Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1239/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 1239/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 01-10-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE APEL

DECIZIE PENALĂ Nr. 1239/2015

Ședința publică de la 01 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE - M. C. G. – JUDECĂTOR

JUDECĂTOR - A. M. S.

Grefier - F. U.

Ministerul Public reprezentat de procuror C. N., de la P. de pe lângă Curtea de Apel C.

…………..

Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpata A. E. împotriva sentinței penale nr. 2038 din data de 29 mai 2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: apelanta – inculpată asistată de avocat ales L. M.; intimata - parte civilă B. M., lipsind intimatul - parte civilă S. C. Județean de Urgență C..

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a efectuat referatul oral al cauzei, apărătorul inculpatei a depus la dosar motive de apel și acte în circumstanțiere (caracterizare întocmită de primarul comunei Melinești-jud. D., bilet de externare și referat medical), după care a fost audiată inculpata, în condițiile prev de art. 83, 108 alin. 1 și 2 și art. 374 alin. 2 Cod procedură penală, declarația acesteia fiind consemnată și depusă la dosar.

Avocat L. M. apelanta – inculpată, solicită instanței administrarea probei testimoniale constând în audierea martorei V. Victorița, fiica inculpatei, care ar cunoaște împrejurări referitoare la starea inculpatei după incident, dar și la relațiile conflictuale dintre părți.

Reprezentantul parchetului solicită respingerea probei testimoniale solicitată de apărătorul apelantei, ca neîntemeiată, menționând că, la instanța de fond nu a fost solicitată audierea acestei martore și, de asemenea, sunt suficiente probe pentru dovedirea situației de fapt, astfel că aspectele pe care le-ar cunoaște martora nu ar fi concludente pentru rezolvarea cauzei.

Intimata - parte civilă B. M. a solicitat respingerea cererii de probațiune și judecarea apelului.

Curtea, analizând cererea de suplimentare a probatoriului a reținut că situația conflictuală veche dintre părți nu este contestată în cauză, că, pentru împrejurările în care s-a produs conflictul, au fost administrate toate probele testimoniale solicitate de părți în primă instanță, astfel că cererea formulată nu îndeplinește condițiile de utilitate și concludență a probei și, conform dispozițiilor art. 100 alin. 4 lit. b Cod procedură penală, solicitarea a fost respinsă.

Nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.

Avocat L. M. apelanta – inculpată, având cuvântul pentru apelanta – inculpată, critică soluția pronunțată de instanța de fond pentru nelegalitate și netemeinicie atât privitor la latura penală, cât și latura civilă a cauzei, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și, în principal, achitarea inculpatei deoarece nu a săvârșit fapta cu vinovăția cerută de lege, arătând că se impune înlăturarea declarațiilor date de martorii B. C. S. și B. E. C. (nepoții minori ai persoanei vătămate), ca fiind evident părtinitoare și subiective, precum și a martorei T. C. L., ca fiind mincinoasă, precizând că această din urmă martoră se află de mult timp în relații de dușmănie cu inculpata și familia acesteia, însă instanța nu a ținut seama de acest aspect și nici de împrejurarea că martora nu avea posibilitatea de a observa din casă ce se întâmplă pe stradă; astfel, starea de fapt reținută de instanța de instanța de fond se bazează exclusiv pe declarațiile acestor martori și pe actul medico-legal prezentat de persoana vătămată, fără a se ține seama de faptul că este o persoană în vârstă, cu o stare de sănătate precară, fără antecedente penale, cu o bună reputație în familie și colectivitate, iar în biletul de externare emis de medicul oftalmolog la 23.07.2015 s-a precizat că inculpata a suferit o intervenție chirurgicală și are vederea foarte slabă de mai mult timp, astfel că nu avea posibilitatea să o lovească cu piatra pe partea vătămată în ziua de 17.07.2014.

În subsidiar, a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 80, 81 Cod Penal, arătând că acest lucru a fost solicitat și în fața instanței de fond, sens în care a menționat că obligațiile stabilite în sarcina inculpatei potrivit art. 85 alin. 1 Cod Penal sunt incompatibile cu persoana acesteia, deoarece vârsta înaintată și împrejurarea că este pensionară nu-i permite să lucreze și, prin urmare, nu poate comunica nici o eventuală schimbare a locului de muncă.

În ce privește soluția pronunțată de prima instanță pe latură civilă, arată că nu s-a făcut dovada pretențiilor civile solicitate de persoana vătămată, declarația martorei T. C. L. nefiind credibilă întrucât, așa cum s-a arătat anterior, aceasta se află de mai mult timp în relații de dușmănie cu inculpata și familia acesteia.

Intimata - parte civilă B. M. solicită respingerea apelului inculpatei și menținerea soluției instanței de fond.

Având cuvântul, reprezentantul parchetului susține că inculpata a recunoscut existența incidentului petrecut între ea și persoana vătămată în drum, în sensul că acestea au avut discuții contradictorii la data de 17.07.2014, vinovăția apelantei fiind dovedită și cu certificatul medico-legal în care s-au atestat leziunile prezentate de persoana vătămată la data mai sus menționată, iar din probe nu a rezultat că aceasta din urmă ar fi avut vreun incident cu o altă persoană; de asemenea, cei trei martori audiați la instanța de fond, respectiv B. C. S., B. E. C. și T. C. L. au declarat că inculpata a aruncat cu piatra, agresând-o pe partea vătămată, în mod corect reținându-se de către instanța de fond legalitatea acestor probe, deoarece împotriva martorei T. C. L. nu s-a formulat plângere pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

În ce privește modalitatea de executare a pedepsei solicitată de apărătorul apelantei – inculpate, a arătat că prima instanță a pronunțat o soluție temeinică și legală, întrucât datele ce țin de persoana inculpatei nu pot influența majoritar alegerea sancțiunii, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut incidența art. 83 Cod Penal.

Sub aspectul soluției pronunțată de instanța de fond pe latură civilă, susține că daunele morale în cuantum de 5.000 lei, către partea civilă B. M., au fost corect stabilite raportat la urmările produse asupra sănătății părții civile.

În concluzie, s-a solicitat respingerea apelului declarat de inculpată, ca nefondat, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Apelanta – inculpată A. E., în ultimul cuvânt, arată că nu se face vinovată de săvârșirea faptei pentru care a fost trimisă în judecată și condamnată de instanța de fond, deoarece nu a lovit cu piatra pe persoana vătămată, sens în care își însușește concluziile formulate de apărătorul său.

Dezbaterile fiind încheiate;

CURTEA;

Asupra apelului de față;

Reține că, prin sentința penală nr. 2038 din data de 29 mai 2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._, în baza art. 193 alin. 2 c. pen. s-a stabilit în sarcina inculpatei A. E. - fiica lui M. și M., născut la data de 13.12.1945 in ., cu domiciliu in C., bld. D., nr. 50, ..f.l in ., CNP_ - pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea inf. de lovire sau alte violențe, iar în baza art. 83 alin. (1) C. pen., s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune D. la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) s-a dispus a fi comunicate Serviciului de Probațiune D.; în baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 19 c. pr. pen, art. 397 c. pr.pen. rap. la art. 1.357 C.civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență C. și a fost obligată inculpata A. E. către această parte civilă la plata sumei de 113 lei, cu titlu de daune materiale, reactualizat cu indicele de inflație a sumei de la data producerii prejudiciului și până la data plății efective a debitului; s-a admis în totalitate acțiunea civilă formulată de partea civilă B. M. și a fost obligată inculpata A. E. la plata sumei de 5.000 lei, daune morale către această parte civilă; s-a atras atenția inculpatei A. E. asupra disp. art. 85 alin. 5 din c. pen.

În baza art. 276 alin. 1 c. pr. pen., a fost obligată inculpata A. E., către parte civilă B. M., la plata sumei de 1.000 lei reprezentând onorariu apărătorului ales P. D. pentru persoana vătămată B. M.; în baza art. 274 alin. 1 c. pr. pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 500 de lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat (din care, suma de 100 lei reprezentând cheltuieli efectuate în timpul urmăririi penale).

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 8005/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., a fost trimisă în judecată - în stare de libertate - inculpata A. E., sub aspectul săvârșirii inf. de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 c pen., constând în fapt în aceea că, în data de 17.07.2014, în jurul orei 10⁰⁰, între persoana vătămată B. M. și inculpată (vecine) a izbucnit un conflict verbal ce a pornit de la faptul că persoana vătămată ar fi aruncat nisip pe o porțiune de teren pe care inculpata ar fi avut cultivați cartofi și care se afla în fața locuinței acesteia din urmă. Conflictul menționat a avut loc pe drumul public, în fața locuințelor celor două persoane menționate.

Conflictul dintre persoana vătămată și inculpată a degenerat, cea din urmă aruncând cu o piatră în direcția persoanei vătămate, pe care a lovit-o în zona capului, din cauza loviturii primite aceasta căzând la pământ.

În ziua de 17.07.2014, persoana vătămată a fost transportată la S. C. Județean de Urgență C., unde a primit îngrijiri medicale.

Instanța de fond a înlăturat apărarea inculpatei A. E. în sensul că nu a lovit-o pe persoana vătămată cu piatra, având în vedere că această apărare nu a fost susținută de nici un mijloc de probă administrat în cauză.

Astfel, prima instanță a constatat că fapta săvârșită de inculpata A. E. în condițiile mai sus expuse, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 C.pen., pentru care a fost condamnată, iar la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 din actualul C.p., respectiv: gravitatea infracțiunii comise, periculozitatea infractorului care se evaluează după împrejurările și modul de comitere a infracțiunii precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Instanța de fond a considerat că prin aplicarea unei pedepse orientate spre minim, de 1 an închisoare, cu amânarea executării acesteia, va constitui un mijloc de reeducare suficient, iar în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate și modalitatea de executare, a avut în vedere faptul că inculpata are o vârstă înaintată, nu este cunoscută cu antecedente penale, iar numărul de îngrijiri medicale suferite de persoana vătămată nu este foarte mare. Astfel, s-a apreciază că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia, în caz contrar, executarea pedepsei în regim de detenție putând constitui o sancțiune prea aspră raportat la modalitatea de comitere a faptei.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpata să respecte măsurile de supraveghere prevăzute la literele a – e, atrăgându-i-se totodată – conform art. 404 alin. (3) C. proc. pen. - atenția asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a reținut că în ședința publică din data de 30.01.2015, persoana vătămată B. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000 lei reprezentând daune morale și, în lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului daunelor morale, s-a stabilit întinderea, cuantumul daunelor morale acordate pentru repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prin apreciere, în raport cu criterii precum consecințele negative suferite de victimă în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care părții civile i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.

Astfel, s-a ținut seama de numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea părții vătămate (8-9 de zile), zona vizată (capul), obiectul cu care a fost lovită persoana vătămată (piatră), suferințele pricinuite de lovitura aplicată de către inculpată, vârsta înaintată a persoanei vătămate, împrejurarea că întregul conflict s-a desfășurat în prezența nepoților minori ai persoanei vătămate, în plină stradă, și în baza art. 19 c. pr. pen, art. 397 c. pr. pen. rap. la art. 1.357 C. civ., a admis în totalitate acțiunea civilă formulată de partea civilă, inculpata A. E. fiind obligată la plata sumei de 5.000 lei daune morale, către această parte civilă.

Totodată, s-a reținut faptul că S. C. Județean de Urgență C. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 113 lei, acțiunea civilă formulată de această parte fiind admisă, cu consecința obligării inculpatei la plata sumei de 113 lei cu titlu de daune materiale, sumă reactualizată cu indicele de inflație a sumei de la data producerii prejudiciului și până la data plății efective a debitului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpata A. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie atât privitor la latura penală, cât și latura civilă a cauzei, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și, în principal, achitarea inculpatei deoarece nu a săvârșit fapta cu vinovăția cerută de lege, arătând că se impune înlăturarea declarațiilor date de martorii B. C. S. și B. E. C. (nepoții minori ai persoanei vătămate), ca fiind evident părtinitoare și subiective, precum și a martorei T. C. L., ca fiind mincinoasă, precizând că această din urmă martoră se află de mult timp în relații de dușmănie cu inculpata și familia acesteia, însă instanța nu a ținut seama de acest aspect și nici de împrejurarea că martora nu avea posibilitatea de a observa din casă ce se întâmplă pe stradă; astfel, starea de fapt reținută de instanța de instanța de fond se bazează exclusiv pe declarațiile acestor martori și pe actul medico-legal prezentat de persoana vătămată, fără a se ține seama de faptul că este o persoană în vârstă, cu o stare de sănătate precară, fără antecedente penale, cu o bună reputație în familie și colectivitate, iar în biletul de externare emis de medicul oftalmolog la 23.07.2015 s-a precizat că inculpata a suferit o intervenție chirurgicală și are vederea foarte slabă de mai mult timp, astfel că nu avea posibilitatea să o lovească cu piatra pe partea vătămată în ziua de 17.07.2014.

Examinând apelul de față, se reține caracterul fondat după cum urmează:

Apelanta – inculpată a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunii de loviri sau alte violențe prev de art. 193 alin. 2 Cod Penal, constând în aceea că în ziua de 17 iulie 2014, pe fondul unui conflict cu persoana vătămată B. M. – vecina sa -, a aruncat o piatră în direcția acesteia, lovind-o în zona capului și producându-i leziuni de cca. 9 zile îngrijiri medicale.

Din analizarea materialului probator aflat la dosar se constată că situația de fapt reținută de prima instanță este susținută de dovezile administrate, astfel:

- din certificatul medico-legal eliberat de Institutul de Medicină Legală C. (nr. 1293/A2/18.07.2014 – fila 13 dup) rezultă că persoana vătămată a prezentat o plagă situată parietal dreapta, de 3 cm., leziune cu mecanism de producere-lovire activă, cu un corp dur, putând data din 17.07.2014 și necesitând 8-9 zile îngrijiri medicale pentru vindecare;

- din fișa de asistență medicală întocmită de Serviciul de urgență (nr._ – fila 18-20 dup) rezultă că persoana vătămată s-a prezentat în Serviciul Urgență, la examenul medical constatându-se existența unei plăgi contuze situată parietal dreapta, la anamneză consemnându-se declarația persoanei vătămat, în sensul că a fost lovită de o vecină în urmă cu cca. o oră; aceleași aspecte rezultă și din fișa de intervenție la eveniment, nr. ID 104_ (fila 45 dup);

- din procesul-verbal de constatare a contravenției (. nr._ din 17.07.2014 – fila 44 dup) rezultă că s-a aplicat amendă contravențională inculpatei A. E. pentru tulburarea ordinii și liniștii publice, prin adresarea de injurii și amenințări numitului B. Sabastian în ziua de 17 iulie 2014, ora 10:30;

- declarațiile martorei T. C. L. (filele 21, 22 dup și fila 43 dosar fond) atestă că, în ziua de 17.07.2014, martora a auzit că inculpata adresa injurii persoanei vătămat și a văzut când inculpata a ridicat o piatră de la sol și a aruncat-o în direcția persoanei vătămate, lovind-o la cap; despre împrejurările în care martora a perceput vizual incidentul, instanța de fond a adresat întrebări detaliate, consemnând că martora privea pe fereastra locuinței, amplasată pe partea dinspre drumul public;

- declarațiile martorului B. C. S. (filele 23, 24 dup și fila 44 dosar fond) atestă că acesta, aflându-se cu persoana vătămată în fața porții imobilului, a asistat la conflictul dintre părți, observând că inculpata i-a adresat injurii persoanei vătămat și a aruncat cu pietre în direcției acesteia, iar cu o piatră a nimerit-o în cap;

- declarațiile martorei B. E. C. (filele 24, 25 dup și fila 63 dosar fond) atestă că aceasta a observat pe inculpată în timp ce arunca o piatră către persoana vătămată, care a lovi-o în cap, martora declarând și că părțile se aflau în acest timp la o distanță de cca. 1 metru între ele.

De asemenea, atât persoana vătămată cât și inculpata au declarat că se aflau în relații conflictuale de mai multă vreme, declanșată de acuzațiile reciproce referitoare la încălcarea normelor de bună vecinătate, în ziua incidentului, cele două învinuindu-se reciproc, în sensul că au aruncat nisip pe cultura de cartof înființată de inculpată în fața porții, respectiv pe florile plantate de persoana vătămată la poarta proprie (declarații la filele 37, 38 dosar fond).

Totodată, se rețin că inculpata a recunoscut că, în ziua de 17 iulie 2014 a avut loc un conflict cu persoana vătămată, dar a negat că a aruncat pietre în direcția acesteia, dimpotrivă, acuzând că vecina sa a lovit-o cu pietre. Or, din examinarea tuturor înscrisurilor aflate la dosarul cauzei se constată că inculpata nu a depus acte medicale care să susțină varianta prezentată, respectiv că a fost lovită la cap, a căzut la pământ și și-a pierdut cunoștința.

În acest sens, se constată că inculpata a suferit internări și examinări medicale repetate pentru afecțiuni patologice, iar nu traumatice, după cum urmează: - biletul de ieșire din spital din 12.10.2007 (fila 48 dosar fond) care atestă că a fost internată la S. de Psihiatrie Poiana Mar în perioada 27.08.2007 – 12.10.2007, cu diagnosticul „tulburare psihotică”, după externare fiind dispensarizată prin L.S.M.; - scrisoarea medicală eliberată la 31.03.2015 (fila 69 dosar fond) din care rezultă că i-a fost prescrisă medicație pentru afecțiunea „tulburare depresivă anxioasă”; - biletul de externare din 06.02.2015 eliberat de S. de Boli Infecțioase C., care atestă că a fost internată în perioada 28.01.2015 – 06.02.2015 cu diagnosticul „enterocolită acută, HTA, insuficiență mitrală”; - bilet de ieșire eliberat la 23.12.2014 de S. C. Județean C. (fila 31 dosar fond), care atestă că a fost internată în perioada 14.12.2014 – 23.12.2014 cu diagnosticul „hematom pe flancul și lomba stângă produs prin cădere de la înălțime, evacuat chirurgical”; - „HTA, insuficiență cardiacă congestivă cls. III NYHA”; - bilet de externare eliberat la 23.07.2015 de Clinica de Oftalmologie (fila 17 dosar apel), care atestă că inculpata a fost operată pentru cataractă ochi drept, fiind internată în perioada 20.07.2015 – 23.07.3015; - referat medical eliberat la 29.06.2015 (fila 16 dosar apel), care atestă că inculpata este în tratament pentru următoarele afecțiuni: „fibrilație atrială permanentă, HTA gr. III, insuficiență cardiacă congestivă cls. III NYHA”.

Față de acestea, se reține că inculpata a comis cu vinovăție infracțiunea de lovire prev de art. 193 alin. 2 Cod Penal, acțiunea de aruncare a unei pietre către o persoană aflată la o distanță mică (distanța de 1 metru fiind indicată de martora B. E. – aserțiune plauzibilă, în condițiile în care părțile locuiesc în imobile învecinate, iar conflictul s-a produs în fața porților de acces în cele două gospodării) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii sub aspect obiectiv și subiectiv; în ceea ce privește vinovăția, se constată că acțiunea de a ridica o piatră și de a o arunca către o persoană, se comite doar cu intenție, făptuitorul acceptând producerea rezultatului vătămător asupra persoanei către care țintește, astfel că apărările inculpatei sunt nefondate.

Pe cale de consecință, se constată că prima instanță a reținut în mod judicios săvârșirea infracțiunii cu vinovăție de către inculpată, fiind legală aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 83 Cod Penal, întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de codul penal, după cum urmează: - pedeapsa stabilită este o pedeapsă privativă de libertate inferioară limitei de 2 ani; - inculpata nu are antecedente penale și și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității; - în raport de datele personale ale inculpatei (vârsta înaintată, starea de boală), instanța apreciind în mod just că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei acesteia pe o perioadă determinată.

În ceea ce privește cuantumul pedepsei stabilite, se constată că sunt fondate criticile apelantei – inculpate, în sensul incidenței în speță a prevederilor art. 75 alin. 2 li. b raportat la art. 76 alin. 1 Cod Penal, față de: urmările concrete ale faptei (leziuni care au necesitat cca. 9 zile îngrijiri medicale în condițiile în care art. 193 alin. 2 Cod Penal incriminează fapte de violență care au produs leziuni care au necesitat îngrijiri medicale de maxim 90 de zile); de împrejurările în care s-a produs incidentul, respectiv prin escaladarea unor relații conflictuale vechi, materializate inclusiv prin plângeri penale (dosarele nr. 5831/P/2014 și 6547/P/2014 instrumentate de P. de pe lângă Judecătoria C.); starea de boală a inculpatei, demonstrată cu înscrisurile medicale aflate la dosar; pe cale de consecință, în cauză se impune aplicarea unei pedepse reduse la cuantumul de 4 luni închisoare, termenul de supraveghere de 2 ani, stabilit potrivit dispozițiilor art. 84 Cod Penal, fiind de natură să conducă la scopul preventiv al sancțiunii penale, în raport de inculpata în vârstă de 70 de ani.

În privința laturii civile, Curtea reține că persoana vătămată s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând acordarea de daune morale în valoare de 5.000 lei (declarația din 24 iulie 2014 – fila 10 dup), motivată prin aceea că prin comiterea infracțiunii i-a fost indusă o stare de temere și că și în prezent suferă de cefalee urmare a leziunilor produse.

Or, în speță se constată că, pentru infracțiunea de lovire, inculpatei i-a fost stabilită o sancțiune penală, constatându-se comiterea cu vinovăție a faptei penale, soluție care este de natură să conducă la restabilirea valorii sociale ocrotită – normele juridice care protejează dreptul persoanei la sănătate și integritate fizică -, prejudiciul moral constând în afectarea sentimentului de securitate al persoanei în cadrul relațiilor socio-umane din colectivitate și, implicit, afectarea imaginii publice de care această persoană se bucură în rândul cunoscuților.

Față de acestea, se reține că, în raport de situația concretă a părților și de împrejurările în care conflictul a avut loc, este necesară o redozare a cuantumului daunelor morale la valoarea de 3.000 lei, apreciată de curte drept suficientă pentru repararea prejudiciului de imagine la care partea civilă a fost expusă prin infracțiunea comisă asupra sa.

În ceea ce privește susținerea părții civile referitoare la perpetuarea consecințelor infracțiunii asupra stării de sănătate a acesteia, se reține că nu s-au depus acte medicale care să susțină această afirmație, concluziile certificatului medico-legal fiind certe în ceea ce privește vătămarea sănătății părții - vătămare ușoară, care a necesitat circa 9 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Corespunzător acestor considerente, apelul inculpatei va fi admis, va fi desființată în parte sentința apelată și, conform dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va fi rejudecată cauza în limitele arătate.

Văzând și dispozițiile art. 425 alin. 3 Cod procedură penală și art. 275 alin. 3 Cod procedură penală;

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul inculpatei A. E., declarat împotriva sentinței penale nr. 2038 din data de 29 mai 2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ .

Desființează în parte sentința apelată și, rejudecând;

Reduce pedeapsa stabilită pentru inculpata A. E., pentru săvârșirea unei infracțiuni prev. de art. 193 al. 2 Cod Penal, de la 1 an la 4 (patru) luni închisoare.

Menține aplicarea art. 83 - 86 și 88 C.P.

Admite în parte acțiunea civilă promovată în procesul penal de partea civilă B. M. și obligă inculpata la plata de daune morale în sumă redusă, de la 5.000 lei la 3.000 lei, către această parte civilă.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la data de 01 Octombrie 2015.

Președinte, Judecător,

M. C. G. A. M. S.

Grefier,

F. U.

Red. jud.: M. C. G.

Jud. fond.: R. G. A.

tehnored.: 2 + 1 ex./A.T.

← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Hotărâre din...		Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 1114/2015. Curtea de Apel CRAIOVA →

Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1239/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1239/2015. Curtea de Apel CRAIOVA