Omor (art.188 NCP). Decizia nr. 384/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 384/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 2540/104/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE APEL

DECIZIA PENALĂ Nr. 384

Ședința publică de la 20 martie 2015

PREȘEDINTE R. E. C.- judecător

C. C.- judecător

Grefier L. M. P.

Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror I. S. din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Tribunalul O. și inculpatul V. S. C. împotriva sentinței penale nr. 35 din data de 05 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul inculpat V. S. C., în stare de arest, asistat de avocat B. A., apărător ales, lipsind partea civilă D. M. V. și părțile vătămate S. C. Județean de Urgență Slatina și S. C. Județean de Urgență C..

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care a fost audiat apelantul inculpat V. S. C., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.

Avocat B. A., pentru apelantul inculpat, depune la dosar un set de înscrisuri în circumstanțiere.

Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu mai susține primul punct din motivele scrise de apel cu privire la faptul că, deși a fost introdus în cauză S. Județean de Urgență C., instanța a luat act că aceasta nu se constituie parte civilă, cu toate că la urmărirea penală există adresa prin care se constituie parte civilă cu suma de 11.600,23 lei, în condițiile în care din conținutul adresei spitalului ( fila 153 a dosarului de fond) rezultă că acesta nu se constituie parte civilă, fiind astfel aplicabil principiul disponibilității părții de a solicita despăgubiri.

Cu privire la punctul al doilea din motivele de apel, arată că nu se impune confiscarea corpului delict întrucât acesta nu aparținea inculpatului, apreciind că se impunea restituirea acestuia, în condițiile art.404 alin.4 lit.f din c.p.p.

Apreciază că hotărârea este netemeinică întrucât pedeapsa aplicată inculpatului este orientată spre minimul special cu toate că inculpatul a mai fost condamnat anterior. Totodată, arată că în mod greșit a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

Față de toate aceste motive solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.

Avocat B. A., pentru apelantul inculpat V. S. C., având cuvântul solicită admiterea apelului formulat de inculpat și reducerea pedepsei aplicate de prima instanță. Arată că inculpatul prezintă o periculozitate scăzută, a avut în permanență a atitudine sinceră, a recunoscut fapta și are copii minori în întreținere.

Cu privire la apelul formulat de P., solicită respingerea acestuia în ceea ce privește majorarea pedepsei.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de inculpat, arătând că nu se impune reducerea pedepsei în condițiile în care aceasta este oricum îndreptată spre minimul prevăzut de lege.

Apelantul inculpat V. S. C., având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile avocatului său.

CURTEA

Asupra apelului de față;

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 35 din data de 05 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, în baza art. 32 alin. 1 rap. la art. 188 alin. 1 și 2 din C.pen. în vigoare din 1.02.2014, cu aplicarea prevederilor art. 374 alin. 1 și art. 396 alin. 10 Cpp privind recunoașterea faptei penale, a fost condamnat inculpatul V. S. C., fiul lui N. și E., născut la data de 26.05.1979 în Scornicești jud. O., domiciliat în orașul Scornicești ., CNP –_, la pedeapsa principală de 5(cinci) ani închisoare și la pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a(de a fi ales în autoritățile publice ori în alte funcții publice), b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) și d(dreptul de a alege) din același Cod penal pe durată de 2 ani pentru infracțiunea de tentativă de omor.

În baza art. 65 alin. 1 din Codul penal actual au fost interzise inculpatului cu titlul de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a (de a fi ales în autoritățile publice ori în alte funcții publice), b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) și d (dreptul de a alege) din același Cod penal.

În baza art. 7 alin.1 rap. la art. 4 alin.1 lit. b din legea nr.76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat prin metode non-invazive la eliberarea din penitenciar în vederea introducerii în Sistemul național de date genetice judiciare(S.N.D.G.J.) de personalul medical al penitenciarului cu sprijinul pazei și în prezența unui polițist.

În baza art. 5 alin. 5 din legea nr. 76/2008 a fost informat inculpatul că aceste probe biologice vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului lor genetic.

În baza art. 404 alin. 4 lit. b C.p.p. a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului.

În baza art. 72 alin. 1 din C.pen. actual în vigoare s-a dedus din durata pedepsei principale a închisorii pronunțate perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului începând cu data de 13.06.2014 și până la data pronunțării acestei sentințe.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 lei cu titlul de despăgubiri pentru daune materiale către partea civilă D. M. V., domiciliat în orașul Scornicești satul Teiuș jud. O.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 40.000 lei cu titlul de despăgubiri pentru daune morale către partea civilă D. M. V..

S-a luat act că S. jud. de urgență Slatina și S. clinic jud. de urgență C. nu s-au constituit părți civile în cauză.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2000 lei către stat cu titlul de cheltuieli judiciare, din care suma de 150 de lei reprezintă onorariu de avocat din oficiu avansat Baroului O. din fondurile Min. Justiției.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei către partea civilă D. M. V. cu titlul de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul cu nr. 238/P/2014 emis la data de 31.07.2014 de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul O. a fost sesizat Tribunalul O. cu privire la comiterea de către inculpatul V. S. C. a faptei penale de omor în forma tentativei prevăzută de art. 32 alin. 1 rap. la art. 188 alin. 1 și 2 C.p., dosarul astfel format fiind înregistrat pe rolul Tribunalului O. la nr._ .

În motivarea rechizitoriului s-a arătat că în după amiaza zilei de 31 mi 2014 inculpatul a avut un conflict cu victima D. M. V. după care mai întâi a lovit-o cu pumnul apoi cu o ulucă în zona capului ,agresiune care a avut ca urmare căderea victimei la orizontală și producerea de leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 70-80 de zile de îngrijiri medicale care au pus viața victimei în primejdie.

În această cauză s-au desfășurat procedurile ce țin de camera preliminară și ca urmare în ședința din data de 06 august 2014 i s-a comunicat inculpatului un exemplar al rechizitoriului procurorului și i s-au adus la cunoștință cele prevăzute de art. 344 alin. 2 Cpp(obiectul procedurii de cameră preliminară,că pot depune acesta dar și avocatul său cereri și excepții cu privire la acest obiect în termenul de procedură de 20 de zile stabilit în acest scop de judecătorul de cameră preliminară,etc.).În aceste condiții dar și în baza constatării că nici inculpatul și nici avocatul desemnat acestuia din oficiu nu au depus astfel de cereri ori excepții cu privire la obiectul procedurii din camera preliminară ,așa cum este stabilit de art. 342 C.p.p.,la data de 18 sept. 2014 s-a emis de către acest judecător încheierea nr. 73 prin care s-a constatat legalitatea sesizării instanței prin acest rechizitoriu, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală,dispunându-se totodată începerea judecății cauzei.

Ca urmare, s-a trecut la desfășurarea procedurilor ce țin de judecata propriu-zisă astfel că la termenul din data de 03.11.2014 în vederea asigurării drepturilor procesuale ale inculpatului, s-a pus în vedere acestuia că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor ce le poate prezenta și că poate solicita să recunoască în totalitate faptele sesizate de procuror, așa cum impun prevederile art. 374 alin. 4 C.p.p. În aceste condiții s-a constatat că declarația dată de inculpat prin care este de acord ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în dosarul de urmărire penală și a probei cu înscrisuri și prin care recunoaște comiterea faptei de violență împotriva victimei întrunește condițiile de la art. 374 alin.4 C.p.p. și ca urmare în aceiași ședință din data de 3. nov. 2014 a fost admisă cererea formulată în acest sens de inculpat. Această dispoziție a instanței este fondată pe constatarea că inculpatul recunoaște comiterea faptei de a fi lovit victima cu o scândură ce constituie acțiunea de suprimare a vieții descrisă de procuror în rechizitoriu ce a avut urmare producerea de leziuni ce au cauzat punerea în primejdie a vieții victimei. În aceste condiții susținerea inculpatului că nu a acționat cu intenția de a omorî victima ci doar de a încheia scandalul s-a reținut ca fiind irelevantă întrucât nu exclude constatările de mai sus deoarece condițiile menționate anterior (de a fi recunoscut actele de agresiune materială împotriva victimei) sunt suficiente iar intenția arătată include implicit și pe aceea susținută de procuror prin rechizitoriu. De asemenea, faptul că inculpatul a arătat că nu a reținut dacă i-a produs leziuni traumatice victimei și că lovitura ce i-a aplicat-o victimei nu a fost de intensitate mare nu pot conduce la alte concluzii și soluție decât cele menționate anterior pe baza recunoașterii modalității de comitere a faptei penale ce corespunde întocmai cu cea descrisă de procuror în rechizitoriu întrucât relevante sunt previzionarea de către acesta a urmării materiale constatare pe care o putea face și a făcut-o în raport de elementele de fapt recunoscute(instrument folosit și aptitudinea acestuia de a ucide, zona corpului vizată de lovitură ce are caracter vital ) ca și materializarea scopului de a ucide ce rezultă din aceleași elemente de fapt. De asemenea, faptul că inculpatul nu a recunoscut că înainte de lovitura cu scândura a aplicat victimei și o lovitură cu pumnul în față, așa cum se menționează în rechizitoriu, nu poate determina altă soluție decât cea menționată deoarece aceasta nu ține de acțiunea ce reprezintă elementul material al faptei recunoscute întrucât nu a produs urmarea materială cu caracter letal vizată de fapta în cauză sesizată prin rechizitoriu. Constatarea este confirmată nu numai și de faptul că procurorul în concluziile sale a fost de acord cu admiterea cererii inculpatului de a i se aplica procedura prevăzută de art. 374 alin. 4 C.p.p.

În aceste condiții s-a reținut situația de fapt pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, a înscrisurilor prezentate și a probei cu martorul admis părții civile în dovedirea despăgubirilor. Ca urmare s-a constatat că atât inculpatul cât și partea civilă D. M. V. sunt consăteni ca locuitori ai satului Teiuș ce ține de orașul Scornicești jud. O. iar până la data incidentului raporturile dintre aceștia erau normale și chiar inculpatul era unul care ajuta familia victimei la munci în gospodărie. Pe de altă parte s-a reținut că inculpatul prezintă un diagnostic de tulburare de conduită și reacție anxioasă în condițiile unei epilepsii focale pentru care a fost internat în luna ian. 2013 în S. jud. de urgență Slatina și i s-a recomandat să urmeze în continuare tratamentul medicamentos, să evite situațiile conflictuale în familie și colectivitate dar și să beneficieze de supraveghere atentă în familie și colectivitate. În aceste condiții s-a constatat că în după amiaza zilei de 31 mai 2014 persoana vătămată se afla la poarta locuinței familiei T.,stând de vorbă în apropierea unui autoturism cu martorii T. A. F. și T. I. Adelin. De asemenea, s-a reținut că lângă mașină se afla așezată pe un cric bicicleta persoanei vătămate. Totodată, se constată că în jurul orei 17,45 pe stradă a trecut inculpatul în atelajul tractat de un cal în care se aflau martorii V. H.-G. și cel care dirija vehiculul, proprietarul S. F., în condițiile în care de căruță se afla legat și calul inculpatului. Se mai reține că în momentul în care atelajul a ajuns în dreptul grupului de persoane între care se afla și persoana vătămată inculpatul i-a reproșat că nu se poate trece din cauza bicicletei deși atelajul se deplasa pe partea opusă. În aceste condiții s-a mai constatat că inculpatul după ce mai întâia aruncat cu resturi de porumb în direcția victimei totodată i-a adresat și injurii. Deși inculpatul a intenționat să coboare din căruță martorul S. F. nu a oprit atelajul și a parcurs încă circa 100 de metri. Se reține că în continuare inculpatul a dezlegat calul de la căruță ,l-a încălecat și s-a deplasat în locul unde se afla victima căreia i-a trântit bicicleta de pe cric și a încercat să i-o avarieze cu ajutorul calului iar atunci când victima i-a reproșat că dacă îi distruge bicicleta va trebui să o repare a coborât de pe cal, a luat victima cu o mână de cap și a lovit-o de capul cabalinei după care i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței. În acest moment martorul T. I. Adelin spre a aplana conflictul s-a interpus între inculpat și victimă însă inculpatul a continuat prin aceea că a mers la colțul gardului din apropiere, a smuls o ulucă cu care a aplicat cu dunga o lovitură de sus în jos în capul victimei. Acțiunea de lovire a victimei a avut ca urmare căderea acesteia și ajungerea în stare de inconștiență, internarea medicală a victimei cu practicarea unei intervenții chirurgicale la data de 03.06.2014 și diagnosticul de traumatism cranio-cerebral mediu prin agresiune, fractură biparietală cu minimă decolare pe stânga și lamă milimetrică extradurală parietal dreapta pentru care au fost necesare un număr de 70-80 de zile de îngrijiri medicale cu mențiunea că mecanismul de producere al acestor leziuni este lovirea cu un corp dur și acela că viața victimei a fost pusă în primejdie.

Ca probe în sensul acestor constatări au fost reținute elementele de fapt ce rezultă din declarația inculpatului de recunoaștere a faptei penale cu trimitere la actele materiale de lovire a victimei cu scândura care se coroborează cu cele din declarația de persoană vătămată și parte civilă dar și cu cele din declarațiile martorilor oculari T. I. Adelin, T. Speranța A. și T. A. F. care descriu incidentul în modalitatea prezentată mai sus, respectiv cu cele din declarațiile restului martorilor (T. I., V. I. S. F., V. H. G. O. V. I. și O. R. V.) care se referă la elemente de fapt anterioare incidentului ori ulterioare acestuia de asemenea prezentate mai sus dar și cu constatările și concluziile menționate în Concluziile preliminare ale medicului legist aflate la fila 54 și în Raportul de constatare medico-legală aflat la fila 60, ambele în dosarul de urmărire penală din care rezultă diagnosticul și leziunile traumatice ale victimei prezentate mai sus ca și mecanismul de producere al acestora. În plus, cu privire la starea de sănătate a inculpatului au fost reținute cele menționate în biletul de ieșire din S. jud. de urgență Slatina din ian. 2013 iar cu privire la situația familială cele ce rezultă din certificatele de stare civilă prezentate în copie, anume cel de căsătorie și de naștere ale minorilor săi. S-a constatat că la termenul din data de 7 octombrie 2014 inculpatul a prezentat un număr de 4 înscrisuri intitulate Caracterizări întocmite de către persoane fizice privind modalitatea, împrejurările producerii incidentului și referințe cu caracter personal la adresa inculpatului care nu pot fi valorificate ca probe întrucât având valoare de probă cu martori nu au fost administrate nemijlocit și contradictoriu potrivit regulilor aplicabile în faza de judecată și, în plus, exced regulilor procedurii de recunoaștere a faptei penale prevăzute de art. 374 alin. 4 Cpp cu care inculpatul a fost de acord prin aceea ca judecata să aibă loc pe baza probelor din cursul urmăririi penale.

Sub aspectul încadrării juridice a faptei de omor sesizată de procuror prin rechizitoriu s-a constatat că la termenul din 2.02.2015 conform procedurii prevăzute de art. 386 alin.1 Cpp s-a dispus schimbarea acesteia din cea menționată în rechizitoriu în aceea prevăzută de art. 32 alin. 1 rap. la art. 188 alin.1 și 2 C.p. din necesități de evidențiere a normei materiale de la art. 188 alin. 2 Cp ce se referă la tentativă.

Fapta comisă de către inculpat s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor în forma tentativei prevăzută de art. 32 alin. 1 rap. la art. 188 alin. 1 și 2 Cp. Astfel sub aspectul laturii obiective s-a constatat că actele materiale ale inculpatului constituie acțiunea de ucidere a victime ce reprezintă elementul material al acesteia aflate în raport de la cauză la efect cu urmarea materială constând în decesul victimei, cu mențiunea că rezultatul letal nu s-a produs datorită tratamentului medical și intervenției chirurgicale de care a beneficiat aceasta. Sub aspectul laturii subiective a fost reținută vinovăția inculpatului deoarece, chiar în condițiile diagnosticului de mai sus ce include pe acela de tulburare de conduită cu recomandarea medicală de evitare a stărilor conflictuale, s-a constatat că față de fapta comisă inculpatul a acționat cu discernământ întrucât a adoptat conduita de mai sus în deplină cunoștință de cauză atât cu privire caracterul ilicit al actelor de violență cât și cu privire la urmarea letală a acestora .Aceasta înseamnă că sub aspect intelectiv că inculpatul a avut reprezentarea semnificației acesteia și a urmărilor ce se pot produce iar sub aspect volitiv că și-a propus scopul ilicit de a suprima viața victimei și și-a orientat conduita conform cu acest scop. Pe de altă parte s-a reținut și mobilul acestei infracțiuni și anume răzbunarea inculpatului față de pretinsa atitudine a victimei de obturare a circulației pe drumul public ce nu a fost confirmată de probele de mai sus.

Ca urmare prima instanță a soluționat acțiunea penală prin condamnarea inculpatului.

La individualizarea pedepselor principală și complementară ce au fost aplicate, prima instanța a avut vedere criteriile prevăzute de art. 74 alin. 1 din C. penal actual atât cu caracter real cât și personal. Între aceste criterii au fost reținute ca fiind concludente cele privind împrejurările(ce includ pe aceea că inculpatul prezintă diagnosticul de natură psihiatrică menționat mai sus) și modul de comitere a infracțiunii, natura și gravitatea rezultatului produs, mobilul infracțiunii care constă în dorința de a se răzbuna a inculpatului conform celor arătate și scopul urmărit, anume suprimarea vieții acesteia ,limitele de pedeapsă reduse cu ½ corespunzător tentativei ca formă a infracțiunii de față în baza art. 33 alin. 2 Cp dar și reducerii cu 1/3 a acestor limite aferentă faptului recunoașterii faptei penale conform art. 396 alin. 10 Cp, faptul că inculpatul prezintă antecedente penale printr-o condamnare anterioară potrivit evidenței operative la o pedeapsă cu închisoarea pentru o infracțiune de violență fizică (art. 181 C.p. prin sentința penală nr. 99/2007 a Judec. Slatina) și două sancțiuni cu amenzi administrative una pentru o faptă penală silvică și o alta pentru o faptă de furt dar și condițiile de vârstă, educație și de situație familială de a fi o persoană care are obligații de întreținere față de soție și cei doi copii minori.. În favoarea inculpatului nu au fost reținute circumstanțe atenuante nici legale de la art. 75 alin. 1 C.pen. și nici judecătorești de la alineatul 2 al aceluiași articol. Astfel, s-a constatat că nu se pune problema comiterii de către inculpat a infracțiunii în condițiile art. 75 alin. 1 lit. a C.pen. deoarece nu poate fi constatat că din punct de vedere subiectiv acesta a acționat sub imperiul unei puternice tulburări sau emoții indusă printr-o provocare a victimei în condițiile normei în cauză deoarece mobilul (motivul)atitudinii agresiv extreme a inculpatului a fost răzbunarea, după cum s-a arătat. De asemenea, s-a mai constatat că în cauză nu sunt întrunite condițiile legitimei apărări spre a se pune problema depășirii limitelor acesteia cu valoare de circumstanță atenuantă prevăzută de art. 75 alin. 1 lit. b C pen. și, implicit, nu se regăsesc nici condițiile pentru a fi reținute cele privind depășirea limitelor stării de necesitate(art. 75 alin. 1 lit. c C.pen.), respectiv că nu este aplicabilă la speță(dar nici nu există vreun temei faptic în conduita inculpatului) circumstanța privind acoperirea integrală a prejudiciului la care se referă art. 75 alin. 1 lit.d C.pen. De asemenea, s-a mai constatat că în cauză nu se regăsește vreuna din împrejurările care pot constituie circumstanțe atenuante judecătorești, deoarece nu se poate constata vreo manifestare a inculpatului spre a înlătura sau diminua consecințele infracțiunii atâta timp cât după agresiune a părăsit locul infracțiunii când victima căzută la pământ și nu putea opune nici un fel de rezistență dar nici nu a ajutat în vreun fel victima după ce a agresat-o. În plus, nici vreo împrejurare legată de faptă care să reducă gravitatea infracțiunii și periculozitatea inculpatului ca infractor nu se poate reține în raport de elementele de fapt menționate mai sus.

Motivația invocată de inculpat pe latura penală prin apărător cu ocazia dezbaterilor s-a constatat ca nefiind concludentă. Astfel, solicitarea de a se orienta instanța la chiar minimul special al pedepsei principale a închisorii(3 ani și 4 luni)obținut în urma reducerilor menționate anterior este lipsită de temei întrucât acesta nu corespunde scopului preventiv și funcțiilor coercitivă și educativă ale acestei sancțiuni prin raportare la criteriile de individualizare menționate anterior. De asemenea, concluzia din aceleași dezbateri ce se referă la necesitatea de a nu se aplica pedeapsa închisorii ori pedeapsa complementară s-a reținut că este contrazisă în mod temeinic de cele expuse anterior.

De asemenea, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a (de a fi ales în autoritățile publice ori în alte funcții publice), b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) și d (dreptul de a alege) din Codul penal actual cu aplicarea art. 5 alin. 1 din același Cod penal pe durată de 2 ani. În acest sens s-au avut în vedere cele impuse de jurisprudența Curții E.D.O. din cauza HIRST contra M. Britanii, hotărârea din 30 martie 2004 prin raportare la art. 3 din Protocolul nr. 1 al convenției EDO în care se constată că acela care atentează la viață ca valoare supremă ocrotită de normele de incriminare penală nu se poate bucura doar de dreptul de a fi ales ci și de acela de a alege întrucât nu este apt să decidă asupra componenței forurilor legislative.

În baza art. 65 alin. 1 din Codul penal actual s-au interzis inculpatului cu titlul de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a (de a fi ales în autoritățile publice ori în alte funcții publice), b(dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) și d(dreptul de a alege) din Codul penal actual ,fiind îndeplinită condiția din prima normă ca aceste drepturi să fie interzise cu titlul de pedeapsă complementară.

Pe de altă parte s-a constatat că normele privind legea penală mai favorabilă de la art. 5 alin. 1 din C.penal actual nu își găsesc incidența în această materie întrucât regimul sancționator actual este singurul aplicabil atâta timp cât fapta este comisă ulterior datei de 1.02.2014 la care a intrat în vigoare Codul penal actual .

În baza art. 404 alin.4 lit. b din Codul de proc. penală actual a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului deoarece sunt întrunite condițiile de la art. 223 alin.2 C.p.p. ce cuprind comiterea de către acesta a unei infracțiuni contra vieții dar și constatarea că în raport de gravitatea faptei, a modului de comitere și a mediului de proveniență ca și a antecedentelor penale măsura preventivă a arestării este necesară pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică constând în certitudinea săvârșirii de noi fapte penale similare cu cele de față sau din antecedența penală.

În baza art. 404 alin.4 lit.a din C.pr.pen. actual s-a dedus din durata pedepsei aplicată inculpatului timpul măsurilor preventive ale reținerii și arestării preventive a acestuia până la data pronunțării acestei sentințe, perioadă care constituie pedeapsă executată.

În baza art. 5 alin. 5 din legea nr. 76/2008 a fost informat inculpatul că aceste probe biologice vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului lor genetic.

În baza art. 112 alin.1 lit. b din C.pen. actual nu s-a dispus confiscarea specială a scândurii folosită de inculpat la comiterea întrucât nu sunt întrunite condițiile acestei norme deoarece acest obiect nu a aparținut inculpatului, fiind smuls din gardul din gardul proprietate a altor persoane decât părțile în proces. În plus, simplul fapt că inculpatul a folosit acest obiect în scopurile ilicite menționate nu echivalează cu luarea în posesie și proprietate a acestuia.

Sub aspectul laturii civile a procesului s-a constatat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile a inculpatului pentru fapta proprie de la art. 1350 ,art. 1357 și art. 1382 și urm. din Codul civil cu privire la acțiunea civilă promovată de partea civilă D. M. V. . Astfel, s-a constatat că prejudiciul material produs prin fapta ilicită a inculpatului constă în cheltuielile făcute de această parte pentru consultațiile și tratamentul medical, incluzând transportul de la domiciliu și contravaloarea medicamentelor, alte cheltuieli de această natură și cheltuielile de consultație și tratament la o clinică particulară în București dar și veniturile nerealizate de familia victimei din cauza agresiunii și urmărilor acesteia. În aceste condiții s-a mai reținut că despăgubirile ca formă de reparație indirectă prin echivalent a acestui prejudiciu sunt dovedite prin faptul recunoașterii inculpatului la chiar nivelul pretins de partea civilă, anume 10.000 lei, așa cum rezultă din declarația dată de inculpat în 3 nov. 2014.

În afară de acestea s-a constatat că este probat un prejudiciu moral produs acestei părți civile constând în suferința fizică și psihică produsă prin actele de agresiune ale inculpatului și mai ales prin leziunile și celelalte urmări cauzate victimei parte civilă .Astfel, pe baza probelor menționate anterior dar și a probei cu un martor(S. S.) audiat la propunerea părții civile nu doar că victimei i-a fost lezată viața și integritatea corporală ci a fost nevoită să suporte suferința impusă de intervenția chirurgicală și tratamentul recomandat în condițiile în care nu mai are plenitudinea forțelor sale în așa fel încât după incident obosește ușor și nu mai poate lucra în gospodărie, a dobândit tot din cauza indicată un tic nervos și nu mai prezintă încrederea în sine pe care o avea anterior celor relatate. Mai mult, s-a constatat că pe baza acelorași probe și sub aspectul pregătirii consecințele agresiunii comise asupra părții civile au fost semnificative - victima a fost nevoită să învețe și să scrie din nou deși era elev de liceu dar și că i s-a înlăturat posibilitatea de a obține, în viitorul apropiat, permis de conducere auto. În aceste condiții s-a constatat că o sumă la nivelul a 40.000 lei cu titlul de despăgubire pentru aceste din urmă daune morale ca obligația a inculpatului față de Partea civilă este de natură să asigure scopul și funcțiile acestui fel de răspundere juridică. S-a mai constatat că această sumă este relativ apropiată de cea pretinsă de partea civilă, anume 50.000 lei.

Motivația invocată de inculpat sub aspectul laturii civile s-a apreciat ca nefondată. Astfel, afirmația că starea părții civile este una bună întrucât a absolvit cursurile școlii de șoferi și a obținut permis de conducere este nedovedită prin vreo probă și, mai mult, această susținere este infirmată de probele de mai sus în coroborare cu cea cu martori care dovedesc contrariul.

S-a luat act că S. jud. de urgență Slatina și S. clinic jud. de urgență C. nu s-au constituit părți civile în cauză conform celor comunicate în adresele emise de acestea.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, atât P. de pe lângă Tribunalul O. cât și inculpatul V. S. C..

P. de pe lângă Tribunalul O. a criticat soluția instanței de fond sub mai multe aspecte, respectiv încălcarea prevederilor art. 397 Cod procedură penală privind rezolvarea acțiunii civile, cele ale art. 112 lit. b Cod Penal privind confiscarea specială și ale art. 74 Cod Penal privind criteriile generale de individualizare a pedepsei.

Referitor la modul de soluționare a acțiunii civile, deși la urmărirea penală se află adresa nr._/10.07.2014 prin care S. C. Județean C. precizează că se constituie parte civilă, în dispozitivul hotărârii instanța în mod greșit a luat act că acesta nu se constituie parte civilă, deși dispusese introducerea sa în cauză.

Privitor la confiscarea specială, deși art. 112 lit. b Cod Penal prevede că sunt supuse confiscării bunurile care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a fi folosite la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, iar instanței i-a fost înaintată, odată cu dosarul, și uluca cu care inculpatul a lovit partea vătămată, totuși aceasta nu a dispus confiscarea specială, deși se impunea.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei, deși art. 74 Cod Penal prevede expres criterii în funcție de care se stabilește durata și cuantumul acesteia, instanța nu a făcut o corectă apreciere a acestor criterii în cazul inculpatului, ajungând astfel să-i stabilească o pedeapsă prea blândă în raport de gravitatea infracțiunii săvârșite și de datele care caracterizează persoana acestuia.

În acest sens sunt împrejurările concrete în care s-a săvârșit fapta de către inculpat (în stare de ebrietate, numărul loviturilor aplicate, numărul zilelor de îngrijiri medicale ale părții vătămate), toate demonstrând un grad ridicat de pericol social, precum și antecedentele sale penale, anterior fiind condamnat tot pentru infracțiuni de violență fizică (art. 181 alin. 1 Cod Penal).

Inculpatul V. S. C. nu și-a motivat în scris apelul, însă, cu ocazia concluziilor apărătorului său, însușite de acesta, a solicitat reducerea pedepsei aplicate având în vedere împrejurările concrete ale cauzei, periculozitatea scăzută a inculpatului, poziția sa sinceră precum și situația familială.

Examinând apelurile formulate, curtea urmează să le admită pentru considerente care urmează a le arăta în continuare.

Cu ocazia concluziilor orale în fața curții, reprezentantul Ministerului Public a precizat că renunță la susținerea primului motiv de apel privitor la modul de soluționare a acțiunii civile, astfel încât acesta nu va mai fi examinat de către instanță.

În ceea ce privește confiscarea specială, prin concluziile orale susținute de reprezentantul Ministerului Public acesta nu a mai solicitat aplicarea prevederilor art.112 lit.b din c.p. deoarece bunul nu este al inculpatului și nici nu s-a cunoscut, de altă persoană, că va fi folosit la săvârșirea unei infracțiuni, însă instanța apreciază că nici nu se poate restitui acestă blană de gard (ulucă) către proprietar atâta vreme cât acesta nu este expres individualizat pe parcursul procesului, singura mențiune în acest sens fiind doar referitoare la un gard din vecini.

Nu este întemeiată nici critica Ministerului Public privitoare la cuantumul prea redus al pedepsei aplicate, în condițiile în care, la stabilirea acesteia, instanța de fond a avut în vedere ansamblul criteriilor prevăzute de art. 74 alin. 1 Cod Penal, dând relevanță juridică atât celor care țin de faptă, cât și celor personale ale inculpatului.

În acest sens, aplicarea unei pedepse de 5 ani închisoare apare ca justificată prin raportare la natura și gravitatea faptei săvârșite, limitele de pedeapsă prevăzute de art. 33 alin. 2 Cod Penal și art. 396 alin. 10 Cod Penal, poziția procesuală a inculpatului și existența antecedentelor penale, starea de sănătate și situația familială precară, ea contribuind la atingerea scopului preventiv și educativ al sancțiunii.

Este însă întemeiat motivul de apel suplimentar invocat în ședință publică de către reprezentantul Ministerului Public referitor la nelegalitatea hotărârii sub aspectul greșitei obligări a inculpatului la plata cheltuielilor de judecată și a onorariului apărătorului din oficiu la instanța de fond, fiind încălcate prevederile art. 274 Cod procedură penală.

În acest sens se constată că, prin soluția apelată, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2000 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 150 lei reprezintă onorariu de avocat din oficiu, avansat Baroului O. din fondurile Ministerului Justiție, obligație care vine în contradicție cu prevederile art. 274 din Cod procedură penală, potrivit cu care, în caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepția cheltuielilor privind avocații din oficiu.

Având în vedere prevederea expresă din art. 274 Cod procedură penală, urmează a fi înlăturată din sentința apelată dispoziția de obligare a inculpatului la plata către stat a sumei de 150 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu la instanța de fond și va fi obligat, pe cale de consecință, la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 1.850 lei, la fond, reprezentând diferența dintre 2.000 lei și 150 lei, soluție care este favorabilă inculpatului și care va fi avută în vedere și la soluționarea apelului acestuia.

Privitor la apelul inculpatului, curtea va constata că aspectul invocat de apărătorul acestuia referitor la poziția sinceră, lipsa premeditării și existența unor minori în întreținere, au fost elemente avute în vedere de tribunal la momentul stabilirii cuantumului pedepsei aplicate la 5 ani închisoare, ele fiind analizate și coroborate și cu celelalte circumstanțe reale și personale prev de art. 74 Cod Penal, astfel încât se apreciază că nu se impune reducerea pedepsei deoarece corespunde gravității faptei comise și persoanei apelantului – inculpat.

Având în vedere considerațiile expuse anterior, curtea urmează ca în baza art. 421 pct. 2 lit. a din Cod procedură penală, să admită ambele apeluri, cu consecința desființării în parte a sentinței apelate și, în rejudecare, se va înlătura dispoziția de obligare a inculpatului la plata către stat a sumei de 150 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu la instanța de fond și va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 1850 lei ocazionate de soluționarea fondului.

Se va deduce în continuare starea de arest preventiv a inculpatului de la 05.02.2015, la zi și se vor menține restul dispozițiilor sentinței.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului iar onorariu apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul O. și inculpatul V. S. C. împotriva sentinței penale nr. 35 din data de 05 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ .

Desființează, în parte, sentința apelată și rejudecând:

Înlătură dispoziția de obligare a inculpatului la plata către stat a sumei de 150 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu la instanța de fond și obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 1850 lei ocazionate de soluționarea fondului.

Deduce în continuare starea de arest preventiv a inculpatului de la 05.02.2015 la zi.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariu apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 20 martie 2015.

Președinte, Judecător,

R. E. C. C. C.

Grefier,

L. M. P.

Red. jud. R. E. C.

j.f.: Gh. B.

dact.: 2 + 1 ex./O.A. (A.T.)

← Portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase...		Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine... →

Omor (art.188 NCP). Decizia nr. 384/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Omor (art.188 NCP). Decizia nr. 384/2015. Curtea de Apel CRAIOVA