Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 777/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 777/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 29-05-2015 în dosarul nr. 1085/104/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR. 777
Ședința publică de la 29 mai 2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. I. S. – Judecător
Judecător: M. D. N.
Grefier: B. F. Țacu
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel C. a fost reprezentat de procuror C. C..
………………….
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin încheierea de amânare a pronunțării din data de 15 mai 2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect apelul promovat de inculpatul N. A. P., aflat în stare de arest preventiv în cadrul Penitenciarului C., împotriva sentinței penale nr. 317 din data de 05 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită, la data dezbaterilor.
Deliberând,
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin sentința penală nr. 317 din data de 05 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ , a fost condamnat inculpatul N. A. P., fiul lui P. și T., născut la data de 24.03.1981 în oraș B., jud. O., dom. în com. Călui, ., cetățean român, fără ocupație, studii 8 clase, situația militară nesatisfăcută, recidivist, CNP_, în prezent aflat în detenție provizorie în PMS C., la 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de tâlhărie calificată prev. de art. 32 rap. la art. 233, art. 234 alin. 2 lit. a, d și f N.C.P. cu aplic. art. 41 alin. 1 N.C.P., în noaptea de 11/12.02.2014. În baza art. 67 alin. 2 N.C.P. rap. la art. 234 alin. 1 N.C.P. s-au interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și d N.C.P. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. A mai fost condamnat la 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 32 rap. la art. 188 alin. 1 și 2, art. 189 alin. 1 lit. d și alin. 2 N.C.P. cu aplic. art. 41 alin. 1 N.C.P. În baza art. 67 alin. 2 N.C.P. rap. la art. 189 alin. 1 lit. d și alin. 2 N.C.P. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și d N.C.P. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 38, art. 39 alin. 1 lit. b și art. 43 alin. 2 N.C.P. s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultată de 8 (opt) ani și 242 (douăsutepatruzecișidoi) zile închisoare. În baza art. 65 N.C.P., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și d N.C.P. pe toată durata executării pedepsei principale. În baza art. 45 alin. 2 și art. 67 alin. 2 N.C.P. s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și d N.C.P. pe o durată de doi ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 54 și art. 65 alin. 1 și 3 N.C.P. s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și d N.C.P. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 72 alin. 1 N.C.P. și art. 399 alin. 1 C.p.p. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului N. A. P., perioada reținerii și arestării preventive de la 12.03.2014, până la zi, iar în baza art. 399 alin. 1 C.p.p. s-a menținut măsura arestării preventive a acestuia. În baza art. 7 din Legea 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii în SNDGJ, după rămânerea definitivă a hotărârii. În baza art. 5 alin. 5 din Legea 76/2008, s-a dispus ca inculpatul să fie informat despre faptul că aceste probe biologice vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.) a profilului său genetic. În baza art. 397 C.p.p. s-a constatat că persoana vătămată Beșteleu M. nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 398 C.p.p. și art. 274 alin. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 520 lei din cursul urmăririi penale, iar suma de 480 lei cheltuieli judiciare din cursul judecății), iar suma de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare cu titlu de onorariu avocat oficiu a rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul emis în dosarul 86/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul O., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N. A. P., în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de tâlhărie calificată prev. de art. 32 alin. 1 rap. la art. 233, art. 234 alin. 1 lit. a, d și f N.C.P. și tentativă de omor prev. de art. 32 alin. 1 rap. la art. 188 alin. 1 N.C.P. cu aplic. art. 38 alin. 1 și art. 41 alin. 1 N.C.P., constând în fapt în următoarele:
În seara de 11.02.2014 în jurul orelor 21.00 – 22.00, martorul B. G. I. s-a deplasat împreună cu prietenul său Bărbărelu I. la barul „Dinamo” din ., unde s-a întâlnit cu inculpatul N. A. P., după care toți trei au luat decizia de a se deplasa la locuința numitului B. G. I.. Aici au consumat împreună băuturi alcoolice, respectiv un bidon de bere de 2,5 l și câte un pahar de vișinată, după care martorul B. G. I. a precizat că împreună cu prietenul lui, Bărbărelu I., a luat decizia să scape de inculpatul N. P. A. deoarece acesta din urmă a început să se uite prin casa lui pentru a identifica ceva de furat, astfel că i-a spus inculpatului că așteaptă vizita unei fete. În consecință, Bărbărelu I. l-a condus pe inculpat până la . pentru a fi sigur că pleacă acasă apoi acesta s-a întors la locuința martorului B. G. I. și la solicitarea acestuia a rămas să doarmă cu el, fiindu-i frică martorului să nu se întoarcă inculpatul.
Acesta a plecat, iar în jurul orelor 04.15 a fost observat de martorul F. F. în spatele curții martorului F. M. C., vărul său, lângă doi stâlpi de tensiune. În continuare inculpatul a încercat să intre în locuința numitului B. D. dar poarta era închisă apoi a mers mai în față și a încercat poarta locuinței familiei Beșteleu și pentru că aceasta nu s-a deschis, a sărit gardul pătrunzând în curtea locuinței acesteia.
Persoana vătămată Beșteleu M. a declarat că, în noaptea de 11/12.02.2014, în jurul orelor 03.45 – 04.00 a auzit câinii lătrând, astfel că a ieșit în curtea locuinței sale și s-a îndreptat spre anexele gospodărești, mai precis la țarcul caprelor, unde a observat o persoană, pe care a recunoscut-o în momentul în care s-a apropiat ca fiind inculpatul în cauza de față pe care l-a întrebat ce caută acolo, însă acesta nu a răspuns în schimb, pe neașteptate a încercat să-i aplice o lovitură cu toporul în cap, topor pe care inculpatul l-a luat de pe un suport care se afla în apropierea țarcului caprelor și care aparținea deci persoanei vătămate (fila 42 – 43 UP).
Din instinct, persoana vătămată Beșteleu M. s-a apărat cu brațul stâng, astfel că a reușit să evite lovitura în cap și în continuare a urmat o luptă corp la corp până când persoana vătămată a reușit să-l imobilizeze pe inculpat. În același timp, persoana vătămată a strigat la membrii familiei sale, precum și la vecini iar primii care au venit la fața locului au fost martorii Cochințoiu L., F. C. și F. F., care au confirmat cele relatate de persoana vătămată și au precizat că au ajutat-o pe aceasta să îl imobilizeze pe inculpat până la venirea organelor de poliție.
În jurul orelor 04.15, martorul F. F. l-a observat pe inculpat că avea un hanorac cu o glugă trasă pe cap, iar după cum se deplasa acesta a tras concluzia că se afla în stare de ebrietate. De altfel, din probatoriul administrat a rezultat că, în aceeași noapte, inculpatul N. A. P. a mai pătruns și în curtea locuinței martorului F. C., de unde a încercat să sustragă o bicicletă și două găini, iar din cauza gardului de sârmă de la gospodăria acestuia, inculpatul s-a rănit la mâini, lăsând urme pe porțile curții locuinței familiei Beșteleu.
Martorul Cochințoiu L. l-a ajutat pe Beșteleu M. să-l imobilizeze pe inculpat până la venirea organelor de poliție.
Din certificatul medico-legal nr.112/C/12.02.2014 emis de SJML O. a rezultat că persoana vătămată Beșteleu M. a prezentat leziuni traumatice ce au putut fi produse la data de 11/12.02.2014 prin lovire cu corpuri contondente și zgâriere cu corpuri ascuțite, care au necesitat 5 – 6 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor, iar leziunea de la nivelul antebrațului stâng poate fi considerată ca leziune de apărare.
Astfel, instanța de fond a constatat că faptele inculpatului N. A. P., săvârșite în condițiile mai sus expuse, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă la tâlhărie calificată prev. de art. 32 rap. la art. 233, art. 234 alin. 2 lit. a, d și f N.C.P. cu aplic. art. 41 alin. 1 N.C.P. și respectiv de tentativă de omor calificat prev. de art. 32 rap. la art. 188 alin. 1 și 2, art. 189 alin. 1 lit. d și alin. 2 N.C.P. cu aplic. art. 41 alin. 1 N.C.P., pentru care a fost condamnat, din ansamblul probelor administrate rezultând faptul că inculpatul acționat cu intenție directă, sub aspectul laturii subiective, în sensul că acesta a prevăzut rezultatul faptelor sale, de vreme ce a înțeles să folosească în acțiunile sale toporul, pe care l-a luat de pe un suport ce se afla în apropierea țarcului caprelor din locuința persoanei vătămate, aparținând deci acesteia din urmă, rezultat pe care l-a urmărit și l-a acceptat.
Raportat la criterii generale de individualizare a pedepsei, astfel cum sunt acestea prevăzute de art. 74 N.C.P. (respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, respectiv pătrunderea în locuința persoanei vătămate noaptea și agresarea acesteia cu un obiect deosebit de periculos, respectiv cu un topor, la scopul urmărit, acela de a sustrage animale, la conduita procesuală a acestuia pe parcursul întregului proces penal, în sensul că nici un moment inculpatul nu a admis că s-ar putea face vinovat de săvârșirea vreunei fapte prevăzute de legea penală, deci nu a conștientizat gravitatea acțiunilor sale și nici urmările acestora, deși are o experiență personală de viață suficientă, de natură să-i permită a face o analiză asupra a ceea ce a făcut, luând în considerare și amploarea fenomenului infracțional al infracțiunilor cu violență și fără a ignora situația familială a acestuia, faptul că acesta are trei copii minori în întreținere), instanța de fond a apreciat oportun a se aplica în speță câte o pedeapsă cu închisoarea, orientată spre minimul special prevăzut de lege, în regim privativ de libertate, de natură a asigura cel mai bine atât funcția de prevenție cât și pe aceea de constrângere a inculpatului. Aceasta deoarece pedeapsa, pe lângă funcția de constrângere ce o exercită asupra condamnatului, îndeplinește și funcția de exemplaritate și de reeducare a acestuia, respectiv înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului.
Ca măsură de constrângere pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv, și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului. Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite pe viitor săvârșirea de fapte penale.
Deoarece fapte săvârșite sunt în concurs, prima instanță a aplicat pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din pedeapsa mai ușoară, pedeapsa rezultantă fiind de opt ani închisoare.
Din fișa de cazier judiciar depusă la dosar, a rezultat că inculpatul N. A. P. se află în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind eliberat condiționat la data de 10.07.2013 din închisoare, rămânând un rest neexecutat de 242 zile închisoare și, până la împlinirea duratei pedepsei și considerarea acesteia ca fiind executată, inculpatul a mai săvârșit cu intenție infracțiunile pentru care este judecat în prezenta cauză și pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an. Pe cale de consecință, s-a făcut de către prima instanță aplicația dispozițiilor art. 43 N.C.P. și, la pedeapsa rezultantă s-a adăugat restul rămas neexecutat, de 242 zile, pedeapsa de executat fiind de 8 ani și 242 zile închisoare.
Totodată, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, d N.C.P., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale și întrucât i-a fost aplicată o pedeapsă cu închisoarea în regim privativ de libertate, i s-a aplicat și pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, d N.C.P.
Întrucât infracțiunea de omor deosebit de grav este prevăzută la pct. 3 din Anexa nr. 1 a Legii 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, între infracțiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice, instanța de fond a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului genetic în sistemul național de date genetice judiciare, la eliberarea din penitenciar, actul normativ fiind adoptat de România pentru crearea cadrului legal intern aplicării Deciziei 2008/615/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 23 iunie 2008 privind intensificarea cooperării transfrontaliere, genotiparea probelor biologice recoltate din câmpul infracțiunii, alături de probele de referință recoltate de la persoanele ce fac parte din cercul de suspecți, fiind o măsura necesară într-o societate democratică și nu este contrară prevederilor art. 8 din Convenție. Legea 76/2008 constituie cadrul legal adecvat soluționării cererii de prelevare probe biologice, existând create garanții pentru înfăptuirea interesului general, cu protejarea dreptului personal al intimatului și, în plus, legiuitorul a emis și Norme metodologice care reglementează aplicarea acestei legi, stabilind reguli clare, precise și detaliate cu privire la procedura care se urmează în situația prelevării unor probe biologice.
Referitor la latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat că persoana vătămată Beșteleu M. nu s-a constituit parte civilă în cauză, luând act de această împrejurare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul N. A. P., în concluziile depuse la dosar la 20.05.2015 (fila 123), inculpatul, prin apărător, solicitând în primă teză desființarea hotărârii instanței de fond în parte, pe latură penală, în sensul schimbării încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare, respectiv din tentativă la infracțiunea de omor calificat prev de art. 32 Cod Penal rap la art. 188 alin. 1 și 2, art. 189 alin. 1 lit. d și alin. 2 Cod Penal, în infracțiunea prev de art. 193 alin. 1 Cod Penal, raportat la modalitatea concretă de săvârșire a faptei, precizând că a pătruns în domiciliul părții vătămate, dar nu cu intenția de a-i suprima viața și nu a făcut altceva decât să se apere de loviturile frecvente și intense aplicate de către persoana vătămată. A solicitat să se țină seama de către instanță și împrejurarea că, în urma loviturilor aplicate de către persoana vătămată, a suferit un traumatism cranio-cerebral acut deschis, așa cum rezultă și din depozițiile martorilor audiați. În teză subsidiară, s-a solicitat redozarea pedepsei aplicată de instanța de fond pentru infracțiunea de tentativă la tâlhărie calificată prev de art. 32 C.p. rap. la art. 233 C.p., art. 234 alin. 2 lit. a, d și f C.p. cu aplic. art. 41 alin. 1 C.p., precum și a pedepsei aplicată pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat și, după descontopirea pedepselor și repunerea în individualitatea lor, cuantumul pedepsei rezultante să fie mai redus. Astfel, inculpatul a arătat că și în condițiile în care este recidivist postexecutoriu, a conștientizat gravitatea faptelor pentru care a fost trimis în judecată în speță, le regretă și dorește să se îndrepte, așa încât o pedeapsă mult prea aspră ar avea cu totul alt scop decât cel educativ-preventiv.
Audiat de către instanța de apel, inculpatul a negat săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță. A negat, de asemenea, că ar fi încercat să sustragă bunuri din locuințele numiților C. I. și F. M.-C., susținând că s-a deplasat la domiciliul ultimului, pe la orele 04.00 dimineața pentru a-i solicita să îl transporte cu autoturismul în .. Pentru că martorul F. M.-C. a refuzat, s-a deplasat la locuința persoanei vătămate Beșteleu M., pe care o cunoștea din vedere, pentru a-i solicita acesteia să îl transporte acasă. Deoarece poarta de acces a acestuia era încuiată, inculpatul a sărit gardul și s-a dus direct la casa acestuia, trezindu-l din somn. Inculpatul a negat că ar fi încercat să sustragă animalele din curtea persoanei vătămate, susținând că i-a solicitat acesteia să îl transporte acasă și, în consecință, persoana vătămată l-a lovit cu pumnii și picioarele, l-a târât către spatele curții, unde se aflau anexele animalelor și l-a lovit cu tăișul toporului în cap.
În declarația dată în primă instanță, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, solicitând ca judecată să aibă loc în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, iar în declarațiile date în cursul urmăririi penale, inculpatul a avut o poziție oscilantă. Astfel, inițial a declarat că nu își mai amintește ce s-a întâmplat după ce a consumat alcool împreună cu numiții B. G. I. și Bărbărelu I., în timp ce în a doua declarație, dată în data de 31 martie 2014 a susținut aproximativ aceeași apărare pe care a avut și în apel.
În apel au fost audiați persoana vătămată și martorii F. M.-C. și Beșteleu N. și reaudiat martorul Cochințoiu I..
Martorul F. M. C. a negat că inculpatul i-ar fi solicitat să îl transporte cu autoturismul acasă, însă a arătat că a observat o persoană în locuința vecinului său, C. I. și a observat că bicicleta pe care o avea în curte era deplasată de la locul ei obișnuit și câteva găini erau moarte în anexa în care le ținea. Martorul a ieșit în stradă, pentru a prinde persoana care încercase să îi sustragă bunurile și l-a trezit pe un alt vecin, F. F. pentru a-i spune că e un hoț în apropiere. În timp ce erau împreună, mama persoanei vătămate le-a solicitat ajutorul, deoarece Beșteleu M. prinsese un hoț în curte și acesta încercase să îl omoare. Cei doi au intrat în curtea persoanei vătămate, unde au constatat că inculpatul fusese imobilizat iar partea vătămată se văieta de dureri la o mână, susținând că inculpatul încercase să îl lovească cu toporul. Martorul l-a întrebat pe inculpat dacă el îi omorâse găinile, însă acesta nu i-a răspuns și era într-o avansată de ebrietate.
Persoana vătămată Beșteleu M. a declarat că a auzit zgomote în curte și căinii lătrând, astfel că s-a îndreptat către anexa unde își ținea caprele. Când s-a apropiat, a observat că poarta de la aceste anexe era deschisă, iar o persoană stătea ghemuită, încercând să nu fie observată. Persoana vătămată l-a întrebat pe inculpat ce caută în locuința lui iar acesta i-a aplicat o lovitură cu tăișul toporului îndreptat către cap. Persoana vătămată s-a ferit, ridicând brațul deasupra capului și a fost lovit în braț cu partea superioară a cozii toporului. În continuare s-a luptat cu inculpatul, strigând după ajutor și au sosit în cele din urmă tatăl său și vecinii, ajutând la imobilizarea inculpatului.
Curtea constată că nu poate reține apărarea inculpatului. Pe lângă faptul că acesta a avut o atitudine oscilantă cu privire la cele întâmplate în noaptea de 11/12 februarie 2014, susținerile sale sunt neverosimile și contrazise de depozițiile martorilor audiați în cauză. Astfel, martorul B., cu care acesta a consumat alcool a declarat că numitul Bărbărelu l-a condus pe inculpat până la marginea satului (aspect pe care inculpatul l-a negat), în timp ce martorul F. M. C. a susținut că inculpatul nu i-a solicitat nici un moment să îl transporte acasă și că l-a recunoscut pe acesta când era deja imobilizat de persoana vătămată. De asemenea, dincolo de starea avansată de ebrietate în care s-ar fi aflat inculpatul, susținerea acestuia că ar fi intrat în curtea unei persoane pe care o cunoștea din vedere, potrivit propriei declarații, în jurul orelor 04.00 dimineața, pentru a-i cere să îl transporte cu autoturismul în ., fiind poarta încuiată, a sărit gardul locuinței persoanei vătămate doar cu acest unic scop, nu poate fi primită de instanță.
În mod corect prima instanță a reținut că faptele inculpatului care, în noaptea de 11/12.02.2014, în jurul orelor 04.00 a pătruns fără drept în curtea locuinței persoanei vătămate Beșteleu M. din . de unde a încercat să sustragă două capre dintr-o anexă a locuinței și, fiind surprins, a atacat-o pe persoana vătămată cu un topor cu intenția de a-l lovi în cap, pentru a-și asigura scăparea și pentru a ascunde săvârșirea tâlhăriei, însă aceasta s-a apărat cu brațul stâng, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă la tâlhărie calificată prev de art. 32 rap. la art. 233, art. 234 alin. 2 lit. a, d și f N.C.P. și tentativă de omor calificat prev. de art. 32 rap. la art. 188 alin. 1 și 2, art. 189 alin. 1 lit. d și alin. 2 N.C.P., aflate în concurs ideal.
Inculpatul a comis infracțiunile în starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 41 alin. 1 N.C.P.
Este nefondată și critica inculpatului privind modul de individualizare a pedepselor de către prima instanță. Acestuia i s-au aplicat pedepse la limita minimă prevăzută de lege pentru fiecare infracțiuni, prima instanță motivând că are în vedere pentru această individualizare și împrejurarea că aplicarea unui spor de pedeapsă pentru concursul de infracțiuni este obligatorie, potrivit dispozițiilor noului cod penal, intrat în vigoare cu puțin timp înainte de data faptelor, precum și împrejurarea că, în cazul recidivei postcondamnatorii, restul neexecutat de pedeapsă din condamnarea anterioară se adaugă la pedeapsa rezultantă aplicată în cauză.
Pentru cele expuse și, văzând și art. 275 alin. 2 C.p.p.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de inculpatul N. A. P., aflat în stare de arest preventiv în cadrul Penitenciarului C., împotriva sentinței penale nr. 317 din data de 05 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, ca nefondat.
Deduce detenția preventivă în continuare, de la 5.12.2014, la zi.
Obligă apelantul inculpat la 700 lei cheltuieli judiciare statului, din care, 200 lei reprezintă onorariu apărător oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la data de 29 mai 2015.
Președinte Judecător
A. I. S. M. D. N.
Grefier
B. F. Țacu
Red. jud. A. I. S.
Jud. fond: D. M. C.
Tehnored.: 2 ex./A.T.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 773/2015. Curtea de... | Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 775/2015.... → |
|---|
