Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 1114/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1114/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-09-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 1114
Ședința publică de la 11 septembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. I. S. - Judecător
Judecător: M. D. N.
Grefier: B. F. Țacu
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel C. a fost reprezentat de procuror C. C..
……………….
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor condamnate prin încheierea de amânare a pronunțării din data de 04 septembrie 2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect apelurile declarate de către inculpatul V. R. C. și partea civilă C. F. împotriva sentinței penale nr. 288 din data de 23 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită, la data dezbaterilor.
Deliberând,
CURTEA
Asupra apelurilor de față:
Prin sentința penală nr. 288 din data de 23 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ , s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev de art. 188 C.p., în infracțiunea prev de art. 189 alin 1 lit. h C.p., iar în baza art. 188 C.p cu aplic art. 375 și 396 alin 10 C.p.p., a fost condamnat inculpatul V. R. C., fiul lui C. și M., născut la 24.09.1986 în mun. Drobeta T.-S., jud. M., cu domiciliul în ., ., jud. D., CNP_, în prezent aflat în Penitenciarul de Maximă Siguranță C., la pedeapsa de 13 (treisprezece) ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev de art. 66 lit. a și b C.p., ca pedeapsă complementară
În baza art. 65 alin. 1 C.p., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a și b C.p., pe durata prevăzută de art. 65 alin. 3 C.p.; în baza art. 399 alin. 1 C.p.p și art. 72 alin. 1 C.p., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 22.09.2014, la zi și s-a menținut starea de arest a acestuia.
În baza art. 397 C.p.p rap. la art. 1357 C.civ., s-au admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile C. D., V. R. A., C. I. C., C. E. V., C. P. M., C. F. și C. G. V.. A fost obligat inculpatul să plătească părții civile C. D. suma de 10.000 lei cu titlu de daune materiale și 20.000 lei daune morale și la câte 20.000 lei către fiecare din părțile civile: V. R. A., C. I. C., C. E. V., C. P. M., C. F. și C. G. V., cu titlu de daune morale. A fost obligat inculpatul să plătească părții civile C. P. M. o prestație periodică de 250 lei lunar, începând cu data de 21.09.2014 și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației.
În baza art. 112 alin. 1 lit. b C.p. s-a dispus confiscarea de la inculpat a șase bucăți din lemn ce fac parte din coada de unealtă folosită de către inculpat la comiterea infracțiunii, ridicate conform procesului verbal de cercetare la fața locului și ambalate în coletul nr. 3 (fila 25-28 dosar urmărire penală); în baza art. 397 alin 3 C.p.p rap la art. 162 alin 5 C.p.p., s-a dispus restituirea către inculpat a unei perechi de pantaloni de blue-jeans ce poartă urme de sânge, ambalată în coletul nr. 1 și, respectiv, a unei perechi de pantofi sport care poartă urme de sânge, ambalată în coletul nr. 2; în baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul V. R. C., în vederea introducerii profilelor genetice în Serviciul Național de Date Genetice Judiciare.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 lei. cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu, majorat la 400 lei, urmând a fi suportat din fondurile Ministerului de Justiție.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul D. nr. 496/P/2014, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului V. R. C., constând în fapt în aceea că victima C. G. era consătean și rudă mai îndepărtată cu inculpatul V. R. C., iar în seara de 21.09.2014, victima a mers acasă la inculpat, unde au consumat băuturi alcoolice, după care, pe fondul consumului de alcool, între aceștia a izbucnit un conflict spontan în cadrul căruia inculpatul l-a lovit cu capul în față și cu genunchii în zona toracică.
Întrucât victima a continuat să-i adreseze cuvinte jignitoare, inculpatul a ieșit în curtea casei, de unde a luat o coadă de unealtă agricolă cu care i-a aplicat mai multe lovituri victimei, în zona craniană, până când aceasta a căzut jos. După ce victima nu a mai reacționat, inculpatul a luat-o de brațe și a scos-o în stradă, apoi a apucat-o de picioare și a târât-o până în mijlocul asfaltului.
Observând însă că victima nu mai reacționează și conștientizând starea gravă în care aceasta se află, inculpatul a apelat numărul de urgență 112, solicitând ambulanța.
S-a reținut de instanța de fond că declarația inculpatului de recunoaștere a faptei s-a coroborat cu procesele verbale de cercetare la fața locului, întocmite de organele de cercetare penală și de procuror, raportul de constatare medico-legală și declarațiile martorilor, acestea constituind mijloace de probă suficient de pertinente, în măsură să contribuie la stabilirea vinovăției inculpatului.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C.p., elemente în raport de care s-a ținut seama de gravitatea deosebită a faptei, împrejurările și modalitatea de comitere a acesteia (pe fondul consumului de alcool, prin aplicarea mai multor lovituri cu o coadă de unealtă în cap victimei), atitudinea procesuală a inculpatului care a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, vârsta acestuia, relațiile de rudenie dintre inculpat și victimă, faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, fiind sancționat cu amendă administrativă pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și violare de domiciliu, precum și limita maximă de pedeapsă redusă conform art. 396 alin. 10 C.p.p.
Astfel, instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 13 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b C. p., iar referitor la modalitatea de executare a pedepsei, s-a apreciat că față de gravitatea deosebită a faptei reținută în sarcina inculpatului și modalitatea de comitere a acesteia, scopul pedepsei putând fi atins numai prin executarea acesteia în regim de detenție. De asemenea, s-a apreciat că fapta săvârșită de inculpat generează o nedemnitate cu privire la exercițiul drepturilor de natură electorală, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și, pe cale de consecință, potrivit dispozițiilor art. 67 alin. 2 C.p. rap. la art. 188 alin. 1 C.p. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.p. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
Instanța de fond a considerat astfel că, în raport de natura și gravitatea infracțiunii săvârșită de inculpat, omor, acesta este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care s-a interzis inculpatului exercițiul acestui drept, iar în baza art. 65 C.p. s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.p. de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea pedepsei principale.
Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a reținut că soția victimei, numita C. D., s-a constituit parte civilă cu suma de 15.000 lei daune materiale reprezentând cheltuielile ocazionate cu înmormântarea și pomenirea victimei și, respectiv, cu 20.000 lei daune morale. De asemenea, copiii victimei, V. R. A., C. I. C., C. E. V., C. G. V., s-au constituit parte civilă în cauză cu suma de 20.000 lei daune morale. C. P. M., prin reprezentantul legal C. D., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20.000 lei daune morale și a solicitat o prestație periodică până la împlinirea vârstei de 18 ani, iar mama victimei, numita C. F., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20.000 euro daune morale.
Din actele depuse la dosar, coroborate cu declarațiile martorilor S. I., S. I. I. și B. D. a reieșit că partea civilă C. D. a suportat în totalitate cheltuielile ocazionate cu înmormântarea victimei C. G. și pomenirea ulterioară a acestuia, iar aceste cheltuieli se ridică la suma de 10.000 lei.
Prejudiciul moral este strâns legat de persoana umană lezează direct și nemijlocit și sentimente de dragoste, sprijin și afecțiune, cum este cazul în speță.
În ce privește prejudiciul moral suferit de părțile civile C. D., V. R. A., C. I. C., C. E. V., C. P. M., C. F. și C. G. V., instanța de fond a avut în vedere că, urmare a faptei inculpatului, a fost curmată viața soțului, tatălui și respectiv fiului părților civile, ceea ce implică și suferințe psihice, generate de lezarea sentimentului de afecțiune existent între membrii familiei care nu se mai pot bucura niciodată de sprijinul material și afectiv al acesteia. Privarea de aceste sentimente conduce în mod indubitabil la ideea că părțile civile trebuie recompensate moral în echivalent bănesc, mai ales că, în locul acestor sentimente și trăiri, părțile civile au încercat și încearcă sentimente de profund regret, izolare și amărăciune, sentimente și trăiri care le vor marca toată viața.
În raport de aceste considerente, în baza art. 397 C.p.p. rap. la art. 1357 C.civ, instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă și a obligat inculpatul să plătească părților civile C. D. suma de 10.000 lei cu titlu de daune materiale și 20.000 lei daune morale și la câte 20.000 lei către fiecare din părțile civile V. R. A., C. I. C., C. E. V., C. P. M., C. F. și C. G. V., cu titlu de daune morale.
În ceea ce privește prestația periodică în favoarea părții civile C. P. M., minoră la data săvârșirii faptei de către inculpatul V. R. C., instanța de fond a reținut că aceasta are dreptul la despăgubiri periodice pentru repararea prejudiciului cauzat prin moartea susținătorului său, echivalent cu valoarea contribuției acestuia la întreținerea minorei. În speță, din declarațiile martorilor audiați a rezultat că anterior decesului, victima C. G. nu era încadrat în muncă și nu realiza un venit sigur lunar, ocupându-se cu creșterea animalelor, iar în perioada verii mergea la muncă cu ziua, astfel că la stabilirea cuantumului prestației periodice la care inculpatul a fost obligat în favoarea minorei C. P. M., s-a avut în vedere venitul minim pe economie, astfel că s-a dispus obligarea inculpatul la plata către partea civilă C. P. M. a sumei de 250 lei reprezentând prestație periodică lunar, începând cu data de 21.09.2014, data săvârșirii faptei, până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației.
În baza art. 112 alin. 1 lit. b C.p. prima instanță a confiscat de la inculpat șase bucăți din lemn ce fac parte din coada de unealtă folosită de către acesta la comiterea infracțiunii, iar potrivit dispozițiilor art. 397 alin. 3 C.p.p rap. la art. 162 alin. 5 C.p.p. a dispus restituirea către inculpat a unei perechi de pantaloni de blue-jeans și a unei perechi de pantofi sport.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel atât inculpatul V. R. C. și partea civilă C. F..
Partea civilă C. F., în motivarea apelului a învederat că sentința de fond este nelegală privitor la latură penală, în ceea ce privește schimbarea încadrării juridice, prima instanță reținând în mod eronat că loviturile aplicate de inculpat victimei nu pot constitui o acțiune de omor calificat, întrucât s-au succedat aproape instantaneu, însă, potrivit declarația apelantului inculpat, loviturile s-au aplicat victimei în mai multe etape, acesta mărturisind că, după ce victima l-a lovit cu palma, a ripostat, aplicându-i mai multe lovituri cu pumnii și genunchii, urmând a doua etapă, care s-a petrecut în curtea gospodăriei, unde inculpatul, folosind o coadă de unealtă agricolă, a aplicat mai multe lovituri de o intensitate mare, etapa finală având loc când inculpatul a târât victima din curtea gospodăriei sale în stradă, lăsând-o dezbrăcată pe partea carosabilă. De asemenea, loviturile au fost de o intensitate mare, aplicate într-un interval de timp, provocând victimei suferință înainte ca aceasta să înceteze din viață, toate acestea făcând ca fapta să se încadreze la infracțiunea de omor calificat prin cruzimi. În subsidiar, în situația în care instanța de control judiciar nu va aprecia că se impune schimbarea încadrării juridice, partea civilă a solicitat aplicarea maximului pedepsei prevăzut de lege.
În ce privește latura civilă a cauzei, partea civilă a arătat că daunele morale acordate sunt mult prea mici în raport cu infracțiunea săvârșită, învederând că a suferit o traumă din momentul decesului fiului ei.
Inculpatul V. R. C. a solicitat, personal și prin apărător, desființarea hotărârii primei instanțe, cu consecința reducerii pedepsei aplicate, având în vedere modalitatea de săvârșire a infracțiunii, precizând de asemenea că a fost provocat de faptul că victima a adus atingere demnității mamei sale. Totodată, a susținut că el este cel care a sunat la numărul de urgență 112.
Apelurile sunt nefondate.
În mod corect prima instanță a reținut că fapta inculpatului de a aplica victimei lovituri cu o coadă de unealtă agricolă în zona craniană, ce au provocat victimei un traumatism cranio-facial grav cu consecința decesului acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor prev. de art. 188 alin. 1 C.p. Pentru ca fapta inculpatului să fie calificată ca omor săvârșit prin cruzimi, este necesar ca inculpatul să fi conceput și executat fapta în așa fel încât să producă victimei suferințe mari, prelungite în timp, care depășesc cu mult suferințele inerente acțiunii de ucidere, să întrebuințeze în mod voit anumite metode și mijloace de chinuire a victimei.
Este adevărat că victima a suferit un traumatism cranio-facial grav în urma loviturilor aplicate de inculpat, însă aceste lovituri s-au succedat într-un interval scurt de timp iar activitatea inculpatului, prin însăși materialitatea ei, demonstrează că acesta a cauzat victimei decât acele suferințe caracteristice unei morți violente.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată și, deși a reținut reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, ca urmare a solicitării acestuia ca judecata să aibă loc doar în baza probelor administrate la urmărirea penală, prima instanță s-a orientat către limita maximă, având în vedere, pe lângă atitudinea sinceră a inculpatului, comportamentul anterior, inculpatul fiind cunoscut ca o persoană care, pe fondul consumului de alcool devine violent, fiind sancționat pentru încălcarea normelor de conviețuire socială și fiind sancționat administrativ pentru comiterea unor fapte penale. Aceste aspecte determină instanța de apel să aprecieze că nu se justifică reducerea pedepsei aplicate inculpatului. Se va mai avea în vedere, de asemenea, împrejurarea că relațiile anterioare între victimă și inculpat erau foarte apropiate, potrivit susținerilor părții civile C. D. din dezbaterile apelului, inculpatul fiind mereu prezent în casa victimei.
Nu este fondată nici critica formulată de apelanta parte civilă C. F. cu privire la modul de soluționare a acțiunii civile. În cauză s-au constituit părți civile soția, copiii și mama victimei, apelanta C. F.. Prima instanță obligat inculpat la plata, către fiecare parte civilă a sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale. Fără a nega existența unei suferințe firești încercate prin pierderea fiului său, curtea constată că apelanta nu a invocat aspecte care să determine diferențierea semnificativă a prejudiciului moral încercat de aceasta, față de cel încercat de soția victimei care trăia și gospodărea împreună cu aceasta, sau de copii, dintre care unul în vârstă de 5 ani, care urmează să crească lipsiți de confortul și sprijinul moral pe care tatăl l-ar fi oferit.
Pentru cele expuse și, văzând și art. 275 alin. 2 C.p.p.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca nefondate apelurile declarate de apelantul inculpat V. R. C. și de apelanta parte civilă C. F. împotriva sentinței penale nr. 288 de la data de 23 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul cu nr._, și menține hotărârea atacată.
În baza art. 422 C.p.p., deduce în continuare din pedeapsa aplicată inculpatului apelant, arestul preventiv din 23.04.2015, la zi.
Obligă pe apelantul inculpat V. R. C. să achite statului 300 lei cheltuieli judiciare, din care, suma de 200 lei reprezintă onorariul avocat oficiu C. R.-L., conform delegației nr. 5208/29.05.2015.
Obligă pe apelanta parte civilă C. F. să achite statului 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 11 septembrie 2015, la sediul Curții de Apel C..
Președinte Judecător,
A. I. S. M. D. N.
Grefier
B. F. Țacu
Red. jud. A. I. S.
Jud. fond: V. S.-D.
Tehnored.: 2 ex./.B.F.Ț.
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1239/2015.... | Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... → |
|---|
