Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 953/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 953/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 255/207/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTNAȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR. 953
Ședința publică de la 25 iunie 2015
PREȘEDINTE:- V. T.
JUDECĂTOR:- G. C.
GREFIER:- M. I.
Ministerul Public reprezentat prin procuror D. N. T., din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, judecarea apelurilor formulate de inculpatul D. A. C. și partea civilă C. C. I. împotriva sentinței penale nr. 51 din 11 martie 2015, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, Curtea, constatând cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul asupra cauzei de față
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 51 din 11 martie 2015, Judecătoria Caracal, în baza disp. art. 386 C.p.p. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșită de inculpatul D. A. C., fiul lui N. și E., născut în data de 20.09.1982 în Mun., Caracal, jud. O., domiciliat în Mun. Caracal, ., JUD. O., CNP-_, din infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. și ped. de art. 182 alin. 1 V.C.P. în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. și ped. de art. 193 alin. 2 N.C.P. cu art. 5 C.p..
În baza art.193 alin.2 din Codul penal cu aplicarea art.5 din Codul penal, corob. Cu art. 375 C.p.p., art. 396 alin. 10 C.p.p. a fost condamnat inculpatul D. A. C., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.91 alin.1 și art.92 alin.1 din Codul Penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 3 ani ce constituie termen de supraveghere.
În baza art.93 alin.1 din Codul penal, s-a dispus ca inculpatul pe durata termenului de supraveghere, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă dacă are un loc de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art.93 alin.2 din Codul penal, s-a impus inculpatului, pe durata termenului de supraveghere, să execute următoarea obligație: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate
În baza art.93 alin.3 din Codul penal, s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Primăriei Mun. Caracal.
În temeiul art.91 alin.4 raportat la art.96 din Codul penal, a fost atenționat inculpatul asupra conduitei sale viitoare și asupra consecințelor la care se va expune în cazul comiterii de noi infracțiuni sau a nerespectării măsurile de supraveghere ori a neexecutării obligațiilor ce îi revin pe durata termenului de supraveghere în sensul că instanța va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și va dispune executarea acesteia.
În baza art.19 alin.1 C.p.p. rap. la art.1357 și art.1391 Cod Civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. C. I. și a fost obligat inculpat la plata sumei de 5.000 lei, reprezentând prejudiciu material și la plata sumei de 6.000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art.19 alin.1 C.p.p. raportat la art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006, s-a admis acțiunea civilă prin care partea civilă S. C. Județean de Urgență C. s-a constituit partea civilă în cauză și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 918,91 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de persoana vătămată C. C. I., reactualizată cu indicele de inflație de la rămânerea definitivă a hotărârii penale până la achitarea integrală a sumei datorate.
A fost obligat inculpatul la 500 lei către persoana vătămată C. C. I., reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
A fost obligat inculpatul la 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal din data de 20.12.2013 a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul D. A. C., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, faptă prev.și pedepsită de art. 182 alin. 1 Cp .
În actul de sesizare s-a reținut că în data de 24.07.2013, în jurul orelor 11.30, inculpatul, aflându-se pe terasa barului IRISH P. din mun.Caracal, pe fondul unor conflicte mai vechi, a agresat-o fizic pe persoana vătămată C. I. C., pe care a lovit-o cu un ciob în zona antebrațului drept, producându-i leziuni traumatice,pentru a căror vindecare a necesitat un nr.de 65-70 zile de îngrijiri medicale.
În cursul urmăririi penale, inculpatul a avut o conduită procesuală relativ cooperantă recunoscând parțial comiterea faptei săvârșită în dauna persoanei vătămate .
Cu ocazia audierii în faza de cercetare judecătorească, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei penale pentru care este trimis în judecată, solicitând să fie judecat în baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale pe care îl cunoaște și îl însușește, pentru a beneficia de dispoz. art.396 alin.10 C.p.p.
Cu privire la pretențiile solicitate de persoana vătămată și-a exprimat acordul de a fi despăgubită cu o sumă de bani reprezentând daune materiale și daune morale însă în măsura în care vor fi dovedite.
Persoana vătămată C. I. C. fiind audiată în instanță a înțeles să se constituie parte civilă împotriva inculpatului cu suma de 10.000 lei reprezentând daune materiale și 50.000 lei cu titlu de daune morale.
Persoana vătămată inițial a fost examinat la S. mun. Caracal prezentând diagnosticul de: agresiune fizică, plăgi tăiate multiple, antebraț drept cu interesare musculo-nervoasă, apoi a fost spitalizat în S. clinic de urgență C..
De asemenea, a arătat persoana vătămată în instanță că, a necesitat un număr de 65-70 zile de îngrijiri medicale conform certificatului medico legal emis de Laboratorul medico-legal Slatina în data de 14.08.2013.
Totodată, S. C. Județean de urgență C. (fila 37 dosar) s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 918,91 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate cu internarea persoanei vătămate C. C. I. în cadrul acestei instituții – secția chirurgie plastică, pe perioada 24.07._13.
La termenul de judecată din data de 26.06.2014 reprezentantul Parchetului a solicitat instanței în temeiul art.386 C.p.p. schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșită de inculpat din infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art.182 din VCP în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. și ped. de art.193 alin.2 CP cu aplic. art.5 alin.1 C.P. fiind obligatorie aplicarea legii penale mai favorabile.
În conf. cu dispoz. art.386 alin.1 C.p.p. dacă în cursul judecății se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbă, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecății pentru a-și pregăti apărarea.
Deoarece, inculpatul nu a fost prezent la termenul de judecată când s-a cerut schimbarea încadrării juridice a faptei penale pentru care este trimis în judecată, fiind arestat într-o cauză penală în Austria, astfel cum rezultă din procesul verbal întocmit de organele de poliție în data de 08.09.2014, (fiind citat cu mandat de aducere), la primul termen de judecată când s-a prezentat în instanță, respectiv 30.01.2015, s-a luat interogatoriu inculpatului, ocazie cu care și-a exprimat acordul cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptei penale săvârșită în dauna persoanei vătămate C. C. I., arestat în altă cauză.
Atât la cererea persoanei vătămate cât și a inculpatului, instanța a acordat mai multe termene de judecată în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, având în vedere că, acțiunea penală a fost pusă în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, existând posibilitatea retragerii plângerii și implicit a înlăturării răspunderii penale a inculpatului, însă nu s-a ajuns la nici un rezultat în acest sens.
La stăruința părții civile, instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale în dovedirea pretențiilor civile, astfel că, la termenul de judecată din data de 16.01.2015 au fost audiați martorii G. V. C. și C. N., ale căror depoziții s-au consemnat și anexat la dosar.
S-au depus din partea părții civile la dosarul cauzei acte medicale, respectiv un bilet de ieșire din S. C. Județean de Urgență C. din data de 27.07.2013, chitanța emisă în data de 12.09.2013 de S. de urgență Slatina în val. de 35 lei, o altă chitanță emisă în data de 14.08.2013 emisă de aceeași instituție în val. de 40 lei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Persoana vătămată C. I. C. și inculpatul D. A. C., se cunosc de mai multă vreme, iar în vara anului 2012 au plecat împreună la muncă în Germania de unde au revenit în țară în perioada sărbătorilor de iarnă.
În cursul anului 2013 relațiile dintre cei doi au devenit tensionate datorită faptului că persoana vătămată a refuzat să-l însoțească pe inculpat la muncă în Germania.
În data de 24.07.2013 în jurul orei 11,30 persoana vătămată se afla împreună cu martorul Gramnea P. G., pe terasa barului IRISH P. din mun. Caracal, unde la un moment dat a apărut inculpatul care s-a apropiat de masa la care se aflau cei doi, după care au început discuțiile contradictorii între acesta și partea vătămată, ulterior degenerând într-un conflict, lovindu-se reciproc cu pumnii, amândoi căzând la nivelul solului, fiind despărțiți de martora P. L. M., persoana care administrează acel local.
S-a reținut că, inculpatul D. A. C. a luat de pe masă o sticlă goală pe care a aruncat-o asupra părții vătămate, acesta reușind să se apere, barând lovitura cu ajutorul ambelor mâini, apoi a spart un pahar, aruncând un ciob către persoana vătămată însă, aflându-se la o distanță de aprox. un metru și lovitura fiind atât de puternică ciobul a rămas înfipt în antebrațul drept al persoanei vătămate.
Inculpatul a alergat-o pe persoana vătămată prin parc însă nu a reușit s-o prindă, în final s-a urcat într-un taxi părăsind locul incidentului, iar persoana vătămată s-a reîntors pe terasa barului unde singură a reușit să scoată ciobul din brațul drept, ulterior fiind transportată la S. mun. Caracal, cu o ambulanță unde i s-au acordat primele îngrijiri medicale, apoi în aceeași zi a fost transferat la S. C. de Urgență C., unde a rămas spitalizat în perioada 24-27.07.2013.
Situația de fapt mai sus menționată a fost susținută cu următoarele mijloace de probă: declarația persoanei vătămate C. I. C., proces verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, certificat medico-legal nr.840/C emis în data de 13.00.2013 eliberat de Laboratorul Medico-legal Slatina, declarațiile martorilor Gramnea P. G., B. M. C., P. L. M., M. R. L., D. A. C. și declarația inculpatului prin care a recunoscut parțial comiterea faptei penale., însă în faza de cercetare judecătorească a recunoscut și regretat săvârșirea faptei pentru care este trimis în judecată.
Martorii audiați nemijlocit în instanță C. N. și G. V. C. au confirmat starea gravă de sănătate a persoanei vătămate, provocată de mai multe tăieturi cu acel ciob pe care inculpatul l-a aruncat asupra sa în timp ce se afla pe terasa barului Irish P. Caracal, suferind o intervenție chirurgicală la antebrațul drept.
S-a dovedit că, după externare din S. C. Județean de Urgență C., persoana vătămată a fost nevoită să se prezinte în mai multe rânduri la control, acuzând și în prezent dureri de mână, întrucât tăietura a fost adâncă de circa 5 cm., fiindu-i recomandat tratament medicamentos cu antibiotice, repaus la pat.
Persoana vătămată a fost ajutată de cei doi martori cu care se află în relații de rudenie, întrucât părinții săi sunt despărțiți de circa 7-8 ani, în prezent aflându-se la muncă în Spania (unul), iar celălalt părinte în Italia, fiind cei care l-au transportat în vederea efectuării unor controale necesare vindecării leziunilor produse, suportând personal martora G. V. C. suma de 1800 lei în favoarea acestuia, iar cheltuielile cu îngrijirea sănătății se ridică la sume cuprinse între 4500-5000 lei.
În drept, s-a reținut că fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art.182 alin.1 V.C. penal, vinovăția acestuia fiind pe deplin stabilită și dovedită cu întreg materialul probator administrat în cauză.
În conf. cu dispoz. art.5 NCP, instanța a făcut aplicarea legii penale mai favorabile, deoarece, când de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Instanța a admis propunerea reprezentantului Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal, privind schimbarea încadrării juridice a faptei penale pentru care inculpatul este trimis în judecată din infracțiunea prev. de art.182 alin.1 din VCP în infracțiunea prev. de art.193 alin.2 din NCP cu aplic. art.5 alin.1 C.P, având în vedere că, legea nouă penală este mai favorabilă, raportat la criteriul pedepsei prevăzut de lege, care incriminează fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale, de cel mult 90 de zile și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.
La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere dispozițiile art.74 C.P., astfel că s-a ținut cont de gravitatea infracțiunii, de periculozitatea infractorului care trebuie evaluată după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs o5ri a altor consecințe ale infracțiunii, scopul urmărit și motivul săvârșirii infracțiunii, conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Instanța a avut în vedere și faptul că infracțiunea săvârșită de inculpat este o infracțiune de rezultat, fiind afectată în mod concret integritatea corporală a persoanei vătămate.
Totodată, instanța a avut în vedere împrejurările concrete în care a fost comisă fapta penală, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care deși în cursul urmării penale a avut o poziție oscilantă, cu privire la recunoașterea comiterii faptei, în faza de cercetare judecătorească a avut o atitudine sinceră, solicitând să fie judecat în baza probelor administrate în cursul urmării penale, pe care le cunoaște și le însușește, sens în care instanța va face aplicarea dispoz.art.375 Cpp, și art.396 alin.10 Cpp, privitor la reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii cu 1/3, iar în cazul pedepsei amenzii cu ¼.
De asemenea, instanța a ținut seama și de împrejurarea că inculpatul se află la prima încălcare a legii penale române, din fișa de cazier judiciar, a rezultat că nu este cunoscut cu antecedente penale, este o persoană tânără de 31 de ani, deși a fost reținut și condamnat anterior la închisoare (ultima perioadă în Austria) pentru comercializarea de bunuri furate conform art.648 C. penal.
În consecință, evaluând toate aspectele mai sus menționate, s-a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea în cuantum de 1 an și 6 luni, făcând aplicarea disp.art.396 al.10 cpp, este în măsură să satisfacă scopul preventiv – educativ, prevăzut de legiuitor.
Ca modalitate de executare, s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe o durată de 3 ani ce constituie termen de supraveghere, apreciind că inculpatul se poate corija și fără o executare efectivă a pedepsei în regim de detenție.
Astfel, instanța a constatat că sunt întrunite condițiile prev. de art.91 alin.1 C.p. întrucât: pedeapsa aplicată este închisoarea mai mică de 3 ani, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, astfel încât raportat la persoana acestuia, la conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii și la posibilitățile sale de îndreptare, s-a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă și fără executarea în regim de detenție, însă este necesară supravegherea conduitei sale pe o perioadă determinată.
De asemenea, în temeiul art.93 alin.1 C.P. s-a dispus ca inculpatul pe durata termenului de supraveghere să se supună unor măsuri de supraveghere și anume:
a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă dacă are un loc de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
Totodată, în baza dispoz. art.93 alin.2 C.p. s-a impus inculpatului pe durata termenului de supraveghere să execute următoarea obligație: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate, iar în temeiul art.93 alin.3 C.penal pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 zile în cadrul Primăriei mun. Caracal.
În baza dispoz. art.91 alin.4 rap. la art.96 C.penal a fost atenționat inculpatul asupra conduitei sale viitoare și asupra consecințelor la care se va expune în cazul comiterii de noi infracțiuni sau a nerespectării măsurilor de supraveghere ori a neexecutării obligațiilor ce îi revin pe durata termenului de supraveghere, în sensul că instanța va revoca suspendarea revocării pedepsei sub supraveghere și va dispune executarea acesteia.
În caz de condamnare, în conf. cu dispoz. art.397 C.p.p., instanța se va pronunța și asupra acțiunii civile, repararea pagubei urmând a se realiza potrivit dispoz. legii civile în conf. cu dispoz. art.19 alin.5 C.p.p.
Potrivit disp.art.19 alin.1 din N.c.penal, acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal, are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală, a persoanelor responsabile potrivit legii civile, pentru prejudiciul produs, prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale.
Așadar, în cauza de față fiind vorba de o faptă ilicită cauzatoare de prejudiciu, săvârșită cu vinovăție, atrage răspunderea delictuală a aceluia care a comis-o, urmând ca acesta să fie obligat a repara paguba produsă, în temeiul disp.art.1349 c.civil, art.1357 c.civil și art.1381 c.civil.
Astfel, potrivit art.1357 alin.1 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție este obligat să-l repare, condițiile existenței răspunderii civile delictuale fiind: existența unui prejudiciu de natură materială sau morală, a unei fapte ilicite care în cazul de față este reprezentat de săvârșirea de către inculpat a infracțiunii mai sus individualizată, vinovăția acestuia fiind pe deplin dovedită și de asemenea legătura de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită comisă.
Nu poate fi ignorat art.252 c.civil, potrivit căruia orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane cum sânt: viața, sănătatea, integritatea fizică și psihică, demnitatea, etc.
Persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau după caz, o reparație patrimonială pentru prejudiciu, chiar nepatrimonial, ce i –a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile.
Potrivit disp.art.1349 C.civil, care reglementează răspunderea civilă delictuală, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune, și să nu aducă atingere, prin acțiunile, ori prin inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
Cel care având discernământ încalcă această îndatorire, răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Prin urmare, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5.000 lei reprezentând prejudiciul material și la plata sumei de 6.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă C. C. I., apreciind că se impune acordarea unor despăgubiri bănești cu acest titlu, deoarece, prin infracțiunea săvârșită de inculpat s-a produs nu numai lezarea integrității fizice a persoanei vătămate, ci și a integrității psihice.
S-a demonstrat cu probele administrate în cauză – înscrisuri medicale, declarații de martori, că partea civilă a suferit un prejudiciu material, constând în cheltuieli efectuate cu vindecarea leziunilor traumatice, cu intervenția chirurgicală la antebrațul drept, tratament medicamentos, alimentație adecvată, taxe pentru eliberarea certificatului medico –legal, taxe pentru efectuarea unor controale periodice, etc.
Pe de altă parte, fără îndoială că actele de agresiune exercitate de inculpat împotriva părții civile, i-a produs și un prejudiciu moral, aducându-i-se atingere demnității sale ca valoare ocrotită de lege, astfel că, suma de 6000 lei este în măsură să compenseze suferința sa psihică.
În jurisprudență, s-a decis, referitor la prejudiciul moral, că nu se poate apela la probe materiale pentru dovedirea cuantumului acestuia, judecătorul fiind sigurul care în raport de suferințele psihice ale fiecărei persoane vătămate, stabilește o sumă de bani care să compenseze traumele produse prin infracțiune, însă nu trebuie să constituie o sursă de venituri nejustificată.
În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență C., în temeiul art.19 alin.1 C.p.p. rap. la art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006 a fost obligat inculpatul la plata sumei de 918,91 lei reprezentând cheltuieli necesitate cu spitalizarea persoanei vătămată C. C. I. pe perioada 24 și 27.07.2013 la secția Chirurgie Plastică, ce se va reactualiza cu indicele de inflație de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, până la plata integrală a sumei datorată .
A fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli de judecată către partea civilă C. C. I., reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul D. A. C. și partea civilă C. C. I., fără a indica în scris motivele.
Apelurile sunt nefondate și urmează a fi respinse, pentru următoarele considerente:
Examinând din oficiu actele și lucrările dosarului, conform dispozițiilor art.420 alin.8 Cod pr.penală, Curtea constată că prima instanță a reținut corect starea de fapt, iar vinovăția inculpatului D. A. este dovedită în cauză cu probatoriile administrate pe parcursul procesului penal, respectiv plângerea și declarațiile părții civile C. C. I., proces-verbal de cercetare la fața locului, fotografii judiciar-operative, certificat medico-legal nr.846/C/13.09.2013 eliberat de Medicină Legală Slatina, declarațiile martorilor Gramnea P. G., B. M. C., P. L. M., M. R. L. și D. A. C. care se coroborează cu declarațiile inculpatului care a avut o conduită procesuală sinceră, recunoscând faptele așa cum au fost descrise în rechizitoriu, conform procedurii prevăzute de dispozițiile art.375 Cod pr.penală.
În acest sens, Curtea constată că fapta inculpatului D. A. C., constând în aceea că la data de 24 iulie 2013, în jurul orelor 11:30 aflându-se pe terasa barului IRISH P. din municipiul Caracal, județul O., pe fondul unei stări conflictuale mai vechi a lovit-o cu un ciob în zona antebrațului drept pe partea vătămată C. I. C., cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat 65-70 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, realizând sub aspect constitutiv elementele infracțiunii de lovire sau alte violențe prev.de art.193 alin.2 Cod penal, cu aplic.art.5 Cod penal.
Curtea mai constată că prima instanță a realizat o justă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, atât ca întindere, cât și ca modalitate de executare, pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, cu aplicarea în cauză a dispozițiilor art.91 alin.1 și art.92 alin.2 Cod penal, corespunzând scopului preventiv-educativ astfel cum este definitiv de legiuitor.
Pe de altă parte, Curtea apreciază că și latura civilă a cauzei a fost corect soluționată de instanța de fond, sumele la care a fost obligat inculpatul către părțile civile fiind corect stabilite în cauză, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, astfel încât în mod corect s-a dispus în baza art.19 alin.1 Cod pr.penală rap.la art.1357 cod civil și art.1391 Cod civil admiterea în parte a acțiunii civile formulată de partea civilă C. C. I. și obligarea inculpatului la daune materiale și morale către această parte.
Pe de altă parte, în mod corect inculpatul a fost obligat și la plata cheltuielilor de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate în spital, conform dispozițiilor art.19 alin.1 Cod pr.penală rap.la art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006, admițându-se acțiunea civilă promovată de S. C. Județean de Urgență C..
Așa fiind și pentru motivele arătate, întrucât hotărârea pronunțată de Judecătoria Caracal este legală și temeinică, în temeiul dispozițiilor art.421 alin.1 pct.1 lit.b Cod pr.penală, vor fi respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul D. A. C. și partea civilă C. C. I..
În baza art.275 alin.2 Cod pr.penală, apelanții vor fi obligați la câte 80 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de inculpatul D. A. C. și partea civilă C. C. I. împotriva sentinței penale nr. 51 din 11 martie 2015, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosarul nr._ .
Obligă apelanții la câte 80 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Iunie 2015.
Președinte,Judecător,
V. TrifănescuGeorge C.
Grefier,
M. I.
Red.jud.VT
j.f.V.B.
PS/10.07.2015
| ← Abuz de încredere (art. 213 C.p.). Decizia nr. 844/2015. Curtea... | Prelungire/înlocuire măsuri educative neprivative (art.513... → |
|---|
