin. 1 C.p. prin raportare la disp. art. 238 alin. 1 lit. b din Legea nr. 187/2012 care prevăd că acea condiție a unității subiectului pasiv se consideră îndeplinită și atunci când infracțiunea a adus atingere unor subiecți pasivi secundari diferiți, dar subiectul pasiv principal este unic, cum este cazul în speța de față, toate actele falsificate fiind documente auto, iar subiectul pasiv principal este statul, asupra căruia se răsfrânge urmarea socialmente periculoasă a infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.
Instanța a reținut că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare noul Cod penal (adoptat prin Legea nr. 286/2009), iar pentru infracțiunea de înșelăciune (art. 244 alin. 1, 2 C.p.), pedeapsa prevăzută de noul Cod penal este închisoarea de la 1 la 5 ani, mai favorabilă decât pedeapsa de la 3 la 15 ani prevăzută și de disp. art. 215 alin. 1, 2 Codul penal din 1969. Pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale (art. 320 alin. 1 C.p.) pedeapsa prevăzută de noul Cod penal este închisoarea de la 6 luni la 3 ani, mai nefavorabilă decât pedeapsa de la 3 luni la 3 ani prevăzută și de disp. art. 288 alin. 1 Codul penal din 1969. Instanța reține însă ca lege favorabilă noul cod penal, având în vedere că se va orienta spre pedepse către maximul prevăzut de lege pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, sporul care poate fi aplicat pentru infracțiunea continuată este mai mic potrivit legii noi și nu mai este obligatorie aplicarea de pedepse accesorii.
D. urmare, în temeiul art. 386 C.p.p. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul M. M. B. a fost trimis în judecată din infracțiunea de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. 1, 2 Codul penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 Codul penal din 1969 și art. 5 C.p. în 6 infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1, 2 C.p. cu aplic. art. 5 C.p., precum și din infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată prev. de art. 288 alin. 1 Codul penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 Codul penal din 1969 și art. 5 C.p. în infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată prev. de art. 320 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p. și art. 5 C.p.
De asemenea, în temeiul art. 386 C.p.p. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul C. C. M. a fost trimis în judecată din infracțiunea de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. 1, 2 Codul penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 Codul penal din 1969 și art. 5 C.p. în 12 infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1, 2 C.p. cu aplic. art. 5 C.p., precum și din infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată prev. de art. 288 alin. 1 Codul penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 Codul penal din 1969 și art. 5 C.p. în infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată prev. de art. 320 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p. și art. 5 C.p.
Pentru considerentele amintite cu ocazia expunerii situației de fapt, instanța, constatând că nu a fost dovedită în vreun fel inducerea în eroare a persoanelor vătămate de către inculpați, în baza art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p. a achitat pe inculpatul M. M. B., pentru săvârșirea a 6 infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1, 2 C.p. cu aplic. art. 5 C.p. De asemenea, în baza art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p. a achitat pe inculpatul C. C. M. pentru săvârșirea a 12 infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1, 2 C.p. cu aplic. art. 5 C.p.
Deși inculpatul M. M. B. s-a împăcat cu toate persoanele vătămate, iar inculpatul C. C. M. s-a împăcat cu marea majoritate a persoanelor vătămate, instanța nu a lua act de aceste împăcări și nu a dispus încetarea procesului penal cu privire la infracțiunile de înșelăciune, având în vedere că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, după cum s-a arătat anterior, fiind prioritare cauzele de achitare.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului M. M. B. instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 C.p., gradul de pericol social concret al faptelor, modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, numărul mare de acte falsificate, persoana inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, care a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, recunoscând și regretând faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Față de cele menționate anterior, instanța a făcut aplicarea disp. art. 396 alin. 10 C.p.p, având în vedere că deși s-a efectuat cercetarea judecătorească, a fost reținută prin sentința de condamnare aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de inculpat cu privire la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, iar în baza art. 320 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p., art. 5 C.p. va dispune condamnarea inculpatului M. M. B. la pedeapsa de 1 an închisoare.
Având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului și întrunirea condițiilor prevăzute de art. 91 C.p., instanța a considerat că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Astfel, în baza art. 91 C.p. instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 C.p.
În temeiul art. 93 alin. 1 C.p. a obligatinculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune D. la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor de existență.
În temeiul art. 93 alin. 2 C.p. a impus inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele obligații:
- să frecventeze programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate
În baza art. 93 alin. 3 C.p. a obligat inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul Primăriei Municipiului C. sau al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului D., pe o durată de 100 zile.
Instanța a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 96 C.p. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Instanța a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la data de 24.06.2014 la data de 08.08.2014. Constatarea că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în cauză o anumită perioadă de timp este suficientă, având relevanță juridică numai în ipoteza în care inculpatul ar săvârși o altă infracțiune în cursul termenului de încercare și s-ar pune problema revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În temeiul art. 399 alin. 1 C.p.p. rap. la art. 241 alin. 1 lit. b C.p.p. a constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul M. M. B. prin încheierea nr. 194/08.08.2014 a Tribunalului D..
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului C. C. M. instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 C.p., gradul de pericol social concret al faptelor, modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, numărul foarte mare de acte falsificate, persoana inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, care a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, recunoscând și regretând faptele de fals pentru care a fost trimis în judecată.
Față de cele menționate anterior, instanța a făcut aplicarea disp. art. 396 alin. 10 C.p.p, având în vedere că deși s-a efectuat cercetarea judecătorească, a fost reținută prin sentința de condamnare aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de inculpat cu privire la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, iar în baza art. 320 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p., art. 5 C.p. va dispune condamnarea inculpatului C. C. M. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului și întrunirea condițiilor prevăzute de art. 91 C.p., instanța a considerat că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Astfel, în baza art. 91 C.p. instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de supraveghere de 3 ani, stabilit conform art. 92 C.p.
In temeiul art. 93 alin. 1 C.p. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune D. la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor de existență.
In temeiul art. 93 alin. 2 C.p. a impus inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele obligații:
- să frecventeze programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate
În baza art. 93 alin. 3 C.p. a obligat inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul Primăriei Municipiului C. sau al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului D., pe o durată de 120 zile.
Instanța a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 96 C.p. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Instanța a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la data de 24.06.2014 la data de 27.11.2014. Constatarea că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în cauză o anumită perioadă de timp este suficientă, având relevanță juridică numai în ipoteza în care inculpatul ar săvârși o altă infracțiune în cursul termenului de încercare și s-ar pune problema revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În temeiul art. 399 alin. 1 C.p.p. rap. la art. 241 alin. 1 lit. b C.p.p. a constatat încetată de drept măsura arestării preventive luată față de inculpatul C. C. M. prin încheierea nr. 79/25.06.2014 a Judecătoriei C..
În baza art. 399 alin. 3 lit. b C.p.p. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare nr. 79/25.06.2014 emis de Judecătoria C..
Instanța a respins cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu una dintre măsurile preventive prev. de art. 202 alin. 4 lit. b sau d C.p.p., ca rămasă fără obiect.
În temeiul art. 112 lit b C.p. a dispus confiscarea bunurilor folosite de inculpați la comiterea infracțiunilor, bunuri depuse la camera de corpuri delicte a IPJ D., conform dovezilor ., numărul_/19.05.2014 și ., numărul_/19.05.2014, respectiv: un laptop marca HP COMPAQ 6730S cu ., o imprimantă marca CANON PIXMA cu ., un stick de memorie marca Integral, capacitate 4 Gb, bunuri ce au fost ridicate ca mijloace de probă cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului C. C.-M.; un hard-disk marca Western Digital cu . și capacitate 160 Gb, bun ce a fost ridicat ca mijloc de probă cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului M. M. B..
Instanța a luat act că persoanele vătămate S. A. C., U. I. D., P. G. D., N. I., D. I. C., B. A., C. A. S., P. V., S. I., C. A. I., D. E., T. M. R., F. B. și C. A. O. nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
Instanța a dispus anularea actelor false, respectiv: un ITP de Bulgaria și o carte verde pentru perioada 19.03.2013 – 18.03.2014 și două asigurări una la Insurance Company „Lev Ins” pentru perioada 23.03.3012 – 24.09.2012 și alta la Vienna Insurance Group pentru 23.03.2011 – 24.22.03.2012 (S. A. C.); o asigurare obligatorie auto și carte verde pentru autoturismul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare M1045BC (U. D.); asigurare obligatorie auto, o carte verde și o verificare ITP pentru autoturismul marca BMW 316 cu nr. de înmatriculare M1349BC; P. G. D.; o asigurare obligatorie auto, o verificare ITP și cartea verde pentru autoturismul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare BP9174BX (S. I.); o asigurare obligatorie auto pentru autoturismul marca VOLKSWAGEN cu nr. de înmatriculare 6FR-921 (C. A. I.); o asigurare obligatorie auto și o carte verde pentru autoturismul marca OPEL ASTRA cu nr. de înmatriculare BH5393BT (C. I. C.); o verificare ITP pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare BH9171BT (B. O.); o asigurare obligatorie auto pentru autoturismul marca FORD ESCORT cu nr. de înmatriculare_ (N. R. C.); o asigurare obligatorie auto pentru autoturismul marca Renault Kangoo cu nr. de înmatriculare 8198-CKP, aparținând persoanei vătămate N. I., două asigurări obligatorii auto, o verificare ITP, și un certificat de asigurare pentru autoturismele marca MG ZT cu nr. de înmatriculare_ și Citroen Jumper cu nr. de înmatriculare BH2722BT, documente auto pe care ulterior le-a folosit tatăl inculpatului M. M. B.; o asigurare obligatorie auto pentru autoturismul marca Autospeciala cu nr. de înmatriculare_, aparținând persoanei vătămate D. I. C.; cartea verde pentru autoturismul marca F. Ulysse cu nr. de înmatriculare M8472BB; o asigurare obligatorie auto pentru autoturismul marca Daewoo Cielo cu nr. de înmatriculare_ (B. A.); o asigurare obligatorie auto și o verificare ITP pentru autoturismul marca Toyota Celica cu nr. de înmatriculare BH3146BT; o asigurare obligatorie auto pentru autoturismul marca Opela Zafira cu nr. de înmatriculare_ ; o asigurare obligatorie auto pentru autoturismul marca Land Rover Discovery cu nr. de înmatriculare_ ; un certificat de atestare fiscală pentru persoana fizică V. F. Serenella; o asigurare obligatorie auto pentru autoturismul marca BMW 525 cu nr. de înmatriculare BH5432BP; fals o carte verde auto pentru autoturismul marca OPEL VECTRA cu nr. de înmatriculare BH3804BM; o asigurare obligatorie auto pentru autoturismul marca VOLKSWAGEN cu nr. de înmatriculare AL-141-VT; fals o asigurare obligatorie auto pentru autoturismul marca SKODA SUPERB CLASSIC cu nr. de înmatriculare_ ; fals o asigurare obligatorie auto, o carte verde auto și o verificare ITP pentru autoturismul marca BMW 530D cu nr. de înmatriculare BP7073BX; o asigurare obligatorie auto pentru autoturismul marca MERCEDES BENZ cu nr. de înmatriculare_ .
Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria C. și inculpatul M. M. B..
P. apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică,pentru următoarele considerente:
1-în mod greșit a dispus în baza art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p. achitarea inculpatului C. C. M., pentru săvârșirea a 12 infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1, 2 Cp. cu aplic. art. 5 Cp. și în baza art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p. achitarea inculpatului M. M. B., pentru săvârșirea a 6 infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1, 2 Cp. cu aplic. art. 5 Cp. în condițiile în care, din probele administrate atât la urmărirea penală cât și în faza de cercetare judecătorească rezultă în mod cert existența infracțiunilor și comiterea de către inculpați a acestor infracțiuni.
2.Neoportun, instanța a reținut in sarcina inculpaților aplicarea dispozițiilor art.396 C.p.p., cu privire la infracțiunea de fals pentru care a dispus condamnarea.
1. În mod greșit a dispus în baza art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art b C.p.p. achitarea inculpatului CĂLĂFATEANU C. M., săvârșirea a 12 infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1, 2 ( aplic art 5 Cp. și în " baza art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b achitarea inculpatului M. M. B., săvârșirea a 6 infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1, 2 C aplic. art. 5 Cp. în condițiile în care, din probele administrate atât la urnărirea penală cât și în faza de cercetare judecătorească rezultă în mod cert existența infracțiunilor și comiterea de către inculpați a acestor infracțiuni.
Instanța de fond a avut în vedere la soluționarea cauzei numai declarațiile date de inculpați și martori la instanța de judecată, a înlăturat declarațiile date de aceștia la urmărirea penală, a dat o interpretare greșită acestor probe astfel, a reținut o stare de fapt eronată, ce a condus la excluderea comiterii infracțiunii de înșelăciune de către inculpații M. M. și Călăfateanu C. M..
În mod greșit instanța, cu ocazia expunerii situației de fapt, a constatat că nu a fost dovedită în vreun fel inducerea în eroare a persoanelor vătămate de către inculpați, așa cum a fost reținut prin rechizitoriu, motivând declarațiile părților vătămate, nu pot constitui o dovadă convingătoare de vinovăție a inculpaților cu privire la infracțiunea de înșelăciune.
Potrivit art. 215 al. 1 Cod penal, obiectul material al unei infracțiuni îl constituie inducerea in eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, iar autorul infracțiunii este persoana care a efectuat nemijlocit inducerea in eroare a persoanei, prin prezentarea unei situații în chip mincinos. Fapta se săvârșește cu intenție deoarece legea prevede existența unui scop - însușirea folosului injust.
În prezenta speță, a rezultat fără dubii, coroborând declarațile testimoniale cu declarațiile inculpaților și ale părților vătămate inculpații au comis infracțiunile reținute în sarcina lor prin rechizitoriu.
Apărarea inculpatului C. C. M. că nu a avut intenția de a înșela, este neîntemeiată si neconfirmată de nici o probă din dosar; toate acțiunile inculpatului din aceea perioadă, converg clar înspre concluzia că acesta, cu bună știință si urmărind precis scopul de a-si însuși sumele de bani, a acționat conform celor prezentate mai sus .
2.Neoportun, instanța a reținut in sarcina inculpaților aplicarea dispozițiilor art.396 C.p.p., cu privire la infracțiunea de fals pentru care a dispus condamnarea.
Astfel dispozițiile art. 396 C.p.p, mai sus menționat, iși găsesc aplicabilitate numai în situația în care inculpații recunosc în integralitate faptele, așa cum au fost reținute în actul de sesizare, iar instanța de fond a ajuns la concluzia că aceștia au comis infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.
Cum în speță, instanța a dispus achitarea pentru infracțiunea de înșelăciune, în cauză nu mai erau incidente dispozițiile art. 396 C.p.p, pentru infracțiunea de fals, aceste dispoziții aplicandu- se pentru toate infracțiunile deduse judecății și nu pentru o parte din acestea.
Apreciem că săvârșirea infracțiunii, de către inculpați a fost dovedită cu întreg probatoriul administrat în cauză și, în consecință, instanța în mod greșit a dispus achitarea acestora în temeiul art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art 16 lit b C.p.p.
Având în vedere motivele mai sus prezentate, în temeiul articolului 421 alin.2 lit.a N.C.P.P., vă solicităm să admiteti apelul, să desființați sentința penală atacată și să pronunțați o hotărâre ținând seama de criticile formulate.
Inculpatul M. M. B., consideră sentința atacată ca netemeinică și nelegală, pentru următoarele:
În raport de materialul probator administrat în cauză, prin soluția contestată instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care am fost trimis judecată în infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prev. de art. 320 alin. 1 CP, cu aplicarea art. 35 alin. 1 CP și art. 5 CP.
Înmod corect instanța de fond a dispus achitarea pentru săvârșirea celor 6 fapte de înșelăciune reținute în sarcina mea, prev. de art. 244 alin. 1 și 2 CP, cu aplicarea art. 5 CP, în raport de probele administrate, respectiv depozițiile părților vătămate (S. A. C., U. I. D., P. G. D. și N. I.) și martorilor audiați.
În legătură cu activitatea de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, am declarat faptul că nu am realizat niciun act material privind faptele reținute în sarcina mea, de altfel la dosarul cauzei neexistând nicio probă care să dovedească contrarul celor susținute de către mine.
Referitor la acest aspect, revin asupra materialului probator administrat, percheziție domiciliară, percheziție informatică, audieri ale părților vătămate și martorilor, motiv pentru care apreciez că instanța trebuia să pronunțe o soluție motivată pe dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. c NCPP.
De altfel, din întregul material de urmărire penală a rezultat că activitatea de falsificare a documentelor (verificare ITP, asigurare obligatorie auto, carte verde auto etc.) a fost realizată de către C. C. M., la domiciliul său și cu mijloacele tehnice pe care le deținea, aspect recunoscut implicit de către acesta și de rezultatul percheziției informatice.
Având în vedere cele de mai sus, solicită admiterea apelului,: desființarea sentinței instanței de fond sub aspectul soluției pronunțate cu privire la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale reținută în sarcina mea, dispunând achitarea în temeiul art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. c NCPP. Îndrept, invoc dispozițiile art. 408 - 425, art. 421 pct. 2 lit. a NCPP.
Examinând apelurile Curtea constată că acesta sunt nefondate pentru următoarele motive:
Instanța de fond a reținut corect starea de fapt și încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul M. M. B. care în perioada martie 2011 – iulie 2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale, singur sau împreună cu inculpatul C. C. M., a falsificat mai multe înscrisuri-polițe de asigurări auto, inspecții ITP- realizează elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 320 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p., art. 5 C.p. (zece acte materiale).
În ceea ce privește infracțiunile de înșelăciune pentru care inculpații M. M. B. și C. C. M. au fost trimiși în judecată în mod corect a apreciat instanța de fond că afirmațiile părților vătămate din cursul urmăririi penale potrivit cărora se consideră înșelate de inculpați, nu pot constitui dovezi convingătoare de vinovăție a inculpaților.
Infracțiunea de înșelăciune prev.de art.215 alin.1 C.p anterior se realizează sub aspectul laturii obiective printro acțiune de inducere în eroare a părții vătămate de către inculpat prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă unei fapte adevărate în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă.
În actul de sesizare a instanței respectiv rechizitoriu, nu se descrie activitatea de inducere in eroare desfășurată de către inculpați, modalitatea în care s-a realizat inducerea în eroare ci se menționează de către procuror doar că inculpații au indus în eroare părțile vătămate.
În condițiile în care pentru a obține o verificare ITP este necesar să te prezinți cu autoturismul la un service autorizat este logic că părțile vătămate nu puteau fi induse în eroare în momentul în care au solicitat inculpaților aplicarea ștampilei ITP pe certificatul de înmatriculare sens în care le-au și remis acestora certificatele.
Relevantă este declarația părții vătămate TițaMarius R. dată în fața instanței în care precizează că a aflat despre un băiat C. că ar încheia asigurări,s-a întâlnit cu acesta i-a dat 50 de euro nu i-a cerut chitanță nu l-a întrebat la ce firmă de asigurări lucrează sau dacă asigurarea e valabilă.
Partea vătămată P. V. a intrat în vorbă cu doi băieți care își spălau mașina în zona Parcului și care i-au spus că îi pot face asigurare pentru un autoturism inmatriculat in Anglia.
Niciuna din persoanele vătămate nu a solicitat și nu a primit chitanță pentru sumele de bani achitate inculpaților ca preț al asigurărilor auto însă au conștientizat că aceste sume de bani erau mai mici decât în mod obișnuit( declarațiile persoanelor vătămate S. I.,C. A. O., T. M., C. A., D. I. C., N. I., B. A.).
Curtea având în vedere circumstanțele în care inculpații au discutat cu persoanele vătămate, faptul că nu au eliberat chitanțe, nu au afirmat că sunt agenți de asigurări sau că ar lucra la o anumită firmă de asigurări, prețul mult redus față de valoarea unei astfel de polițe auto constată că nu a existat o acțiune de inducere în eroare a persoanelor vătămate așa cum în mod greșit susține parchetul în motivele de apel.
Este adevărat că inculpații au obținut în acest fel un folos injust, reprezentat de sumele de bani încasate pentru polițele de asigurare falsificate, însă cât timp nu a fost probată inducerea în eroare, declarațiile părților vătămate date în faza de cercetare judecătorească nu conduc la stabilirea vinovăției dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Cercetarea judecătorească are ca obiect, în primul rând, readministrarea probelor care au fost administrate în cursul urmăririi penale, ca cerință a principiului nemijlocirii ședinței de judecată în scopul perceperii directe nemijlocite a probelor de către instanța de judecată.
Instanța nu poate exclude de plano probele administrate în faza de urmărire penală, însă în condițiile în care acestea au fost readministrate în mod nemijlocit în fața instanței, vor fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
Al doilea motiv de apel invocat de parchet privind greșita aplicare a dispozițiilor art.396 C.p.p., de către instanța de fond cu privire la infracțiunea de fals pentru care a dispus condamnarea, Curtea constată că și acest motiv este nefondat.
Instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art.396 alin.10 C.p.p având în vedere că deși s-a efectuat cercetarea judecătorească, a fost reținută prin sentința de condamnare aceeași situație ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de inculpați cu privire la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art.320 alin.1 C.p cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p., art. 5 C.p.
Este de asemenea nefondat apelul inculpatului M. M. B. privind greșita sa condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art.320 alin.1 C.p cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p., art. 5 C.p întrucât probatoriul administrat în cauză a demonstrat că acesta în perioada martie 2011-iulie 2013 în baza aceleiași rezoluții infracționale singur sau împreună cu inculpatul C. C. M. a falsificat mai multe înscrisuri oficiale.
Pentru aceste considerente în baza art.421 alin.1 lit.b C.pr.p. va respinge apelurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria C. și inculpatul M. M. B., împotriva deciziei numărul 5545 din 27.11.2014, pronuntată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondate.
În baza art.275 alin.2 C.pr.p. va obliga pe inculpatul apelant M. M. B. la 400 lei cheltuieli judiciare către stat din care 300 lei onorariu avocat oficiu ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art.275 alin.3 onorariu avocat oficiu pentru inculpatul C. C. M. în cuantum de 300 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 alin.1 lit.b C.pr.p. respinge apelurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria C. și inculpatul M. M. B., împotriva deciziei numărul 5545 din 27.11.2014, pronuntată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondate.
În baza art.275 alin.2 C.pr.p. obligă pe inculpatul apelant M. M. B. la 400 lei cheltuieli judiciare către stat din care 300 lei onorariu avocat oficiu ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art.275 alin.3 onorariu avocat oficiu pentru inculpatul C. C. M. în cuantum de 300 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 6 iulie 2015.
Președinte, Judecător,
I. G. L. B.
Grefier,
M. N.
Red.jud.I.G.
j.f.C.P.
IB/31.08.2015
← Ultrajul (art.257 NCP). Decizia nr. 1018/2015. Curtea de Apel... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine... → |
---|