Delapidarea (art.295 NCP). Decizia nr. 1015/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 1015/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 07-07-2015 în dosarul nr. 24234/215/2013

DOSAR NR._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE APEL

DECIZIA PENALĂ NR. 1015

Ședința publică de la 07 iulie 2015

PREȘEDINTE:- V. T.

JUDECĂTOR:- G. C.

GREFIER:- M. I.

Ministerul Public reprezentat prin procuror D. N. T., din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 25 iunie 2015, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind judecarea apelului declarat de inculpatul G. A. D. împotriva sentinței penale nr. 3719 din 4 iulie 2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .

CURTEA

Asupra apelului de față, constată următoarele:

P. sentința penală nr. 3719 din 4 iulie 2014, Judecătoria C., în baza art.386 alin.1 C.p.p. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului G. A. D., fiul lui G. și G., ns la data de 22.06.1970, în Calafat, jud. D., cu domiciliul în com. POIANA M., .. 60, J. D. și reședința în C., B.D. DACIA, ., ., J. D., CNP_, din infracțiunea de delapidare cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 ind.1 alin.1 și 2 C.p. cu aplic. art.41 alin.2 C.p. în infracțiunea de delapidare prev. de art. 295 alin. 1 C.p., art.308 alin.1,alin.2 cu aplic. art.35 C.p. și art.5 C.p.

În baza art. 295 alin. 1 C.p., art.308 alin.1, alin.2 cu aplic. art.35 C.p. și art.5 C.p. cu aplicarea art.374 alin.4 și art.396 alin.10 C.p.p. cu aplicarea art.5 C.p. a fost condamnat inculpatul G. A. D. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012, s-au interzis drepturile prev. de art. 66 lit. a, b și g C.p., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art 397 alin.1 rap. la art.19 C.p.p. s-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă . cu sediul în com. GHIRODA, .. 3, J. T. și a fost obligat inculpatul G. A. D. la plata sumei de 274.169,98 lei.

A fost obligat inculpatul la 150 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 353/P/2010 din de 09.08.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului G. A. D., sub aspectul comiterii infracțiunii de delapidare prev. de art.215 ind.1 alin.1 și 2 C.p. cu aplic. art.41 alin.2 C.p.

În fapt, s-a reținut că în cursul anului 2009, inculpatul G. A. DIDI, prin acte materiale repetate, comise în baza unei rezoluții infracționale unice, în calitate de gestionar de fapt al Depozitului C. aparținând . Ghiroda, și-a însușit mărfuri și sume de bani în valoare totală de 274.169,98 lei.

In cursul cercetării judecătorești, inculpatul G. A. D. s-a prevalat de dispozițiile art. art.374 alin.4 și art.396 alin.10 C.p.p. Cpp, conform cărora inculpatul poate solicita ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, în acest sens instanța de judecată procedând la ascultarea acestuia.

Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere .

Inculpatul care recunoaște săvârșirea unei infracțiuni și solicită să fie judecat potrivit procedurii simplificate beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii (cauză legală de reducere a pedepsei).

Societatea . s-a constituit parte civilă cu suma de 274.169,98 lei, reprezentând prejudiciu rezultat din săvârșirea infracțiunii de delapidare.

Analizând ansamblul probelor administrate in cursul procesului penal, instanța a reținut următoarele:

Unitatea parte vătămată ., cu sediul în ., are ca principal obiect de activitate comercializarea produselor de uz fitosanitar și chimice din punctele comerciale și depozitele proprii.

În perioada ianuarie 2005-noiembrie 2009 inculpatul G. A. D. a îndeplinit funcția de director zonal al Depozitului C., în baza contractului individual de muncă înregistrat la ITM D. sub nr._/2005. P. Actul adițional nr.10/16.01.2005 acestuia i-a fost impusă interdicția „de a presta o activitate în favoarea unui terț care se află în relații de concurență cu . în timpul derulării contractului individual de muncă” și „ de a presta în interesul propriu sau al unui terț, o activitate care se află în concurență cu cea prestată de .-comercializare pesticide,pentru o perioadă de 2 ani după încetarea contractului individual de muncă ”.

Potrivit fișei postului, anexă la contractual individual de muncă, printre atribuțiile ce îi reveneau se regăsesc următoarele:

- planifică și asigură condițiile organizatorice și de logistică pentru desfășurarea unei activități eficace a activității de distribuție în zona alocată;

- analizează concurența și canalele de desfacere;

- în cadrul zonei de distribuție pe care o deservește, coordonează, urmărește și asigură condiții pentru depozitarea, transportul, și distribuția produselor, garantarea efectivă a vânzării acestora și a încasării contravalorii, planificarea unui sistem echilibrat de încasări și plăți.

În cadrul aceleiași unități a fost angajat în subordinea inculpatului numitul G. L. D., în funcția de gestionar, care avea ca atribuții principale asigurarea gestiunii fizice a stocului de marfă, introducerea mărfii în stoc pe baza documentelor de intrare, asigurarea mișcării stocurilor și expedierea mărfii către client.

În fapt, așa cum a rezultat din declarațiile martorilor audiați în cauză – angajați la același deposit – inculpatul G. A. D., în calitate de director zonal, a acționat ca un gestionar de fapt, în condițiile în care acesta deținea cheile depozitului de mărfuri, era prezent la descărcarea mărfurilor și introducerea lor în depozit, după inventariere, dădea dispoziții cu privire la marfa ce era ridicată din depozit și modul de distribuire al acesteia și primea banii încasați de la clienți de la ceiloalți angajați, împreună cu chitanțele aferente, pe care ulterior, personal sau prin intermediul altor personae, îi depunea la bancă în contul societății.

P. decizia nr.860/05.11.2009 administratorii . Ghiroda au dispus efectuarea inventarierii patrimoniului la depozitul C., de către o comisie din care a făcut parte și învinuitul G. A. D., constatându-se o lipsă în gestiunea de mărfuri în valoare de 227.538,03 lei, o lipsă în casierie de 169.490,98 lei și un debit neachitat de clientul . în valoare de 478.386,36 lei.

În nota explicativă dată cu această ocazie inculpatul G. A. D. a recunoscut că au existat cazuri în care sumele de bani încasate din comercializarea mărfurilor nu au fost depuse imediat la bancă, reținându-le pe un interval de două săptămâni, aceste sume ridicându-se uneori la valoarea de 150.000 lei. De asemenea, învinuitul a recunoscut că a vândut marfă către ., a cărei contravaloare nu a încasat-o integral, deși a ascuns adevărul cu privire la faptul că administratorul acestei societăți este chiar soția sa – G. Anișoara – încălcând astfel clauza anticoncurențială impusă de angajator.

Pentru a se stabili cuantumul prejudiciului cauzat unității parte vătămată, în cauză a fost efectuată o expertiză contabilă, care a stabilit următoarele:

Ca modalitate de desfășurare a activității . nu are organizată contabilitatea pe fiecare punct de lucru, transferul mărfurilor de la depozitul central din Timișoara către punctele de lucru din țară făcându-se pe baza avizelor de expediție, iar scăderea mărfurilor din gestiunea depozitului central făcându-se pe baza facturilor de vânzare primite de la punctele de lucru din țară.

Pe baza acestor avize de expediție a fost determinat stocul scriptic de marfă la data de 05.11.2009, în valoare de 270.354,12 lei, care a fost comparat apoi cu stocul faptic de marfă, stabilit în urma inventarierii, în valoare de 155.704,78 lei, rezultând astfel o lipsă de marfă în valoare de 114.649,34 lei.

Pe baza documentelor existente la registrele zilnice de casă, a fost determinat soldul scriptic al casei în valoare de 169.520,98 lei, care a fost comparat cu soldul faptic la data de 05.11.2009 – respectiv 10.000 lei – rezultând astfel o lipsă în casierie de 159.520,98 lei.

În perioada 09 – 11.11.2009 inculpatul G. A. D. a depus la casieria societății suma totală de 43.300 lei, sumă ce reprezintă acoperirea parțială a minusului din casă, astfel încât nu se justifică deducerea ei din valoarea totală a prejudiciului.

În consecință, prin activitatea sa inculpatul G. A. D. a prejudiciat societatea parte vătămată cu suma de 274.169,98 lei.

Din probele administrate în cauză a rezultat că pe parcursul anului 2009 inculpatul G. A. D., care a acționat ca un gestionar de fapt al societații, și-a însușit mărfuri și sume de bani în valoare de 274.169,98 lei din patrimoniul . Ghiroda.

În cursul urmăririi penale inculpatul G. A. D. a avut o atitudine nesinceră, în sensul că a negat atât însușirea mărfurilor, cât și a sumelor de bani, însă apărările formulate de acesta cu privire la ambele aspecte sunt lipsite de relevanță juridică și au fost înlăturate, nefiind susținute de probatoriul administrat.

Astfel, referitor la lipsa de mărfuri din depozit, inculpatul a motivat existența diferențelor între stocul scriptic si cel faptic pe împrejurarea că de multe ori au existat neconcordanțe între mărfurile înscrise pe avize și cele transferate efectiv de la depozitul central,condiții în care făcea mențiunile corespunzătoare pe avize, iar pe baza acestora se opera în evidența depozitului central.

În consecință, acest aspect nu a putut constitui o justificare pentru lipsa mărfurilor din depozitul gestionat în fapt de către învinuitul G. A. D..

Referitor la lipsa sumei de 159.520,98 lei din casieria unității, apărarea inculpatului a fost înlăturată, având în vedere că nu este confirmată de probatoriul administrat în cauză. Astfel, pe de o parte, inculpatul a recunoscut prin nota explicativă dată imediat după încheierea inventarului, că au existat cazuri în care nu a depus banii în casă imediat după încasare, deși, așa cum rezultă din declarațiile martorilor, conducerea . stabilise un plafon maxim pentru sumele existente în casă ,de 2.000 lei,tot ce depășea această sumă trebuind a fi depus în contul societății în prima zi lucrătoare.

Pe de altă parte, inculpatul a susținut că „pentru a avea clienți și a le oferi prețuri de vânzare bune la livrarea mărfurilor, întocmea factură și chitanță fără a încasa contravaloarea mărfurilor expediate, urmând a primi bani în perioada imediat următoare”, iar după ce a fost suspendat din funcție nu a mai avut posibilitatea recuperării acestor sume.

Și această apărare este a fost infirmată de probatoriul administrat în cauză, având în vedere că inculpatul G. A. D. nu a putut indica nici măcar o societate la care să fi procedat în această manieră și nu a fost găsită nicio evidență a sumelor de bani ce urmau a fi recuperate de acesta. Mai mult decât atât, ceilalți angajați ai societății, care se ocupau de vânzări, au infirmat o astfel de modalitate de lucru, precizând că sumele de bani rezultate din încasări erau predate învinuitului, împreună cu chitanțele eliberate, iar acesta verifica realitatea și conformitatea lor și apoi depunea sumele de bani, din dispoziția sa efectuându-se toate operațiunile comerciale ale punctului de lucru.

Cu ocazia inventarului efectuat la data de 05.11.2009, s-a mai constatat că ., administrată de soția inculpatului– G. Anișoara – înregistra un debit către . în valoare de 473.386,36 lei, reprezentând contravaloarea produselor achiziționate, debit ce a fost acoperit integral prin virament bancar în cursul anilor 2009-2011.

S-a constatat că neachitarea integrală de către societate a debitului înregistrat către unitatea parte vătămată nu este de natură penală, ci constituie doar un litigiu comercial care a fost rezolvat de părți pe cale amiabilă.

Cu toate acestea, împrejurarea că, prin încălcarea clauzei neconcurențiale impusă de către angajator, inculpatul G. A. D. a fost de acord cu înființarea . de către soția sa, având un obiect de activitate similar – respectiv comerțul cu ridicata al produselor chimice – și, mai mult decât atât, pe parcursul anilor 2006-2009 a livrat către această societate produse în valoare totală de 1.465.274,39 lei, fără a urmări și încasarea contravalorii lor,poate constitui o explicație a lipsei mărfurilor și sumelor de bani din casă, însușite și traficate de către învinuit în interesul său și al soției sale.

Este de remarcat că din examinarea operațiuniilor comerciale derulate între cele societăți a rezultat că în cursul anului 2009, inculpatul G. A. D. a emis către . chitanțe liberatorii în valoare totală de 146.453,99 lei,sumă apropiată de cea găsită lipsă în casă,cu ocazia inventarierii.

Din materialul probator administrat în cauză a rezultat că inculpatul G. A. D. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de delapidare cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev. de 215/1 alin 1 și 2 C.p., cu aplic. art 41 alin 2 C.p .

În drept, fapta inculpatului G. A. D. care în cursul anului 2009, prin acte materiale repetate, comise în baza unei rezoluții infracționale unice, în calitate de gestionar de fapt al Depozitului C. aparținând . Ghiroda, și-a însușit mărfuri și sume de bani în valoare totală de 274.169,98 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev. de 215/1 alin 1 și 2 C.p., cu aplic. art 41 alin 2 C.p .

Având în vedere că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009, aplicând disp. art. 5 NCP, instanța a reîncadrat fapta de delapidare conform noilor dispoziții, acestea fiind mai favorabile.

Astfel, infracțiunea de delapidare cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev. de 215/1 alin 1 și 2 C.p. de la 1969, cu aplic. art 41 alin 2 C.p . de la 1969 are corespondent în NCP, în art. 295 alin. 1 C.p., cu aplic. art.35 C.p.

Infracțiunea de delapidare prev de art 295 alin. 1 C.p. Cp consta in însușirea, folosirea sau traficarea de către un funcționar public, in interesul sau ori pentru altul de bani valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau administrează.

Instanța a constatat în cauză incidența dispozițiilor art.308 alin.1, alin.2 C.p.

Potrivit art.308 alin.1, alin.2 C.p., dispozițiile art.295 privitoare la funcționarii publici se aplică în mod corespunzător și faptelor săvârșite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natră în serviciul unei persoane fizice dintre cele prev. la art.175 alin.2 ori în cadrul oricărei persoane juridice. La alin.2 se prevede că în acest caz, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.

În baza art.386 alin.1 C.p.p. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului G. A. D., din infracțiunea de delapidare cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 ind.1 alin.1 și 2 C.p. cu aplic. art.41 alin.2 C.p. în infracțiunea de delapidare prev. de art. 295 alin. 1 C.p., art.308 alin.1,alin.2 cu aplic. art.35 C.p. și art.5 C.p.

Subiectul activ al infracțiunii de delapidare este calificat, trebuind a îndeplini condiția de a fi un funcționar, si care in aceasta calitate gestionează sau administrează bani sau bunuri.

Gestionarul este persoana care are ca principale atribuții de serviciu primirea, păstrarea si eliberarea de bunuri. Îndeplinind ca principale atribuții de serviciu activitățile de primire, păstrarea si eliberare de bunuri, gestionarul se afla . materiala cu bunurile din gestiunea sa, toate aceste atribuții fiind si in sarcina inculpatului, astfel cum rezulta din fișa postului. Infracțiunea de delapidare este o infracțiune comisiva, cu conținuturi alternative, una dintre acțiunile ce constituie elementul material al acestei fapte penale constând in însușirea de bani, valori si alte bunuri aflate in gestiunea sau administrarea inculpatului.

Inculpatul îndeplinește cerințele esențiale pentru a fi subiect activ al infracțiunii prev de art. 295 alin. 1 C.p., art.308 alin.1, alin.2 Cp, întrucât, astfel cum a rezultat din fișa postului si din declarațiile martorilor angajați ai aceleiași societăți îndeplinea atribuții de gestionar, având ca principale însărcinări: deținea cheile depozitului de mărfuri, era prezent la descărcarea mărfurilor și introducerea lor în depozit, după inventariere, dădea dispoziții cu privire la marfa ce era ridicată din depozit și modul de distribuire al acesteia și primea banii încasați de la clienți de la ceiloalți angajați, împreună cu chitanțele aferente, pe care ulterior, personal sau prin intermediul altor personae, îi depunea la bancă în contul societății.

Astfel, potrivit fișei postului, anexă la contractual individual de muncă, printre atribuțiile ce îi reveneau se regăsesc următoarele:

- planifică și asigură condițiile organizatorice și de logistică pentru desfășurarea unei activități eficace a activității de distribuție în zona alocată;

- analizează concurența și canalele de desfacere;

În fapt, așa cum a rezultat din declarațiile martorilor audiați în cauză – angajați la același depozit – inculpatul G. A. D., în calitate de director zonal, a acționat ca un gestionar de fapt, în condițiile în care acesta deținea cheile depozitului de mărfuri, era prezent la descărcarea mărfurilor și introducerea lor în depozit, după inventariere, dădea dispoziții cu privire la marfa ce era ridicată din depozit și modul de distribuire al acesteia și primea banii încasați de la clienți de la ceiloalți angajați, împreună cu chitanțele aferente, pe care ulterior, personal sau prin intermediul altor personae, îi depunea la bancă în contul societății.

Elementul material al infracțiunii prev. de art 295 alin.1 C.p. consta in însușirea de către funcționar in interesul sau a banilor și mărfurilor aflate in posesia sa.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 alin. 1 și 2 din actualul Cod penal, stabilirea duratei sau cuantumului pedepsei, dar și alegerea pedepsei, atunci când legea prevede pedepse alternative se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penale; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Societatea . s-a constituit parte civilă cu suma de 274.169,98 lei, reprezentând prejudiciu rezultat din săvârșirea infracțiunii de delapidare.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul G. A. D., solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și pe fond, în principal, ca și modalitatea de executare a pedepsei aplicate, să fie amânată aplicarea pedepsei.

În subsidiar, a solicitat suspendarea pedepsei sub supraveghere, având în vedere că instanța de fond nu a aplicat disp. art. 75 alin. 2 lit. a Cod penal, a achitat o parte din prejudiciu, provine dintr-un mediu organizat, are studii superioare, a conștientizat și regretat fapta și va face toate demersurile posibile pentru achitarea prejudiciului.

Cu privire la latura civilă a solicitat să se scadă din prejudiciul total suma deja achitată de inculpat.

Apelul este fondat și urmează a fi admis, din următoarele considerente:

Examinând sentința penală atacată, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că prima instanță a reținut corect starea de fapt, iar vinovăția inculpatului este dovedită în cauză cu probatoriile administrate pe parcursul procesului penal, respectiv plângerea și declarația reprezentantului legal al părții civile, raportul de expertiză contabilă judiciară, alte înscrisuri, declarațiile martorilor G. L. D., Ț. P., D. M. S., S. M. și G. Anișoara, ce se coroborează cu declarațiile inculpatului care fiind audiat a recunoscut faptele așa cum au fost descrise în actul de sesizare, solicitând ca judecata să se facă conform probatoriului administrat la urmărirea penală, conform procedurii simplificate, astfel încât, în cauză, s-a făcut aplicarea art.374 alin.4 și art.396 alin.10 Cod pr.penală.

Curtea mai constată că, în drept, fapta inculpatului G. A. D. constând în aceea că în cursul anului 2009 în baza aceleiași rezoluții infracționale și prin acte materiale repetate, în calitate de gestionar de fapt al Depozitului C. aparținând . Ghiroda și-a însușit mărfuri și sume de bani, realizează, sub aspect constitutiv elementele infracțiunii de delapidare prev.de art.295 alin.1 Cod penal, art.308 alin.1 și alin.2 Cod penal, cu aplic.art.35 Cod penal și art.5 Cod penal.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, Curtea apreciază că, în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii faptei, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, dar avându-se în vedere și datele care caracterizează persoana inculpatului, integrat socio-profesional și fără antecedente penale, precum și posibilitățile sale de îndreptare, astfel cum rezultă din raportul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune D., aplicarea pedepsei de 1 an închisoare este suficientă, chiar și fără executarea acesteia, în cauză fiind îndeplinite cumulativ condițiile prev.de art.91 alin.1 și alin.3 Cod penal.

În acest sens, pedeapsa aplicată nu este mai mare de 3 ani, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, iar acesta și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, inculpatul nu s-a sustras de la urmărirea penală și nici de la judecată, nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, astfel încât nu există riscul că acesta va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată, stabilind astfel un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art.92 Cod penal.

Așa fiind și pentru motivele arătate, în temeiul dispozițiilor art.421 pct.2 lit.a Cod pr.penală, va fi admis apelul declarat de inculpat, se va desființa în parte sentința penală, iar în baza art. 91 C. pen. se va dispune suspendarea executării pedepsei de 1 an închisoare sub supraveghere și se va stabili un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. va fi obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune D., la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) și d) C. pen. se va impune condamnatului să execute următoarele obligații: să frecventeze un program de integrare socială derulat de Serviciul de Probațiune D.; să nu depășească teritoriul României fără acordul instanței.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul RAADPFL C. sau Bibliotecii Județene A. și Aristia A. din C., pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea constată că aceasta a fost greșit soluționată de instanța de fond, deoarece a dispus obligarea inculpatului G. A. D. la plata sumei de 274.169,98 lei către partea civilă . Ghiroda, deși acesta în perioada 9.11.-11.11.2009 a achitat la casieria societății suma totală de 43.300 lei, astfel încât nu se justifică acordarea din nou a acesteia cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă sus-menționată.

Așa fiind și pentru motivele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 397 alin. 1 C.p.p., rap. la art 19 C.p.p., se va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă . și va fi obligat inculpatul la plata sumei de 230.870,32 lei cu dobânzile legale aferente de la data rămânerii definitive a prezentei decizii penale și până la achitarea integrală a debitului, astfel cum rezultă din raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de expertul contabil G. D. și aflat la fila 110 din dosarul de urmărire penală.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.

În baza art.275 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare din faza de apel vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de inculpatul G. A. D. împotriva sentinței penale nr. 3719 din 4 iulie 2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .

Desființează în parte sentința penală

În baza art. 91 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei de 1 an închisoare sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune D., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) și d) C. pen. impune condamnatului să execute următoarele obligații:

să frecventeze un program de integrare socială derulat de Serviciul de Probațiune D..
să nu depășească teritoriul României fără acordul instanței.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 397 alin. 1 C.p.p., rap. la art 19 C.p.p.,

Admite acțiunea civilă formulată de partea civilă . și obligă inculpatul la plata sumei de 230.870,32 lei cu dobânzile legale aferente de la data rămânerii definitive a prezentei decizii penale și până la achitarea integrală a debitului.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Cheltuielile judiciare din faza de apel rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 07 Iulie 2015.

Președinte,Judecător,

V. TrifănescuGeorge C.

Grefier,

M. I.

Red.jud.VT

j.f.S.M.

PS/15.07.2015

← Strămutare (art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP). Decizia nr....		Ultrajul (art.257 NCP). Decizia nr. 1018/2015. Curtea de Apel... →

Delapidarea (art.295 NCP). Decizia nr. 1015/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Delapidarea (art.295 NCP). Decizia nr. 1015/2015. Curtea de Apel CRAIOVA