Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 273/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 273/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 813/54/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.273
Ședința publică de la 08 Iunie 2015
PREȘEDINTE C. Ș.
Grefier B. D.
Ministerul Public reprezentat de procuror A. G.
din cadrul D. – S. Teritorial C.
c.c.c.
Pe rol, judecarea contestațiilor formulate de inculpații L. D. M. și D. P., împotriva încheierii din 4 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._/63/2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns inculpata L. D. M., asistată de avocat C. F., apărător ales și inculpatul D. P., asistat de avocat C. G., apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântu,.
Avocat C. F. pentru inculpata L. D. M., solicită admiterea contestației și revocarea măsurii arestării preventive având efect asupra regimului de executare a pedepsei pe care aceasta o execută într-o altă cauză și anume de 5 ani închisoare, în sensul că nu permite schimbarea regimului de executare.
Arată că încă din 2014 inculpata se află în executarea pedepsei de 5 ani închisoare, pericolul fiind inexistent, în condițiile în care este deja în executarea unei pedepse, nu se poate sustrage, a recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunilor, fiind depășit și termenul rezonabil, arestarea sa durând de peste 10 luni. Arată că și soțul său se află în executarea pedepsei de 5 ani închisoare în aceeași cauză și s-ar impune egalitate de tratament, în condițiile în care în prezenta cauză, se afla sub control judiciar, iar în prezent, se află în deținut în regim semideschis.
Avocat C. G. pentru inculpatul D. P., solicită admiterea contestației și înlocuirea măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu, până la acest moment nefiind efectuat niciun act, fiind necesară înlocuirea măsurii deoarece în Italia inculpatul a fost judecat într-un alt dosar și ulterior achitat, fapt pentru care intenționează să intenteze proces împotriva autorităților judiciare italiene pentru acordarea daunelor, acesta nu s-a sustras pe parcursul urmăririi penale, având un contract de muncă în Italia, iar în prezent martorii nu mai pot fi audiați.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea contestațiilor ca nefondate, singura măsură utilă cauzei este arestarea preventivă, neputându-se da curs cererilor de înlocuire sau de revocare în condițiile în care încheierea primei instanțe este motivată, răspunzându-se la toate argumentele invocate de apărare, inculpata L. D. fiind judecată și cercetată pentru același gen de infracțiuni pentru care anterior a fost condamnată, iar în ceea ce-l privește pe inculpatul D. P. nu există garanții că acesta nu se va sustrage judecății sau nu va influența aflarea adevărului.
Inculpații, având pe rând ultimul cuvânt, își însușește concluziile apărătorilor.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA
Asupra contestațiilor de față, constată următoarele:
Prin încheierea din 4 iunie 2015, Tribunalul D., a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu măsura arestului la domiciliu, formulată de inculpatul D. P..
S-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive, formulată de inculpata L. D. M..
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această încheiere, s-a reținut că la data de 15.10.2014, s-a înregistrat sub nr._/63/2014, rechizitoriul cu nr. 181D/P/2013, din data de 15.10.2014, privind pe inculpații:
- L. D. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. 1,2,3 și 6 Cp, complicitate la trafic de minori, prev. de art. 48 alin. 1 Cp rap. la art. 211 alin. 1 Cp, trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. 1 lit. a Cp, proxenetism prev. de art. 213 alin. 1 și 2 Cp și spălare de bani, prev. de art. 29 alin. 1 lit. c din Legea 656/2002, modificată, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cp.
- D. P., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. 1,2,3 și 6 Cp, trafic de minori, prev. de art. 211 alin. 1 Cp, trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. 1 lit. a Cp, proxenetism prev. de art. 213 alin. 1 și 2 Cp și spălare de bani, prev. de art. 29 alin. 1 lit. c din Legea 656/2002, modificată, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cp.
- GULUȘ MITEL, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. 1,2,3 și 6 Cp, trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. 1 lit. a Cp și spălare de bani, prev. de art. 29 alin. 1 lit. c din Legea 656/2002, modificată, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cp.
- L. V., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. 1,2,3 și 6 Cp, trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. 1 lit. a Cp și spălare de bani, prev. de art. 29 alin. 1 lit. c din Legea 656/2002, modificată, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cp.
În fapt, s-a reținut că în cursul anilor 2008-2012, inculpații L. V., L. D. M., ajutați de inculpatul D. P. și Guluș Mitel au constituit un grup infracțional, specializat în comiterea de infracțiuni de trafic de persoane și spălare de bani, care sub promisiunea oferii unor locuri de muncă bine plătite în Italia, au racolat, transportat și exploatat sexual în zonele Arosio, regiunea Lombardia mai multe tinere domiciliate pe raza județului D..
Astfel, au racolat-o pe minora Lacatoș A. N. care domicilia la acea vreme în mun. Caracal, jud. O. și a convins-o să se mute la domiciliul său din ., jud. D..
Împreună cu inculpata L. D. M. și D. P. au convins-o pe minoră să meargă în Italia și să practice prostituția deoarece i-au promis că va câștiga o mare sumă de bani din această activitate.
După ce numita Lacatoș A. N. a împlinit vârsta de 18 ani, împreună cu inculpații L. D. M. și D. P. a plecat în Italia în zona Como .> În perioada 2008 – 2012 numita Lacatoș A. N. a practicat prostituția fără a fi bătută sau amenințată de către inculpați, iar banii în mare parte au fost încasați de către inculpatul D. P.. De asemenea, și inculpata L. D. M. i-a perceput numitei Lacatoș A. N., lunar, sume de bani cuprinse între 200 – 500 euro.
Partea vătămată Lacatoș A. N. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 25.000 euro împotriva lui D. P. arătând că acesta a investit banii atât în renovarea casei din . cât și în trei autovehicule.
La data de 04.04.2014 partea vătămată C. C. a formulat plângere penală împotriva inculpatei L. D. M. și inculpatului L. V. .
Partea vătămată a declarat că în cursul lunii februarie 2012 inculpatul L. V. a venit la domiciliul ei împreună cu Z. A. Aurela și i-a propus să-l însoțească în Italia pentru a lucra la o spălătorie auto.
În Italia, inculpații L. D. M. și L. V. au determinat-o pe partea vătămată să practice prostituția timp de două luni, însușindu-și majoritatea banilor obținuți din această activitate.
Partea vătămată C. C. s-a constituit parte civilă în procesul penal urmând să menționeze suma la primul termen de judecată.
La data de 06.05.2014, partea vătămată D. L. a formulat plângere penală împotriva inculpaților L. D. M., L. V. și D. P..
Aceasta a precizat faptul că în cursul anului 2011 a fost racolată de către inculpatul D. P. prin înșelăciune, acesta promițându-i că avea posibilitatea să-i găsească un loc de muncă în Italia ca menajeră.
După ce a transportat-o în Italia și a cazat-o, D. P. prin amenințări a determinat-o să practice prostituția la stradă în localitatea Arosio, iar mai târziu, nefiind mulțumit de sumele obținute din prostituție a vândut-o pentru suma de 3.000 de euro celorlalți inculpați, L. V. și L. D. M..
Partea vătămată D. L. zisă R. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 20.000 euro.
La data de 27.05.2014 partea vătămată B. D. A. a formulat plângere penală împotriva inculpaților L. D. M., L. V. și Guluș Mitel arătând că în cursul lunii august 2012 cei trei au racolat-o prin promisiunea oferirii unui loc de muncă în Italia ca menajeră.
După ce a fost găzduită în locuința inculpatului Guluș Mitel, aceasta a fost transportată în Italia de către L. V. împreună cu T. A. și G. A..
În Italia, partea vătămată a practicat prostituția în folosul inculpaților L. D. M., L. V. și Guluș Mitel împotriva cărora se constituie parte civilă cu suma de 10.000 euro reprezentând despăgubiri pentru traumele suferite pe perioada exploatării respectiv 2012 – 2013.
La data de 24.06.2014 partea vătămată G. P. a formulat plângere penală împotriva inculpatului Guluș Mitel arătând că în cursul anului 2013 acesta prin exercitarea de violențe asupra ei a obligat-o să practice prostituția în Italia unde ajunsese cu sprijinul soților L. D. M. și L. V. .
Partea vătămată a declarat că s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 7.500 euro reprezentând banii pe care i-a obținut din activitatea de prostituție timp de aproximativ 6 luni, în perioada martie – august 2013 și care i-au fost luați de către inculpatul Guluș Mitel.
La data de 19.08.2014 partea vătămată P. S. I. a sesizat organele de poliție din cadrul BCCO C., despre faptul că în vara anului 2012 a fost victima infracțiunii de trafic de persoane, făptuitorul fiind inculpatul Guluș Mitel.
Astfel, în timp ce se afla în Italia și practica prostituția în folosul soților L. D. M. și L. V., datorită faptului că nu obținea venituri mulțumitoare pentru cei doi aceștia au plasat-o inculpatului Guluș Mitel care a transportat-o în G. cu avionul și a cazat-o într-o locuința unde locuia acesta cu concubina sa T. A..
Ulterior, inculpatul Guluș Mitel a obligat-o să întrețină raporturi sexuale cu diferiți bărbați de origine pakistaneză care plăteau câte 30 euro pentru un raport sexual.
Partea vătămată a arătat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 30.000 lei împotriva inculpatului Guluș Mitel.
P. a apreciat că întregului material probator evidențiază faptul că în cauză sunt întrunite condițiile prev de art 327 lit a Cpp,și art 63 alin 1 rap la art. 46 alin 1 Cpp, și a dispus trimiterea în judecată a inculpaților L. V., L. D. M., D. P. și Guluș Mitel.
Analizând cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpata L. D. M. și cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu formulată de inculpatul D. P., în raport cu actele și lucrările dosarului, instanța a apreciat că arestarea preventivă este legală si temeinică întrucât temeiurile care au determinat luarea și prelungirea măsurii preventive a inculpaților se mențin, nu s-au modificat până la acest moment procesual și impun în continuare măsura privativă de libertate menționată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 202 Cpp, măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni, iar potrivit art. 202 alin.3 Cpp, orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Astfel, din probele existente la dosarul de urmărire penală, respectiv declarațiile persoanelor vătămate; procesul verbal întocmit de organele de poliție, declarațiile martorilor, a rezultat suspiciunea rezonabilă a săvârșirii de către inculpați a faptelor reținute în sarcinile acestora.
Față de criteriile prev. de art. 223 alin. 2 C.p.p., evaluând gravitatea faptelor (generată de nerespectarea dispozițiilor legale privind libertatea vieții sexuale), modul și circumstanțele de comitere a acesteia, caracterul transfrontalier al faptelor, profitând de situația materială precară a persoanelor vătămate și de naivitatea acestora, faptul că proveneau din mediul rural, iar unele erau minore la data săvârșitorii faptelor, perioada de timp îndelungată în cate inculpații au desfășurat activitatea ilicită, dar și beneficiile ilicite mari realizate de aceștia, determină instanța să aprecieze că se impune menținerea privării de libertate a inculpaților L. D. M. și D. P..
S-a constatat că menținerea arestării preventive este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, dar și pentru împiedicarea inculpaților de a se sustrage procesului penal.
La stabilirea pericolului public s-au avut în vedere atât date ce sunt legate de persoana inculpaților, cât si date referitoare la faptele reținute în sarcinile acestora, acestea fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concurează la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
În cauza de față, instanța a considerat că pericolul a rezultat din gravitatea faptelor, respectiv cuantumul mare al pedepsei prevăzută de lege, pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații.
Astfel, în condițiile în care există date suficiente de natură a convinge un observator obiectiv cu privire la implicarea inculpaților în săvârșirea faptelor care prin natura și modul de comitere prezintă un grad ridicat de pericol social, precum și datele privind persoana inculpaților, apare ca justificată privarea de libertate a acestora, motiv pentru care nu se poate conchide că a fost încălcat principiul libertății persoanei, această restrângere a libertății inculpatului fiind conformă cu dispozițiile legale.
Pentru toate aceste considerente, instanța a apreciat că se impune menținerea stării de arest preventiv, măsură care este totodată proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpaților și necesară pentru realizarea scopului prev. de art. 202 Cpp, iar o altă măsură preventiva nu ar fi suficientă pentru realizarea acestui scop.
Astfel, nu se poate reține ca temei al revocării măsurii preventive sau al înlocuirii măsurii preventive, atitudinea procesuală a inculpaților, întrucât, doar inculpata L. D. M. arată că ar recunoaște fapta, pe de o parte, dar aceasta nu echivalează cu o recunoaștere a săvârșirii infracțiunilor, iar pe de altă parte, măsura arestării preventive s-a dispus avându-se în vedere gradul de pericol concret pentru ordinea publică, dată fiind gravitatea faptei săvârșit, dar și atitudinea inculpaților, care ar fi săvârșit faptele reținute în sarcina lor, pe parcursul unei perioade îndelungate.
În plus, durata arestării preventive a acestora nu a depășit un termen nerezonabil, acestea datând din 21.08.2014, pentru L. D. M., și 16.09.2014, pentru D. P..
Împotriva acestei încheieri au formulat contestații inculpații L. D. M. și D. P..
Inculpata L. D. M. a solicitat admiterea contestației și revocarea măsurii arestării preventive având efect asupra regimului de executare a pedepsei pe care aceasta o execută într-o altă cauză și anume de 5 ani închisoare, în sensul că nu permite schimbarea regimului de executare.
A arătat că încă din 2014 se află în executarea pedepsei de 5 ani închisoare, pericolul fiind inexistent, în condițiile în care este deja în executarea unei pedepse, nu se poate sustrage, a recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunilor, fiind depășit și termenul rezonabil, arestarea sa durând de peste 10 luni. A arătat că și soțul său se află în executarea pedepsei de 5 ani închisoare în aceeași cauză și s-ar impune egalitate de tratament, în condițiile în care în prezenta cauză, se afla sub control judiciar, iar în prezent, se află în deținut în regim semideschis.
Inculpatul D. P. a solicitat admiterea contestației și înlocuirea măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu, până la acest moment nefiind efectuat niciun act, fiind necesară înlocuirea măsurii deoarece în Italia a fost judecat într-un alt dosar și ulterior achitat, fapt pentru care intenționează să intenteze proces împotriva autorităților judiciare italiene pentru acordarea daunelor, acesta nu s-a sustras pe parcursul urmăririi penale, având un contract de muncă în Italia, iar în prezent martorii nu mai pot fi audiați.
Verificând actele și lucrările dosarului, atât prin prisma caracterului devolutiv al căii de atac, cât și al criticilor formulate, Curtea constată ca nefondate contestațiile, pentru următoarele considerente:
Se constată că prin încheierea nr.134 din 21 august 2014 a Tribunalului D., definitivă, s-a dispus arestarea inculpatei L. D. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup organizat prev.de art.367 alin.1, 2, 3 și 6 Cod penal, complicitate la trafic de minori, prev.de art.48 alin.1 Cod penal rap.la art.211 alin.1 Cod penal, trafic de persoane, prev.de art.210 alin.1 lit.a Cod penal, proxenetism prev.de art.213 alin.1 și 2 Cod penal și spălare de bani prev.de art.29 alin.1 lit.c din Legea nr.656/2006, având în vedere dispozițiile art.202 alin.1, 3, 4 lit.e Cod pr.penală, art.223 alin.2 Cod pr.penală și art.226 Cod pr.penală, măsură care a fost menținută legal.
Prin încheierea nr.156 din 16.09.2014 a Tribunalului D., definitivă prin încheierea nr.359 din 18 septembrie 2014 a Curții de Apel C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului D. P. pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup organizat prev.de art.367 alin.1, 2, 3 și 6 Cod penal, trafic de minori, prev.de art.211 alin.1 Cod penal, trafic de persoane, prev.de art.210 alin.1 lit.a Cod penal, proxenetism prev.de art.213 alin.1 și 2 Cod penal și spălare de bani prev.de art.29 alin.1 lit.c din Legea nr.656/2006, având în vedere dispozițiile art.202 alin.1, 3, 4 lit.e Cod pr.penală, art.223 alin.2 Cod pr.penală și art.226 Cod pr.penală, măsură care a fost menținută legal.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalte Curte de Casație și Justiție – D. – S. Teritorial C. nr.181/D/P/2013 din 15.10.2014 inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea acelorași infracțiuni.
În fapt, se reține că în cursul anilor 2008-2010 inculpații L. V., L. D. M., D. P. și Guluș Mitel au constituit un grup infracțional specializat în comiterea infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori și spălare de bani prin promisiunea oferirii unor locuri de muncă bine plătite în Italia, racolând, transportând și exploatând sexual în zonele Arosio Regiunea Lombardia, Italia, mai multe tinere domiciliate pe raza județului D., respectiv minora Lacatoș A. N. ce a fost convinsă de inculpații L. D. M. și D. P. să meargă în Italia și să practice prostituția în perioada 2008-2012, pentru ca apoi, după împlinirea vârstei de 18 ani să plece în zona Como, sumele de bani fiind însușite în marte parte de către inculpați; persoana vătămată Z. A. A. fiind determinată de către soții L. să practice prostituția timp de 2 luni, în februarie 2012, însușindu-și, de asemenea, majoritatea sumelor de bani încasate; persoana vătămată D. L. ce a fost racolată în anul 2011 de către inculpatul D. P. prin înșelăciune, promițându-i că îi va găsi un loc de muncă ca menajeră, însă după ce a transportat-o și cazat-o în Italia, a determinat-o prin amenințări să practice prostituția în localitatea Rosio; persoana vătămată B. D. A. a fost racolată în cursul lunii august 2012 de către soții L. și inculpatul Guluș Mitel, prin promisiunea unui loc de muncă în Italia ca menajeră, însă în Italia a fost determinată să practice prostituția, la fel ca și persoana vătămată G. P. care a fost adusă în Italia de către soții L. D. M. și L. V., ce a practicat prostituția în perioada martie –august 2013; persoana vătămată P. S. I. a practicat prostituția în folosul soților L..
Privarea de libertate este o măsură atât de gravă încât ea nu se justifică decât în ultimă instanță, atunci când alte măsuri mai puțin severe au fost luate în considerare și judecate ca insuficiente pentru protejarea interesului general sau public, care impune detenția (cauza Witold Litwa contra Poloniei, cauza Enhorn contra Suediei).
Pericolul pentru ordinea publică trebuie înțeles ca o reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea că împotriva unor fapte periculoase organele judiciare nu reacționează suficient, fapt pentru care starea de pericol în accepțiunea prevăzută de art.223 alin.2 teza finală Cod pr.penală, poate fi dedusă și din împrejurările în care se comite fapta, natura infracțiunii săvârșite, comportamentul inculpatului.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului existența unor motive plauzibile este o condiție sine qua non a legalității menținerii detenției. Pentru aceasta, instanțele, în verificările periodice privind legalitatea și oportunitatea arestării preventive în cursul urmăririi penale și în cursul judecății trebuie să furnizeze motive relevante și suficiente care să justifice menținerea inculpatului în arest preventiv, să prezinte faptele concrete cu privire la riscurile la care se expun în cazul punerii în libertate a inculpatului, să analizeze situația individuală a fiecărui inculpat raportat la profilul său personal, la situația sa familială și să analizeze posibilitatea de a adopta una din măsurile alternative, preventive prevăzute de dreptul intern, să ia în considerare astfel de măsuri preventive în cazul în care situația se pretează la aceasta, iar acuzatul prezintă garanții referitoare la prezența sa la proces (cauza Tărău contra României, C. contra României).
Deși menținerea arestării preventive nu poate anticipa că o pedeapsă privativă de libertate (cauza Dinler contra Turciei, cauza Dumont Maliverg contra Franței), totuși menținerea stării de arest poate fi justificată numai dacă există indicii precise în sensul unei necesități reale și de interes public care, în pofida prezumției de nevinovăție să prevaleze asupra regulilor privind libertatea individuală.
Se apreciază că pericolul pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaților rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor și prevederea infracțiunii printre cele care impun luarea măsurii arestării preventive, dar și din modalitatea și circumstanțele reale ale faptelor (inculpații constituindu-se într-un grup infracțional, cu atribuții bine determinate, au racolat, transportat, cazat și determinat persoane de sex feminin majore sau minore să practice prostituția, față de unele dintre acestea manifestând și amenințări, perioada de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, caracterul transfrontalier al activității infracționale), numărul persoanelor implicate în activitatea infracțională, dar și numărul persoanelor traficate, amploarea fenomenului infracțional.
Raportat la natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor pentru care sunt trimiși în judecată inculpații, fiind vorba de infracțiuni de pericol ce aduc atingere dreptului persoanei la libertatea de voință, dar și libertatea sexuală, amploarea unui astfel de fenomen infracțional ce are un grad sporit de pericol social și care determină adoptarea unor măsuri în consecință, ținând cont nu numai de modalitatea și împrejurările concrete reținute mai sus, dar și de perseverența de care au dat dovadă, intervalul de timp în care s-a desfășurat întreaga activitate infracțională, cuantumul sumelor de bani, scopul urmărit, dar și impactul social negativ asupra comunității, Curtea constată că există un interes public care impune menținerea inculpaților în stare de arest preventiv.
Nu are relevanță în aprecierea subzistenței temeiurilor arestării preventive faptul că o măsură preventivă ar avea un impact negativ asupra posibilității inculpatei L. D. M. de a avea un anumit regim de executare sau că inculpatul D. P. intenționează să promoveze o acțiune în justiție contra autorităților judiciare italiene pentru perioada în care acesta a fost cercetat și ulterior, achitat, o astfel de acțiune civilă neimpunând prezența în mod obligatoriu a inculpatului, după cum se constată că nici perioada efectiv executată nu a depășit caracterul rezonabil.
Ca atare, se apreciază că punerea în libertate a inculpaților ar afecta buna desfășurare a procesului penal, apreciindu-se că măsura arestării preventive este nu numai necesară, dar și proporțională cu scopul legitim urmărit, existând un interes public care impune pentru moment această măsură preventivă privativă de libertate raportat și la complexitatea cauzei, neavând relevanță faptul că inculpata L. D. M. se află deja în executarea unei pedepse aplicate pentru infracțiuni de același gen, neexistând garanții că luarea unor altor măsuri preventive mai puțin restrictive de libertate ar asigura buna desfășurare a procesului penal.
Nici intervalul scurs de la momentul arestării nu este unul excesiv care să impună depășirea duratei rezonabile a arestării preventive, raportat la complexitatea cauzei, la numărul persoanelor implicate, neexistând perioade de inactivitate din partea organelor de urmărire penală sau a instanței de judecată.
Pe considerentele sus-menționate, Curtea constată că în mod corect prima instanță a reținut subzistența temeiurilor inițiale, făcând o apreciere obiectivă asupra stării de pericol ce poate fi creată prin punerea în libertate a inculpaților, la acest moment procesual nefiind suficiente alte măsuri alternative neprivative de libertate, astfel că văzând și dispozițiile art.205 Cod pr.penală rap.la art.4251 alin.7 pct.1 lit.b Cod pr.penală, Curtea va respinge contestațiile ca nefondate.
Văzând și art.275 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestațiile formulate de inculpații L. D. M. și D. P., împotriva încheierii din 4 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._/63/2014, ca nefondate.
Obligă fiecare inculpat la câte 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08.06.2015.
C. Ș.
Grefier,
B. D.
j.f.C.M.
PS/15.06.2015
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 984/2015. Curtea de... | Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice... → |
|---|
