Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice (art.337 NCP). Decizia nr. 895/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 895/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 24974/215/2014
Dosar nr._ - art.337 N.C.p. -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 895
Ședința publică de la 16 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. E.
Judecător T. C. B.
Grefier Ș. C. D.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror M. B.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
¤¤¤¤
Pe rol judecarea apelului declarat de către inculpatul F. I. împotriva sentinței penale nr. 5781 din data de 11.12.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect acțiunea penală pornită împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice (art.337 NCP).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul inculpat F. I., asistat e avocat D. A., apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Avocat D. A., pentru apelantul inculpat F. I., depune la dosarul cauzei înscrisuri în circumstanțiere.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat D. A., având cuvântul, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacată și rejudecând să fie redusă pedeapsa aplicată inculpatului, apreciind că aceasta este mult prea mare în raport circumstanțele reale ale faptei și de cele personale ale inculpatului, cât și de faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei. De asemenea mai trebuie avut în vedere pericolul social redus al faptei săvârșite care rezultă din conducerea autovehiculului pe o distanță mică, circa 20 – 30 metri. Este de reținut și faptul că inculpatul nu a realizat la momentul săvârșirii faptei consecințele penale ale acesteia, deși fusese de acord inițial să fie condus la spital. În vederea individualizării pedepsei are relevanță și faptul că inculpatul este o persoană muncitoare, se ocupă de agricultură, iar pe perioada primăverii lucrează cu contract de muncă în Spania.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de inculpat cu obligarea la cheltuieli judiciare către stat și menținerea sentinței penale atacată ca fiind legală și temeinică.
Apelantul inculpat F. I., având ultimul cuvânt, arată că regretă săvârșirea faptei și solicită reducerea pedepsei, iar ca modalitate de executare suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau executarea pedepsei la locul de muncă.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentinței penale nr. 5781 din data de 11.12.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, s-a respins cererea formulată de P. de pe lângă judecătoria C. de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii săvârșite de inculpatul F. I., din infracțiunea prev. de art. 337 alin.1 C.p. în infracțiunea prev. de art. 87 alin.5 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 5 C.p.
In temeiul art. 337 alin. 1 din C.p. cu aplicarea art. 5 N.C.p. și art. 374, art. 375 și art. 396 alin. 10 C.p.p., a condamnat pe inculpatul F. I. la pedeapsa de 9 luni închisoare.
În baza art. 83 C.p. de la 1969 coroborat cu art. 15 alin. 2 din Legea 187/2012, s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin s.p. 3825/07.12.2012 a Judecătoriei C. și s-a dispus ca inculpatul să execute și această pedeapsă alături de cea aplicată prin prezenta sentință, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1 an închisoare, în regim de detenție.
În baza art. 274 al. 1 C.proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul cu numărul 8940/P/2013 din 20.06.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., inculpatul F. I. a fost trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de refuz al conducătorului unui vehicul de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei, infracțiune prev. de art. 337 alin. 1 C.p.
Analizând întregul material probator administrat în cauză,instanța constată următoarea situație de fapt:
În ziua de 14.07.2013, inculpatul F. I. a condus autoutilitara marca Mercedes Sprinter cu numărul de înmatriculare_ pe DN -6 pe raza localității R.; în jurul orelor 16,40, autoturismul condus de către inculpat a fost oprit în trafic de un echipaj al poliției rutiere .
D. fiind faptul că inculpatul mirosea a alcool, a fost testat cu aparatul etilotest, stabilindu-se o valoare a alcoolemiei în aerul expirat de 0,66 mg/l alcool pur.
Inculpatul a fost condus la Spitalul Clinic Județean de Urgență C., în vederea prelevării probelor biologice de sânge, însă inculpatul a refuzat fără motiv să se supună prelevării probelor, deși i s-a adus la cunoștință faptul că refuzul constituie infracțiune.
Starea de fapt reținută a fost confirmată de recunoașterea inculpatului și de înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală, anume: procesul verbal de cercetare la fața locului, declarații martori,actele medico-legale, procesul verbal de prelevare probe biologice,alte înscrisuri.
La termenul de judecată din 11.12.2014, reprezentantul Ministerului Public a solicitat schimbarea încadrării juridice a infracțiunii săvârșite de inculpat,din infracțiunea prev. de art. 337alin.1 C.p. în infracțiunea prev. de art. 87 alin.5 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 5 C.p., deoarece legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului este OUG 195/2002.
În baza dispozițiilor Deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale a României, instanța a respins cererea, întrucât legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului este noul cod penal, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea prev. de art. 337 alin.1 fiind de 1 la 5 ani, raportat la limitele de pedeapsă prev. de art. 87 alin.5 din OUG 195/2002, care sunt de 2 la 7 ani.
Față de cele expuse mai sus, în drept, fapta inculpatului care, în ziua de 14.07.2013, în jurul orelor 16,40, a condus pe drumul public un vehicul, iar la solicitarea organelor de poliție a refuzat recoltarea probelor biologice de sânge în vederea determinării alcoolemiei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz al conducătorului unui vehicul de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei, infracțiune prev. de art. 337 alin. 1 C.p.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanța, conform art. 74 C.p. a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei și anume: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate noul cod penal pentru această infracțiune, gradul de pericol social concret al faptelor comise, obiectul juridic lezat, împrejurările și modul de comitere, mobilul activității infracționale precum și rezultatul socialmente periculos, precum și dispozițiile art. 375 art. 396 alin. 10 C.p.p.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este de natură să asigure realizarea scopurilor pedepsei și anume reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Instanța a constatat că, prin s.p. 3825/07.12.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurare la 27.12.2012, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 108 și art. 110 din Legea 46/2008.
Instanța a constatat aplicabilitatea dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Legea 187/2012, iar în baza art. 83 C.p. de la 1969, a revocat beneficiu liberării condiționate a pedepsei de 3 luni închisoare aplicate prin sentința penală 3825/2012 și a alăturat această pedeapsă la pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință astfel încât inculpatul executând pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, în regim de detenție.
În temeiul 71 C.pen. de la 1969 a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. de la 1969 pe durata executării pedepsei, considerând că inculpatul este nedemn pentru exercitarea acestor drepturi; în baza art. 71 al. 5 C.pen. de la 1969 și a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel inculpatul F. I., susținând că instanța de fond a stabilit o pedeapsă prea aspră în raport de dispozițiile art.396 alin.10 C.p.p., precum și de circumstanțele reale ale faptei și de cele personale.
De asemenea, instanța de fond a acut în vedere la alegerea pedepsei, precum și individualizarea cuantumului acesteia, criteriile generale prev.de art.74 C.p., fără însă a indica în mod concret elementele de circumstanțiere care conduc la individualizarea pedepsei și fără a se da eficiență circumstanțelor reale și personale care să conducă la aplicarea unei pedepse corect și judicios individualizate pentru inculpat. Nu a ținut cont de faptul că inculpatul este o persoană muncitoare, se ocupă cu agricultura pe perioada primăverii, lucrează pe bază de contract de muncă în Spania pentru a se putea întreține și a-și sprijini mama sa în vârstă de 72 de ani cu o stare de sănătate precară.
Analizând motivele de apel invocate cât și hotărârea instanței de fond sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispoz.art.417 C.p.p., se constată că apelul este nefondat, astfel încât, în temeiul art.421 pct.1 lit.b C.p.p., urmează a-l respinge.
Acțiunea penală pornită împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.87 alin.5 din OUG 195/2002, la data săvârșirii faptei, respectiv art.337 alin.1 C.p., la data soluționării cauzei pe fond, a fost soluționată în procedura simplificată, reglementată de dispozițiile art.374 și următ. C.p.p..
Astfel, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, descrise în actul de sesizare al instanței, însușindu-și în totalitate probatoriile administrate la urmărirea penală.
De aceea, se constată că hotărârea primei instanțe sub aspectul reținerii stării de fapt, cât și a dispozițiilor legale incidente, este temeinică și legală, inclusiv sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile.
În ceea ce privește regimul juridic al individualizării judiciare, se constată de asemenea că pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de refuz, de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei, răspunde exigențelor art.74 Cod penal.
Au fost avute în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, starea de pericol sporit creată pentru valorile ocrotite de norma de drept, infracțiune de pericol cu un puternic potențial de afectarea a relațiilor sociale ce privesc viața persoanei și sănătatea acesteia, precum și bunurile materiale, existența unei condamnări anterioare, ce nu atrage starea de recidivă, dar și persoana inculpatului, starea de sănătate și situația familială.
În condițiile respectării criteriilor enumerate de lege, dar și ale aplicării dispozițiilor art.15 alin.2 din Legea 187/2012, se constată că pedeapsa finală la care a fost condamnat inculpatul și pe care acesta urmează să o execute în detenție, pedeapsa de 1 an închisoare, este corect stabilită, astfel încât, instanța de apel urmează a respinge apelul formulat ca nefondat.
În temeiul art.275 alin.2 C.p.p., va obliga apelantul la 100 lei, cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul F. I., fiul lui M. și M., născut la data de 07.12.1972 în ., cu domiciliul în Pitești, Pasajul Scărilor, nr. 1, ., . și f.f.l. în com. Mârșani, ., jud. D., CNP_, împotriva sentinței penale nr. 5781 din data de 11.12.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Obligă apelantul la 100 lei, cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică la 16 Iunie 2015.
Președinte, Judecător,
I. E. T. C. B.
Grefier,
Ș. C. D.
Red.jud.T.C.B.
J.fond:F.M.G.
Ș.D. 0.3.07./2015/5 ex.
| ← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... | Abuz de încredere (art. 213 C.p.). Decizia nr. 844/2015. Curtea... → |
|---|
