Vătămarea corporală (art.194 NCP). Decizia nr. 289/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 289/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 34762/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR. 289
Ședința publică de la 03 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - A. M. S. – JUDECĂTOR
JUDECĂTOR - M. C. G.
Grefier - F. U.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. N., de la P. de pe lângă Curtea de Apel C.
…………………
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin Încheierea de amânare a pronunțării din data de 26 februarie 2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect apelul promovat de inculpatul A. C. (în prezent deținut în Penitenciarul C.) împotriva sentinței penale nr. 5475 din data de 20 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ .
La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită, la data dezbaterilor.
Deliberând;
CURTEA:
Asupra apelului de față;
Prin sentința penală nr. 5475 din data de 20 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ , în temeiul art. 194 alin. 1 lit. e C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. 10 C. proc. pen., art. 41 alin. 1 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. C. (fiul lui D. și F., născut la data de 14.11. 1964, în ., cu același domiciliu, .,CNP_) la pedeapsa de 5 ani închisoare; în temeiul 371 C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.proc.pen., art. 41 alin. 1 C.pen., a fost condamnat inculpatul A. C. la pedeapsa de 1 an închisoare, iar conform art. 38 alin.1 C.pen., art. 39 alin.1 lit. b C.pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului A. C. în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare, în final urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani si 4 luni închisoare, în regim de detentie.
În temeiul art. 72 C.pen. și art. 399 alin. 9 C.proc.pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii durata reținerii și arestării preventive de la 06.08.2014, la zi, iar în temeiul art.399 C.proc.pen., s-a menținut măsura arestării preventive.
În temeiul art. 7 Legea nr. 78/2006, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A. C.; în baza art 397 alin.1 rap. la art.19 C.proc.pen., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență C. și a fost obligat inculpatul A. C. la plata sumei de 5545,36 lei despăgubiri civile către această partea civilă, reprezentând cheltuieli de spitalizare B. G., cu dobânzile legale aferente de la data producerii prejudiciului și până la achitarea integrală a debitului; în baza art 397 alin.1 rap. la art.19 C.proc.pen., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă B. Gheorgheși a fost obligat inculpatul A. C. la plata sumei de_ lei despăgubiri civile, către această partea civilă, reprezentând daune morale.
În temeiul art. 274 N.C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare statului, onorariul avocatului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 lei, urmând a rămâne în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul D. cu numărul 440/P/2014, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală prev. de art. 194 alin. 1 lit. e C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 1 C.pen., tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen., în final cu aplic. art. 38 alin.1 C.pen.
S-a reținut de instanța de fond că starea de fapt a fost corect reținută prin actul de sesizare, rezultând din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală - probe însușite de inculpat, care a recunoscut în totalitate săvârșirea faptei.
Așa cum a reieșit din probatoriul administrat, la data de 28.06.2014, persoana vătămată B. G. - în vârstă de 70 de ani - a trecut prin dreptul barului administrat de martora B. F., punct de lucru aparținând BF D. PROD SRL, unde se afla și inculpatul A. C. zis „M. a lui B.”, împreună cu martorul B. F. zis „F. a lui Căcău”.
Având în vedere faptul că între cei doi exista o stare conflictuală generată de furtul unei iepe ce aparținuse persoanei vătămate, inculpatul A. C. i-a reproșat aceste aspecte, iar discuțiile au degenerat în injurii.
Inculpatul s-a îndreptat către acesta și i-a aplicat o lovitură cu pumnul, în zona feței, doborându-l din picioare. Imediat ce persoana vătămată s-a ridicat, inculpatul i-a mai aplicat o lovitură cu pumnul, în zona feței, cu consecința căderii victimei.
În continuare, inculpatul s-a apropiat din nou de persoana vătămată, ajungând-o în dreptul porții suspectei T. Nicolița, unde i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii, în zona capului și a toracelui, doborând-o la pământ.
După consumarea agresiunii, inculpatul A. C. a părăsit locul comiterii incidentului, având în vedere că pe uliță se strânseseră mai multe persoane.
Persoana vătămată B. G. a fost transportată cu o mașină de ocazie la S. C. Județean de Urgență C., fiind internat în cadrul secției de Neuro-Chirurgie, unde a rămas în perioada 28.06.2014 – 15.07.2014, iar la data de 07.07.2014, acesta a fost supus unei intervenții chirurgicale, întrucât starea sa de sănătate se agravase.
În raportul de constatare medico-legală nr. 2021/A1/28.07.2014, s-a consemnat că actele de violență comise în ziua de 28.06.2014 asupra persoanei vătămate B. G., potrivit actului medico-legal întocmit de Institutul de Medicină Legală C., au avut următoarele consecințe: "numitul B. G. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu și de un corpuri dure; leziunile traumatice au putut fi produse în data de 28.06.2014; leziunile traumatice necesită 45-50 zile îngrijiri medicale de la data producerii lor; leziunile traumatice au pus în primejdie viața susnumitului."
În completare la raportul sus-menționat, medicii legiști din cadrul Institutul de Medicină Legală C. au precizat că, leziunile la nivelul capului care au pus în primejdie viața persoanei vătămate B. G. (hematomul cerebral extradural în zona parietal-stângă), s-au putut produce cu cea mai mare probabilitate prin lovire activă cu corp dur, în zona cranio-facială, urmată de cădere și lovire corpuri dure, cu producerea leziunilor prin cădere în zona parietală.
Astfel, instanța de fond a constatat că faptele inculpatului, săvârșite în condițiile mai sus expuse, întrunesc în drept conținutul constitutiv al infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 194 alin. 1 lit.e din C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 1 din C.pen., respectiv al infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prev. de art. 371 din C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 1 din C.pen., pentru care a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă cu închisoare în cuantum de 5 ani, la care s-a adăugat sporul de 1/3 din restul pedepselor, respectiv 4 luni închisoare, în final urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani si 4 luni închisoare, în regim de detentie.
De asemenea, având în vedere că acțiunea violentă a inculpatului realizează conținutul mai multor infracțiuni, prima instanță a apreciat că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 38 alin.1 din C.pen. privind concursul formal de infracțiuni, respectiv disp. art. 41 alin.1 din C.pen., întrucât inculpatul a comis ambele infracțiuni în stare de recidivă.
La sancționarea faptei, instanța de fond a reținut că inculpatul a avut o atitudine sinceră atât în fața organelor de cercetare penală cât și în fața instanței, recunoscând și regretând fapta, dându-se astfel relevanță juridică acestor împrejurări prin aplicarea art. 396 alin. 10C.proc.pen., avându-se în vedere că inculpatul a recunoscut în totalitate fapta reținută în actul de sesizare și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care a declarat că le recunoaște și le însușește.
Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei s-a făcut de prima instanță în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care s-au evaluat după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța de fond, potrivit dispozițiilor art 397 alin.1 rap. la art.19 C.proc.pen., a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență C., obliga inculpatul A. C. la plata sumei de 5545, 36 lei despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate, sumă la care s-au adăugat dobânzile legale aferente de la data producerii prejudiciului și până la achitarea integrală a debitului.
Privitor la pretențiile civile ale părții vătămate, instanța de fond a reținut că inculpatul este dator să despăgubească victima și prin plata unor daune morale în raport cu traumele psihice pe care aceasta le-a suferit în urma infracțiunii, iar în lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului daunelor morale, s-a stabilit întinderea, cuantumul daunelor morale acordate pentru repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prin apreciere, în raport cu criterii precum consecințele negative suferite de victimă în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care părții civile i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
Față de acestea considerentele, în baza art 397 alin.1 rap. la art.19 C. proc. pen., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă B. G., astfel încât inculpatul A. C. a fost obligat la plata sumei de 10.000 lei despăgubiri civile reprezentând daune morale, apreciind că față de circumstanțele săvârșirii faptei și conflictul preexistent între cei doi, suma este suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A. C., solicitând desființarea în parte a sentinței, iar în rejudecare stabilirea pedepsei rezultante în mod legal, acordând eficiență concursului de circumstanțe agravante și atenuante din speță, respectiv: să se procedeze mai întâi la reducerea limitelor de pedeapsă corespunzător art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, după care, pedeapsa urmează a fi stabilită conform prevederilor care reglementează concursul de infracțiuni și starea de recidivă; totodată, a solicitat reducerea pedepsei aplicate prin reținerea de circumstanțe atenuante judiciare, deduse din circumstanțele săvârșirii faptei penale, incidentul fiind provocat de persoana vătămată, dar și circumstanțe personale favorabile, întrucât este integrat social, cu loc de muncă, fiind bine caracterizat în comunitate.
Examinând apelul formulat în cauză de inculpat, Curtea reține:
Apelantul – inculpat A. C. a fost judecat în procedură simplificată, ca efect al recunoașterii comiterii faptelor, pentru infracțiunile de vătămare corporală și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzute de art. 194 alin. 1 lit. e Cod Penal și de art. 371 Cod Penal, fiecare cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod Penal privitor la recidiva postexecutorie și, în final, cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod Penal privitoare la concursul real de infracțiuni.
S-a reținut în fapt că, la data de 28 iunie 2014, inculpatul a întâlnit-o pe persoana vătămată B. G. într-un loc public de pe raza comunei Bratovoiești, . și, pe fondul unor relații de dușmănie mai vechi, între cei doi a avut loc o altercație, respectiv persoana vătămată reproșând inculpatului furtul unei cabaline, iar inculpatul imputând persoanei vătămate că l-a reclamat, discuția degenerând într-un conflict violent în cadrul căruia inculpatul a aplicat persoanei vătămate mai multe lovituri cu pumnii, în zona capului, doborând-o la pământ; urmare a agresiunii, persoanei vătămate i-a fost produs un traumatism carnio-cerebral materializat în leziuni la nivelul feței: echimoze periorbitare, traumatism dentoalveolar cu fracturi coronare la nivelul dinților 2.2, 2.1, 1.1., 1.2, 1.3. și 1.4, . corpului mandibulei și un hematom cerebral, care a necesitat internare și intervenție chirurgicală pentru evacuarea hematomului; s-a concluzionat că leziunile produse au necesitat pentru vindecare cca. 50 de zile îngrijiri medicale și au pus în pericol viața victimei (certificatul medico-legal nr. 1266/A2/16.07.2014 - fila 52 dup, raportul de constatare medico-legală nr. 2021/A1 din 28 iulie 2014 eliberat de I.M.L. C., completat prin concluziile nr._/A1 din 31 iulie 2014 în sensul că leziunile care au pus în pericol viața victimei s-au putut produce prin lovire activă cu corp dur, în zona cranio-facială, urmată de cădere și lovire de corpuri dure – filele 49 – 51 dup).
Se reține totodată că inculpatul a recunoscut în totalitate situația de fapt descrisă în rechizitoriu, inclusiv în ceea ce privește debutul conflictului cu persoana vătămată, astfel că apărările formulate în prezentul apel, referitoare la producerea incidentului din inițiativa persoanei vătămate, nu sunt fondate; astfel, inculpatul a invocat reexaminarea declarațiilor martorilor Blănete M. și T. P. (declarații la filele 130 – 135 dup) privitor la momentele de început al conflictului, dar, din analizarea acestor depoziții se constată că martora Blănete M. a observat conflictul în desfășurare, respectiv a observat pe persoana vătămată căzută la pământ și pe inculpat aplecat asupra acesteia și aplicându-i lovituri cu pumnii în zona feței și, după ce a observat aplicarea a 3-4 lovituri, a văzut și când persoana vătămată a luat de jos o piatră și a lovit pe inculpat în cap, conflictul continuând, însă martora precizând că nu a rămas până la sfârșitul acestuia, ci s-a deplasat mai departe spre locuința fiicei sale; martorul T. P. arată că a observat o discuție între părți, dar nu a auzit ce-și spuneau datorită distanței, însă a văzut că inculpatul a lovit cu pumnul în față pe persoana vătămată, care a căzut, însă s-a ridicat și a lovit la rândul său cu pumnul pe inculpat, după care, inculpatul i-a aplicat de două ori lovituri cu pumnii peste față persoanei vătămate, de fiecare dată aceasta căzând la pământ.
În aceste condiții, se constată că actele de violență au fost aplicate mai întâi de către inculpat, iar persoana vătămată a ripostat în apărare, o singură dată, împrejurări de fapt care susțin descrierea activității infracționale reținută în rechizitoriu și de prima instanță; în consecință,în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 75 alin. 2 lit. b Cod Penal referitoare la circumstanțe atenuante judiciare (împrejurări legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracțiunii), criticile apelantului inculpat fiind astfel nefondate.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, se constată că infracțiunile comise la inculpat la data de 28 iunie 2014 au fost săvârșite în stare de recidivă postexecutorie față de pedepsele de 3 ani închisoare aplicate prin sentințele penale: nr. 1348 din 29 mai 2008 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurare, pentru o infracțiune de vătămare corporală gravă prev de art. 182 alin. 2 Cod Penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod Penal; nr. 1108 din 28 aprilie 2009 a Judecătoriei C., pentru o infracțiune de violare de domiciliu prev de art. 192 alin. 2 Cod Penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod Penal, pedepse care au fost contopite prin sentința penală nr. 1421 din 12 august 2009 a Judecătoriei Drobeta T. S. în pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, executată de la 06 februarie 2009 la 10 noiembrie 2010, când a fost liberat condiționat cu un rest rămas neexecutat de 452 zile închisoare, care s-a împlinit la 06 februarie 2012.
Astfel, în cauză s-au reținut în mod corect prevederile art. 41 alin. 1 Cod Penal, respectiv „există recidivă când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, con damnatul a săvârșit din nou o infracțiune cu intenție”, pedeapsa urmând a fi stabilită potrivit art. 43 alin. 5 Cod Penal, respectiv „dacă, după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată, se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzută de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate”.
Totodată, se constată că, în prezenta cauză, inculpatul a beneficiat de o cauză specială de reducere a limitelor de pedeapsă – aceea prev de art. 396 alin. 10 Cod procedură penală – care, în situația pedepselor cu închisoare impune stabilirea unor pedepse între limitele speciale reduse cu câte 1/3, dar și că este incidentă o cauză de agravare a răspunderii penale – recidiva postexecutorie – care impune majorarea limitelor speciale ale pedepsei cu jumătate.
Or, în conformitate cu dispozițiile art. 79 alin. 3 Cod Penal, care reglementează modalitatea de stabilire a pedepsei în cazul concursului între cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei, în prezenta cauză, regimul sancționator se stabilește după cum urmează: prin aplicarea prevederilor art. 79 alin. 1 Cod Penal, în sensul reducerii cu o treime a limitelor speciale de pedeapsă corespunzător art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și, ulterior, aplicării art. 79 alin. 3 rap la art. 79 alin. 2 Cod Penal, în sensul majorării limitelor speciale reduse conform dispozițiilor referitoare la recidivă.
Trebuie însă observat că operațiunea de individualizare judiciară a pedepsei, astfel cum este reglementată de art. 74 Cod Penal, implică examinarea duratei pedepsei în raport de gravitatea infracțiunii săvârșite (operațiune în cadrul căreia urmează a se da eficiență cauzelor de reducere sau de agravare a pedepsei), fără a fi necesară redactarea expresă în conținutul minutei a limitelor speciale rezultate în urma operațiunii de reducere sau de agravare, conform dispozițiilor art. 79 Cod Penal, fiind suficientă indicarea normei juridice de reducere sau de agravare – în speță incidența art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și a art. 43 alin. 5 Cod Penal – și pedeapsa care a fost stabilită în urma examinării și reținerii acestor prevederi.
Astfel, prin aplicarea prevederilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, limitele speciale pentru inf. prev de art. 194 alin. 1 Cod Penal, constând în pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani, au fost reduse la limita minimă de 1 an și 4 luni închisoare respectiv limita maximă de 4 ani și 8 luni închisoare, iar pentru inf. prev de art. 371 Cod Penal, constând în pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani, au fost reduse la limita minimă de 2 luni închisoare, respectiv limita maximă de 1 an și 4 luni închisoare; în continuare, corespunzător dispozițiilor art. 43 alin. 5 Cod Penal, limitele speciale sunt majorate cu jumătate, după cum urmează: pentru inf. prev de art. 194 alin. 1 Cod Penal, limitele devin: minimă de 2 ani și 1 lună închisoare și maximă de 7 ani închisoare; pentru inf. prev de art. 371 Cod Penal, limitele devin: minimă de 3 luni și maximă de 2 ani și 1 lună închisoare.
În aceste condiții se constată că pedepsele au fost corect individualizate de către prima instanță, respectiv pedeapsa de 5ani închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală și de 1 an închisoare pentru infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice, ținându-se seama de urmările grave produse asupra stării de sănătate a persoanei vătămate, de persoana inculpatului – recidivist postexecutor după 6 condamnări anterioare (4 condamnări pentru infracțiuni de furt calificat, o condamnare pentru vătămare corporală gravă și o condamnare pentru violare de domiciliu), cunoscut în comunitate drept o persoană agresivă (împrejurare reținută în raport de toate probele testimoniale din cauză -, dar și raportat la împrejurarea că un număr mare de persoane a asistat sau a aflat de conflictul dintre părți, impactul asupra ordinii publice fiind unul important, raportat la situația și vârsta părților implicate – persoana vătămată având 70 de ani, incidentul petrecându-se în loc public, pe fondul relațiilor de dușmănie generate de un furt produs în dauna persoanei vătămate în trecut -.
Față de acestea, se constată că o pedeapsă orientată către minim pentru fiecare dintre infracțiunile deduse judecății, nu ar putea să conducă la îndeplinirea scopului preventivo-educativ al pedepsei și nici la reinserția socială a inculpatului, cum în mod justificat a reținut și prima instanță.
În privința pedepsei rezultante, se constată că s-a dat eficiență prevederilor art. 39 alin. 1 lit. b Cod Penal, stabilindu-se pedeapsa de executat compusă din durata pedepsei aplicate pentru infracțiunea cea mai gravă (5 ani închisoare) cumulată cu 1/3 din cealaltă pedeapsă (4 luni închisoare), aceste dispoziții având caracter imperativ, întrucât legiuitorul a înțeles să sancționeze mai sever pluralitatea de infracțiuni.
Față de toate considerentele expuse, apelul inculpatului ceste nefondat și urmează a fi respins în conformitate cu prevederile art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Întrucât inculpatul a fost judecat în stare de arest preventiv, în conformitate cu prevederile art. 422 Cod procedură penală, se va deduce în continuare arestarea preventivă de la 20.11.2014, la zi.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul promovat de inculpatul A. C. (în prezent deținut în Penitenciarul C.) împotriva sentinței penale nr. 5475 din data de 20 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._, ca nefondat.
Deduce în continuare arestarea preventivă de la 20.11.2014, la zi.
Obligă apelantul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 MARTIE 2015.
Președinte, Judecător,
A. M. S. M. C. G.
Grefier,
F. U.
Red. Jud. M. C. G.
jud. fond.: A. I. B.
Dact. 2 ex./A.T. – 28 aprilie 2015
| ← Vătămarea corporală (art. 181 C.p.). Decizia nr. 428/2015.... | Tulburarea ordinii şi liniştii publice (art.371 NCP). Decizia... → |
|---|
