Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr. 417/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 417/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 11687/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 417
Ședința publică de la 26 martie 2015
PREȘEDINTE R. E. C.- judecător
C. C.- judecător
Grefier L. M. P.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror I. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 20 martie 2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria C., inculpatul I. M. și părțile civile I. I., I. M. L., I. C. A. și G. M. S., împotriva sentinței penale nr. 5333 din data de 13 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
CURTEA
Asupra apelurilor de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 5333 din data de 13 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului I. M. din infracțiunile prev. de art. 194 alin. 1 C.p., art. 193 alin. 2 C.p., art. 193 alin. 1 C.p. în art. 182 alin. 1, 2 C.p. de la 1969, art. 180 alin. 2 C.p. de la 1969, art. 180 alin. 1 C.p. de la 1969, toate cu apl. art. 5 C.p.
În baza art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art. 16 lit. c C.p.p., a fost achitat inculpatul I. M., fiul lui Ș. și D., ns. 21.08.1986 în C., domiciliat în . Moșneni, ., jud. D., CNP_, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 180 alin. 2 C.p. de la 1969 (persoană vătămată G. M. S.).
În baza art. 182 alin. 1, 2 C.p. de la 1969 cu apl. art. 5 C.p., a fost condamnat inculpatul I. M. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 180 alin. 1 C.p. cu apl. art. 5 C.p., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 40 zile închisoare.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b C.p. de la 1969, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului I. M., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 C.p. de la 1969, au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.p. de la 1969, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 86 ind. 1 C.p. de la 1969, a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de 5 ani, format din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de 2 ani fixat de instanță.
În baza art. 71 alin. 5 C.p. de la 1969, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
In temeiul art. 863 C.p. de la 1969, a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se prezinte la Serviciul de Probațiune D. și să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. 1 lit. b, c, d C.p. de la 1969.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86 ind. 4 C.p. de la 1969.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul I. M. în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.
În baza art. 114 alin. 1, art. 118 C.p., a fost instituită față de inculpatul I. A. F., fiul lui Ș. și D., ns. 04.06.1995 în Dioști, domiciliat în ., .. 47, jud. D., CNP_, măsura educativă a supravegherii pentru o perioadă de 6 luni, sub coordonarea Serviciului de Probațiune D., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 193 alin. 2 C.p., art. 193 alin. 1 C.p., ambele cu apl. art. 5 C.p.
În baza art. 404 alin. 1 ultima teză C.p.p. și art. 67 alin. 2 din Legea nr. 254/2013, a fost desemnat în calitate de persoană care va realiza supravegherea și îndrumarea inculpatului pe tatăl inculpatului, partea responsabilă civilmente I. Ș., domiciliat în ., .. 47, jud. D..
În baza art. 121 alin. 1 C.p., a fost obligat inculpatul să urmeze un program privind dezvoltarea abilităților decizionale și să se prezinte la Serviciul de Probațiune D. la datele fixate de acesta.
Conform art. 121 alin. 3 C.p., Serviciul de Probațiune D. va supraveghea executarea obligațiilor impuse de instanță.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 123 C.p.
În baza art. 397 C.p.p, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de urgență C., cu sediul în C., ., jud. D.. A fost obligat inculpatul I. M. la plata sumei de 117,84 lei, actualiză cu indicele de inflație la data plății efective. A fost obligat inculpatul I. A. F., în solidar cu partea responsabilă civilmente I. Ș., la plata sumei de 85,34 lei, actualiză cu indicele de inflație la data plății efective.
În baza art. 397 C.p.p., a fost admisă în parte acțiunile civile formulate de părțile civile I. I., I. M. L., I. C. A., domiciliați în C., ., nr. 11A, ., ., și G. M. S., domiciliat în ., .. 4, jud. D..
A fost obligat inculpatul I. M. la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de daune materiale și 4.000 lei daune morale către partea civilă I. I..
A fost obligat inculpatul I. M. la plata sumei de 300 lei cu titlu de daune morale către partea civilă I. M. L.. Respinge capătul de cerere privind obligarea inculpatului la plata daunelor materiale.
A fost obligat inculpatul I. A. F., în solidar cu partea responsabilă civilmente I. Ș., la plata sumei de 600 lei cu titlu de daune morale către partea civilă G. M. S.. Respinge capătul de cerere privind obligarea inculpatului la plata daunelor materiale.
A fost obligat inculpatul I. A. F., în solidar cu partea responsabilă civilmente I. Ș., la plata sumei de 300 lei cu titlu de daune morale către partea civilă I. C. A.. Respinge capătul de cerere privind obligarea inculpatului la plata daunelor materiale.
În baza art. 274 C.p.p., a fost obligat inculpatul I. M. la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de stat.
În baza art. 274 alin. 1, 3 C.p.p., a fost obligat inculpatul I. A. F., în solidar cu partea responsabilă civilmente I. Ș., la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de stat.
A fost respinsă cererea formulată de av. B. C. de majorare a onorariului. Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 300 lei rămâne în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 5766/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., au fost trimiși în judecată inculpații I. M., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 194 alin. 1 C.p., art. 193 alin. 1 C.p., art. 193 alin. 2 C.p., și I. A. F., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 193 alin. 2 C.p., art. 193 alin. 1 C.p., cu apl. art. 113 C.p.
În actul de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că la data de 14.04.2013, în jurul orelor 16,45, în timp ce se afla în halta Țărțăl din ., inculpatul I. M. a lovit cu pumnul pe persoana vătămată I. I., care a pierdut 3 dinți și a necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, a lovit pe persoana vătămată G. M. S., leziunile necesitând 3-4 zile de îngrijiri medicale, și a agresat pe persoana vătămată I. M. L..
În aceleași împrejurări, inculpatul I. A. F. a lovit pe persoana vătămată G. M. S., cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 3-4 zile de îngrijiri medicale, precum și pe persoana vătămată I. C. A..
Pentru dovedirea situației de fapt de mai sus, au fost propuse prin rechizitoriu următoarele mijloace de probă: declarații persoane vătămată, declarații martori, declarații inculpați, certificate medico-legale.
Prin încheierea din data de 19.05.2014, în baza art. 346 alin. 2 C.p.p., judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 5766/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. privind pe inculpații I. M. și I. A. F., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei.
În cursul cercetării judecătorești, în temeiul art. 378 C.p.p., au fost audiați inculpații I. M. și I. A. F., declarațiile fiind consemnate și atașate la dosar.
În temeiul art. 380 C.p.p., au fost audiate părțile vătămate I. I., I. M. L., I. C. A., G. M. S., declarațiile fiind consemnate și atașate la dosar.
În temeiul art. 381 C.p.p., au fost audiați martorii D. R. L., D. D., G. I. C. și B. M. A..
Conform art. 506 C.p.p., Serviciul de Probațiune D. a întocmit referatul de evaluare a inculpatului minor.
Persoanele vătămate s-au constituit părți civile în cauză.
S. clinic Județean de urgență C. s-a constituit parte civilă cu privire la cheltuielile efectuate pentru îngrijirea medicală acordată persoanelor vătămate I. I. și G. M. S..
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 14.04.2013, în jurul orelor 16,45, în timp ce se aflau în halta Tărțăl, persoanele vătămate I. I., I. M. L., I. C. A., G. M. S. și martorul G. I. C. au observat pe inculpații I. M. și I. F. A., venind cu un autoturism marca Cielo.
Întrucât anterior între inculpatul I. F. A. și persoana vătămată G. M. S. a existat un conflict, acesta din urmă, bănuind că inculpatul dorește să se răzbune, a început să fugă.
Inculpatul I. A. F. l-a ajuns din urmă, l-a lovit la nivelul picioarelor, determinând căderea persoanei vătămate, pe care ulterior a lovit-o cu pumnii.
În acest timp, persoana vătămată I. I. s-a deplasat lângă inculpatul I. M. și l-a întrebat ce se întâmplă. Inculpatul I. M. a lovit cu pumnul persoana vătămată și, din cauza faptului că pe degete avea un box, i-a cauzat leziuni grave, determinând avulsia a trei dinți naturali (33, 31, 43), precum și a doi dinți aplicați.
Persoanele vătămate I. M. L. și I. C. A. s-au apropiat de inculpatul I. M. pentru a încerca apărarea tatălui lor și stingerea conflictului, însă inculpatul I. M. a lovit persoana vătămată I. M. L. în zona feței.
De asemenea, inculpatul I. A. F., s-a deplasat de la locul în care lovise persoana vătămată G. M. S., s-a apropiat de persoana vătămată I. C. A. și a lovit pe acesta cu pumnul în zona stângă a feței.
Conform declarațiilor persoanelor vătămate coroborate cu declarația martorului G. I. C., persoana vătămată G. M. S. a fost lovită doar de inculpatul I. A. F..
Astfel, în ședința publică din data de 25.09.2014, persoana vătămată G. M. S. a declarat că a fost lovit peste picioare de inculpatul I. F. A., a căzut, apoi același inculpat l-a lovit cu pumnii în zona capului și coastelor.
Persoanele vătămate I. I. și I. C. A. au declarat că a văzut pe inculpatul I. F. A. în timp ce lovea persoana vătămată G. M. S..
Persoana vătămată I. M. L. a declarat că persoana vătămată G. M. S. a fost lovită doar de inculpatul I. A. F..
Martorul G. I. C., audiat în ședința din 13.11.2014, a declarat că fratele său, G. M. S., a fost lovit doar de inculpatul I. A. F..
Declarațiile persoanelor vătămate și declarația martorului G. I. C. se coroborează cu declarația inculpatului I. A. F. care a recunoscut că a lovit pe persoana vătămată G. M. S., negând că aceasta din urmă ar fi fost lovită de inculpatul I. M..
Urmare a loviturilor aplicate de inculpatul I. A. F., persoana vătămată G. M. S. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 3-4 zile de îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 591/A2/16.04.2013 emis de IML C..
Cu privire la leziunile constate prin certificatul medico-legal nr. 579/A2/15.04.2013 emis de IML C. asupra persoanei vătămate I. I., instanța reține că au fost cauzate de inculpatul I. M., urmând a înlătura parțial declarațiile inculpaților care au încercat să înlăture răspunderea penală a inculpatului I. M..
Din declarațiile persoanelor vătămate coroborate de declarația martorului G. I. C., prima instanță a reținut că persoana vătămată I. I. a fost lovit de inculpatul I. M. cu pumnul în zona gurii, având un box aplicat pe degete.
Urmare a loviturii aplicate, persoanei vătămate i-a fost cauzată avulsia dinților frontali inferior 33, 31, 43, avulsia a doi dinți aplicați, excoriație la nivelul șanțului nazo-labial median.
Prima instanță a reținut că declarațiile inculpaților în sensul că I. F. A. a lovit persoana vătămată I. I. sunt nesincere, fiind contrazise de restul materialului probator. Atitudinea inculpaților a reprezentat o încercare de asumare a săvârșirii acestui infracțiuni de către inculpatul minor, aceasta fiind infracțiunea cu cele mai mari limite de pedeapsă cu care instanța a fost sesizată.
Cu privire la persoana vătămată I. C. A., s-a reținut că a fost lovită I. A. F., nefiindu-i cauzate leziuni care să necesite îngrijiri medicale.
În ședința publică din data de 25.09.2014, deși inițial a recunoscut că a lovit persoana vătămată I. C. A., ulterior, în mod inexplicabil, inculpatul I. F. A. a revenit asupra acestei afirmații, negând săvârșirea faptei.
Persoana vătămată I. C. A. a declarat că inculpatul ion A. F. l-a lovit cu pumnul în zona stângă a feței.
Declarația persoanei vătămate s-a reținut că se coroborează cu declarațiile celorlalte persoane vătămată, precum și cu depoziția martorului G. I. C. care au declarat aceleași aspecte.
Referitor la persoana vătămată I. M. L., s-a reținut că a fost lovită I. M., nefiindu-i cauzate leziuni care să necesite îngrijiri medicale.
În ședința publică din data de 25.09.2014, inculpatul I. M. a recunoscut că a lovit persoana vătămată, declarație care se coroborează cu declarațiile persoanelor vătămate, precum și cu depoziția martorului G. I. C. care au declarat aceleași aspecte.
Având în vedere că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009, existând o succesiune de legi penale în timp, prin prisma art. 5 C.p., prima instanță a apreciat că inculpatului I. M. îi este mai favorabil Codul Penal de la 1969, prin prisma posibilității suspendării executării sub supraveghere, a obligațiilor prevăzute de această măsura de individualizare și a posibilității reabilitării de drept la data împlinirii termenului de încercare.
Prin urmare, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului I. M. din infracțiunile prev. de art. 194 alin. 1 C.p., art. 193 alin. 2 C.p., art. 193 alin. 1 C.p. în art. 182 alin. 1, 2 C.p. de la 1969, art. 180 alin. 2 C.p. de la 1969, art. 180 alin. 1 C.p. de la 1969, toate cu apl. art. 5 C.p.
Prima instanță a reținut că, urmare a loviturilor aplicate de inculpatul I. M., persoana vătămată I. I. a pierdut trei dinți naturali frontali situați pe mandibula inferioară. S-a apreciat că în cauză s-a provocat sluțirea persoanei vătămate, în sensul art. 182 alin. 2 C.p. de la 1969, aspectul fizic al persoanei vătămate fiind irecuperabil pe cale naturală, iar protezarea ulterioară nu are efecte asupra existenței formei agravate a infracțiunii.
Cu privire la inculpatul minor I. A. F., prin prisma sancțiunilor prevăzute pentru minori, s-a apreciat că Noul Cod Penal este mai favorabil, întrucât prevede că minorilor li se pot aplica numai măsuri educative pentru săvârșirea de infracțiuni, iar nu pedepse.
În drept, s-a apreciat că aptele inculpatului I. M. care, la data de 14.04.2013, în jurul orelor 16,45, în timp ce se afla în halta Țărțăl din ., a lovit cu pumnul pe persoana vătămată I. I., care a pierdut 3 dinți și a necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și a agresat pe persoana vătămată I. M. L., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 182 alin. 1, 2 C.p. de la 1969 și art. 180 alin. 1 C.p. de la 1969.
Prin prisma stării de fapt reținute de instanță pe baza probelor coroborate, administrate în cursul cercetării judecătorești, în baza art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art. 16 lit. c C.p.p., a fost achitat inculpatul I. M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 180 alin. 2 C.p. de la 1969 (persoană vătămată G. M. S.).
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului I. M., prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p. de la 1969, limitele de pedeapsă prevăzute de textele de incriminare, gradul de pericol social concret, modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, relațiilor sociale afectate.
În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului I. A. F., care, la data de 14.04.2013, în jurul orelor 16,45, în timp ce se afla în halta Țărțăl din . pe persoana vătămată G. M. S., cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 3-4 zile de îngrijiri medicale, precum și pe persoana vătămată I. C. A., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 193 alin. 2 C.p., art. 193 alin. 1 C.p.
La individualizarea judiciară a măsurii educative ce a fostaplicată inculpatului I. F. A., prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 C.p., limitele de pedeapsă prevăzute de textele de incriminare, gradul de pericol social concret, împrejurările și modul de comitere a faptelor, lipsa antecedentelor penale.
Din referatul de evaluare nr. 3260/17.06.2014 întocmit de Serviciul de Probațiune D., s-a reținut că inculpatul I. F. A. provine dintr-o familie legal constituită, însă nu locuiește cu părinții, ci cu mătușa maternă, locuința fiind compusă din 2 camere, dotată cu toate utilitățile necesare unui trai decent.
Inculpatul urmează cursurile școlare și intenționează să-și găsească un loc de muncă în viitor, iar cea mai mare parte a timpului liber îl petrece constructiv, implicându-se în activitățile gospodărești.
Anterior săvârșirii faptelor ce fac obiectul prezentei cauze, inculpatul a avut un comportament adecvat.
Au fost identificați următorii factori negativi de natură a influența conduita infracțională: abilitățile decizionale deficitare, carențele privind anticiparea consecințelor propriilor acțiuni.
Au fost identificați următorii factori pozitivi: dorința de a finaliza cursurile școlare, imaginea pozitivă de care se bucură în familie și în societate, implicarea în activitățile gospodărești, lipsa antecedentelor penale, suportul material și afectiv al familiei.
Având în vedere considerentele de mai sus, a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului I. M. din infracțiunile prev. de art. 194 alin. 1 C.p., art. 193 alin. 2 C.p., art. 193 alin. 1 C.p. în art. 182 alin. 1, 2 C.p. de la 1969, art. 180 alin. 2 C.p. de la 1969, art. 180 alin. 1 C.p. de la 1969, toate cu apl. art. 5 C.p.
În baza art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art. 16 lit. c C.p.p., a fost achitat inculpatul I. M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 180 alin. 2 C.p. de la 1969 (persoană vătămată G. M. S.).
În baza art. 182 alin. 1, 2 C.p. de la 1969 cu apl. art. 5 C.p., a fost condamnat inculpatul I. M. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 180 alin. 1 C.p. cu apl. art. 5 C.p., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 40 zile închisoare.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b C.p. de la 1969, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului I. M., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 C.p. de la 1969, au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.p. de la 1969, pe durata executării pedepsei.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, fiind necesară doar supravegherea comportamentului inculpatului, în baza art. 86 ind. 1 C.p. de la 1969, a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de 5 ani, format din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de 2 ani fixat de instanță.
În baza art. 71 alin. 5 C.p. de la 1969, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
In temeiul art. 863 C.p. de la 1969, a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se prezinte la Serviciul de Probațiune D. și să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. 1 lit. b, c, d C.p. de la 1969.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86 ind. 4 C.p. de la 1969.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul I. M. în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.
În baza art. 114 alin. 1, art. 118 C.p., a fost instituită față de inculpatul I. A. F. măsura educativă a supravegherii pentru o perioadă de 6 luni, sub coordonarea Serviciului de Probațiune D., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 193 alin. 2 C.p., art. 193 alin. 1 C.p., ambele cu apl. art. 113, art. 5 C.p.
În baza art. 404 alin. 1 ultima teză C.p.p. și art. 67 alin. 2 din Legea nr. 254/2013, s-a desemnat în calitate de persoană care va realiza supravegherea și îndrumarea inculpatului pe tatăl inculpatului, partea responsabilă civilmente I. Ș..
În baza art. 121 alin. 1 C.p., a fost obligat inculpatul să urmeze un program privind dezvoltarea abilităților decizionale și să se prezinte la Serviciul de Probațiune D. la datele fixate de acesta.
Conform art. 121 alin. 3 C.p., Serviciul de Probațiune D. va supraveghea executarea obligațiilor impuse de instanță.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 123 C.p.
În baza art. 397 C.p.p, având în vedere înscrisurile de la filele 44-51, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de urgență C..
A fost obligat inculpatul I. M. la plata sumei de 117,84 lei, actualiză cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat inculpatul I. A. F., în solidar cu partea responsabilă civilmente I. Ș., la plata sumei de 85,34 lei, actualiză cu indicele de inflație la data plății efective.
În baza art. 397 C.p.p., au fost admise în parte acțiunile civile formulate de părțile civile I. I., I. M. L., I. C. A. și G. M. S..
Cu privire la daunele materiale solicitate, prima instanță le-a acoordat numai părții civile I. I., fiind dovedite prin prisma declarației martorului B. M. A., fiind, în orice caz, evident că persoana vătămată a efectuat cheltuieli pentru tratamentul stomatologic de refacere a dinților cu privire la care s-a cauzat avulsia.
Daunele morale vor fi acordate părților civile prin raportare la suferințele fizice și numărul zilelor de îngrijiri medicale.
A fost obligat inculpatul I. M. la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de daune materiale și 4.000 lei daune morale către partea civilă I. I..
A fost obligat inculpatul I. M. la plata sumei de 300 lei cu titlu de daune morale către partea civilă I. M. L.. A fost respins capătul de cerere privind obligarea inculpatului la plata daunelor materiale.
A fost obligat inculpatul I. A. F., în solidar cu partea responsabilă civilmente I. Ș., la plata sumei de 600 lei cu titlu de daune morale către partea civilă G. M. S.. A fost respins capătul de cerere privind obligarea inculpatului la plata daunelor materiale.
A fost obligat inculpatul I. A. F., în solidar cu partea responsabilă civilmente I. Ș., la plata sumei de 300 lei cu titlu de daune morale către partea civilă I. C. A.. A fost respins capătul de cerere privind obligarea inculpatului la plata daunelor materiale.
Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri, în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria C., inculpatul I. M. și părțile civile I. I., I. M. L., I. C. A. și G. M. S..
Ministerul Public – P. de pe lângă Judecătoria C. a criticat sentința instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică deoarece s-a dispus achitarea inc. I. M. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev de art. 180 alin. 2 Cod Penal (persoană vătămată G. M. S.).
În acest sens, motivarea instanței de fond referitor la achitarea inculpatului I. M. nu are la bază o justă apreciere a ansamblului materialului probator aflat la dosarul cauzei, în condițiile în care s-a acordat eficiență juridică doar probelor administrate în ședință publică, fără a avea în vedere și pe cele de la urmărirea penală și nici nu s-a motivat acest lucru.
S-a mai arătat că în declarația dată la câteva zile după producerea conflictului (2 aprilie 2013), partea vătămată G. M. S. a arătat că atât inculpatul I. A. F. cât și I. M. i-au aplicat lovituri în ziua de 14.04.2013, situație reținută și de martorul ocular G. I. C., fiind fără relevanță juridică faptul că ulterior, în fața instanței, cei doi și-au modificat conținutul declarațiilor, în sensul că doar inculpatul minor a agresat persoana vătămată, în condițiile în care legea nu face nici o deosebire între forța probantă a mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală și cele din fața instanței. De asemenea, simpla retractare sau modificare de către inculpați, persoane vătămate sau martori a unor declarații nu poate însă duce la înlăturarea în mod automat și nemotivat a declarațiilor anterioare, cât timp acestea se coroborează și cu alte probe ale dosarului.
Inculpatul I. M., în apelul formulat, a solicitat menținerea soluției instanței de fond referitor la achitarea sa pentru infracțiunea prev de art. 180 alin. 2 Cod Penal din 1969 și a criticat aceeași soluție sub patru aspecte.
Astfel, inculpatul a solicitat achitarea sa pentru infracțiunea prev de art. 182 alin.1, 2 Cod Penal din 1969 cu aplic. art. 5 din Cod Penal, în baza art. 16 lit. c raportat la art. 396 alin. 5 Cod procedură penală, deoarece din coroborarea și interpretarea corectă a ansamblului probator administrat în cauză, rezultă că partea vătămată I. I. a fost lovită doar de către inculpatul I. F. A., nu și de inculpatul I. M., declarația victimei I. I. în sensul că a fost lovit de I. M. nefiind susținută de alte probe, cu atât mai mult cu cât acesta nu avea cum să-și dea seama cine l-a lovit, fiind cu spatele și a fost în eroare inclusiv cu privire la data conflictului (13.04.2013, în loc de 14.04.2013). În situația în care, totuși, instanța va menține soluția de condamnare a sa, apelantul a solicitat să se dispună o reindividualizare a pedepsei aplicate, de 3 ani închisoare, în sensul micșorării acesteia, având în vedere criteriile generale de individualizare, limitele de pedeapsă prevăzute de textele de incriminare, gradul de pericol concret, modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, relațiile sociale afectate, impunându-se aplicarea și a prevederilor art. 74 și 76 din codul penal privitoare la circumstanțele atenuante, în condițiile în care se află la primul conflict cu legea penală, provine dintr-o familie bine văzută în comunitate și are un comportament corespunzător față de semeni.
Apelantul I. M. a mai solicitat și micșorarea pedepsei aplicate, de 40 zile închisoare, pentru săvârșirea inf. prev. De art. 180 alin. 1 Cod Penal 1969, având în vedere aspectele de individualizare menționate anterior, precum și aplicarea prevederilor art. 81 Cod Penal din 1969, apreciind că scopul sancțiunii penale poate fi atins și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Părțile civile I. I., I. M. L., I. C. A. și G. M. S. au criticat sentința instanței de fond sub aspectul modului de soluționare a laturii civile, solicitând în esență majorarea cuantumului atât al daunelor materiale, cât și a celor morale.
Astfel, apelantul I. I. a solicitat majorarea despăgubirilor materiale acordate, cu suma de 3.600 lei reprezentând intervenția pe care acesta urmează să o efectueze la dentist, conform înscrisului depus la dosar, iar la stabilirea întinderii daunelor morale nu au fost avute în vedere, pe de o poarte, dificultățile majore de vorbire și în a se hrăni ulterior conflictului, iar pe de altă parte, sensibilitatea cu care va rămâne atunci când va consuma alimente reci sau calde.
Celelalte părți civile au solicitat majorarea cuantumului daunelor morale la care au fost obligați inculpații, având în vedere suferințele, spaima și tulburările psihice suferite atât la momentul producerii conflictului, cât și ulterior.
Examinând apelurile formulate prin raportare la criticile invocate, Curtea urmează a le respinge ca nefondate, pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.
Referitor la apelul Ministerului Public, fără a pune la îndoială principiul egalității valorii juridice a mijloacelor de probă administrate în fazele procesului penal (urmărire penală și judecată), Curtea constată că instanța de fond și-a fundamentat soluția de achitare a inculpatului I. M. pentru inf. prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod Penal de la 1969 pe declarațiile părților și martorilor date în fața instanței, în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală și în urma analizei coroborate a acestora, concluzia corectă juridic care s-a desprins din analiza acestora fiind că doar inculpatul I. A. F. l-a lovit pe partea vătămată G. M. S. .
În acest sens, deși se constată existența unor contradicții între declarațiile de la urmărirea penală și cele date în fața instanței, curtea apreciază că sunt mai credibile ultimele, atâta vreme cât la instanță toate persoanele audiate au declarat că nu au văzut ca inc. I. M. să lovească pe partea vătămată G. M. S., iar singurul martor care a declarat detaliat (G. I. C.) a oferit și explicații referitoare la modul și motivul pentru care la urmărirea penală s-a consemnat greșit că și inculpatul I. M. ar fi lovit-o pe partea vătămată G. M. S..
Referitor la apelul inculpatului I. M., declarațiile date atât la urmărirea penală cât și în fața instanței, conduc fără dubii la săvârșirea de către acesta a infracțiunii prev de art. 182 alin.1, 2 Cod Penal anterior, context în care „recunoașterea acestei infracțiuni de către celălalt” coinculpat I. F. A. apare ca izolată și făcută cu intenția evidentă de a prelua vina sa și în această infracțiune și a-l exonera pe fratele său major de răspundere penală.
Nu sunt întemeiate nici celelalte motive de apel invocate de inculpatul I. M., deoarece la stabilirea cuantumului pedepselor pentru cele două infracțiuni instanța de fond a avut în vedere ansamblul criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 din fostul Cod Penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele de incriminare, gradul de pericol social concret, modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, relațiile sociale afectate, dar și persoana inculpatului, apreciind în mod just că aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare și 40 zile închisoare, vor contribui la atingerea scopului preventiv și educativ al sancțiunilor.
De asemenea, pornind de la aceleași criterii, în mod corect a stabilit instanța și modalitatea de executare a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, suspendarea sub supraveghere a executării acesteia pe un termen de 5 ani fiind justă și în conformitate cu pericolul faptelor săvârșite, astfel încât stabilirea unei modalități de executare mai ușoare (suspendarea condiționată) nu se impune.
În ceea ce privește critica apelului – parte civilă I. I., curtea va constata că suma stabilită cu titlu de daune materiale de instanța de fond este justă și se bazează pe elemente de certitudine rezultate din natura infracțiunii a cărui victimă a fost cât și din declarația martorului B. M. A., mărirea acestora cu suma de 3.600 lei rezultată din actul medical depus nefiind fundamentată juridic, atâta vreme cât acest prejudiciu nu are un caracter cert, ci doar eventual.
De asemenea, Curtea apreciază că nu se impune nici majorarea cuantumului daunelor morale atât vreme cât instanța a acordat chiar suma solicitată de partea civilă prin declarația de la fila 58 a dosarului de fond (4.000 lei).
Nu ceste întemeiată nici critica celorlalte părți civile referitoare la cuantumul prea scăzut al daunelor morale pe care le-au primit, atâta vreme cât instanța de fond a avut în vedere la stabilirea suferințelor fizice și numărul zilelor de îngrijiri medicale pe care le-au suportat, iar cheltuielile de judecată stabilite nu pot fi acordate atâta vreme cât apelul acestora este respins ca nefondat (art. 276 alin. 1 Cpp).
Având în vedere considerentele anterioare, curtea urmează ca în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, să respinsă ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria C., inculpatul I. M. și părțile civile I. I., I. M. L., I. C. A. și G. M. S., iar în baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, apelantul inculpat și apelanții părți civile vor fi obligați la plata către stat a sumei de 100 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inc I. M. - în sumă de 200 lei – urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria C., inculpatul I. M. și părțile civile I. I., I. M. L., I. C. A. și G. M. S., împotriva sentinței penale nr. 5333 din data de 13 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Obligă apelantul inculpat și apelanții părți civile la plata către stat a sumei de 100 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului I. M. în sumă de 200 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 martie 2015.
Președinte, Judecător,
R. E. C. C. C.
Grefier,
L. M. P.
Red.jud.R.E.C./2ex/17.07.2015
j.f.S.M.
dact. 2 ex./O.A. (A.T.)
| ← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... | Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 370/2015. Curtea de... → |
|---|
