Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 283/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 283/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-03-2015 în dosarul nr. 142/230/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 283
Ședința publică de la 02 martie 2015
PREȘEDINTE A. D.- judecător
C. C.- judecător
Grefier V. D.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror D. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 25 februarie 2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Filiași și inculpatul T. C. împotriva sentinței penale nr. 6 din data de 01 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr._ .
CURTEA
Asupra apelului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 6 din data de 01 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr._, a fost reîncadrată juridic fapta reținută în sarcina inculpatului T. C. din infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e C.p. de la 1969 cu apl. art. 37 al. 1 lit. b C.p. de la 1969 în infracțiunea prev. de art. 228 alin. 1 C.p.rap la art 229 lit d Cp cu aplicarea art art. 37 al. 1 lit. b C.p. de la 1969 și art. 5 C.p.
În baza art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e C.p. de la 1969, cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. b C.p. de la 1969 și art. 5 C.p. cu aplicarea art 375 și art 396 al 10 Cp, a fost condamnat inculpatul T. C., fiul lui N. și A., născut la data de 02.02.1968 în municipiul C., județul D., domiciliat în orașul Filiași, sat Fratoștița, ., județul D., studii 8 clase, fără ocupație, CNP:_, recidivist, arestat în altă cauză, în prezent deținut în Penitenciarul Drobeta – T. S., județul M., la pedeapsa de 2 ani închisoare.
S-a constatat că infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin s.p. nr. 4386/2013 emisă de Judecătoria C., definitivă prin nerecurare .
Au fost repuse pedepsele în individualitatea lor și în baza art. 36, art. 33 lit. a, art. 34 lit. b C.p. de la 1969 cu apl. art. 5 C.p., a fost contopită pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în prezenta cauză cu cele două pedepsele de câte 2 ani și 6 luni închisoare aplicate prin s.p. nr. 4386/2013 emisă de Judecătoria C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 2 lit.b, e cu apl. art. 41 alin. 2, art. 37 lit., b C.p. de la 1969, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.
A fost menținută pedeapsa accesorie prev. de art. 71-64 lit. a teza a II-a, b C.p. de la 1969, aplicată prin s.p. 4386/2013 a Judecătoriei C..
În baza art. 72 C.p., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 07.11.2013 la zi.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza s.p. nr. 4386/2013 a Judecătoriei C., s-a dispus emiterea unui nou mandat corespunzător prezentei sentințe și a fost menținută starea de arest.
În baza art 397 al 1 rap la art 19 CPP, a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă, R. Nicolița și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei reprezentând contravaloarea buteliei
În baza art. 274 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei a rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași cu numărul 864/P/2013, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată (arestat în altă cauză) inculpatul T. C., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 din Codul penal raportat la art. 209 alin. 1 lit. i) din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. b) din Codul penal.
În actul de sesizare s-a reținut în fapt că, în dimineața zilei de 10.08.2013 inculpatul T. C. a pătruns prin forțarea încuietorilor în una din camerele situate la etajul I al Căminului de nefamiliști al fostului Liceu Agricol Filiași, pendinte de Grupul Școlar D. F., locuită de persoana vătămată R. Nicolița și a sustras un televizor color și o butelie de aragaz proprietatea acesteia.
S-a mai reținut în rechizitoriu că, bunurile sustrase au fost transportate de inculpat cu ajutorul martorului T. V. în satul Fratoștița, butelia de aragaz fiind valorificată numitei C. R., cu suma de 70 lei, iar televizorul color martorei A. M. cu suma de 50 lei, fără ca acestea să aibă cunoștință de proveniența ilicită a bunurilor cumpărate.
In rechizitoriu s-a arătat că, prejudiciul cauzat prin fapta comisă de către inculpat a fost evaluat de partea vătămată la suma de 500 lei și recuperat parțial prin restituirea televizorului, fapt pentru care aceasta s-a constituit parte civilă cu suma de 250 lei reprezentând contravaloarea buteliei de aragaz.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: recunoașterile inculpatului coroborate cu depozițiile martorilor audiați în cauză, depozițiile persoanei vătămate, procesele-verbale dresate de organele de urmărire penală, planșele fotografice.
S-a apreciat în rechizitoriu că, la individualizarea judiciară a pedepsei, instanța urmează să aibă în vedere multitudinea infracțiunilor săvârșite de către inculpat anterior comiterii în stare de recidivă a infracțiunii pentru care este trimis în judecată în prezenta cauză, precum și atitudinea procesuală corectă a acestuia pe parcursul urmăririi penale.
Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară pronunțată la data de 24 martie 2014, în temeiul art. 346 alin. (2) din Codul de procedură penală republicat, s-a constatat legalitatea rechizitoriului Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași cu numărul 864/P/2013, fiind respectate dispozițiile art. 328 din Codul de procedură penală republicat, a administrării probelor, respectiv: declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, depozițiile martorilor: P. M., R. C., O. A., C. I., A. M., T. V. și R. Ș., depozițiile persoanei vătămate, procesele-verbale dresate de organele de urmărire penală, planșele fotografice, cu respectarea dispozițiilor art. 107 -123 din Codul de procedură penală republicat, precum si a actelor de urmărire penală, respectiv rezoluția din data de 28.11.2013 de începere a urmăririi penale sub aspectul comiterii infracțiunii de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 din Codul penal raportat la art. 209 alin. 1 lit. i) din Codul penal, confirmată în aceeași zi; - procesul verbal din data de 12.12.2013, de aducere la cunoștință a învinuirii și drepturilor procesuale, în prezența unui avocat din oficiu, - proces verbal ._ din data de 22.01.2014 privind prezentarea materialului de urmărire penală, în prezența unui apărător din oficiu.
Prin aceeași încheiere, s-a dispus începerea judecății în cauza privind pe inculpatul T. C., trimis în judecată sub aspectul comiterii infracțiunii de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 din Codul penal raportat la art. 209 alin. 1 lit. i) din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. b) din Codul penal.
La dosar a fost înaintată fișa de cazier judiciar a inculpatului.
Persoana vătămată R. Nicolița a precizat în fața instanței că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 250 de lei reprezentând contravaloarea buteliei de aragaz care i-a fost sustrasă.
La solicitarea părților, instanța a acordat mai multe termene de judecată pentru ca partea civilă să se împace cu inculpatul, în condițiile în care inculpatul îi va achita acesteia contravaloarea bunului sustras, însă aceștia nu au ajuns la un acord.
Instanța a reîncadrat juridic fapta reținută în sarcina inculpatului T. C. din infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e C.p. de la 1969 cu apl. art. 37 al. 1 lit. b C.p. de la 1969 în infracțiunea prev. de art. 228 alin. 1 C.p.rap la art 229 lit d Cp cu aplicarea art art. 37 al. 1 lit. b C.p. de la 1969 și art. 5 C.p.
Până la începerea cercetării judecătorești, a fost audiat inculpatul T. C. (declarație fila nr. 60 din dosar) care a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală.
Instanța a admis cererea inculpatului de aplicare a prevederilor art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, astfel încât nu au mai fost administrate alte probe în fața instanței.
Fiind audiat, inculpatul T. C. a arătat că recunoaște fapta reținută în rechizitoriu, solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește în totalitate, nu a solicitat administrarea de probe noi și a dorit ca instanța să facă aplicarea în cauză a prevederilor articolului 396 alin. 10 din Codul de procedură penală.
Pentru a se cunoaște cu exactitate care este restul de pedeapsă rămas neexecutat de către inculpatul T. C., instanța a dispus emiterea unei adrese către Penitenciarul Drobeta – T. S., cu această solicitare. Adresa de răspuns a fost înaintată la data de 23.09.2014 (fila nr. 65) din dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului prima instanță a constatat și reținut următoarea situație de fapt:
În dimineața zilei de 10.08.2013 inculpatul T. C. a pătruns prin forțarea încuietorilor în una din camerele situate la etajul I al Căminului de nefamiliști al fostului Liceu Agricol Filiași, pendinte de Grupul Școlar D. F., locuită de persoana vătămată R. Nicolița și a sustras un televizor color și o butelie de aragaz proprietatea acesteia.
Bunurile sustrase au fost transportate de inculpat cu ajutorul martorului T. V. în satul Fratoștița, butelia de aragaz fiind valorificată numitei C. R.,
Martora P. M., (nora părții vătămate) a declarat în fața organelor de urmărire penală că la data de 11.08.2013 deplasându-se la domiciliul părții vătămate a constatat că sistemul de închidere al ușii de acces în locuință prezenta urme de forțare iar din interiorul camerei lipsea un televizor color și o butelie .
În ceea ce privește identitatea persoanei suspecte de deposedarea părții vătămate de cele două bunuri mobile respectiv televizor și butelie, martorul R. C. a oferit explicații concludente în sensul că inculpatul a fost văzut împreună cu o altă persoană numită V. ,în timp ce transportau " o pătură cu modele florale în care era învelit un bun de formă pătrată și un sac în care se afla ceva rotund ( fila 27 dos urm pen. )
Elocvente în procesul de stabilire a identificării făptuitorului, s-a reținut că sunt și declarațiile martorelor O. A. și A. M., persoane contactate de către inculpatul T. C. în vederea valorificării bunului sustras din locuința părții vătămate, respectiv televizorul color.
Și butelia sustrasă a fost valorificată prin vânzare de către același inculpat, T. C., așa cum a precizat martora C. I..
Prin acțiunea de luare, în scopul însușirii pe nedrept, a bunurilor din imobilul aparținând părții vătămate,R. Nicolița a fost realizat elementul material al infracțiunii de furt, urmarea imediată fiind deposedarea părții vătămate și împosedarea inculpatului, care a și dispus de aceste bunuri.
Din perspectiva laturii obiective, elementul material al infracțiunii de furt calificat, s-a realizat prin acțiunile de luare a bunurilor din posesia părții vătămate, fără consimțământul acesteia, acțiuni comise în situațiile prevăzute de lege ca circumstanțe agravante.
Urmarea imediată a constat în cauzarea unei pagube patrimoniului părții vătămate, punând-o pe aceasta în imposibilitate de a-și exercita drepturile asupra bunurilor care i-au fost sustrase.
S-a constatat că există legătură de cauzalitate între acțiunile inculpatului și urmarea periculoasă produsă.
Cu privire la latura subiectivă, s-a reținut că inculpatul a acționat cu intenție directă în sensul, deoarece a voit realizarea acțiunilor de luare, în scopul însușirii pe nedrept, dându-și seama de caracterul lor nejustificat și de faptul că, prin comiterea acestora, vor produce părții vătămate un prejudiciu, rezultat pe care l-au urmărit.
Intenția directă în cazul infracțiunii de furt este subliniată și de existența scopului special, respectiv însușirea pe nedrept a bunurilor.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei,
Având în vedere că, la data de 01.02.2014, a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009, instanța va reîncadra juridic fapta reținută în sarcina inculpatului Tuircitu C. din infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. i C.p. de la 1969 cu apl. art. 37 lit. b C.p. de la 1969 în infracțiunea prev. de art. 228 alin. 1 C.p. rap la art 229 lit d cu apl. art. 37 lit. b C.p. de la 1969, art. 5 C.p.
Prima instanță a reținut că legea veche este mai favorabilă, în ceea ce privește regimul pluralității de infracțiuni
Cu privire la starea de recidivă postexecutorie, prima instanță a reținut că aceste instituții autonome atrag un tratament sancționator mai favorabil conform legii vechi și, pe de altă parte, conform art. 10 din Legea nr. 187/2012, tratamentul sancționator se aplică potrivit legii noi când cel puțin una dintre fapte este săvârșită sub legea nouă, ceea ce nu este cazul în speță.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului T. C. care, în dimineața zilei de 10.08.2013 a pătruns prin forțarea încuietorilor în una din camerele situate la etajul, locuită de persoana vătămată R. Nicolița și a sustras un televizor color și o butelie de aragaz proprietatea acesteia., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt în formă simplă prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. i C.p. de la 1969 228 alin. 1 C.p.
Conform fișei de cazier judiciar, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin s.p. nr 4386/18.12.2013 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 2 lit. b și e,g cu apl. art. 37 lit., b C.p. de la 1969 și art. 320 ind. 1 C.p.p. de la 1968, faptă concurentă cu infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze.
La individualizarea judiciară a pedepsei, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 C.p., limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret, împrejurările și modul de comitere a faptei, starea de recidivă postexecutorie, atitudinea sinceră a inculpatului.
Având în vedere considerentele de mai sus, în baza art. . 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. i C.p. de la 1969, cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. b C.p. de la 1969 și art. 5 C.p. cu aplicarea art 375 și art 396 al 10 Cp, a fost condamnat inculpatul, T. C., la pedeapsa de 2 ani închisoare.
S-a constatat că infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin s.p. nr. s.p. nr 4386/18.12.2013 a Judecătoriei C..
Au fost repuse pedepsele în individualitatea lor și în baza art. 36, art. 33 lit. a, art. 34 lit. b C.p. de la 1969 cu apl. art. 5 C.p., a fost contopită pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în prezenta cauză cu cele două pedepsele de câte 2 ani și 6 luni închisoare aplicate prin s.p. nr. 4386/2013 emisă de Judecătoria C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 2 lit.b, e cu apl. art. 41 alin. 2, art. 37 lit. b C.p. de la 1969, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.
A fost menținută pedeapsa accesorie prev. de art. 71-64 lit. a teza a II-a, b C.p. de la 1969, aplicată prin s.p. 4386/2013 a Judecătoriei C..
În baza art. 88 din Codul penal., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 07.11.2013 la zi.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza s.p. nr. 4386/2013 a Judecătoriei C., dispune emiterea unui nou mandat corespunzător prezentei sentințe și menține starea de arest.
Raportat la latura civilă, prima instanță a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 250 lei reprezentată de contravaloarea buteliei sustrase de către inculpat și nerestituite,
Reținând vinovăția inculpatului, dar și acordul acestuia în ceea ce privește repararea prejudiciului, prima instanță a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă, R. Nicolița și a obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei reprezentând contravaloarea buteliei
În baza art. 274 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei va a rămas în sarcina statului
Pe latură civilă, s-a luat act că partea vătămată B. G. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Filiași și inculpatul T. C..
Prin motivele de apel depuse de parchet, s-a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate întrucât procedeul ales de a modifica dispozitivul hotărârii în baza art. 278 C.p.p., în acest mod putându-se îndrepta numai erori materiale evidente. Chiar în condițiile modificării dispozitivului, hotărârea este nelegală întrucât se combină dispoziții din două legi creându-se o a treia lege, instanța trebuia să aplice legea penală în ansamblul ei, or, instanța a încălcat decizia Curții Constituționale nr 256/2014.
Prin motivele de apel depuse pentru inculpat, s-a criticat hotărârea sub aspectul greșitei aplicări a legii penale mai favorabile contrar deciziei Curții Constituționale nr 256/2014, dar și sub aspectul individualizării pedepsei, în sensul reținerii împrejurărilor că inculpatul a recunoscut fapta, a avut o atitudine cooperantă și a avut o bună conduită în societate.
Apelurile declarate vor fi admise față de considerentele ce succed.
Sub aspect factual, din întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea constată că instanța de fond a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea, inculpatul solicitând judecarea cauzei potrivit procedurii prevăzută de art. 374 alin.4 - 375 și respectiv art. 396 alin.10 Cod procedură penală.
Criticile Ministerului public și ale apărării, referitoare la greșita aplicare a art. 5 Cod penal sunt fondate.
Instanța de apel constată că, activitatea infracțională desfășurată de inculpat, circumscrisă infracțiunii de furt calificat (art. 208 alin.1 – 209 alin.1 lit.e) Cod penal 1969 conform rechizitoriului), a avut loc la data de 10.08.2013, iar până la judecarea definitivă a cauzei a intrat în vigoare a intrat în vigoare Legea nr. 289/2009 privind Codul penal precum și Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal, fiind necesar să se analizeze incidența legii penale mai favorabile inculpatului.
Conform deciziei instanței de contencios constituțional nr. 265/06 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial la data de 20.05.2014, privind constituționalitatea aplicării art. 5 Cod penal cauzelor în curs de judecată, decizie obligatorie în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin.1 din Legea nr. 47/1992, dispozițiile art. 5 Cod penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Or, în speță, instanța a reîncadrat fapta reținută în sarcina inculpatului în dispozițiile noi ale art. 228 alin.1 – 229 alin.1 lit.d) Cod penal însă cu privire la starea de recidivă postexecutorie a făcut aplicarea art. 37 lit.b) Cod penal anterior, creând o veritabilă lex terția.
Mai mult, instanța de fond deși a procedat la reîncadrarea faptei, a dispus condamnarea inculpatului în baza art. art. 208 alin.1 – 209 alin.1 lit.e) Cod penal 1969, cu aplicarea art. 37 lit.b) Cod penal, reținând că legea penală mai favorabilă în raport de situația din speță, respectiv concursul de infracțiuni și recidiva postexecutorie, este legea veche.
Această concluzie este corectă, însă Curtea apreciază că procedeul în care instanța de fond a înțeles să facă aplicarea art. 5 Cod penal este esențialmente greșit, vădind o lipsă totală de înțelegere a mecanismului de aplicare a legii penale mai favorabile.
Reținând că, în speță, față de dispozițiile art. 39 lit.b) și art. 43 alin.5 din Noul Cod penal care reglementează în mod drastic tratamentul pluralității de infracțiuni sub forma concursului și al recidivei postexecutorii, vechile prevederi ale art. 33 – 34 Cod penal și respectiv ale art. 39 alin.4 Cod penal, sunt mai favorabile, instanța de fond ar fi trebuit să treacă peste aspectul că limitele de pedeapsă sunt mai reduse în Noul Cod penal și, fără a mai proceda, la recalificarea faptei (noțiune care de altfel nici nu este prevăzută de Codul de procedură penală, care reglementează numai instituția schimbării încadrării juridice), să dispună condamnarea inculpatului în baza legii vechi.
Aceasta întrucât legea penală mai favorabilă vizează aplicarea legii în ansamblul său și nu a dispozițiilor mai blânde, iar, de altfel, modalitatea în care a procedat instanța de fond nu este nici măcar conformă practicii judiciare anterioare deciziei Curții Constituționale, în sensul aplicării legii penale mai favorabile pe instituții autonome.
De altfel, așa cum a susținut și Ministerul Public, pronunțarea în sensul recalificării faptei și condamnării inculpatului, nu constituie o eroare materială, care poate fi îndreptată conform art. 278 Cod procedură penală, ci o eroare de conținut, care a implicat o deliberare a judecătorului asupra hotărârii, precum și a soluției ce urma a fi adoptată în rezolvarea cauzei, motiv pentru care și încheierea de îndreptarea a erorilor materiale din data de 16.10.2014 va fi desființată, în acest sens pronunțându-se și instanța supremă prin decizia penală nr. 1916/2009.
În consecință, impunându-se îndreptarea aspectelor de nelegalitate constatate, Curtea va desființa încheierea de îndreptare a erorilor materiale și dispoziția din sentință privind reîncadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului, reținând, ca urmare a aplicării art. 5 Cod penal, încadrarea juridică din rechizitoriu – art. art. 208 alin.1 – 209 alin.1 lit.e) Cod penal 1969, cu aplicarea art. 37 lit.b) Cod penal 1969, text de lege în baza căruia inculpatul va fi condamnat la o pedeapsă tot de 2 ani închisoare.
Criticile apelantului inculpat sub aspectul individualizării pedepsei sunt nefondate, în raport de împrejurările concrete de săvârșire a faptei de furt calificat (din locuința părții vătămate), de perseverența infracțională a inculpatului, care a săvârșit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, acesta suferind numeroase condamnări pentru infracțiuni de același gen, nu există temeiuri pentru reducerea pedepsei (care de altfel, se situează la minimul special al textului incriminator redus cu o treime, conform art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, poziția procesuală sinceră manifestată de inculpat primind relevanță juridică în acest mod), însă totodată, în raport de gravitatea medie a infracțiunii, nici pentru majorarea acesteia, în sensul dorit de parchet.
Totodată, constatând că fapta este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 4386/2013 pronunțată de Judecătoria C., definitivă prin nerecurare, instanța va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, în pedepsele componente, iar în baza art. 33 lit.a) – 34 lit.b) Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, va contopi pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, care se va executa în regim de detenție.
Având în vedere dispozițiile art. 12 alin.1 din Legea de aplicare a Codului penal nr. 187/201, care prevăd că: „În cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege penală mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.”, se impune și aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cp., conform art. 71 alin.1 și 2 Cod penal de la 1969.
Întrucât la data soluționării cauzei, inculpatul se afla deja în executarea pedepsei dispuse anterior, în baza art. 36 alin.3 Cod penal, deduce perioada executată de la data de 07.11.2013 la zi., urmând a fi anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinței penală nr. 4386/2013 pronunțată de Judecătoria C., definitivă prin nerecurare și a fi emis un nou mandat conform prezentei decizii.
În lumina acestor considerente, în baza art. 421 pct.2 lit.a) Cod procedură penală, Curtea va apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Filiași și de către inculpatul T. C. împotriva sentinței penale nr. 6 din data de 01 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr._, va desființează sentința penală atacată, pe latură penală, precum și încheierea de îndreptarea a erorilor materiale din data de 16.10.2014, și cauza va fi rejudecată în sensul considerentelor anterioare, urmând a fi menținute dispozițiile din sentință care nu contravin prezentei decizii.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin.3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Filiași și de către inculpatul T. C. împotriva sentinței penale nr. 6 din data de 01 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală atacată, pe latură penală, precum și încheierea de îndreptarea a erorilor materiale din data de 16.10.2014, și rejudecând în aceste limite,
În baza art. 208 alin.1 – 209 alin. 1 lit. i ) Cod penal 1969, cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul T. C. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 4386/2013 pronunțată de Judecătoria C., definitivă prin nerecurare, pentru fapte concurente cu infracțiunea dedusă judecății, în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 33 lit. a)- 34 lit. b) Cod penal 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, contopește pedepsele de mai sus, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 alin.2 Cod penal 1969, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.
În baza art. 36 alin.3 Cod penal, deduce perioada executată de la data de 07.11.2013 la zi.
Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinței penală nr. 4386/2013 pronunțată de Judecătoria C., definitivă prin nerecurare și dispune emiterea unui nou mandat conform prezentei decizii.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței, care nu contravin prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, va fi avansat din fondurile M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 martie 2015.
Președinte, Judecător,
A. D. C. C.
Grefier,
V. D.
Red.jud.A.D.
j.f.S.M.O.
O.A. 09 Martie 2015
| ← Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 461/2015.... | Strămutare (art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP). Sentința nr.... → |
|---|
