Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 1372/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1372/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 22-10-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚĂ DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR. 1372
Ședința publică de la 22 octombrie 2015
Completul constituit din:
Președinte - C. Ș. - judecător
Ș. B. - judecător
Grefier- B. D.
Ministerul Public reprezentat prin procuror C. N. din
cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul S. C. I., împotriva sentinței penale nr. 437 din 08 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, având ca obiect tentativă la infracțiunea de omor (art. 32 rap. la art. 188 Cp).
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită. Fără citarea părților.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 13.10.2015, susținerile părților fiind reținute și consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integranta din prezenta hotărâre.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 437 din 08 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ , s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul S. C. I., prin apărător, din infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor, prev. de art. 32 rap.la art. 188 alin.1 NCp, cu aplic. art. 5 NCp, în infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 194 alin.1, lit.b noul Cod penal.
În baza art. 32 rap.la art. 188 alin.1 NCp, cu aplic. art. 5 NCp, a fost condamnat inculpatul S. C. I., la pedeapsa principală de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b din noul Cod penal.
În baza art. 65 alin.1 și 3 Cod penal, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b din noul Cod penal.
În baza art. 7 din Legea 76/2008, a fost obligat inculpatul S. C. I. să se supună prelevării de probe biologice în vederea introducerii pofilelor genetice în S.N.D.G.J., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 25 și art. 397 C.p.p., s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă R. N. F. și a fost obligat inculpatul S. C. I. să plătească părții civile suma de 7898 lei, cu titlu de despăgubiri materiale, din care suma de 2080 lei reprezintă contravaloarea serviciilor medicale de care a beneficiat partea vătămată în perioada spitalizării, urmare a agresiunii suferite, precum și la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de despăgubiri morale.
În temeiul art. 276 alin.1 Cpp, a fost obligat inculpatul S. C. I. la plata sumei de 2.500 lei, către partea vătămată R. N. F., reprezentând cheltuielile efectuate de partea vătămată cu onorariul avocatului.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul S. C. I. să plătească statului suma de 1238,75 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului, din care suma de 638,75 lei reprezintă cheltuieli stabilite prin rechizitoriu pentru faza de urmărire penală.
În baza art. 275 alin.3 Cpp, sumele de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului P. C., desemnat din oficiu pentru inculpat în procedura de Cameră Preliminară, conform delegației nr. 1395/01.04.2014; și 100 lei, reprezentând cotă-parte din onorariul cuvenit avocatului P. C., desemnat din oficiu pentru inculpat în faza de judecată, conform delegației nr. 2022/13.05.2014, au rămas în sarcina statului și se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că la data de 28.03.2014, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului M., sub nr._, rechizitoriul nr. 657/P/2013 din 24.03.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul M., prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului S. C.-I., pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de „omor”, prevăzută de art. 32 rap. la art. 188 alin.1 C.p., cu aplic. art.5 C.p..
Prin același rechizitoriu s-a dispus clasarea cauzei privind pe R. N.-F., pentru infracțiunile de „lovire sau alte violențe”, „amenințare”, „violare de domiciliu” și „insultă” (dezincriminată), prev. de art. 193 alin.1, art. 206 alin.1 și art. 224 C.p..
După înregistrarea dosarului pe rolul Tribunalului M., în procedura de Camera preliminară, s-a luat act că inculpatul nu a formulat cereri sau excepții, raportat la administrarea probelor în faza de urmărire penală și la modul de efectuare a actelor de urmărire penală de către organele de urmărire penală.
Judecătorul de Cameră Preliminară, din oficiu, a constatat că, fapta în legătură cu care s-au făcut cercetări în dosarul de urmărire penală nr. 657/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul M. și pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, respectiv, infracțiunea de tentativă la omor, este infracțiune care, în primă instanță, revine spre competentă soluționare tribunalului, că Tribunalul M. este instanță competentă material și teritorial să soluționeze cauza de față, că rechizitoriul cuprinde datele referitoare la faptă, încadrarea juridică, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată și la cheltuielile judiciare și că nu se impune invocarea din oficiu a unor cereri și excepții.
Prin încheierea nr.19/28.04.2014, Judecătorul de Cameră Preliminară a dispus începerea judecății în cauza privind pe inculpatul S. C.-I., fără antecedente penale, trimis în judecată în stare de libertate, pentru infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor, faptă prevăzută de art. 32 rap.la art.188 alin.1 Cp, cu aplic. art. 5 Cp.
La prima zi de înfățișare, înainte de a se da citire actului de sesizare a instanței, partea vătămată R. N.-F. a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 5.818 lei, cu titlu de daune materiale pentru cheltuielile de spitalizare, și cu 20.000 lei, cu titlu de daune morale pentru suferințele fizice și psihice produse prin agresiune, în dovedire fiind depuse copii de pe chitanțe ( f. 26-32 d.i.).
În cursul cercetării judecătorești, s-a procedat la audierea inculpatului S. C.-I., declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosar (f.35 di.).
În acuzare, procurorul a solicitat readministrarea probatoriului cauzei.
Partea civilă R. N.-F., pentru dovedirea pretențiilor civile, a solicitat proba cu înscrisuri și audierea ca martor a numitului C. I..
În apărare și în circumstanțiere, inculpatul S. C.-I., prin avocat, a solicitat audierea ca martor a numitului M. C. și întocmirea unui referat de evaluare psiho-socială, referat care s-a depus ulterior la filele 45-46 din dosar.
Au fost audiați martorii cauzei C. R. A. (f. 49 d.i), T. D. G.(f.50 d.i), P. M. F. (f. 51 d.i), R. E. (f. 52 d.i), P. N. V. (f. 71 d.i), D. G. D. (f. 72 d.i), T. V. E. (f. 73), T. A. (f. 74), R. N. D. M. (f. 75), Konig F. (f.90), Dumitrovici C. (f. 101 d.i), S. M. (f. 102 d.i) și S. C. (f.103), martorul propus de inculpat în apărare, M. C. (f.91 d.i) și martorul propus de partea civilă C. I. (f. 92 d.i.).
Audierea nemijlocită a martorului T. S. nu a fost posibilă, astfel încât, la termenul de judecată din data de 24.09.2014, în conformitate cu disp.art. 381 alin.7 Cpp, s-a dat citire depoziției acestuia din cursul urmăririi penale, instanța urmând să țină cont de aceasta la judecarea cauzei.
În instanță, inculpatul S. C.-I. a declarat că, seara zilei de 27.10.2013, în timp ce se afla în curte cu tatăl său, S. C., și cu martorii Konig F. și Dumitrovici C., care veniseră să cumpere un cal de la inculpat, a trecut pe drum partea vătămată, care, de altfel, este vecin de gard cu inculpatul, și a început să-i înjure toată familia. Inculpatul a arătat că nu a reacționat atunci în nici un fel, însă, după circa 10-15 minute, când tatăl său plecase împreună cu cei doi martori în spatele grădinii, partea vătămată a revenit și a intrat în curtea inculpatului cu o scândură în mână, lovindu-l pe inculpat cu acea scândură pe umărul stâng, scândura rupându-se în două, o bucată rămânând la partea vătămată, iar cealaltă bucată căzând în curtea inculpatului. În acel moment, au revenit în curte tatăl inculpatului împreună cu cei doi martori. S. C. și Dumitrovici C. au scos-o de brațe pe partea vătămată afară din curte, iar, în momentul în care inculpatul a ieșit și el la poartă să arunce bucata de scândură care rămăsese în curtea sa, partea vătămată s-a repezit la el cu pumnii. Inculpatul a mai relatat că, în acea împrejurare, a lovit-o și el pe partea vătămată, care era în stare de ebrietate, însă doar cu pumnii și cu picioarele, el arătând că nu a avut asupra sa o lopată. Inculpatul a arătat că, fiind întuneric în acel moment, nu știe dacă a mai văzut și altcineva ce s-a întâmplat, iar fracturile constatate la partea vătămată este posibil să i se fi cauzat acesteia în momentul în care s-au bătut amândoi pe jos. Inculpatul a mai arătat că, după ce a lovit partea vătămată, a lăsat-o pe aceasta la poartă, a revenit în curte și a plecat apoi la Tr.S., împreună cu martorii Konig F. și Dumitrovici C., având treabă. Cu privire la despăgubirile cerute de partea vătămată constituită parte civilă, inculpatul a arătat că, față de faptul că partea vătămată a fost cel care a inițiat scandalul, intrând peste el în curte, dar și față de faptul că familia sa nu are nici un fel de venit, nu este de acord să o despăgubească pe partea civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea stare de fapt:
Incidentul care i-a avut ca protagoniști pe inculpatul S. C.-I., de 20 de ani, și pe partea vătămată R. N.-F., de 39 de ani, s-a consumat în două episoade, în seara zilei de 27.10.2013, în jurul orei 19,15-19,30, pe ulița satului Dedovița Nouă, ., pe fondul unei stări conflictuale mai vechi dintre inculpat și familia părții vătămate, inculpatul certându-se cu circa 5 ani în urmă cu tatăl părții vătămate pentru un pariu, iar în urmă cu aproximativ trei ani, inculpatul și partea vătămată certându-se din cauza unui concurs organizat între caii acestora (conform celor declarate de inculpat și de martora R. E., soția părții vătămate).
Astfel, în timp ce martora C. R.-A. se afla pe bancă la poarta locuinței sale împreună cu martorii T. E., D. G., P. V. și P. S., a trecut pe stradă persoana vătămată R. N.-F., care s-a oprit și a discutat cu martorul P. V.. La plecare, partea vătămată care se îndrepta spre casă, a întrebat-o pe martora T. E. dacă tată ei, T. D. G., este acasă, fata confirmându-i.
R. N.-F. și-a continuat deplasarea câteva zeci de metri, strigând apoi la poarta martorului T. D. G., însă nu a răspuns nimeni.
Inculpatul S. C.-I., care locuia în apropiere, auzind glasul părții vătămate care strigase la poarta lui T. D. G., a ieșit din curte cu o lopată, a început să o înjure pe partea vătămată și a atacat-o pe aceasta prin surprindere, lovind partea vătămată cu lopata în cap și cauzându-i un traumatism minor. Partea vătămată a căzut la pământ, în urma loviturii primite. Întrucât inculpatul a încercat să-i mai aplice acestuia încă o lovitură în cap, partea vătămată s-a ferit, inculpatul reușind să o lovească doar peste umărul stâng cu coada lopeții.
Din cauză că se lăsase întunericul, iar la poarta martorului T. D. G. nu era lumină, martorii prezenți la poarta numitei C. R.-A. au putut să observe că inculpatul avea în mână un obiect, cel mai probabil metalic la capăt, întrucât zgâria asfaltul și producea scântei la impactul cu acesta, însă nu au putut să realizeze exact ce obiect era, furcă sau lopată.
Urmare a acestui atac neașteptat – descris de martori ca fiind perceput ca un zgomot care i-au făcut să înțeleagă că părțile se băteau în stradă în apropierea casei lui T. G. - partea vătămată a fost auzită de martori spunând „Ce am făcut, C.?”, după care, reușind să se ridice de jos, aceasta a fugit în curtea locuinței martorului T. D. G..
Inculpatul a continuat să o înjure pe partea vătămată și a amenințat-o că o să vadă ea ce pățește când o să treacă spre casă - partea vătămată, pentru a ajunge la domiciliu, trebuind să treacă prin fața curții inculpatului cu care, de altfel, este vecin de gard.
Intrând în curtea martorului T. D. G., partea vătămată a luat din căruța martorului scândura pe care se așeza conducătorul atelajului.
În momentul în care partea vătămată a intrat în curtea martorului T. D. G. și a luat scândura de la căruță, acesta a fost observat de martora T. A., mama lui T. D. G., care ieșise în curte urmare a faptului că partea vătămată strigase la fiul ei. Văzându-l cu scândura în mână și agitat, martora l-a întrebat dacă vrea să facă scandal în curtea ei, însă partea vătămată i-a cerut acesteia să nu iasă cu el la poartă, întrucât a fost lovit în cap, fără a preciza însă de cine.
Martora a intrat în casă, iar partea vătămată a ieșit din curtea respectivă cu scândura în mână.În drum îl aștepta inculpatul, care a început să o înjure din nou pe partea vătămată, R. N.-F. răspunzând la rândul său la înjurături.
În timp ce partea vătămată se deplasa pe drum spre locuința sa, situată după casa inculpatului, acesta din urmă încerca din nou să-i aplice părții vătămate lovituri, iar acesta se apăra cu scândura luată din curtea martorului T. D. G.. Din cauza intensității loviturilor aplicate de inculpat, scândura părții vătămate s-a rupt longitudinal pe din două.
Când au trecut de casa inculpatului, într-un loc viran, situat între casa inculpatului și casa părții vătămate R. N.-F., profitând de faptul că partea vătămată nu mai avea cu ce să se apere, inculpatul i-a aplicat acesteia o lovitură, cu lopata, peste gamba dreaptă, rupându-i piciorul, R. N.-F. căzând la pământ.În acel moment, a ieșit la poartă și martorul T. D. G., care, auzindu-i pe cei doi că se ceartă, a strigat la inculpat și l-a întrebat „ce au”, inculpatul nerăspunzând.
Partea vătămată a strigat după ajutor la martorul T. D., însă acesta nu a venit în ajutor și a intrat în curte.
Deși partea vătămată i-a solicitat inculpatului să înceteze cu loviturile, pentru că i-a rupt piciorul, acesta a continuat să lovească, încercând să-i mai aplice părții vătămate încă o lovitură cu lopata în cap, însă partea vătămată a parat lovitura cu antebrațul mâinii drepte, rupându-se și mâna respectivă. Inculpatul a continuat apoi să lovească partea vătămată, care era căzută la pământ, cu pumnii și cu picioarele.
Întrucât era deja întuneric, așa cum s-a arătat, nici cel de-al doilea episod al conflictului dintre părți nu a fost observat foarte bine de către martorii C. R.-A., T. E., D. G., P. V. și P. S., care se aflau în drum la poarta martorei C. R.-A., însă aceștia au auzit înjurăturile reciproce și zgomotele înfundate ale loviturilor aplicate mai întâi reciproc de către părți, iar apoi doar de către inculpat, martorii putând distinge vizual doar frânturi din ceea ce se întâmpla între cei doi, în momentul în care părțile, în timpul conflictului, se mișcau și se apropiau de o sursă de lumină situată în apropiere de locul viran unde se desfășura incidentul.
De asemenea, aceiași martori, de teamă, nu s-au apropiat să vadă ce se întâmplă exact sau să o ajute pe partea vătămată.
Față de faptul că știa că fiul său are o fire agresivă pe care nu și-o poate controla, în acest moment între cele două părți a intervenit tatăl inculpatului, respectiv martorul S. C., care a ieșit din curte și, cu mare greutate, a reușit să-l desprindă pe inculpat de partea vătămată și să-l ducă pe fiul lui în curte, în timp ce partea vătămată R. N.-F. a rămas căzută în uliță, inculpatul strigând la tatăl său ca să-l lase în pace, întrucât „vrea să-l omoare de tot”.
Imediat după incident, inculpatul a plecat de acasă, mergând în Drobeta T. S., după ora 20,00, fără să explice vreun scop anume pentru care a trebuit să facă acea deplasare.
Partea vătămată R. N. care rămăsese căzută în drum, a strigat după ajutor, însă, pentru că nu a ieșit nici un vecin, a strigat la soția sa, martora R. E., care a venit împreună cu fiul lor minor, N.-D.-M., partea vătămată relatându-se acestora cele întâmplate.
Martora R. E. a sunat la numărul de urgență 112 și a solicitat intervenția organelor de poliție și prezența unei Salvări, iar apoi, partea vătămată a fost condusă la Spitalul Județean Drobeta T. S., unde a stat internat 5 zile.
În concluziile certificatului medico-legal nr. 758 din data de 05.11.2013 al SML M., s-a arătat că partea vătămată R. N.-F. a suferit o fractură în 1/3 inferior radius drept, cu deplasare, o fractură în 1/3 superioară a peroneului drept, cu deplasare, și o fractură a pilonului tibial posterior, cu deplasare, precum și un traumatism cranio-cerebral acut deschis minor, leziunile de violență fiind produse prin lovirea cu corp dur și necesitând pentru vindecare 70-80 zile de îngrijiri medicale.
Din adresa nr. 798/17.12.2013 a SML M. (f. 40 d.u.p), rezultă că leziunile suferite de persoana vătămată R. N.-F. nu i-au pus viața în primejdie însă . de radius drept constatată în certificatul medico-legal nr-ul 758/05.11.2013 poate fi considerată leziune de autoapărare.
De asemenea, din certificatul medico-legal nr.113/27.02.2014 ( f. 41 d.u.p), a rezultat că, în afara celor 70-80 zile de îngrijiri medicale acordate inițial prin certificatul medico-legal menționat anterior, partea vătămată R. N.-F. a mai necesitat 20 zile, deci, în total, 90-110 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor.
Așadar, s-a reținut că, în cauză, inculpatul S. C. este cel care a declanșat conflictul fără un motiv aparent, venind spre partea vătămată R. N. care se afla la poarta locuinței martorului T. G., lovind-o în cap cu lopata pe care o avea asupra sa, retrăgându-se în dreptul locuinței sale atunci când a văzut că R. N.-F. a intrat în curtea lui T. G. și amenințându-o pe partea vătămată că o să-i arate el atunci când va trece spre casă, amenințarea concretizându-se în momentele imediat următoare, când inculpatul l-a atacat din nou cu lopata pe R. N., acesta apărându-se cu scândura luată din curtea martorului T., scândură care s-a rupt din cauza intensității loviturilor, dar și cu pumnii și cu picioarele după ce, în prealabil, reușise să-i rupă părții vătămate piciorul drept și să-l pună la pământ, urmărind să-i mai aplice o lovitură în cap care a fost însă parată cu mâna dreaptă de către R. N.-F., mâna rupându-se, de asemenea.
Starea de fapt reținută de instanță s-a probat cu plângerea părții vătămate R. N.-F. din data de 06.11.2013, în care a precizat că inculpatul S. C.-I. a agresat-o în ziua de 27.10.2013, lovind-o cu o lopată, pumnii și picioarele (f.6 d.u.p), plângere care se coroborează cu declarațiile date de martorii C. R. A. (f. 49 d.i), T. D. G.(f.50 d.i), P. M. F. (f. 51 d.i), R. E. (f. 52 d.i), P. N. V. (f. 71 d.i), D. G. D. (f. 72 d.i), T. V. E. (f. 73), T. A. (f. 74) și R. N. D. M. (f. 75), atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de judecată; cu sesizarea organelor de poliție de către numita R. E., soția părții vătămate (f.5 d.u.p.); planșele foto cu scândura cu care s-a apărat partea vătămată (f.13, 14 d.u.p); planșele foto depuse în cursul urmăririi penale de inculpatul S. I. în care se observă drumul și terenul viran dintre locuințele inculpatului și părții vătămate, loc unde s-a derulat cea mai mare parte a conflictului (f.15-17 d.u.p.); certificatul medico-legal nr. 758/05.11.2013, eliberat de SML M. (f.38 d.u.p); adresa-răspuns a SML M. nr.798/17.12.2013 (f.40 d.u.p);
certificatul medico-legal nr. 113/27.02.2014, eliberat de SML M., prin care se majorează zilele de îngrijiri medicale, ajungându-se la 90-110 zile de îngrijiri medicale (f.41 d.u.p).
În ceea ce privește declarațiile martorilor Konig F., Dumitrovici C., S. C. și S. M., instanța urmează să le înlăture ca nesincere, apreciindu-se că acestea au fost făcute pro causa, conținutul acestora necoroborându-se cu nicio altă probă de la dosar.
Astfel, în primul rând, instanța a avut în vedere faptul că, în prima declarație dată în cursul urmăririi penale de către inculpatul S. C.-I., la data de 29.10.2013 ( f. 53 d.u.p), deci imediat după săvârșirea faptei, acesta nu a făcut vorbire despre faptul că numiții Konig F. și Dumitrovici C. ar fi fost prezenți în curtea sa în acea seară și ar fi văzut așa-zisul incident petrecut în curte. Cei doi martori au fost menționați de inculpat ulterior, în declarația dată 20.01.2014.
În al doilea rând, s-a constatat că declarația martorului Konig F. nu se coroborează cu relatările martorilor oculari (care au arătat că, deși nu vedeau foarte bine până la locul comiterii agresiunii, întrezăreau conturile persoanelor implicate în conflict și le auzeau vocile, realizând în permanență ce se întâmpla; că ambele episoade ale incidentului dintre părți s-au derutat pe ulița satului; că nu au observat ca partea vătămată să fi intrat în curtea inculpatului, chiar și pentru câteva momente, și că, de asemenea, nu au văzut ca, în acea seară, să fi intrat sau să fi ieșit din curtea inculpatului doi tineri, respectiv cei doi martori invocați de inculpat), dar nici cu cele relatate chiar de inculpat, declarațiile ulterioare ale acestuia conținând în continuare inadvertențe vădite.
Astfel, se observă că, în timp ce inculpatul a relatat că tatăl său și martorul Dumitrovici ar fi scos pe partea vătămată afară din curtea sa, martorul Konig F. relatează că, din contră, din spatele casei, printr-o portiță, ar fi observat când inculpatul și tatăl acestuia ar fi scos partea vătămată afară din curte, de brațe.
Pe de altă parte, declarația martorului Konig F., propus de inculpat în apărare, nu se coroborează nici cu declarația martorului Dumitrovici C., propus de același inculpat în apărare. În timp ce martorul Konig F. a relatat că a mers în spatele grădinii casei inculpatului tocmai pentru a nu fi nevoit să asiste sau să se implice în scandalul pe care ar fi vrut să-l iște partea vătămată - care ar fi intrat înjurând în curtea inculpatului cu o scândură în mână - motiv pentru care nici nu ar fi văzut incidentul descris de inculpat ca fiind petrecut în curtea lui, martorul Dumitrovici C., din contră, a arătat că, în momentul în care a revenit din grădină cu tatăl inculpatului și cu martorul Konig F., au văzut-o pe partea vătămată în curtea inculpatului cu o scândură în mână, cei doi bruscându-se, iar tatăl inculpatului le-a spus că „să-i lase în pace, că nu este prima dată când se ceartă”.
De asemenea, în timp ce martorul Konig F. a relatat că, imediat după ce partea vătămată a fost scoasă din curtea inculpatului, el a plecat la Tr. S. cu un taxi, neobservând-o pe partea vătămată în drum, martorul Dumitrovici C. a declarat că, din contră, în momentul în care a plecat cu taxiul la Tr.S. împreună cu inculpatul și cu martorul Konig, a văzut-o pe partea vătămată pe drum deplasându-se singură, aceasta înjurându-l pe inculpat.
Instanța a apreciat nesincere și declarațiile martorilor S. C. și S. M., părinții inculpatului, care, de asemenea, nu se coroborează cu probele existente la dosar, probe care susțin starea de fapt potrivit căreia ambele episoade ale incidentului dintre părți s-au derutat pe ulița satului, iar nu în curtea inculpatului și apoi în uliță, versiunea prezentată de aceștia având doar scopul de a denatura starea de fapt și de a nuanța într-un fel, de a justifica comportamentul inexplicabil de agresiv al inculpatului, încercând astfel să-l exonereze pe acesta de răspundere.
Pe de altă parte, se observă că și aceste două declarații ale martorilor S. C. și S. M. conțin elemente care se contrazic. Astfel, în timp ce mama inculpatului a susținut că, în momentul în care partea vătămată a intrat în curtea lor cu o scândură în mână, inculpatul a încercat doar să o scoată afară din curte, în timp ce tatăl inculpatului a susținut că, în momentul în care a revenit din grădină cu martorul Dumitrovici, i-au observat pe cei doi lovindu-se reciproc, partea vătămată fiind înarmată cu o scândură, iar inculpatul cu o boată.
De asemenea, s-a constatat faptul că, la sosirea organelor de poliție la domiciliul lor în acea seară, ca urmare a sesizării venite din partea soției părții vătămate, membrii familiei S. nu au relatat nimic despre așa-zisa pătrundere fără drept a lui R. N.-F. în curtea locuinței lor și nici despre faptul că l-ar fi agresat pe fiul lor S. C.-I. cu o scândură, scândură despre care, de altfel, nu au făcut nicio mențiune și au predat-o anchetatorilor doar la solicitarea ulterioară a acestora.
Referitor la declarația martorului M. C. (f.91 d.i), propus de inculpat în apărare, instanța a avut în vedere conținutul acesteia cel mult în circumstanțiere, în condițiile în care, martorul nu a relatat aspecte care să ajute la soluționarea cauzei, acesta neștiind nimic despre conflictul dedus judecății, relatând doar că, în aprecierea lui, inculpatul, cu care este rudă, este băiat de treabă, întrucât, în afară de partea vătămată, nu știe să mai aibă conflicte cu alte persoane din . la încadrarea în drept a faptei săvârșite de inculpatul S. C.-I. la data de 27.10.2013, în jurul orei 19,15-19,30, pe ulița satului Dedovița Nouă, ., respectiv aceea de a-l agresa cu o lopată, precum și cu pumnii și picioarele pe partea vătămată R. N.-F., aplicându-i lovituri extrem de puternice ce au vizat în primul rând o zonă vitală, respectiv capul, partea vătămată fiind lovită în cap, precum și peste piciorul drept și mâna dreaptă, acestea fiind fracturate din cauza intensității loviturilor, leziunea de la mâna dreaptă fiind apreciată ca o leziune de autoapărare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor, fiind vădită intenția autorului de a suprima viața părții vătămate, acesta urmărind, în mod direct, să o ucidă, având în vedere numărul mare de lovituri aplicate, obiectul vulnerant folosit – o lopată, dar și pumnii și picioarele - intensitatea deosebită a loviturilor și zonele vizate, urmărindu-se, în special, lovirea părții vătămate în cap.
Față de faptul că, infracțiunea s-a săvârșit la data de 27.10.2013, iar până la soluționarea definitivă a cauzei, a intrat în vigoare Legea nr. 289/2009 privind Codul penal, este necesar să se analizeze eventuala incidență a art.5 Cod penal actual, cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile.
Examinarea încadrării juridice data faptei ca urmare a situației tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât și ca situație premisă pentru a face analiza în concret a consecințelor cu privire la sancțiune.
Astfel, s-a reținut că, pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare și pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintre-o altă lege. Aceeași unitate împiedică și combinarea dispozițiilor de favoare privitoare la circumstanțe agravante și atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabilește incriminarea și se individualizează sancțiunea penală.
Pentru a compara cele două legi instanța trebuie să analizeze consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii ei și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi.
Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă.
Potrivit dispozițiilor art. 174 din Cod penal de la 1969: „Uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi”.
Potrivit dispozițiilor art. 175 alin.1 lit. i din Cod penal de la 1969: „Omorul săvârșit în public se pedepsește cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi”, iar, potrivit art. 175 alin.2 din Cod penal de la 1969: „Tentativa se pedepsește.”
În noul Cod penal omorul este incriminat în dispozițiile art. 188 Cod penal, însă nu comportă modificări, având același conținut ca și în vechea reglementare.
În noua reglementare, omorul calificat prevăzut de art. 189 Cod penal nu mai prevede agravanta săvârșirii faptei în public.
Așadar, prin compararea textelor de lege, instanța apreciază că, referitor la cuantumul pedepselor și la agravantele legale, legea penală are prevederi mai favorabile pentru inculpatul S. C.-I. în noua reglementare, astfel că, în speță, se vor aplica dispozițiile din noul Cod penal.
În consecință, raportat la motivarea expusă anterior de instanță și la materialul probator administrat în cauză - din care rezultă fără dubiu că inculpatul S. C.-I. a încercat să suprime viața părții vătămate R. N.-F. în modalitatea mai sus reținută – se constată că, fapta descrisă constituie infracțiunea de tentativă la omor, prevăzută de art. 32 rap. la art. 188 alin.1 NC.p., cu aplic. art. 5 NCp.
Față de cele reținute, instanța a respins ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul S. C. I., prin apărător, din infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor, prev. de art. 32 rap.la art. 188 alin.1 NCp, cu aplic. art. 5 NCp, în infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 194 alin.1, lit.b noul Cod penal, în cauză nefiind vorba despre simple loviri care au produs suferințe și leziuni, care au afectat sănătatea părții vătămate și care au necesitat peste 90 de zile de îngrijiri medicale, conform textului de lege, ci din contră, din întregul material probator administrat în cauză, a rezultat fără dubiu că inculpatul a intenționat să suprime viața victimei, intenția acestuia nefiind dusă până la capăt doar ca urmare a intervenției tatălui său, martorul S. C., care, cunoscând firea agresivă, de necontrolat a inculpatului, a intervenit și, cu mare greutate, a reușit să-l desprindă pe acesta de partea vătămată și să-l ducă în curte.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avutîn vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, limitele de pedeapsă reduse cu jumătate, așa cum prevăd disp. art. 32 rap.la art. 188 NCp, care sancționează infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor cu pedeapsa închisorii de la 5 ani la 10 ani și interzicerea unor drepturi.
Pe de altă parte, instanța a apreciat că, în cauză nu pot fi reținute în favoarea inculpatului S. C. I. circumstanțe atenuante, raportat la împrejurările comiterii faptei, când, fără un motiv întemeiat, a încercat să suprime viața părții vătămate prin lovituri repetate și intense ce au vizat zone vitale, cu o lopată, cu pumnii și cu picioarele, și în condițiile în care, deși este tânăr, din referatul de evaluare psiho-socială întocmit cu privire la acest inculpat rezultă că este o persoană impulsivă, ușor irascibilă, sursele de informații, printre care și agentul de poliție din . inculpatului, afirmând că acesta este consumator de alcool în exces, devine violent, intrând în altercații și scandaluri cu persoanele din jur, a abandonat școala după 10 clase, având o situație școlară slabă și notă scăzută la purtate și, mai grav, își lovește părinții, fiind sancționat contravențional pentru scandaluri în familie și în comunitate.
Instanța a avut în vedere și faptul că inculpatul nu are antecedente penale, iar din același referat de evaluare psiho-socială rezultă că acesta conștientizează la acest moment consecințele faptei sale, prezentând motivație de schimbare, are suport moral din partea părinților și realiza câștiguri din munca proprie.
Așadar, raportat la natura și la gravitatea faptei săvârșite – tentativă la infracțiunea de omor, la limitele de pedeapsă, la împrejurările concrete de săvârșire a faptei și, nu în ultimul rând, la persoana inculpatului, așa cum s-a arătat mai sus, instanța a apreciat că, față de inculpatul S. C. I. se impune aplicarea unei pedepse principale de 5 ani închisoare cu executare în regim de detenție, pedeapsa fiind aptă să-l sancționeze și, totodată, să-l corijeze pe inculpat, și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b din noul Cod penal.
În baza art. 65 alin.1 și 3 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b din noul Cod penal, apreciindu-se că, prin interzicerea acestor drepturi, se respectă principiul proporționalității cu fapta comisă.
Văzând și disp. art. 7 din Legea 76/2008, inculpatul S. C. I. a fost obligat să se supună prelevării de probe biologice în vederea introducerii pofilelor genetice în S.N.D.G.J., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a constatat că, înainte de a se da citire actului de sesizare a instanței, partea vătămată R. N.-F. s-a constituit parte civilă cu suma de 5.818 lei, cu titlu de daune materiale pentru cheltuielile de spitalizare, și cu 20.000 lei, cu titlu de daune morale, pentru suferințele fizice și psihice produse prin agresiune.
La ultimul termen de judecată, partea civilă, prin avocat, a arătat că, la daunele materiale solicitate inițial, se impune și adăugarea sumei de 2.080 lei, întrucât partea vătămată a primit recent de la spital o adresă din care rezultă că datorează și această sumă pentru zilele de spitalizare.
În dovedirea daunelor materiale, partea civilă a depus la dosar copii de pe chitanțe ( f. 26-32 d.i. și 111 d.i) și a solicitat audierea martorului C. I..
Fiind audiat în instanță, martorul C. I. a relatat că, în urma agresiunii suferite de partea vătămată, soția acestuia i-a solicitat cu împrumut 5.000 lei, bani necesari la spital, dar că, până la urmă, el, personal nu i-a mai acordat acest ajutor, întrucât partea vătămată a luat banii respectivi de la fiica sa. De asemenea, martorul a relatat că, față de faptul că partea vătămată a avut mâna și piciorul rupte, timp de 3 luni, atât el, cât și alte persoane au muncit în gospodăria părții vătămate, dar și la câmp, în locul acesteia, fiind remunerați cu diverse sume de bani, în funcție de complexitatea muncii prestate.
Față de probele administrate în cauză cu privire la latura penală a cauzei, instanța a apreciat întemeiate în parte pretențiile civile formulate în cauză, urmând să le admită, în parte.
Astfel, instanța a obligat inculpatul S. C. I. să plătească părții civile R. N.-F. suma de 7.898 lei, cu titlu de despăgubiri materiale, din care suma de 2080 lei reprezintă contravaloarea serviciilor medicale de care a beneficiat partea vătămată în perioada spitalizării, urmare a agresiunii suferite.
În ceea ce privește daunele morale, instanța apreciază că, față de consecințele grave ale infracțiunii, de suferințele părții vătămate, de numărul mare de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării, se apreciază că, în cauză, se impune acordarea unor astfel de daune, suma de 10.000 lei fiind însă apreciată de instanță suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral al părții vătămate.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel inculpatul S. C. I., solicitând schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă de omor prev.de art. 32 rap.la art. 188 alin.1 N.C.p., în infracțiunea de vătămare corporală, prev.de art.194 alin.1 lit.b N.C.p.
Cu privire la redozarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia, să se aibă în vedere complexul de împrejurări în care a fost săvârșită fapta și circumstanțele în care s-a produs rezultatul acesteia, faptul că a acționat în baza unei stări conflictuale mai vechi cu partea vătămată, iar aceasta din urmă în momentul producerii conflictului s-a dus și a luat o scândură pe care a folosit-o în conflict fără a prezenta o stare de teamă.
În plus, este la primul conflict cu legea penală, nu este cunoscut cu antecedente penale și atitudinea procesuală manifestată prin faptul că s-a prezentat la fiecare termen de judecată.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, solicită să se facă aplicarea disp. art. 91 C.p., în sensul suspendării pedepsei sub supraveghere, obligațiile impuse sunt de natură să conducă la atingerea scopului educativ preventiv al pedepsei fără a fi necesar executarea acesteia în regim de detenție.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
În mod corect, prima instanță l-a găsit vinovat pe inculpatul S. C.-I. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor asupra părții vătămate R. N. F., atâta timp cât din probatoriul administrat în cauză rezultă cu certitudine că în seara zilei de 27.10.2013, în jurul orei 19,15-19,30, inculpatul S. C.-I., auzind glasul părții vătămate care strigase la poarta lui T. D. G., a ieșit din curte cu o lopată și a lovit-o în cap cu lopata, retrăgându-se în dreptul locuinței sale atunci când a văzut că R. N.-F. a intrat în curtea lui T. G. și amenințând-o că o să-i arate el atunci când va trece spre casă, amenințarea concretizându-se în momentele imediat următoare, când inculpatul l-a atacat din nou cu lopata pe R. N., acesta apărându-se cu scândura luată din curtea martorului T., scândură care s-a rupt din cauza intensității loviturilor, dar și cu pumnii și cu picioarele după ce, în prealabil, reușise să-i rupă părții vătămate piciorul drept și să-l pună la pământ, urmărind să-i mai aplice o lovitură în cap care a fost însă parată cu mâna dreaptă de către R. N.-F., mâna rupându-se, de asemenea.
Pentru leziunile suferite, partea vătămată a necesitat inițial un nr. de 70-80 zile de îngrijiri medicale, așa cum s-a menționat în certificatului medico-legal nr. 758 din data de 05.11.2013 al SML M., la care s-au mai adăugat ulterior 20 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. 113/27.02.2014, deci, în total, 90-110 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor. Din adresa nr. 798/17.12.2013 a SML M. mai rezultă că leziunile suferite de persoana vătămată R. N.-F. nu i-au pus viața în primejdie, însă . de radius drept constatată în certificatul medico-legal nr. 758/05.11.2013 poate fi considerată leziune de autoapărare.
În mod corect a fost înlăturată apărarea inculpatului, care a susținut și a încercat să dovedească și cu martorii Konig F., Dumitrovici C., S. C. și S. M., că partea vătămată a intrat în curtea părinților săi, unde locuiește și inculpatul și că l-a lovit pe inculpat cu o scândură în umărul stâng, scândura rupându-se în două, o bucată rămânând la partea vătămată, iar cealaltă bucată căzând în curtea inculpatului și că, după aceea, tatăl său S. C. și martorul Dumitrovici C., care se afla în curtea inculpatului, au scos-o de brațe pe partea vătămată afară din curte, iar, în momentul în care inculpatul a ieșit și el la poartă să arunce bucata de scândură care rămăsese în curtea sa, partea vătămată s-a repezit la el cu pumnii, împrejurare în care și inculpatul a lovit-o pe partea vătămată însă doar cu pumnii și cu picioarele, el arătând că nu a avut asupra sa o lopată și că fracturile constatate la partea vătămată este posibil să i se fi cauzat acesteia în momentul în care s-au bătut amândoi pe jos.
Astfel, în primul rând această apărare este contrazisă de martorii oculari, C. R.-A., T. E., D. G., P. V. și P. S., care au arătat că inculpatul S. C.-I., auzind glasul părții vătămate, care strigase la poarta lui T. D. G., a ieșit din curte cu un obiect, cel mai probabil metalic la capăt, întrucât zgâria asfaltul și producea scântei la impactul cu acesta, a început să o înjure pe partea vătămată și a atacat-o pe aceasta prin surprindere, lovind partea vătămată cu acel obiect în cap și cauzându-i un traumatism minor, partea vătămată căzând la pământ în urma loviturii primite. Întrucât inculpatul a încercat să-i mai aplice acesteia încă o lovitură în cap, partea vătămată s-a ferit, inculpatul reușind să o lovească doar peste umărul stâng. Reușind să se ridice de jos, aceasta a fugit în curtea locuinței martorului T. D. G.. Inculpatul a continuat să o înjure pe partea vătămată și a amenințat-o că o să vadă ea ce pățește când o să treacă spre casă (partea vătămată, pentru a ajunge la domiciliu, trebuind să treacă prin fața curții inculpatului cu care, de altfel, este vecin de gard). Partea vătămată a ieșit din curtea respectivă cu o scândură în mână. În drum îl aștepta inculpatul, care a început să o înjure din nou pe partea vătămată, R. N.-F. răspunzând la rândul său la înjurături. În timp ce partea vătămată se deplasa pe drum spre locuința sa, situată după casa inculpatului, acesta din urmă încerca din nou să-i aplice părții vătămate lovituri, iar acesta se apăra cu scândura luată din curtea martorului T. D. G.. Din cauza intensității loviturilor aplicate de inculpat, scândura părții vătămate s-a rupt longitudinal pe din două. Când au trecut de casa inculpatului, într-un loc viran, situat între casa inculpatului și casa părții vătămate, profitând de faptul că partea vătămată nu mai avea cu ce să se apere, inculpatul i-a aplicat acesteia o lovitură, cu acel obiect metalic, peste gamba dreaptă, rupându-i piciorul, R. N.-F. căzând la pământ. În acel moment, a ieșit la poartă și martorul T. D. G., care, auzindu-i pe cei doi că se ceartă, a strigat la inculpat și l-a întrebat „ce au”, inculpatul nerăspunzându-i. Partea vătămată a strigat după ajutor la martorul T. D., însă acesta nu a venit în ajutor și a intrat în curte. Deși partea vătămată i-a solicitat inculpatului să înceteze cu loviturile, pentru că i-a rupt piciorul, acesta a continuat să lovească, încercând să-i mai aplice părții vătămate încă o lovitură cu obiectul metalic în cap, însă partea vătămată a parat lovitura cu antebrațul mâinii drepte, rupându-se și mâna respectivă. Inculpatul a continuat apoi să lovească partea vătămată, care era căzută la pământ, cu pumnii și cu picioarele.
Pe de altă parte, chiar dacă partea vătămată ar fi intrat în curtea inculpatului, așa cum susține acesta, se constată că agresarea părții vătămate nu s-a produs pentru a înlătura pătrunderea acesteia în curte, neputându-se reține starea de legitimă apărare prev. de art. 19 alin. 3 C.p. întrucât, așa cum a arătat chiar inculpatul, acesta a lovit-o pe partea vătămată după ce aceasta ar fi fost scoasă în stradă de către tatăl inculpatului și martorul Dumitrovici C.. De altfel, în declarația din apel, inculpatul nu a mai susținut această variantă a pătrunderii părții vătămate în curte, acesta arătând „În seara zilei de 27.10.2013 în jurul orelor 19,00 mă aflam în locuința personală împreună cu părinții și martorii Konig F. și Dumitrovici C.. La un moment dat am auzit în dreptul porții că o persoană îmi adresează injurii și după voce am recunoscut-o ca fiind R. N., l-am rugat să plece și să mă lase în pace însă a continuat să mă insulte și să mă amenințe cu moartea. Deși la un moment dat partea vătămată a plecat de la poarta mea a revenit după aproximativ 10-15 min., având asupra sa o blană din lemn. Odată ajuns la poartă a început din nou să îmi adreseze injurii motiv pentru care am ieșit din curte și i-am cerut să mă lase în pace”.
Nu poate fi reținută, în această variantă prezentată de inculpat, nici starea de provocare întrucât, pe de o parte, lovirea acestuia nu este confirmată și de acte medicale, confirmare care se impunea în condițiile în care a fost contrazisă de partea vătămată și de martorii oculari arătați mai sus. Totodată, o astfel de acțiune a părții vătămate, nu justifica o replică din partea inculpatului atât de gravă, care să conducă la ruperea unei mâini și a unui picior față de așa zisa lovire a părții vătămate, care nu a produs inculpatului nici o leziune, exagerare care exclude reținerea stării de provocare.
Mai mult, deși inculpatul și părinții acestuia au formulat plângere penală împotriva părții vătămate pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire, amenințare și violare de domiciliu, prev. de art. 193 alin. 1, 206 alin. 1 și 224 C.p., săvârșite la aceeași dată 27.10.2013, prin rechizitoriu s-a dispus clasarea față de partea vătămată pentru aceste infracțiuni, iar inculpatul nu a făcut dovada că ar fi formulat plângere împotriva acestei soluții de clasare potrivit art. 339-340 C.p.p.
Totodată, prin același rechizitoriu, s-a disjuns cauza în vederea efectuării urmăririi penale față de S. M., S. C., Konig F. și Dumitrovici C. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, iar prin Ordonanța din 30.05.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. S. (filele 47-48 dosar fond), s-a dispus renunțarea la urmărirea penală cu privire la S. C. și clasarea cauzei față de S. M., Konig F. și Dumitrovici C. și aplicarea față de acești 3 din urmă a câte unei amenzi administrative în cuantum de 1.000 lei, considerându-se că declarațiile tuturor celor 4 făptuitori, în calitate de martori în cauza penală nr. 657/P/2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul M., prin care aceștia încearcă să sugereze că . s-a produs în alte împrejurări decât acelea care rezultă din probatoriul administrat, sunt mincinoase. Nici cu privire la această ordonanță nu s-a făcut dovada că s-ar fi formulat plângere potrivit art. 399-340 C.p.p.
Nu poate fi primită nici apărarea inculpatului, potrivit căreia actele de violență la adresa părții vătămate au constat doar în lovirea acesteia cu pumnii și picioarele și că ruperea piciorului și a mâinii s-ar fi produs în momentul îmbrâncirii și lovirii reciproce a celor doi, fiind contrazisă de declarațiile martorilor oculari, așa cum s-a arătat mai sus.
Chiar dacă în apel, Curtea a admis cererea inculpatului privind efectuarea unei expertize medico-legale de către IML C. a părții vătămate, iar partea vătămată a refuzat să se prezinte la IML în acest scop, acest aspect nu poate conduce la concluzia că actele medico-legale emise anterior și la care s-a făcut referire mai sus, nu sunt valabile, cu atât mai mult cu cât acestea au fost avizate de Comisia de Control și Avizare de pe lângă IML C., așa cum rezultă din Avizul nr. 135/E2/2015 depus la fila 68 dosar apel.
Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor, prev.de art. 32 rap.la art. 188 alin.1 N.C.p., în infracțiunea de vătămare corporală, prev.de art.194 alin.1 lit.b N.C.p., Curtea constată următoarele:
Esențial pentru încadrarea juridică a faptei inculpatului, după caz, în tentativă de omor ori în vătămare corporală, este stabilirea formei și modalității vinovăției cu care a săvârșit fapta. Dacă în cazul infracțiunii de vătămare corporală făptuitorul acționează cu intenția generală de vătămare, în cazul tentativei de omor acesta acționează cu intenția de ucidere. În cazul infracțiunii de omor (rămasă în forma tentativei), actele de punere în executare a omorului, săvârșite până în momentul intervenției evenimentului întrerupător, trebuie să releve, prin natura lor și împrejurările în care au fost săvârșite, că infractorul a avut intenția specifică de omor, iar nu intenția generală de a vătăma.
Astfel, există tentativă de omor și nu vătămare corporală, ori de câte ori infractorul acționează în așa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori folosește instrumente sau procedee specifice uciderii. Nu are relevanță timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracțiunilor de vătămare corporală și nu exprimă dinamismul interior al actului infracțional. Anumite stări ale infractorului ori defectuozitatea mijloacelor folosite de el în executarea actului nu au relevanță în sine, întrucât intenția de omor se deduce din modul în care a acționat, iar nu din elemente exterioare.
Forma și modalitatea intenției, element al laturii subiective a infracțiunii, rezultă din materialitatea actului, printre altele, din relațiile personale anterioare existente între inculpat și victimă, din obiectul vulnerant folosit, numărul și intensitatea loviturilor, zona anatomică vizată, comportamentul ulterior al inculpatului, etc.
În speță, având în vedere că fapta s-a produs pe fondul unui conflict anterior între inculpat și partea vătămată, prin folosirea unui obiect apt de a produce moartea (lopata), prin aplicarea unor lovituri ce au vizat o zonă anatomică vitală (zona capului), lovituri puternice, de mare intensitate, care au avut consecințe grave, ruperea unui picior și a unei mâini, la care se adaugă și faptul că în timp ce tatăl inculpatului a intervenit în conflict și l-a luat pe inculpat din acel loc, acesta i-a spus să-l lase în pace că vrea să „o omoare de tot” pe partea vătămată (așa cum reiese din declarațiile martorilor R. E. și R. N. D. M.), dar și atitudinea inculpatului imediat după săvârșirea faptei (a plecat de la domiciliu înainte de sosirea organele de poliție, revenind după câteva ore), se constată cu claritate intenția inculpatului de a o ucide pe partea vătămată.
Modul de săvârșire a faptei, precum și împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, astfel cum au fost relevate de probele administrate și anterior menționate, exclud apărarea inculpatului în sensul că nu ar fi acționat cu intenție de omor, ci cu intenția generală de vătămare.
Chiar dacă din conținutul actelor medico–legale rezultă că leziunile suferite de partea vătămată nu au pus în primejdie viața acesteia și au necesitat 90-110 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, ceea ce ar putea conduce la ideea unei alte încadrări juridice decât cea dată faptei prin actul de sesizare, esențială în reținerea infracțiunii de tentativă la omor este și poziția subiectivă a inculpatului față de acțiunile care constituie latura obiectivă a infracțiunii, astfel cum a fost relevată mai sus, pentru calificarea faptei în dispozițiile prevăzute de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod penal este important nu atât rezultatul concret al acțiunii agresorului, cât intenția lui directă sau indirectă în raport cu viața victimei.
Ca atare, Curtea constată că în mod corect a fost respinsă de către instanța de fond cererea de schimbare a încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor în infracțiunea de vătămare corporală.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere toate criteriile prevăzute de lege.
Astfel, s-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, modalitatea și împrejurările în care a fost săvârșită fapta, dar și persoana inculpatului, în sensul că acesta nu a recunoscut săvârșirea faptei, că, deși este tânăr, este o persoană impulsivă, ușor irascibilă, consumator de alcool în exces, violent, intrând în altercații și scandaluri cu persoanele din jur, lovindu-și chiar și părinții, fiind sancționat contravențional pentru scandaluri în familie și în comunitate.
Totodată, s-a avut în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, iar din același referat de evaluare psiho-socială rezultă că acesta conștientizează la acest moment consecințele faptei sale, prezentând motivație de schimbare, are suport moral din partea părinților și realizează câștiguri din munca proprie.
Ca urmare a celor arătate mai sus, se constată că pedeapsa principală de 5 ani închisoare (deci o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de lege), aplicată inculpatului de către instanța de fond este corect individualizată și este de natură să conducă la reeducarea inculpatului și la prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Cu privire la modalitatea de executare, se constată că inculpatul nu poate beneficia de altă modalitate de executare decât cea în regim de detenție având în vedere cuantumul pedepsei aplicate, nefiind întrunite condițiile pentru aplicarea dispozițiilor suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prev. de art. 91 C.p., dar nici cele ale suspendării condiționate sau ale suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzute în art. 81 și art. 861 de vechiul cod penal, în vigoare la data săvârșirii faptei.
Comparând dispozițiile vechiul cod penal în vigoare la data săvârșirii faptei cu cele ale noului cod, intrate în vigoare la data de 01.02.2014, în raport și de modalitatea de executare a pedepsei (detenție), se constată că legea nouă este mai favorabilă sub aspectul limitelor de pedeapsă.
Așadar, și sub acest aspect sentința instanței de fond este legală și temeinică.
Așa fiind, Curtea, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p., va respinge apelul declarat de inculpat, ca nefondat.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p., Curtea va obliga pe apelantul-inculpat la 600 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă 1/2 din contravaloarea onorariului avocatului din oficiu (delegația_/2014).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de inculpatul S. C. I., fiul lui C. și M., născut la 09.02.1994, în Drobeta T. S., județul M., cu domiciliul în . Nouă, județul M., cetățenie română, 10 clase, fără ocupație, stagiul militar neîndeplinit, posesor al C.I. ., nr._, eliberat de SPCLEP Drobeta T. S., C.N.P. -_, împotriva sentinței penale nr. 437 din 08 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ .
Obligă pe apelantul-inculpat la 600 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă 1/2 din contravaloarea onorariului avocatului din oficiu (delegația_/2014).
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22.10.2015.
Președinte, Judecător,
C. Ș. Ș. B.
Grefier,
B. D.
Red.jud.șt.B.
J.fond: F.B.
SG/2015/4ex.
| ← Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Hotărâre din... → |
|---|
