Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 461/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Decizia nr. 461/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 11364/215/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE APEL

DECIZIA PENALĂ Nr. 461

Ședința publică de la 01 aprilie 2015

PREȘEDINTE A. M. S.- judecător

M. C. G. - judecător

Grefier F. U.

Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror C. N. din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

***

Pe rol, soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva sentinței penale nr. 4554 din data de 26 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, privind pe inculpatul D. T. I..

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul D. T. I. asistat de avocat H. P., apărător ales.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei învederându-se că nu au fost depuse alte cereri la dosar, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că apelul formulat de parchet vizează netemeinicia sentinței pronunțată de Judecătoria C., întrucât în mod greșit s-a reținut că fapta săvârșită de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, făcându-se astfel aplicarea disp. art. 18/1 Cp. din 1969. Apreciază că nu se impunea achitarea inculpatului și aplicarea sancțiunii amenzii administrative întrucât la aprecierea gradului de pericol social al faptei au fost ignorate împrejurările că, inculpatul a condus fără a poseda permis de conducere, iarna, pe timp de noapte, pe un drum județean, precum și faptul că nu a oprit la semnalele acustice și luminoase ale echipajului de poliție, aspecte ce relevă gradul de pericol social ridicat al faptei.

Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, infracțiune reglementată în noul Cod penal de disp. art. 335 alin. 1, apreciind că dispozițiile art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 reprezintă legea penală mai favorabilă în cazul inculpatului.

Potrivit art. 86 alin.1 cu reținerea stării de recidivă art. 37 lit. a cu reținerea prevederilor art. 5, este legea mai favorabilă, art. 396 alin.10, aplicarea unei pedepse pentru infracțiunea dedusă judecăți, revocarea suspendării condiționate pentru infracțiunea anterioară și executarea pedepsei rezultante în regim de detenție.

Avocat H. P. pentru inculpatul D. T. I., având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de parchet, apreciind că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică și că în mod corect s-a dat relevanță circumstanțelor reale și personale ale inculpatului.

Arată că inculpatul absolvise cursurile de pregătire teoretică și practică în vederea susținerii examenului pentru obținerea permisului de conducere.

Cu toate că este cunoscut cu antecedente penale, apreciază că nu reprezintă un pericol pentru ordinea publică.

Solicită să fie avute în vedere și vârsta inculpatului, precum și concluziile raportului de evaluare din care rezultă că acesta beneficiază de sprijinul familial, de securitate locativă și alimentară, de o calificare profesională precum și faptul că își asumă responsabilități în familie, câștigând venituri din muncă proprie.

Inculpatul D. T. I., având cuvântul, arată că regretă foarte mult săvârșirea faptei.

CURTEA

Asupra apelului de față;

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 4554 din data de 26 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în baza art.386 alin.1 C.p.p. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei penale reținută în sarcina inculpatului D. T. I., fiul lui Nicușor și C., născut la data de 19.08.1993, în ., jud. D., cu domiciliul în ., nr.318, jud. D., CNP_, din infracțiunea prevăzută de art.335 alin.1 C.p. cu aplicarea art.41 lit.a C.p. și art.5 C.p. în infracțiunea prev. de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a C.p. de la 1969 și art.5 C.p.

În baza art. 19 din Legea nr.255/2013 rap. la art.345 alin.3, alin.4 C.p.p. 1968 rap. la art.11 pct.2 lit.a C.p.p.1968 și art. 10 lit.b ind.1 C.p.p.1968 s-a dispus achitarea inculpatului D. T. I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a C.p. de la 1969 și art.5 C.p. cu aplicarea art.374 și art.396 alin.10 C.p.p. cu aplicarea art.5 C.p.

În baza art. art. 19 din Legea nr.255/2013 rap. la art.18 ind.1 alin.3 C.p. de la 1969 rap. la art.91 C.p. de la 1969 s-a aplicat inculpatului D. T. I. o amendă administrativă în cuantum de 1000 lei.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 de lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 677/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. din data de 17.03.2014, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecata, în stare de libertate a inculpatului D. T. I., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art.335 alin.1 din C.p. cu aplic. art.41 C.p. și art.5 C.p.

În actul de sesizare s-a reținut că seara de 03.12.2013, în jurul orelor 22,30, inculpatul D. T. I. a condus pe DJ 561 C și drumul public comunal din ., jud. D., autoturismul marca Renault Laguna cu nr. de înmatriculare_, fără a poseda permis de conducere.

Situația de fapt mai sus menționată s-a susținut cu următoarele mijloace de probă: declarație învinuit, declarațiile martorilor, proces verbal de constatare adresa nr._/31.01.2014 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare Autovehiculelor D., adresa nr.283 din 24.01.2014 a Primăriei Amărăștii de Jos.

In cursul cercetării judecătorești, la termenul de ședință din data de 11.07.2014, inculpatul D. T. I. a declarat în fața instanței că se prevalează de dispozițiile art .374 alin.4 C.p.p. conform cărora inculpatul poate solicita ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, în acest sens instanța de judecată procedând la ascultarea acestuia.

Inculpatul care recunoaște săvârșirea unei infracțiuni și solicită să fie judecat potrivit procedurii simplificate beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii (cauză legală de reducere a pedepsei, prev. de art.396 alin. 10 C.pr.pen.).

Analizând ansamblul probelor administrate în cursul judecății, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 03.12.2013, în jurul orelor 18,00, inculpatul D. T. I. l-a rugat pe prietenul său M. I. D., care era posesor al unui permis de conducere categoria B, să îl transporte până în ., pe erl și pe bunicii săi V. G. și V. T. cu autoturismul marca Renault Laguna cu nr. de înmatriculare_ .Martorul M. I. D. a fost de acord și a condus autoturismului până în .. După ce i-au lăsat pe bunicii inculpatului la domiciliu, în jurul orelor 22,00, cei doi tineri au plecat cu autoturismul condus de același martor M. I. D. la domiciliul acestuia din urmă.

În aceeași seară, în jurul orelor 22,30, lăsându-l pe martorul M. I. D. la domiciliu, inculpatul D. T. I., deși nu era posesor al unui permis de conducere, s-a urcat singur la volanul inculpatul D. T. I., deși nu era posesor al unui permis de conducere, s-a urcat singur la volanul autoturismul marca Renault Laguna cu nr. de înmatriculare_ . Și l-a condus pe drumurile publice din ., jud. D..

În timp ce se deplasa cu autoturismul pe DJ 561 C, inculpatului D. T. I. i-a fost efectuat semnal regulamentar de oprire de către un echipaj de poliție care se afla în serviciul de supraveghere și control al traficului rutier însă acesta nu a oprit autoturismul la semnalul polițiștilor, neoprind nici ulterior la semnalele acustice și luminoase ale autospecialei poliției care a pornit în urmărirea sa și, și-a continuat deplasarea pe drumul public comunal până în dreptul imobilului nr.318 din localitate al bunicului său.

Cu ocazia audierii inculpatul a recunoscut faptul că a condus autoturismul deși nu era posesor al unui permis de conducere.

Din adresa nr._/31.01.2014 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Autovehiculelor D., s-a reținut că inculpatul D. T. I. a obținut la data de 17.01.2014 permis de conducere categoriile AM,B,B1, însă la data de 03.12.2013 nu avea dreptul de a conduce autovehiculele pe drumurile publice.

Coroborând probele administrate in cursul urmăririi penale, având în vedere și declarația de recunoaștere a inculpatului D. T. I., prima instanță a constatat că inculpatul se face vinovat de infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art.335 alin.1 din C.p. cu aplic. art.5 C.p.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului D. T. I. care în seara de 03.12.2013, în jurul orelor 22,30, a condus pe DJ 561 C și drumul public comunal din ., jud. D., autoturismul marca Renault Laguna cu nr. de înmatriculare_, fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art.335 alin.1 din C.p. cu aplic. art.5 C.p.

Astfel, în ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, elementul material a constat în conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere. Inculpatul D. T. I. în seara de 03.12.2013, în jurul orelor 22,30, a condus pe DJ 561 C și drumul public comunal din ., jud. D., autoturismul marca Renault Laguna cu nr. de înmatriculare_, fără a poseda permis de conducere.

Urmarea imediata, și anume crearea unei stări de pericol pentru siguranța circulației autovehiculelor pe drumurile publice, s-a produs. Legatura de cauzalitate între fapta inculpatului și urmarea imediată rezultă ex re.

Prima instanță a reținut că inculpatul este recidivist postcondamnatoriu, întrucât a săvârșit fapta din prezenta cauză în termenul de încercare al pedepsei de 2 ani închisoare cu aplic. art.81 C.p., pentru care a fost condamnat prin s.p. 567/22.02.2013 a Judecătoriei C. definitivă prin d.p. nr.1158/23.05.2013 a Curții de Apel C..

S-a reținut că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 268/2009 privind Codul Penal.

Analizând textele de lege care incriminează fapta comisă de inculpat, prin prisma dispozițiilor art. 5 din actualul Cod penal – prima instanță a constatat că textul din actualul cod penal care incriminează infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, respectiv de art. 335 alin. 1 C.pen. are un regim sancționator identic cu vechea reglementare în sensul că art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, prevedea pentru infracțiunea în cauză pedeapsa închisorii, de unu la 5 ani, iar art. 335 alin. 1 din actualul Cod penal prevede pentru această infracțiune pedeapsa închisorii, în aceleași limite.

S-a reținut că inculpatul D. T. I. a săvârșit infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, în data de 03.12.2013, anterior intrării în vigoare Legea nr. 268/2009.

Analizând întregul material administrat în cauză în cursul procesului penal, s-a constatat că fapta săvârșită de inculpatul D. T. I. nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Art. 181 C.pen. prevede că nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Pentru ca o faptă care, deși prevăzută de legea penală, să nu prezinte totuși gradul de pericol social al unei infracțiuni, este necesar ca ea să fie lipsită în mod vădit de importanță, datorită atingerii minime aduse uneia din valorile sociale ocrotite de lege și conținutul ei concret. Criteriile de apreciere a gradului de pericol social sunt: modul și mijloacele de săvârșire a faptei; scopul urmărit de făptuitor; împrejurările în care fapta a fost comisă; urmarea produsă ori care s-ar fi putut produce; persoana și conduita făptuitorului.

Prin eliminarea din sfera ilicitului penal a unor fapte prevăzute de legea penală – pe baza constatării făcute de organele de urmărire penală ori de instanțele de judecată, că ele nu prezintă pericolul social al unor infracțiuni – se operează o dezincriminare judiciară. Constatând că fapta se constituie obiectul urmăririi penale sau al judecății nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, procurorul trebuie să dispună scoaterea de sub urmărire, iar instanța de judecată trebuie să pronunțe achitarea inculpatului. Totodată făptuitorului i se va aplica, de către procuror sau instanță una din sancțiunile cu caracter administrativ și anume: mustrarea, mustrarea cu avertisment sau amenda de la 10 lei la 1000 lei.

Aplicarea art. 10 lit. b1 C.pen. nu face ca fapta să fie dezincriminată, aceasta neînsemnând că fapta nu mai constituie infracțiune.

Aplicând criteriile enunțate mai sus la situația din speță, prima instanță a constatat că inculpatul D. T. I. în seara de 03.12.2013, în jurul orelor 22,30, a condus pe DJ 561 C și drumul public comunal din ., jud. D., autoturismul marca Renault Laguna cu nr. de înmatriculare_, fără a poseda permis de conducere, inculpatul a manifestat o atitudine sinceră de recunoaștere și regret, acceptând să dea în cauză declarații detaliate cu privire la circumstanțele în care a condus autoturismul. Se reține totodată, din caracterizările depuse la dosar că inculpatul inculpatul D. T. I. este o persoană integrată social.

Pentru a dispune achitarea inculpatului, s-a reținut că inculpatul a condus autoturismul pe o distanță relativ scurtă, pe un drum public comunal, în momentul în care a condus autoturismul fără a poseda permis de conducere, era înscris pentru susținerea examenului pentru obținere permis de conducere, conform fișei de școlarizare pentru conducerea autovehiculelor nr.723/22.10.2013.

Potrivit fișei de școlarizare pentru conducerea autovehiculelor emisă de Serviciul public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, inculpatul D. T. I. a absolvit cursurile de pregătire teoretică și practică în vederea susținerii examenului pentru obținerea permisului de conducere categoria B organizate de . perioada 22.10._13.

De asemenea, prima instanță a reținut din adresa nr._/31.01.2014 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Autovehiculelor D., că inculpatul D. T. I. a obținut la data de 17.01.2014 permis de conducere categoriile AM,B,B1, însă la data de 03.12.2013 nu avea dreptul de a conduce autovehiculele pe drumurile publice.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria C..

Prin motivele de apel, formulate în scris, a fost criticată hotărârea primei instanțe ca fiind netemeinică în raport de faptul că neoportun instanța de judecată a dispus achitarea inculpatului și aplicarea sancțiunii amenzii administrative, reținând că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. S-a arătat că, la aprecierea gradului de pericol social al faptei,instanța de fond a ignorat împrejurările că inculpatul a condus un autoturism fără a poseda permis de conducere, iarna, pe timp de noapte, pe un drum județean precum și că acesta nu a oprit la semnalele acustice și luminoase ale echipajului de poliție, fiind urmărit de autospeciala poliției pe o distanță considerabilă, aspecte ce relevă un grad de pericol social sporit al faptei.

S-a mai arătat că motivele reținute în hotărâre nu puteau fi discutate din punctul de vedere al dispozițiilor art. 181 C.pen. anterior ci numai ca circumstanțe ce puteau atenua răspunderea penală.

Totodată atitudinea cooperantă din cursul urmăririi penale a inculpatului și faptul că acesta este o persoană integrată social, care a obținut permisul de conducere ulterior comiterii faptei, nu pot constitui elemente suficiente care să conducă instanța la concluzia că fapta săvârșită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, cu atât mai mult cu cât acesta nu este la primul conflict cu legea penală, fiind recidivist.

S-a mai arătat că aplicarea acestor prevederi trebuie să se facă cu prudență, întrucât o asemenea faptă, respectiv conducerea unui autovehicul fără permis, are întotdeauna ca rezultat o stare de pericol pentru securitatea circulației rutiere. Pronunțând o astfel de soluție instanța nu a făcut altceva decât să încurajeze pe inculpat și pe cei aflați în situația sa să continue să încalce legea penală.

Apelul declarat de parchet este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 181 C. pen. anteriior, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Din probele dosarului rezultă că prima instanță a corelat just criteriile de mai sus și a determinat corespunzător gradul de pericol social al faptei deduse judecății, cu consecința achitării inculpatului.

Astfel, este incontestabil că, din punct de vedere strict formal, fapta de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, fără a avea permis de conducere, prezintă un pericol social, dar este greșită susținerea din motivele formulate în scris de parchet în sensul că, prin pronunțarea soluției de achitare în prezenta cauză, în temeiul art. 181 C.pen. anterior, inculpatul, ca și alte persoane aflate în situația sa vor continua să încalce legea penală.

Determinarea pericolului social se face în concret, cu referire directă la împrejurările ce au ocazionat ori pe fondul cărora s-a comis fapta, la modul concret de manifestare a autorului și la persoana acestuia, neputându-i-se refuza pronunțarea unei soluții întemeiată pe acest articol motivat de o prezumtivă încurajare în comiterea unor infracțiuni similare.

În speță, inculpatul a condus autovehiculul pe un drum dintr-o comună și la o dată la care traficul nu avea cum să fie unul intens (luna decembrie, ora 2230) starea de pericol creată în urma comiterii acestei fapte nefiind așadar una ridicată. Mai mult, din datele dosarului rezultă că, la momentul comiterii faptei, inculpatul avea abilitățile teoretice și practice necesare pentru a conduce un autovehicul pe drumurile publice după numai o lună acesta obținând permis de conducere categoriile AM, B și B1. Or, acest aspect, coroborat cu faptul că activitatea desfășurată de inculpat nu a fost urmată de producerea vreunui eveniment rutier impun concluzia de mai sus referitoare la starea minimă de pericol creată prin conducerea autovehiculului pe drumurile publice, fără permis de conducere.

Este adevărat că inculpatul nu a oprit la semnalul regulamentar efectuat de organele de poliție. La aprecierea acestei atitudini nu trebuie omis însă faptul că la momentul respectiv inculpatul împlinise de câteva luni 20 de ani, era așadar foarte tânăr și, în condițiile în care anterior mai suferise o condamnare cu suspendarea condiționată a executării, comportamentul său impulsiv se justifică prin temerea resimțită în urma conștientizării consecințelor deosebit de grave pe care urma să le suporte - executarea în regim de detenție a pedepsei anterioare de 2 ani închisoare la care urma să se adauge pedeapsa care i s-ar fi aplicat pentru noua faptă comisă. Ulterior însă, pe parcursul procesului penal, a manifestat o atitudine sinceră, recunoscând și declarând că regretă săvârșirea faptei iar din raportul de evaluare efectuat cu ocazia judecății în apel de Serviciul de Probațiune D. rezultă că beneficiază de factori importanți în măsură să susțină reinserția sa socială cu ar fi familia (ca modele sociale, standard material, relații intra-familiale pozitive) și condiții interne (calități personale) care descurajează tentația adoptării unor conduite delincvente.

Nu în ultimul rând, la aprecierea gradului redus de periculozitate pe care-l prezintă inculpatul instanța de apel, a avut în vedere și împrejurarea că infracțiunea pentru care a fost anterior condamnat acesta nu este o infracțiune rutieră, ca infracțiunea ce formează obiectul prezentei cauze, ci o infracțiune de o altă natură - o infracțiune contra patrimoniului persoanelor.

Luând în considerare toate aceste elemente, instanța de apel constată că instanța de fond a cuantificat judicios gravitatea concretă a faptei săvârșită de inculpat, soluția de achitare în temeiul art. 181 C.pen. anterior fiind legală și temeinică iar apelul declarat de parchet nefondat.

Pentru considerentele de mai sus, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva sentinței penale nr. 4554 din data de 26 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, privind pe inculpatul D. T. I., urmează a fi respins ca nefondat.

În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva sentinței penale nr. 4554 din data de 26 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, privind pe inculpatul D. T. I., ca nefondat.

Cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 01 aprilie 2015.

Președinte, Judecător,

A. M. S. M. C. G.

Grefier,

F. U.

Red.jud.A.M.S.

j.f.S.C.M.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 461/2015. Curtea de Apel CRAIOVA