Schimbare măsura educativă a internării. Art.516 si art. 517 NCPP. Decizia nr. 235/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 235/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-05-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 235/2015
Ședința publică de la 18 Mai 2015
PREȘEDINTE I. G.
Grefier M. N.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror D. S. din cadrul P. de pe lângă Curtea de Apel C.
*****
Pe rol judecarea contestatiei formulată de condamnatul contestator V. I. R., împotriva sentintei penale nr.975 din 13 03.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns contestatorul condamnat V. I. R., asistat de avocat G. D. cu delegatie de substituire pentru avocat M. A.-desemnată din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apreciind cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat G. D., pentru contestatorul condamnat, a solicitat admiterea contestatiei, desfiintarea sentintei atacate și rejudecând, admiterea propunerii de liberare conditionată.
A arătat că, din actele depuse la dosarul cauzei, rezultă că acest contestator a depășit fractia prevăzută de lege pentru a putea fi liberat conditionat. Este adevărat că a fost sanctionat disciplinar de mai multe ori, dar apoi a avut un comportament corespunzător, a absolvit clasa a IX-a si primul semestru din clasa a X-a, a fost recompensat de două ori si astfel consideră că este admisibilă contestatia formulată de acesta.
Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere a contestatiei ca nefondată, cu obligarea contestatorului la cheltuieli de judecată. Desi în cauză sunt îndeplinite conditiile de formă pentru liberarea conditionată, inculpatul trebuie să înteleagă că trebuie să se îndrepte si că nu trebuie să mai comită astfel de fapte, iar timpul petrecut în detentie nu este suficient pentru a se aprecia că s-a indreptat.Astfel, consideră că sentinta atacată este legală si temeinică si solicită respingerea contestatiei.
Contestatorul condamnat, în ultimul cuvânt, a solicitat să i se admită contestatia, arătând că este de acord cu sustinerile apărătorului.
CURTEA,
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 975 din 13 03.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost respinsă propunerea de liberare dintr-un centru de detenței formulată de P.M.T C., privind persoana internată V. I. R., fiul lui M. și A. L., născut la data de 01.02.1997, CNP_, internat în Penitenciarul de Minori și Tineri C..
A fost fixat termen pentru rediscutarea persoanei internate V. I. R. în comisia de individualizare a regimului de executare și schimbare a măsurii educative a internării într-un centru de detenție, în ceea ce privește liberarea, după data de 01.09.2015.
Cheltuielile judiciare în cuantum de 120 de lei vor fi suportate de către stat, din care suma de 100 de lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu care va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin propunerea formulată s-a solicitat liberarea dintr-un centru de detentie de Comisia de individualizare si schimbare a regimului de executare a masurii educative a internarii într-un centru de detentie, în ceea ce priveste liberarea persoanei internate V. I. - R..
Anexat propunerii, Penitenciarul de Minori si Tineri C. a înaintat instantei procesul verbal nr. C3_/04.03.2015 si caracterizarea persoanei internate.
Din procesul verbal nr. C3_/04.03.2015 întocmit de Penitenciarul de Minori și Tineri C., s-a precizat că persoana internata a fost condamnata la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sp. CD 3805/2014 a Judecătoriei C., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. A început executarea pedepsei la data de 08.02.2013 și expiră în termen la data de 07.02.2016.
Transformată în zile măsura este egală cu 1095 zile.
Pentru a putea fi liberata condiționat, condamnatul trebuie să execute 1/2 din această măsură, respectiv 547 zile închisoare.
A executat până la data de 04.03.2015 un număr de 755 zile.
Persoana internata se află la a treia analiză în comisia de propuneri pentru liberare condiționată.
Persoana internata nu este cunoscuta cu antecedente penale si executa pedeapsa în regim închis. Anterior a fost condamnat la 1000 lei amendă administrativă pentru art. 208 – 209 prin sentința penală nr. 2096/2012 a Judecătoriei Caracal.
Din caracterizarea înaintata de Penitenciar a rezultat că persoana internata, în perioada executării pedepsei, a avut o conduită în dezacord cu normele vieții instituționalizate, iar în cadrul grupului de conviețuire, minorul a relaționat deficitar, aderând la subcultura penitenciară prin tendința de a se impune ca lider informal, acumulând în acest sens 12 sancțiuni și 2 recompense. De la data ultimei amânări, atitudinea față de normele instituționale s-a materializat printr-o traiectorie ascendentă, sens în care nu a mai săvârșit abateri disciplinare și a fost recompensat de 2 ori cu ridicarea sancțiunii disciplinare.
Din punct de vedere educativ, a participat la programele și activitățile pentru care a fost solicitat, cu o frecvență bună la cursurile școlare și la cele de calificare.
Potrivit art. 125 alin. 4 C.p. în cazul în care pe durata internării minorul a dovedit interes constant pentru însușirea cunoștințelor școlare și profesionale și a făcut progrese evidente în vederea reintegrării sociale, după executarea a cel puțin jumătate din durata internării, instanța poate dispune: înlocuirea internării cu măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă egală cu durata internării neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, dacă persoana internată nu a împlinit vârsta de 18 ani sau liberarea din centrul de detenție, dacă persoana internată a împlinit vârsta de 18 ani.
Îndeplinirea acestor criterii de către petent nu creează pentru acesta un drept, ci doar o vocație, singura in măsura sa aprecieze oportunitatea liberării din centrul de detenție fiind instanța de judecata.
Instanța a retinut ca in speța de fata nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru acordarea liberării din centrul de detenție. Astfel, deși persoana internata a executat fracțiunea de ½, ținând cont de gravitatea faptei săvârșite (talharie), de comportamentul avut pe durata executării pedepsei, fiind sancționat de 12 ori, dar si de durata pedepsei ramase de executat ( aceasta expirand în termen la data de 07.02.2016), instanța a apreciat că durata de timp executată de persoana internata nu este suficientă pentru realizarea scopurilor măsurii educative, astfel încât va respinge propunerea de liberare din centrul de detenție formulata de Comisia de individualizare si schimbare a regimului de executare a masurii educative a internarii într-un centru de detentie, în ceea ce priveste liberarea persoanei internate V. I. R. si a fixat termen pentru reînnoirea acesteia după data de 01.09.2015 iar cheltuielile judiciare în cuantum de 120 de lei vor fi suportate de către stat, din care suma de 100 de lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu care va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul V. I. R. iar Tribunalul D. prin decizia penală nr. 447 din 29 aprilie 2015, în baza art 50 C.pr.pen rap la art 181 alin 3 din Lg nr 254/2013 a declinat competența de soluționare a contestației formulată de condamnatul V. I. R., fiul lui M. și A. L., născut la 01 februarie 1997 în Caracal, jud.O., CNP_, deținut în Penitenciarul de Minori și Tineri C., împotriva sentinței penale nr.975 din 13.03.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în favoarea Curții de Apel C.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului din care suma de 100 lei reprezintă onorariu apărător oficiu
Examinând hotărârea instanței de fond sub toate aspectele de fapt și de drept, cât și a criticilor formulate, Tribunalul a constatat următoarele:
Persoana privată de libertate V. I. R. se află în executarea măsurii educative a internării într-un centru de detenție pe o durată de 3 ani închisoare aplicată prin sp. CD 3805/2014 a Judecătoriei C., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Potrivit dispozițiilor art. 23 alin. 2 din Legea 255/2013, cererile privind persoanele aflate în executarea pedepselor și a măsurilor educative privative de libertate se soluționează de urgență și cu precădere de către instanța corespunzătoare în grad instanței de executare în a cărei circumscripție se află locul de deținere sau, după caz, centrul educativ ori centrul de reeducare.
De asemenea, dispozițiile art. 180 din Legea 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal cuprind reglementări privind condițiile și procedura de acordare a liberării din centrul educativ sau de detenție, iar conform art. 181 alin. 1 și 3 din aceiași lege, liberarea se dispune de către instanța din circumscripția teritorială în care se află centrul, corespunzătoare în grad instanței de executare, hotărârea instanței putând fi atacată cu contestație la instanța din circumscripția teritorială în care se află centrul, corespunzătoare în grad instanței care a avut competența să judece apelul hotărârii prin care s-a aplicat măsura educativă.
Față de aceste prevederi legale, tribunalul apreciază că nu are competența materială în a soluționa calea de atac formulată împotriva unei hotărâri prin care s-a dispus cu privire la liberarea din executarea măsurii educative a internării într-un centru de detenție, câtă vreme nu a avut competența de a judeca calea de atac nici la momentul aplicării pedepsei inculpatului minor și, potrivit noilor reglementări, nu are această competență nici la momentul actual.
Împrejurarea că pe parcursul executării, s-a dispus de către instanța de executare, respectiv de către Judecătoria C., înlocuirea pedepsei închisorii cu internarea în centru de detenție pe o durată egală cu durata pedepsei în procedura reglementată de dispozițiile Ordonanței de Urgență nr. 116 din 23 decembrie 2013 privind măsurile necesare pentru funcționarea comisiilor de evaluare din penitenciare, din centrele de reeducare și din centrele de reținere și arestare preventivă, precum și pentru stabilirea unor măsuri în vederea bunei funcționării a instanțelor pe durata desfășurării activității acestor comisii, nu poate constitui o justificare în a aprecia că în astfel de situații ca cea de față, competența în soluționarea contestației revine tribunalului.
Actul normativ amintit a instituit o procedură specială, cu caracter urgent și derogator de la dreptul comun, pentru a reglementa situația persoanelor aflate în executarea unor pedepse privative de libertate și față de care s-ar fi putut impune, ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile, fie modificarea pedepselor, fie chiar punerea în libertate, din perspectiva intrării în vigoare a noii legi penale. Or, în acest scop a fost prevăzut un temei legal distinct care să confere comisiilor dreptul de a sesiza instanțele competente, precum și un temei legal pentru ca instanțele să soluționeze cu caracter urgent și într-o procedură derogatorie de la dreptul comun aceste sesizări.
În plus, în soluționarea conflictului negativ de competență ivit în cauza cu nr._/215/2014 cauză similară cu cea de față, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin încheierea cu nr. 202 din data de 17.03.2015, a stabilit competența de soluționare în favoarea Curții de Apel C..
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul V. I. R. solicitând admiterea contestatiei, desfiintarea sentintei atacate si pe fond admiterea cererii de liberare conditionată, invocând că inculpatul a avut un comportament corespunzător, a participat la diverse actiuni lucrative si educative si consideră că se poate dispune liberarea conditionată a acestuia.
Este adevărat că a fost sanctionat disciplinar de mai multe ori, dar apoi a avut un comportament corespunzător, a absolvit clasa a IX-a si primul semestru din clasa a X-a, a fost recompensat de două ori si astfel consideră că este admisibilă contestatia formulată de acesta.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate de către contestator și în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, Curtea constată următoarele:
Curtea verificându-și competența în raport de dispozițile art. 180 și art. 181 alin. 1 și 3 din Legea 254/2013 astfel cum s-a stabilit și prin încheierea cu nr. 202 din data de 17.03.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este competentă să soluționeze contestația formulată de persoana condamnată V. I. R..
În mod corect instanța de fond a apreciat că timpul executat de persoana internata nu este suficient pentru ca acesta să fie responsabilizat cu privire la comportamentul său viitor, astfel încât să nu mai comită si alte fapte de natură penală.
Faptul că persoana condamnată a participat la diverse actiuni lucrative si educative și a fost recompensat nu poate conduce de plano la admiterea propunerii de schimbare a regimului de executare a măsurii educative a internării . detenție, propusă de comisia de individualizare și schimbarea regimului de executare a măsurii educative a internării . detenție, din cadrul Penitenciarului de Minori și Tineri C.
Contestatorul, reține Curtea nu a făcut progrese evidente în vederea reintegrării sociale, așa cum impune textul art.125 alin.4 din C.p.p. având în vedere comportamentul său oscilant, ce a impus sancționarea de 12 ori precum și condamnarea sa pentru o infracțiune contra patrimoniului săvârșită cu violență, respectiv tâlhărie.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.4251 alin.7 pct.1 lit.b Cod pr.penală, Curtea va respinge contestația formulată de contestatorul V. I. R., ca nefondată.
În baza art.275 alin.2 Cod pr.penală, contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat din care 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația formulată de contestatorul V. I. R. împotriva sentintei penale nr.975 din 13 03.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondată.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului din care 100 lei onorariu avocat oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Mai 2015
Președinte,
I. G.
Grefier,
M. N.
Red.jud. I.G.
j.f.Gh.B.
M.N. /IB/24.06.2015
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Cerere de transfer de procedură în materie penală. Legea... → |
|---|
