Cerere de contopire a executării pedepselor (alte modificări de pedepse) (art.449 C.p.p.). Decizia nr. 174/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 174/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 1396/63/2014*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 174/2015
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 16 APRILIE 2015
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE V. T.
GREFIER M. I.
Ministerul Public reprezentat prin procuror D. N. T., din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, judecarea contestației formulată de contestator condamnat C. A., deținut în Penitenciarul C., împotriva sentinței penale nr. 1236 din 3 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul condamnat C. A., în stare de arest, asistat de avocat P. F. A., în substituire pentru avocat ales H. P..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Avocat P. F. A., pentru contestatorul condamnat C. A., a depus la dosarul cauzei înscrisuri ce emană de la locul de detenție, referitoare la conduita condamnatului, înscrisuri necesare în soluționarea contestației de față.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a arătat că nu se opune administrării probei cu înscrisuri.
Instanța, constată administrată proba cu înscrisuri și apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul asupra contestației de față.
Avocat P. F. A., pentru contestatorul condamnat C. A., a solicitat, în baza art. 597 alin. 8 Cod de procedură penală, rap. la art. 425 ind. 1 alin. 7 Cod de procedură penală, admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate și pe fond înlăturarea sporului aplicat de instanța de fond, condamnarea inculpatului la pedeapsa fără sporul aplicat și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
A arătat că inculpatului i-a fost admisă cererea de contopire a pedepselor, fiind condamnat la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare fiindu-i aplicat un spor facultativ de 1 an închisoare, rezultând o pedeapsă finală de 11 ani închisoare.
A arătat că, raportat la vârsta condamnatului și comportamentul acestuia pe perioada încarcerării, sporul de pedeapsă nu își regăsește aplicabilitatea, 10 ani de închisoare fiind suficienți pentru îndreptarea acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a solicitat respingerea contestației și menținerea hotărârii ca fiind legală și temeinică, instanța de fond în mod corect aplicând sporul de pedeapsă raportat la numărul mare de infracțiuni contopite.
Contestatorul condamnat C. A., având cuvântul, a arătat că este de acord cu susținerile avocatului său ales.
CURTEA
Asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1236 din 3 noiembrie 2014, Tribunalul D., a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de către petentul condamnat C. A., fiul lui M. și Ghița, născut la data de 18.09.1992, în Vânju M., județ M., domiciliat în ., CNP –_, în prezent deținut în Penitenciarul C..
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și lit. b C.p. pe o durată de 1 an aplicată condamnatului C. A. prin sentința penală nr. 232 din data de 12.12.2012 a Tribunalului M., modificată prin decizia penală nr.136/17.04.2013 a Curții de Apel C., definitivă prin decizia penală nr.3280/25.10.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor astfel:
- pedeapsa de 7 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit. a teza II-a și lit.b C.p., aplicate pentru infracțiunea prev. de art.189 alin.1 și 2 C.p. de la 1968;
- pedeapsa de 10 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.p., aplicate pentru infracțiunea prev. de art.197 alin.1, alin.2 lit.a și alin.3 teza I C.p. de la 1968.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată condamnatului C. A. prin sentința penală nr. 216/14.11.2012 a Judecătoriei Vânju M., definitivă prin nerecurare la data de 04.01.2013, modificată prin sentința penală nr. 392 din data de 18.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 5 București, definitivă prin necontestare, în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor astfel:
- 1 an și 6 luni măsura educativă a internării într-un centru de detenție, aplicată în baza art.208-209 lit.a, g, i C.p. cu aplic.art.99 și urm.C.p.
- 3 ani închisoare, aplicată în baza art.208-209 lit.a, g, i C.p. cu aplic. art.75 lit.c, art.74 lit.c C.p.;
- 3 ani închisoare, aplicată în baza art.208-209 lit.a, g, i C.p. cu aplic. art.75 lit. c C.p., art.74 lit.c C.p.
În baza art. 36 alin. 2 CP rap. la art. 34 alin. 1 lit. b CP și art. 35 CP cu aplic. art. 5 NCP s-au contopit toate pedepsele și măsura educativă mai sus menționate repuse în individualitatea lor și s-a aplicat pedeapsa principală cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare, la care s-a adaugat un spor de 1 an închisoare, petentul condamnat C. A. urmând a executa în final pedeapsa principală de 11 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și b C.p. pe o durată de 1 an, aceasta din urmă începând de la data executării integrale a pedepsei închisorii sau a considerării ca executată.
S-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 20.04.2012 la zi și s-a menținut starea de arest.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentințelor penale anterior menționate.
S-a dispus anularea mandatelor de executare a pedepsei închisorii emise în baza sentințelor penale anterior menționate precum și emiterea unui nou mandat corespunzător după rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._/215/2013 din 27.11.2013, condamnatul C. A. deținut în Penitenciarul C. a solicitat contopirea pedepselor aplicate.
La termenul de judecată din 13.12.2013, instanța din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. pe care a admis-o din următoarele considerente:
S-a reținut că, petentul – condamnat se află în executarea a două mandate:
- MEPI nr. 299/2012 din data de 28.10.2013 emis în baza sentinței penale nr. 232/2012 a Tribunalului M., definitivă prin decizia penală nr. 136/17.04.2013 a Curții de Apel C. și
- MEPI nr. 267/2012 din data de 04.01.2013 emis în baza sentinței penale nr. 216/14.11.2012 a Judecătoriei Vânju M., definitivă prin nerecurare.
Prin sentința penală nr. 4345 din data de 13.12.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2013, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei având ca obiect cere de contopire formulată de petentul C. A., deținut în Penitenciarul C., în favoarea Tribunalului D..
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut:
Conform prevederilor art. 449 alin 2 C.proc.pen., instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul când cel condamnat se află în stare de deținere ori în executarea pedepsei la locul de muncă, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere sau, după caz, unitatea unde se execută pedeapsa.
Competenta reglementata in această materie nu este una alternativa, in sensul posibilității de alegere pe care ar avea-o condamnatul de a sesiza fie instanța de executare fie instanța egala in grad cu instanța de executare, in a cărei raza se afla locul de deținere.
Stabilirea de către legiuitor a competentei celor doua instanțe are rolul de a reglementa situațiile in care exista distincție intre: instanța de executare pe de o parte, aceasta fiind ultima instanța care l-a judecat pe condamnat, si, pe de alta parte, instanța in a carei raza teritoriala se afla locul de deținere, in situatia in care locul de detinere nu se afla in raza teritoriala a instantei de executare.
Având în vedere că ultima hotărâre definitivă a fost pronunțată de Tribunalul M., iar la data formulării cererii de contopire petentul era încarcerat în Penitenciarul de Maximă Siguranță C., instanța a declinat cauza în favoarea acestei instanțe.
Primind cauza spre soluționare, Tribunalul D. – Secția pentru Minori și Familie a înregistrat-o la data de 30.01.2014, sub nr._ .
Urmare a solicitării instanței, prin adresa din data de 11.03.2014 (fila 18 dosar), Judecătoria Vânju-M. a înaintat, în copie, sentința penală nr. 216/14.11.2012 privind pe condamnatul C. A., definitivă prin nerecurare la data de 04.01.2013, iar prin adresa nr._ din data de 12.03.2014( fila 28) aceeași instanță a înaintat, în copie, sentința penală nr.392/18.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 5 București, în dosarul nr._ .
De asemenea, a fost înaintată de către Tribunalul M. sentința penală nr._ pronunțată de către această instanță, modificată prin decizia penală nr.136/17.04.2013 a Curții de Apel C., definitivă prin decizia penală nr.3280/25.10.2013 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Având în vedere Hotărârea CSM nr.463/03.04.2014 prin care s-a dispus desființarea Secției de Minori și Familie din cadrul Tribunalului D. începând cu data de 15.04.2014, Hotărârea Colegiului de Conducere al Tribunalului D. din data de 14.04.2014, dată în baza Hotărârii C.S.M., dispozițiile art.99 alin.11 coroborate cu dispozițiile art.95 alin.4 din ROI, cauza a fost repartizată ciclic completului C10 – cauze directe din cadrul Tribunalului D..
La solicitarea instanței, prin adresa nr.N_/PCDJ/18.04.2014 Penitenciarul C. a înaintat, în copie, fișa de evaluare a condamnatului C. A., sentința penală nr.689 din 11.02.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, sentința penală nr._ pronunțată de Judecătoria Sector 5 București, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.540/2014/05.03.2014 al Judecătoriei Sector 5 București.
Totodată, prin adresa nr._/PCDJ/19.05.2014, Penitenciarul C. a înaintat copia mandatelor de executare a pedepsei închisorii nr.540/2014 din 05.03.2014 al Judecătoriei Sector 5 București și nr.299/2012 din 28.10.2013 al Tribunalului M..
Prin adresa din data de 23.05.2014, Judecătoria Sector 5 a înaintat copia sentinței penale nr.392 din 18.02.2014, definitivă prin necontestare, iar prin adresa din 04.06.2014, Judecătoria C. a înaintat sentința penală nr.689/2014.
Cauza a fost repusă pe rol prin încheierea de ședință din data de 27.06.2014, constatându-se că trebuie lămurită o anumită împrejurare referitor la competența instanței.
În ședința publică din data de 23.07.2014, instanța a invocat, din oficiu, excepția privind necompetența materială a Tribunalului D. și a pus în discuție declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C., în raport de dispozițiile art. 585 alin. 2 C.p.p. și de împrejurarea că instanța de executare a ultimei hotărâri este Judecătoria Sectorului 5 București.
Primind dosarul, Curtea de Apel C., prin încheierea nr. 135/04.09.2014 a stabilit competența de soluționare a cauze având ca obiect cererea de contopire pedepse formulată de condamnatul C. A. în favoarea Tribunalului D..
Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel a reținut următoarele:
Conform art. 51 alin. 1 și 2 C.p.p., când două sau mai multe instanțe își declină competența reciproc, conflictul negativ de competență se soluționează de instanța ierarhic superioară comună care este sesizată de către instanța care și-a declinat cea din urmă competența. D. urmare, în baza art. 51 C.p.p. s-a constatat intervenit conflictul negativ de competență între Tribunalului D. și Judecătoria C., iar în baza art. 51 alin. 1 și 2 C.p.p., s-a dispus sesizarea Curții de Apel C. - ca instanță ierarhic superioară comună - pentru a soluționa conflictul negativ de competență.
Curtea a reținut că la momentul formulării cererii de contopire a pedepselor, la data de 27.11.2013, condamnatul C. A. se afla în executarea a două mandate, respectiv: MEPI nr. 267/2012 din data de 04.01.2013 emis în baza sentinței penale nr. 216/14.11.2012 a Judecătoriei Vânju M., definitivă prin nerecurare și MEPI nr. 299/2012 din data de 28.10.2013 emis în baza sentinței penale nr. 232/2012 a Tribunalului M., definitivă prin decizia penală nr. 136/17.04.2013 a Curții de Apel C..
Ca urmare a intrării în vigoare a noului cod penal, prin sentința penală nr. 392 din 18.02.2014 a Judecătoriei Sector 5 București, una dintre pedepsele aplicate condamnatului prin sentința Judecătoriei Vânju M., pentru o faptă comisă în timpul minorității, a fost înlocuită cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe aceeași durată de 1 an și 6 luni, însă pedeapsa rezultantă de executat a rămas aceea stabilită de instanța care a pronunțat condamnarea, respectiv trei ani închisoare.
Cum, potrivit art. 585 alin. 2 C.p.p., "instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deținere, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere", la stabilirea competenței se impune a fi avută în vedere „ultima hotărâre” (cea din urmă hotărâre pronunțată), respectiv cea a tribunalului, iar nu împrejurarea că, ulterior rămânerii definitive a primei hotărâri, pronunțate de către judecătorie, în perioada executării pedepsei, intervine un incident la executare.
Pentru cele expuse, Curtea a constatat că ultima hotărâre pronunțată și care se impunea a fi avută în vedere la stabilirea competenței materiale este cea a Tribunalului M., astfel că Tribunalul D., ca instanță în a cărei rază teritorială se afla locul de deținere (Penitenciarul de Maximă Siguranță C.) este competent să dispună asupra modificării pedepsei aplicate condamnatului.
Analizând actele dosarului și dispozițiile legale incidente, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 232 din data de 12.12.2012 a Tribunalului M., modificată prin decizia penală nr.136/17.04.2013 a Curții de Apel C., definitivă prin decizia penală nr.3280/25.10.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art.334 C.p.p. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului C. A., din infracțiunile prev. de art.189 alin.2 C.p și art.197 alin.1, ali.2 lit.a și alin.3 C.p în infracțiunile prev. de art.189 alin.1 și 2 C.p. și art.197 alin.1, alin.2 lit.a și alin.3 teza I C.p.
În baza art.189 alin.1 și 2 C.p. a fost condamnat inculpatul C. A. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit. a teza II-a și lit.b C.p., pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.
În baza art.197 alin.1, alin.2 lit.a și alin.3 teza I C.p. a fost condamnat același inculpat la 10 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.p., pentru săvârșirea infracțiunii de viol.
În baza art.33 lit.a -34 C.p.
S-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul C. A. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C.p.
În baza art.71 C.p. s-au interzis inculpatului drepturilor prev. de art.64 alin.2 lit.a teza a II-a și lit.b C.p. pe durata prev. de art.72 C.p. și s-a făcut aplicarea art.57 C.p.
În baza sentinței penale anterior menționate, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 299/2012 din data de 28.10.2013.
Prin sentința penală nr. 216/14.11.2012 a Judecătoriei Vânju M., definitivă prin nerecurare la data de 04.01.2013, în baza art.3201 alin.8 C.p.p. s-a respins ca neîntemeiată cererea inculpatului C. A. de judecare a cauzei potrivi procedurii simplificate prev. de art.3201 C.p.p.
În baza art.208-209 lit.a, g, i C.p., cu aplic. art.99 și urm.C.p., a fost condamnat inculpatul C. A. la 1 an și 6 luni închisoare, pentru fapta comisă în dauna părții vătămate P. M..
În baza art.208-209 lit.a, g, i C.p cu aplic. art.75 lit.c și art.74 lit.c C.p.
A fost condamnat inculpatul C. A. la 3 ani închisoare, pentru fapta comisă în dauna părții vătămate P.F.A. S..
În baza art.208-209 lit.a, g, i C.p., cu aplic. art.75 lit.c și art.74 lit.c C.p.
A fost condamnat inculpatul C. A. la 3 ani închisoare pentru fapta comisă în dauna părții vătămate ..
În baza art.33-34 C.p., s-au contopit pedepsele și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art.71 alin.1 C.p. s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.p.
În baza acestei sentințe penale a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 267/2012 din data de 04.01.2013.
Prin sentința penală nr. 392 din data de 18.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 5 București, definitivă prin necontestare, în baza art.595 C.p.p. rap.la art.23 din Legea 255/2013 și art.6 Cod penal, s-a admis în parte contestația la executare formulată de instanță din oficiu, având ca obiect sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii mai favorabile din Penitenciarul Rahova, privind pe condamnatul C. A., deținut în Penitenciarul Rahova.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.216/14.11.2012 pronunțată de Judecătoria Vânju M. în dosarul nr._ definitivă prin nerecurare în pedepsele componente, respectiv:
- 1 an și 6 luni închisoare, aplicată în baza art.208-209 lit.a, g, i C.p. cu aplic.art.99 și urm.C.p.
- 3 ani închisoare, aplicată în baza art.208-209 lit.a, g, i C.p. cu aplic. art.75 lit.c, art.74 lit.c C.p.;
- 3 ani închisoare, aplicată în baza art.208-209 lit.a, g, i C.p. cu aplic. art.75 lit. c C.p., art.74 lit.c C.p.
În baza art.21 alin.3 din Legea 187/2012 s-a înlocuit pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată în baza art.208-209 lit.a, g, i C.p. cu aplic. art.99 C.p., cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție (art.125 NCP) pe aceeași durată de 1 an și 6 luni.
În baza art.39 alin.1 lit.b Cod penal cu referire la art.129 alin.2 lit.b C.p s-a constatat că pedeapsa rezultantă stabilită inițial de 3 ani închisoare este mai mică decât cea calculată potrivit noii reglementări ( 4 ani și 6 luni închisoare).
S-a menținut pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea disp.art.65 C.p. rap.la art.66 lit.a, b C.p.
S-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 04.01.2013 la zi.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 267/2012 din 04.01.2013 emis de Judecătoria Vânju M. și s-a dispus emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa de 3 ani închisoare la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
În baza acestei sentințe penale a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 540/2014 din data de 05.03.2014.
Analizând hotărârile judecătorești anterior menționate și dispozițiile legale incidente, instanța a reținut următoarele:
Conform prevederilor art. 585 alin. 1 lit. a N.C.p.p. pedeapsa pronunțată poate fi modificată dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existența concursului de infracțiuni. Pentru a se dispune, așadar, aplicarea prevederilor legale privind operațiunea contopirii pedepselor, conform art. 585 alin. 1 lit. a C.p.p., trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența mai multor hotărâri de condamnare a aceleiași persoane, pronunțate pentru fapte concurente, iar aceste hotărâri trebuie să fie definitive, în caz contrar neputându-se proceda la operațiunea de contopire deoarece până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive orice persoană beneficiază de prezumția de nevinovăție. De asemenea, operațiunea de contopire trebuie să formeze obiectul sesizării instanței de judecată în timpul executării pedepsei, până la executarea integrală sau considerarea ca executată.
Având în vedere că toate infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul au fost comise înainte de . Noului Cod Penal, că toate hotărârile judecătorești în baza cărora a fost condamnat acesta au rămas definitive înainte de . Noului Cod Penal, că deși a fost înlocuită una dintre pedepsele cu închisoarea aplicată condamnatului cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție, în urma analizării aplicării legii penale mai favorabile toate celelalte pedepse cu închisoarea stabilite individual și pedepsele rezultante aplicate potrivit Codului Penal din 1969 au fost menținute și că aplicarea unui spor de pedeapsă potrivit NCP este obligatorie, iar conform C.p. din 1969 este facultativă, cel dintâi (NCP) având un cuantum mult mai mare decât cel spre care se va orienta instanța în speța de față (C.p. din 1969), instanța a analizat în continuare cererea de contopire formulată de persoana condamnată raportat la dispozițiile legale prevăzute de Codul Penal din 1969.
Astfel, instanța a reținut că potrivit art. 36 alin. 2 C.p. din 1969 dispozițiile art. 34 și 35 se aplică și în cazul în care, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat suferise și o altă condamnare definitivă pentru o infracțiune concurentă, iar potrivit art. 34 alin. 1 lit. b C.p. din 1969 când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.
Analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului, hotărârile judecătorești atașate la dosar și referatele întocmite de către Biroul Executări Penale din cadrul instanțelor care au pronunțat sentințele penale de condamnare, instanța a constatat că infracțiunile care au făcut obiectul sentinței penale nr. 232 din data de 12.12.2012 a Tribunalului M., modificată prin decizia penală nr.136/17.04.2013 a Curții de Apel C., definitivă prin decizia penală nr.3280/25.10.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, și sentinței penale nr. 216/14.11.2012 a Judecătoriei Vânju M., definitivă prin nerecurare la data de 04.01.2013, modificată prin sentința penală nr. 392 din data de 18.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 5 București, definitivă prin necontestare, sunt concurente, raportat la datele comiterii faptelor pentru care a fost condamnat petentul C. A., respectiv înainte de rămânerea definitivă a primei hotărâri de condamnare (4.01.2013).
Așadar, analizând înscrisurile reprezentând hotărâri judecătorești definitive pronunțate împotriva aceluiași condamnat, instanța a reținut că toate au fost pronunțate pentru săvârșirea unor infracțiuni concurente în sensul prevederilor art. 33 lit. a C.p. din 1969, astfel încât se constată îndeplinite condițiile prevăzute de art. 36 alin. 2 C.p. din 1969 pentru a se admite cererea de contopire a pedepselor.
În temeiul art. 36 alin. 2 C.p. din 1969 cu aplicarea art. 5 NCP din 1969 și art. 585 alin. 1 lit. a N.C.p.p., constatându-se îndeplinite condițiile legale pentru realizarea operațiunii de contopire în scopul evitării executării de către aceeași persoană a mai multor pedepse definitive pronunțate pentru fapte concurente, s-a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de către petentul condamnat C. A., în prezent deținut în Penitenciarul C..
Ulterior, instanța a descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și lit. b C.p. pe o durată de 1 an aplicată condamnatului C. A. prin sentința penală nr. 232 din data de 12.12.2012 a Tribunalului M., modificată prin decizia penală nr.136/17.04.2013 a Curții de Apel C., definitivă prin decizia penală nr.3280/25.10.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor astfel:
- pedeapsa de 7 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit. a teza II-a și lit.b C.p., aplicate pentru infracțiunea prev. de art.189 alin.1 și 2 C.p. de la 1968;
- pedeapsa de 10 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.p., aplicate pentru infracțiunea prev. de art.197 alin.1, alin.2 lit.a și alin.3 teza I C.p. de la 1968.
Instanța a descontopit, de asemenea, pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată condamnatului C. A. prin sentința penală nr. 216/14.11.2012 a Judecătoriei Vânju M., definitivă prin nerecurare la data de 04.01.2013, modificată prin sentința penală nr. 392 din data de 18.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 5 București, definitivă prin necontestare, în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor astfel:
- 1 an și 6 luni măsura educativă a internării într-un centru de detenție, aplicată în baza art.208-209 lit.a, g, i C.p. cu aplic.art.99 și urm.C.p.
- 3 ani închisoare, aplicată în baza art.208-209 lit.a, g, i C.p. cu aplic. art.75 lit.c, art.74 lit.c C.p.;
- 3 ani închisoare, aplicată în baza art.208-209 lit.a, g, i C.p. cu aplic. art.75 lit. c C.p., art.74 lit.c C.p..
În final, în baza art. 36 alin. 2 CP rap. la art. 34 alin. 1 lit. b CP și art. 35 CP cu aplic. art. 5 NCP s-au contopit toate pedepsele și măsura educativă mai sus menționate repuse în individualitatea lor și s-a aplicat pedeapsa principală cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, petentul condamnat C. A. urmând a executa în final pedeapsa principală de 11 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și b C.p. pe o durată de 1 an, aceasta din urmă începând de la data executării integrale a pedepsei închisorii sau a considerării ca executată.
Instanța a aplicat sporul de pedeapsă menționat anterior reținând frecvența comiterii de fapte îndreptate împotriva mai multor relații sociale importante, respectiv cele referitoare la patrimoniu și la libertatea fizică, psihică și sexuală și la integritatea persoanei, în dauna unui număr mare de persoane vătămate, dar și urmările produse de o însemnătate deosebită.
De asemenea, s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 20.04.2012 la zi (potrivit mențiunilor de la filele 55-71 dos. inst. și la fila 8 dos. declinat) și s-a menținut starea de arest, s-au menținut celelalte dispoziții ale sentințelor penale anterior menționate și s-a dispus anularea mandatelor de executare a pedepsei închisorii emise în baza sentințelor penale anterior menționate precum și emiterea unui nou mandat corespunzător după rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul C. A., solicitând admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate și pe fond înlăturarea sporului aplicat de instanța de fond, condamnarea la pedeapsa fără sporul aplicat și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
A arătat că i-a fost admisă cererea de contopire a pedepselor, fiind condamnat la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare fiindu-i aplicat un spor facultativ de 1 an închisoare, rezultând o pedeapsă finală de 11 ani închisoare, raportat la vârsta condamnatului și comportamentul său pe perioada încarcerării, sporul de pedeapsă nu își regăsește aplicabilitatea, 10 ani de închisoare fiind suficienți pentru îndreptarea acestuia.
Examinând sentința penală contestată, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că în mod corect prima instanță admițând cererea de contopire a pedepselor formulată de petentul condamnat C. A. a dispus în baza art.36 alin.2 Cod penal anterior rap.la art.34 alin.1 lit.b Cod penal anterior și art.35 Cod penal anterior, cu aplic.art.5 Cod penal, contopirea pedepselor aplicate acestuia, precum și a măsurii educative a internării într-un centru de detenție, pedepse repuse în individualitatea lor și a aplicat condamnatului pedeapsa principală cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare.
Pe de altă parte, Curtea constată că în mod just Tribunalul D. a aplicat condamnatului un spor de pedeapsă de 1 an închisoare, acesta urmând să execute în final pedeapsa principală de 11 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pe o durată de 1 an, întrucât, raportat la numărul mare al infracțiunilor săvârșite, fapte comise împotriva unui număr mare de persoane vătămate, urmările produse și însemnătatea acestora, dar avându-se în vedere și relațiile sociale afectate referitoare la patrimoniu, dar și la libertatea fizică, psihică și sexuală, dar și la integritatea persoanelor, sporul de 1 an închisoare este pe deplin justificat și nu se impune înlăturarea acestuia, hotărârea instanței de fond fiind astfel legală și temeinică.
Așa fiind și pentru motivele arătate, va fi respinsă contestația formulată de condamnat, iar în baza art.275 alin.2 Cod pr.penală, contestatorul condamnat va fi obligat la plata sumei de 380 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu, către Baroul D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația formulată de condamnatul C. A., împotriva sentinței penale nr. 1236 din 3 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._ .
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 380 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu, către Baroul D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Aprilie 2015.
Președinte,
V. T.
Grefier,
M. I.
j.f.C.C.
PS/22.05.2015
| ← Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 522/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia nr. 596/2015.... → |
|---|
