Abuz de încredere (art. 213 C.p.). Decizia nr. 844/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 844/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 259/207/2014
Dosar nr._ - art.213 V.C.p. -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 844
Ședința publică de la 10 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. M.
Judecător Ș. B.
Grefier M. V.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror I. S. din
cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
¤¤¤¤¤¤
Pe rol, soluționarea apelului formulat de apelantul P. V., împotriva sentinței penale numărul 46/27.02.2015 a Judecătoriei Caracal, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect abuzul de încredere (art. 213 V.C.p.).
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelantul inculpat P. V. și partea vătămată D. A. asistat de avocat I. R., apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Apelantul inculpat P. V., solicită un nou termen de judecată pentru a-și angaja apărător și pentru a se împăca cu partea vătămată.
Interpelată fiind, partea vătămată arată că nu înțelege să se împace cu inculpatul.
Reprezentantul Ministerului Public, arată că inculpatul a avut posibilitatea să-și angajeze apărător.
Instanța respinge cererea formulată de inculpat privind acordarea unui nou termen de judecată pentru a-și angaja apărător și pentru a se împăca cu partea vătămată, având în vedere că anterior inculpatului i s-a mai acordat un termen în acest sens.
În temeiul art.420 alin.4 C.p.p., a fost audiat inculpatul, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Constatând dosarul în stare de judecată, se acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor judiciare.
Apelantul inculpat P. V., arată că a încercat să-i dea 8 animale și suma de 2.500 lei, pentru împăcare, însă partea vătămată nu a fost de acord.
Solicită reindividualizarea pedepsei și suspendarea executării acesteia.
Avocat I. R., având cuvântul pentru partea vătămată, solicită respingerea apelului formulat de inculpat și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală, cu obligarea la cheltuieli de judecată; depune un borderou privind cheltuielile de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței penale, precizând că pedeapsa aplicată a fost just individualizată, cu obligarea la cheltuieli judiciare statului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită reindividualizarea pedepsei și suspendarea executării acesteia
Dezbaterile fiind închise.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 46 din 27.02.2015 a Judecătoriei Caracal, pronunțată în dosarul nr._, în baza art. 5 alin1 NCP, s-a constatat că legea penală mai favorabilă este codul penal din 1968.
În baza art. 213 alin1 VCP cu aplicarea art. 37 lit. a VCP și art. 5 NCP, a fost condamnat inculpatul P. V. la 1 an închisoare cu aplicarea art. 57 VCP .
În baza art. 71 VCP pe durata executării pedepsei, s-a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a și lit. b VCP mai puțin dreptul de a alege.
În baza art. 61 VCP, s-a menținut liberarea condiționată privind restul de pedeapsă rămas de executat de 1150 zile din pedeapsa de 12 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin s.p 357/14 decembrie 2000 pronunțată de Judecătoria T. M., definitivă prin decizia penală nr. 667 /30 aprilie 2001 pronunțată de Curtea de Apel București.
În baza art. 14 rap. la 346 VCP, s-a constatat reparat prejudiciul cauzat părții civile D. A..
S-a respins cererea părții civile D. A. privind daunele morale solicitate, ca neîntemeiată și cererea apărătorului inculpatului privind disjungerea acțiunii civile ca neîntemeiată.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1410,36 lei reprezentând cheltuieli judiciare, dintre care 1000 lei onorariu apărător și 410,36 lei cheltuieli de transport către partea civilă D. A. și la 500 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 67/P/2013 din data de 20.12.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul P. V., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, faptă prev și ped de art. 213 alin 1 CP cu aplicarea art. 37 alin 1 lit. a CP.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal la data de 23.01.2014 sub nr._, fiind repartizată aleatoriu Judecătorului de Cameră Preliminară pentru verificarea competenței și legalității sesizării instanței dar și a legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală în conformitate cu dispoz. art. 342 și urm. din NCP.
Întrucât nu au fost formulate cereri și excepții de către inculpat și nici din oficiu nu se impuneau a fi invocate, Judecătorul de Cameră Preliminară in raport de probele administrate in faza de urmărire penală, prin încheierea nr. 11 din data de 11.03.2014, în baza art. 346 alin. 2 C.p.p. a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 67/P/2013 din 20.12.2013 de către P. de pe lângă Judecătoria Caracal, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății în cauza privind pe inculpatul privind pe inculpatul P. V. pentru savârșirea infracțiunii de abuz de încredere, faptă prev și ped de art 213 alin 1 CP cu aplicarea art. 37 alin 1 lit a CP.
In acest sens a fost stabilit prim termen de judecată la data de 31.03.2015.
În ședința publică din data de 30.06.2014 a fost audiată persoana vătămată D. A., care a precizat ca se constituie parte civila cu suma de 290 milioane lei vechi (fila 46).
Inculpatul P. V. a fost audiat în ședința publica din data de 06.10.2014, cu privire la acuzația adusă, în prezența apărătorului ales, ocazie cu care arecunoscut fapta pentru care fost trimis in judecata, însă a precizat ca nu a beneficiat cu nimic ca urmare a îngrijirii acestor animale, având pretenția ca partea vătămata sa-i restituie c/v a 120 kg de brânză la prețul de 15 lei/kg.
De asemenea, în cauza au fost audiați martorii Salamu C., Dăciulescu E., M. M., propuși de partea vătămata, precum și martorii A. Ș. și R. T. propuși de către inculpat.
La dosar a fost înaintată fișa de cazier judiciar a inculpatului și a fost înaintata de Biroul de Executări Penale- Judecătoria C. sentința penala nr. 692/22.02.2003 pronunțata de Judecătoria C. in dosarul penal nr._, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 13.03.2007, facandu-se mențiunea de catre Biroul de Executări Penale ca a fost comunicat cu adresa nr. N_/15.03.2007 de catre Penitenciarul C. încarcerarea condamnatului pe perioada 28.06._12, acesta fiind eliberat conditionat prin sentința penala nr. 1974/2009 a Judecătoriei Tg. J., ramanad un rest de executat de 1150 zile.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, precum și probele administrate pe parcursul cercetării judecătorești și apreciindu-le, în ansamblu și în urma evaluării tuturor conform art. 103 alin. 1 C.p.p., instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Partea vătămată D. A. a avut un nr. de 6 oi și 10 capre date în grija numiților M. Avivu și Salamu C.. În luna iunie 2012, partea vătămată a luat aceste animale de la cei doi ciobani și le-a dus la învinuitul P. V. căruia i le-a lăsat în grijă, cu înțelegerea ca acesta să i le restituie în luna noiembrie 2012.
Potrivit înțelegerii dintre cei doi pentru serviciul de care a beneficiat, partea vătămată trebuia să-i plătească învinuitului patru duble cu grăunțe, grâu sau porumb pentru fiecare animal.
În luna octombrie 2012, partea vătămată i-a solicitat învinuitului să-i restituie o capră, lucru cu care acesta a fost de acord.
În cursul lunii noiembrie 2013, partea vătămată D. A. i-a solicitat învinuitului P. V., potrivit înțelegerii inițiale, restituirea restului de 15 animale, lucru cu care însă învinuitul nu a fost de acord.
Deși partea vătămată i-a solicitat învinuitului în mai multe rânduri, în lunile noiembrie și decembrie 2012, restituirea animalelor, învinuitul P. V. a refuzat de fiecare dată acest lucru, sub diferite pretexte.
În cauza au fost audiați martorii Salamu C., Dăciulescu E., M. M., propuși de către partea vătămata, precum și martorii A. Ș. și R. T. propuși de către inculpat.
Din depozițiile martorilor propuși de către partea vătămata a rezultat că acesta a dat în grija lui D. A. un nr. de 6 oi și 10 capre, urmând sa-i fie restituite in luna noiembrie 2012, iar partea vătămata avea obligația sa-i plătească întreținerea acestor animale.
Martorii au confirmat faptul că ÎNTRE partea vătămata si inculpat au existat discuții cu privire al restituirea animalelor, dar si cu privire la plata îngrijirii acestor animale.
Martora M. M. a declarat ca partea vătămata a fost de mai multe ori la inculpat pentru a-i restitui animalele, insa acesta a refuzat și ca inculpatul P. V. a vândut oile și caprele părții vătămate.
Din depozițiile martorilor propuși de către inculpat a rezultat ca inculpatul și-a achitat obligațiile față de partea vătămata in sensul de a-i preda cantitatea de brânză ce i se cuvenea pentru animalele date in grija acestuia, iar inculpatul a susținut ca i-a dat o cantitate mai mare de brânză și că s-au înțeles să împartă animalele.
Ulterior pe parcursul derulării procesului, părții vătămate i-au fost restituite animalele, insa inculpatul s-a declarat nemulțumit de faptul că nu i s-a achitat în totalitate c/v prestațiilor efectuate de aceste in ceea ce privește îngrijirea animalelor.
Fapta învinuitului P. V. de a refuza să restituie părții vătămate D. A. un nr. de 15 animale în valoare totală de 7700 lei, la expirarea termenului pentru care trebuia să aibă în pază și îngrijire animalele întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere, faptă prevăzută și sancționată de art. 213 alin .1 Cp. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cp.,vinovăția acestuia, fiind stabilită și dovedită.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate in legea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, modalitatea de săvârșirea acestuia, precum și persoana inculpatului, criteriile de individualizare judiciară, prev. de art. 74 lit. a-g Cp., legea penala mai penală mai favorabilă fiind codul penal din 1968 ,astfel ca se vor aplica prev art. 5 NCpp.
Fapta săvârșită de inculpat prezintă un grad de pericol social ridicat ca urmare a faptului că a refuzat restituirea animalelor părții vătămate la termenul prevăzut de aceștia, iar atitudinea inculpatului de a nu restitui animalele motivat de faptul că nu i s-a achitat c/v prestațiilor ca urmare a îngrijirii acestor animale, nu justifica săvârșirea acestei fapte deoarece inculpatul avea posibilitatea formulării unei acțiuni civile împotriva părții vătămate pentru valorificarea drepturilor sale.
Întrucât inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, aflându-se în stare de recidiva prev. de art. 37 lit. a din codul penal din 1968, instanța a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei va putea fi atins numai prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea.
În baza art. 71 VCP pe durata executării pedepsei s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a și lit. b VCP mai puțin dreptul de a alege.
În baza art. 61 VCP s-a menținut liberarea condiționată privind restul de pedeapsă rămas de executat de 1150 zile din pedeapsa de 12 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin s.p 357/14 decembrie 2000 pronunțată de Judecătoria T. M., definitivă prin decizia penală nr. 667 /30 aprilie 2001 pronunțată de Curtea de Apel București.
În baza art 14 rap. la 346 CVP s-a constatat reparat prejudiciul cauzat părții civile D. A., partea vătămata precizând in instanța ca nu are nicio pretenție civila, insa solicita cheltuielile judiciare care nu au fost achitate de către inculpat.
Instanța a respins cererea părții civile D. A. privind daunele morale solicitate, ca neîntemeiată, întrucât nu se justifică acordarea de adune morale în această speță, litigiul dintre părți fiind de natură patrimonială, precum și cererea apărătorului inculpatului privind disjungerea acțiunii civile ca neîntemeiată, deoarece partea vătămată a renunțat la pretențiile civile, iar probatoriile pe latură civilă au fost administrate in cursul cercetării judecătorești.
Instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 1410,36 lei reprezentând cheltuieli judiciare, dintre care 1000 lei onorariu apărător și 410,36 lei cheltuieli de transport către partea civilă D. A., precum și la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel inculpatul P. V., solicitând reindividualizarea pedepsei și suspendarea executării acesteia.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
În mod corect prima instanță a dispus condamnarea inculpatului P. V. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, constând în aceea că inculpatul a refuzat să restituie părții vătămate D. A. un nr. de 15 animale, în valoare totală de 7700 lei, la expirarea termenului pentru care trebuia să aibă în pază și îngrijire animalele.
Comparând dispozițiile vechiului cod penal aplicat în cauză cu cele ale noului cod penal, intrate în vigoare la data de 01.02.2014, se constată că dispozițiile vechi sunt mai favorabile, în principal sub aspectul limitelor de pedeapsă și a posibilității menținerii beneficiului liberării condiționate și, astfel, se constată că și sub acest aspect sentința instanței de fond este legală și temeinică.
La individualizarea pedepsei însă, pe lângă limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită și persoana inculpatului, care este recidivist, trebuiau să se aibă în vedere și aspectele ce țin de motivația săvârșirii faptei, în sensul că inculpatul a refuzat restituirea animalelor și a dispus de acestea, considerând că partea vătămată nu i-a plătit toate cheltuielile ocazionate de întreținerea animalelor.
Totodată, trebuie avut în vedere că pe parcursul procesului, inculpatul a restituit animalele părții vătămate, aceasta nemai având pretenții pe latură civilă, așa cum a învederat la termenul din data de 23.02.2015, inculpatul arătându-și în acest fel și disponibilitatea unei împăcări cu partea vătămată, însă aceasta s-a opus, așa cum a arătat, de altfel, și în apel.
În atare situație, Curtea consideră că numai aplicarea unei pedepse cu amenda penală satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei, nefiind adecvată pedeapsa cu închisoarea.
Așa fiind, Curtea, în baza art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a C.p.p., va admite apelul inculpatului, va desființa în parte sentința penală și rejudecând:
În baza art.213 alin.1 V.C.p. cu aplic.art.37 lit.a V.C.p. și art.5 N.C.p., cu referire la art. 63 alin. 3 teza finală V.C.p., va condamna pe inculpatul P. V., la 3.000 lei amendă penală (pedeapsă orientată spre mediu) pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, punând în vedere inculpatului dispoz.art.631 V.C.p. privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii și înlăturând pe cale de consecință aplicarea art.71 și 64 V.C.p.
Va menține soluția primei instanțe de menținere a liberării condiționate, precum și restul dispozițiilor din sentință.
Având în vedere că apelul inculpatului va fi admis, în baza art. 276 alin. 6 C.p.p. rap. la art. 453 C.p.civ., se va respinge cererea de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel de către partea vătămată.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul inculpatului P. V., desființează în parte sentința penală numărul 46 din 27.02.2015 a Judecătoriei Caracal, pronunțată în dosarul nr._, și rejudecând:
În baza art.213 alin.1 V.C.p. cu aplic.art.37 lit.a) V.C.p. și art.5 N.C.p., cu referire la art.63 alin.3 teza finală V.C.p.
Condamnă pe inculpatul P. V., fiul lui F. și I., născut la data de 14.03.1972 în .. Teleorman, domiciliat în ., CNP_, la 3.000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere.
Pune în vedere inculpatului dispoz.art.631 V.C.p. privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii.
Înlătură aplicarea art.71 și 64 V.C.p.
Menține soluția primei instanțe de menținere a liberării condiționate.
Menține restul dispozițiilor din sentință.
Respinge cererea de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor de judecată către persoana vătămată.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.06.2015.
Președinte, Judecător,
A. C. M. Ș. B.
Grefier,
M. V.
Red.jud.St.B.
J.fond: J.fond:M.I.
G.S. 2015/5ex.
| ← Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 953/2015.... → |
|---|
