Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 403/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Comentarii

0

Decizia nr. 403/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 1265/263/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE APEL

DECIZIA PENAL NR. 403

Ședința publică de la 25 Martie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE L. B.

Judecător I. G.

Grefier M. N.

Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror D. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

******

Pe rol pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 6 martie, respectiv 18 martie 2015, ce fac parte integrantă din prezenta decizie, privind judecarea apelurilor declarate de inculpata B. F., de partea civilă G. I. si de partea responsabilă civilmente . - SUCURSALA C., împotriva sentintei penale nr.269 din 20.11.2014, pronunțată de Judecătoria Motru.

La apel au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.

CURTEA,

Asupra apelurilor de față:

Prin sentința penală nr. 269 din 20.11.2014, pronunțată de Judecătoria Motru, în baza art.386 alin.1 C.proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică din fapta prevăzută de art.192 alin.1 și 2 C.penal cu aplicarea art.5 Cod Penal în fapta prevăzută de art.178 alin.1 și 2 C.penal din 1969 cu aplicarea art.5 C.pen.

A fost admisă cererea inculpatei de a fi judecată potrivit procedurii prevăzute de art.375 C.p.p.

În baza art.178 alin.1 și 2 C.penal din 1969 cu aplicarea art.5 C.pen. și art.396 alin.1,2 și 10 C.proc.pen. a fost condamnată inculpata B. F., fiica lui C. și E., născută la data de 05.09.1981 în Municipiul Motru, jud. Gorj, cetățean român, studii școala profesională, căsătorită, are doi copii minori, casnică, domiciliată în ., jud. Gorj, fără antecedente penale, C.I. ., nr._, CNP_, la pedeapsa de doi ani închisoare.

În baza art.71 alin.1 C.pen. din 1969 s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie prevăzută de art.64 alin.1, lit.a, teza a II-a și art.64 alin.1 lit.b din Codul penal din 1969.

În baza art.81 C.pen. din 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit conform art.82 C.pen. din 1969, iar în temeiul art.71 alin.5 din același cod suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

A fost atrasă atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 C.pen. din 1969.

A fost admisă în parte cererea de constituire parte civilă formulată de partea civilă G. I., domiciliat în ., jud. Gorj, nr.261 în contradictoriu cu partea responsabil civilmente asigurătorul . C., cu sediul în C., ..29, jud. D..

A fost obligat asigurătorul . C. la plata sumei totale de 52.347 lei din care 30.000 lei despăgubiri civile pentru cheltuielile de înmormântare, monument funerar și pomeni ulterioare potrivit obiceiului locului și 22.347 lei daune morale.

În baza art.274 alin.1 C.proc. penală a fost obligat inculpata la 500 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. 839/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru a fost trimisă în judecată, în stare de libertate, inculpata B. F., pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin.1 și 2 C.pen., cu aplicarea art.5 alin.1 C.p.

În actul de sesizare s-a reținut că, la data de 19.05.2013, în jurul orelor 14,00, autoturismul marca VW GOLF, cu numărul de înmatriculare_, condus de inculpata B. F., se deplasa pe DC 84, pe raza ., în direcția . normale, pe timp de zi, cu vizibilitate bună, iar la ieșirea dintr-o curbă la dreapta, pe raza satului S., inculpata a observat o femeie care circula pe mijlocul drumului, în același sens de mers cu autoturismul, care la apropierea acestuia a oscilat în deplasare, inițial spre stânga și apoi spre dreapta, în vederea traversării drumului, motiv pentru care inculpata a frânat și a tras volan dreapta.

Evitarea accidentului rutier prin aceste manevre efectuate nu a fost eficientă, întrucât și viteza de deplasare a autoturismului era peste limita legală, victima fiind preluată pe capota acestuia și proiectată pe partea carosabilă, în fața autoturismului, lângă axul drumului, victima decedând imediat după producerea accidentului de circulație datorită contuziei și dilacerării medulare cervicale superioare și inferioare, consecutive politraumatismului cranian, toracic și cervico-vertebro-medular acut, cu . coloanei vertebrale cervicale superioare și inferioare, suferit de victimă la impactul cu autoturismul.

S-a mai reținut urmare a constatărilor făcute, că segmentul de drum pe care s-a produs accidentul de circulație era o curbă la dreapta în plan orizontal, cu partea carosabilă asfaltată, cu lățimea de 5,10 m și acostamentul de dreapta de 0,60 m, respectiv 0,50 m stânga, în sensul de mers, iar în momentul producerii accidentului suprafața căii de rulare era uscată, cu vizibilitate bună, specifică deplasării vehiculelor pe timp de zi.

Sistemele și mecanismele de securitate ale autoturismului corespundeau standardelor la momentul accidentului de circulație, iar viteza inițială de deplasare a autoturismului în momentele premergătoare accidentului de circulație a fost de circa 61-62 km/h și de circa 24-25 km/h în momentul impactului.

S-a mai reținut de către organele de cercetare penală că, expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză a concluzionat că regulile de circulație încălcate de victima G. E. au fost cele prevăzute de art.72 alin.1, alin.3 și 4 din OUG 195/2002 privind circulația pietonilor pe drumurile publice, respectiv traversarea drumului public prin locuri special amenajate și semnalizate, după asigurarea prealabilă, cu deplasarea lor doar pe acostamentul din partea stângă a drumului, în direcția de mers.

S-a concluzionat că și inculpata B. F. a încălcat prevederile art.48 și art.49 alin.1 din OUG 195/2002 privind adaptarea și regimul de viteză în localități, circulând cu peste 50 km/h pe un segment de drum ce impunea o viteză inferioară, iar cauzele determinante ce au generat și determinat producerea accidentului de circulație au fost deplasarea victimei pe partea carosabilă și angajarea ei în traversarea drumului public fără asigurare, peste aceasta suprapunându-se și o condiție favorizantă a producerii acestuia, respectiv viteza superioară și nelegală cu care a circulat autoturismul pe segmentul de drum unde s-a produs accidentul.

Situația de fapt mai sus menționată s-a susținut de către Ministerul Public cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fața locului însoțit de schiță și planșe foto anexă, raport de verificare a stării tehnice a autoturismului, fiță Drager alcooltest privind pe inculpată, buletine de analiză toxicologică – alcoolemie privind pe inculpată, certificat medico-legal victimă, acte identificare și legitimare a inculpatei și victimei, copie poliță de asigurare a autovehiculului, raport de expertiză tehnică judiciară, declarații de martori, declarații părți civile și declarațiile inculpatei.

Prin încheierea din data de 04.09.2014, în baza art.346 alin.2 C.proc.penală s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriu nr.839/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru privind pe inculpata B. F. trimisă în judecată în stare de libertate pentru infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art.192 alin.1 și 2 C.pen., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

S-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpata B. F. și s-a acordat termen de judecată la data de 25.09.2014 cu citarea inculpatei, părții responsabil civilmente și a părții civile pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. 1 și 2 C.pen. cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen.

La termenul de judecată din 09.10.2014, primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, ulterior prezentării succinte de către instanță în baza art. 374 C. proc. pen. a actului de sesizare, instanța a întrebat inculpata dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. 10 C.proc.pen. iar, în urma răspunsului pozitiv al acesteia, a procedat la ascultarea inculpatei, în conformitate cu dispozițiile art. 375 alin. 1 C. proc. pen.

Prin constituirea de parte civilă, persoana vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 75.000 lei despăgubiri civile, reprezentând cheltuielile efectuate cu ocazia înmormântării, pomenile ulterioare, monumentul funerar, etc. conform obiceiului locului și 450.000 euro daune morale constând în suferința psihică ce a fost cauzată familiei prin moartea victimei care a fost mamă și bunică.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și înscrisurile depuse de părți instanța a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 19.05.2013, în jurul orelor 14,00, autoturismul marca VW GOLF, cu numărul de înmatriculare_, condus de inculpata B. F., se deplasa pe DC 84, pe raza ., în direcția . normale, pe timp de zi, cu vizibilitate bună, iar la ieșirea dintr-o curbă la dreapta, pe raza satului S., inculpata a observat o femeie care circula pe mijlocul drumului, în același sens de mers cu autoturismul, care la apropierea acestuia a oscilat în deplasare, inițial spre stânga și apoi spre dreapta, în vederea traversării drumului, motiv pentru care inculpata a frânat și a tras volan dreapta.

Victima fiind preluată pe capota acestui autoturism și proiectată pe partea carosabilă, în fața autoturismului, lângă axul drumului, victima decedând imediat după producerea accidentului de circulație datorită contuziei și dilacerării medulare cervicale superioare și inferioare, consecutive politraumatismului cranian, toracic și cervico-vertebro-medular acut, cu . coloanei vertebrale cervicale superioare și inferioare, suferit de victimă la impactul cu autoturismul.

În urma cercetărilor efectuate respectiv expertiza tehnică judiciară efectuată în cursul urmăririi penale a concluzionat că regulile de circulație încălcate de victima G. E. au fost cele prevăzute de art.72 alin.1, alin.3 și 4 din OUG 195/2002 privind circulația pietonilor pe drumurile publice, respectiv traversarea drumului public prin locuri special amenajate și semnalizate, după asigurarea prealabilă, cu deplasarea lor doar pe acostamentul din partea stângă a drumului, în direcția de mers.

S-a mai reținut că și inculpata B. F. a încălcat prevederile art.48 și art.49 alin.1 din OUG 195/2002 privind adaptarea și regimul de viteză în localități, circulând cu peste 50 km/h pe un segment de drum ce impunea o viteză inferioară, iar cauzele determinante ce au generat și determinat producerea accidentului de circulație au fost deplasarea victimei pe partea carosabilă și angajarea ei în traversarea drumului public fără asigurare, peste aceasta suprapunându-se și o condiție favorizantă a producerii acestuia, respectiv viteza superioară și nelegală cu care a circulat autoturismul pe segmentul de drum unde s-a produs accidentul.

Starea de fapt reținută mai sus a fost probată în cursul urmăririi penale cu: proces verbal de cercetare la fața locului însoțit de schiță și planșe foto anexă, raport de verificare a stării tehnice a autoturismului, fiță Drager alcooltest privind pe inculpată, buletine de analiză toxicologică – alcoolemie privind pe inculpată, certificat medico-legal victimă, acte identificare și legitimare a inculpatei și victimei, copie poliță de asigurare a autovehiculului, raport de expertiză tehnică judiciară, declarații de martori, declarații părți civile și declarațiile inculpatei.

Așa cum a rezultat din raportul de expertiză întocmit la urmărirea penală și probatoriul administrat există o culpă comună a victimei și inculpatei în producerea accidentului și a urmărilor sale. Această culpă instanța o apreciază ca fiind în mod egal de fiecare respectiv 50% pentru victimă și 50% pentru inculpată și se va avea în vedere această culpă comună la acordarea despăgubirilor și a daunelor morale.

În drept, fapta inculpatei constând în aceia că, din culpă, a suprimat viața unei persoane, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă.

Cu privire la legea penală mai favorabilă instanța reține, mai întâi că, infracțiunea de ucidere din culpă este prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. 1 și 2 C.pen. din 1969, respectiv art. 192 alin. 1 și 2 C.pen.

Textele de lege menționate sancționează uciderea din culpă a unei persoane ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii. Apoi, instanța artă că, limitele de pedeapsă sunt identice în cele două acte normative, de la 2 la 7 ani.

Legea penală mai favorabilă se determină prin compararea legilor succesive, stabilirea în concret a legii mai favorabile și, în final, aplicarea acesteia în ansamblu. Principiul care fundamentează această orientare este cel conform căruia legile se compară dar nu se combină.

Pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile trebuie avute în vedere o . criterii care tind, fie la înlăturarea răspunderii penale ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici. Aceste elemente de analiză vizează, în primul rând, condițiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală și, în sfârșit, criteriul pedepsei.

Determinarea caracterului mai favorabil are în vedere o . elemente cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă, etc.

Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere, atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă, cu privire la cea din urmă putând exista deosebiri de natură dar și deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă, și, evident, la modalitatea stabilirii acestora în mod concret.

Prin urmare, pentru a se realiza aplicarea dispozițiilor art. 5 Cod penal trebuie comparate legile succesive cu respectarea criteriilor mai sus enunțate.

În cauza de față, instanța a arătat că limitele de pedeapsă sunt identice în cele două acte normative succesive, așa încât, stabilirea legii penale mai favorabile se realizează prin identificarea și compararea modalităților de executare.

În acest sens instanța a apreciat că, legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1969 care la art. 81 și următoare permite suspendarea condiționată a executării pedepsei, în timp ce Codul penal permite doar suspendarea sub supraveghere, ceea ce impune stabilirea de obligații inculpatei potrivit art. 91 și următoarele Cod penal. Aprecierea anterioară ține cont și de dispozițiile art. 16 alin. 2 din Legea 187/2012, text de lege potrivit căruia, la stabilirea legii penale mai favorabile instanța trebuie să aibă în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau de supraveghere.

Față de cele arătate mai sus și ținând cont de dispozițiile art. 386 C.proc.civ. instanța a dispus schimbarea încadrării juridice din fapta prevăzută de art. 192 alin. 1 și 2 C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen. în fapta prev. de art. 178 alin. 1 și 2 C.pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C.pen.

Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 178 alin. 1 și 2 C.pen. din 1969 instanța a reținut că elementul material se realizează printr-o acțiune sau inacțiune, ca urmare a unei conduite greșite a persoanei într-o situație periculoasă, susceptibilă ca, în anumite împrejurări, să producă consecințe grave pentru viața persoanei. Pe lângă manifestările umane lipsite de pericol pe lângă viața altei persoane, există și acțiuni conținând într-o măsură mai mare sau mai mică, o potențialitate de pericol. Urmare imediată a infracțiunii de ucidere din culpă este moartea victimei, iar legătura de cauzalitate este evidentă.

Analizând latura subiectivă a infracțiunii instanța a reținut că, în cauza de față, inculpata nu a voit să producă rezultatul constând în moartea victimei și nici nu a prevăzut acest rezultat, dar trebuia și putea să-l prevadă.

Astfel, instanța a dispus condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. 1 și 2 C.pen. din 1969.

La alegerea pedepsei precum și la individualizarea cuantumului acesteia instanța, conform art. 72 C.pen. din 1969, a avut în vedere pericolul social concret al faptelor săvârșite determinat atât de modul de producere cât și de importanța valorilor sociale încărcate. Vor fi de asemenea avute în vedere datele personale ale inculpatei respectiv faptul că acesta se află la primul conflict cu legea penală.

Având în vedere aceste aspecte instanța a apreciat că o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu aplicarea dispozițiile art. 396 alin. 10 C.proc.pen. este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 C.pen. din 1969.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie instanța a reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatei conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și lit. b C.pen. din 1969 Prin urmare, în baza art. 71 alin. 1 C.pen. din 1969 urmează să fie aplicată inculpatei pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și art. 64 alin. 1 lit. b C.pen. din 1969.

Apreciind în contextul celor deja menționate că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate a fost suspendată condiționat executarea pedepsei, conform art. 81 C.pen. din 1969, pe durata unui termen de încercare de 4 ani potrivit art. 82 C.pen. din 1969 iar în baza art. 71 alin. 5 din același cod se va dispune suspendarea executări pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. din 1969 privind revocarea beneficiului suspendării condiționate în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

Referitor la latura civilă, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 1349 alin. 1 Cod civil, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere drepturilor sau intereselor altor persoane. Alineatul 2 al aceluiași articol stabilește că cel care, având discernământ, încalcă îndatorirea răspunde de toate prejudiciile cauzate și este obligat să repare integral aceste prejudicii.

Din analiza dispozițiilor art. 1349 alin. 1 cod civil a rezultat că, pentru existența răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, trebuie să fie realizate mai multe elemente: existența unui prejudiciu, existența faptei ilicite, existența unui raport de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției.

Prin faptă ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale, se înțelege orice acțiune sau inacțiune prin care, încălcându-se normele dreptului subiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv ori interesului unei persoane.

Fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale, are în vedere accepțiunea obiectivă, adică manifestarea exterioară a unei atitudini de conștiință și de voință a unei persoane. În alte cuvinte, fapta ilicită nu privește atitudinea subiectivă a persoanei față de fapta sa ori față de urmările acestei fapte, persoana care a săvârșit fapta ilicită urmând să răspundă și pentru cea mai mică culpă.

Cel ce a săvârșit o faptă ilicită poate fi exonerat de răspundere doar în cazul în care se regăsește una din cauzele care înlătură caracterul ilicit al faptei și anume: legitima apărare, starea de necesitate, îndeplinirea unei activități impuse ori permise de lege, divulgarea secretului comercial, exercitarea normală a unui drept subiectiv și consimțământul victimei, cauze de exonerare prevăzute de dispozițiile art. 1360 și următoarele Cod civil.

În cauză, din probatoriul administrat rezultă, fără putință de tăgadă, existența unei fapte ilicite a inculpatei, faptă în urma căreia a fost cauzat un prejudiciu părții civile.

Pentru existența răspunderii civile delictuale este necesar să se stabilească un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu. În analiza raportului de cauzalitate trebuie pornit de la premiza că acesta are un caracter obiectiv situație în care, trebuie desprinse faptele umane anterioare producerii prejudiciului care au determinat acest prejudiciu.

În cauză, din probatoriul administrat, a rezultat existența unui raport de cauzalitate între fapta inculpatei, faptă descrisă mai sus, și prejudiciul creat părții civile.

Vinovăția este elementul răspunderii civile delictuale care vizează latura subiectivă a faptei, adică atitudinea subiectivă a autorului față de fapta sa ori față de urmările acestei fapte, la momentul la care a săvârșit-o.

Potrivit dispozițiilor art. 1357 alin. 2 Cod civil autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă. Așa fiind, în ceea ce privește existența și întinderea obligației autorului de a repara prejudiciul, nu interesează forma de vinovăție cu care s-a săvârșit fapta prejudiciabilă, noțiunea de culpă din dreptul civil fiind sinonimă cu aceia de vinovăție.

Prejudiciul, reprezintă consecința negativă suferită de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană. Art. 1381 alin. 1 Cod civil stabilește că orice prejudiciu dă dreptul la reparație, iar alineatele următoare ale aceluiași articol stabilesc că dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat.

Ca o condiție de existență a răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prejudiciul trebuie să îndeplinească la rândul său mai multe cerințe: să fie cert și să nu fi fost reparat de cel care l-a cauzat ori de o altă persoană.

Art. 1385 alin. 1 Cod civil stabilește că prejudiciul se repară integral fiind supuse astfel reparării atât pierderea suferită de cel prejudiciat, paguba efectivă, cât și câștigul pe care în condiții obișnuite persoana păgubită ar fi putut să-l realizeze.

În ceea ce privește prejudiciul material suferit de partea civilă G. I., fiul victimei, instanța reține mai întâi că accidentul urmat de moartea victimei a avut o culpă comună.

Din probele administrate în cauză s-a reținut că, partea civilă G. I. a participat financiar la organizarea ceremoniei de înmormântare și la toate pomenirile ulterioare, conform obiceiului locului și a suportat cheltuielile pentru organizarea ceremoniei de înmormântare a victimei, mama sa, și a pomenirilor ulterioare, respectiv a obiceiurilor creștinești pe care partea civilă le-a respectat.

Din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că, la înmormântare au participat peste 100 de persoane meniul fiind în jur de 60 – 70 lei, iar la pomenile ulterioare au participat un număr de 50 – 60 persoane, un număr de 4 pomeni. De asemenea timp de 6 săptămâni o persoană a fost plătită potrivit obiceiului la tămâiat, a fost montat un monument funerar fiind apreciat de martori ca fiind de 2000 lei, instanța apreciind că cheltuielile efectuate cu ocazia înmormântării și a pomenilor ulterioare potrivit obiceiului locului totalizează suma de 60.000 lei fiind culpă comună instanța va acorda părții civile Găinarui I. despăgubiri civile în sumă de 30.000 lei.

În privința prejudiciul moral suferit de părțile civile, cu privire la cuantificarea acestuia, legea civilă nu prevede criterii de determinare.

În ceea ce privește daunele morale instanța a avut în vedere „Ghidul pentru soluționarea daunelor morale„ autor S. G. și M. N. din care rezultă la fila 33 că în cazul decesului se acordă despăgubiri copilului major (descendent de gradul I fiul/fiică) despăgubiri în sumă de 44.694 lei, echivalentul a 26 salarii medii pe economie, în prezent salariul mediu net pe economie fiind de 1719 lei. Fiind culpă comună instanța va acorda suma de 22.347 lei.

La data producerii accidentului de circulație autoturismul condus de inculpată era asigurat la asiguratorul . C., conform poliței de asigurare obligatorii de răspundere civilă auto RCA .

În aceste condiții au fost analizate normele legale aplicabile răspunderii pentru prejudicii produse prin accidente de vehicul în vederea stabilirii persoanei care urmează să achite prejudiciile mai sus stabilite.

În acest sens instanța a reținut că în Codul civil la art. 2224, secțiunea „Asigurarea de răspundere civilă” se stabilește că drepturile terțelor persoane păgubite se exercită împotriva celor răspunzători de producerea pagubei.

Răspunderea civilă obligatorie auto este reglementată însă de dispozițiile Capitolului III din Legea 136/1995, capitol intitulat „Asigurarea obligatorie de răspundere pentru prejudicii produse prin accidente de vehicul”, denumire introdusă prin dispozițiile Legii 304/2007.

Art. 54 din Legea 136/1995 stabilește că despăgubirea în cazul răspunderii civile obligatorii se stabilește și se efectuează conform art. 43 și 49, din același act normativ, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.

Instanța a apreciat că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile legii speciale, Legea 136/1995, ca urmare a aplicării regulii de interpretare potrivit căreia în interpretarea legii civile se ține seama de raportul dintre legea generală (regula) și legea specială (excepția).

Art. 2223 și următoarele din Codul civil reprezintă în mod evident regula, iar dispozițiile Capitolului III din Legea 136/1995 reprezintă excepția.

În acest sens instanța a reținut, mai întâi, că în legea specială se face vorbire direct despre reglementarea asigurării obligatorii de răspundere pentru prejudicii produse prin accidente de vehicul în timp ce codul civil vorbește despre asigurarea de răspundere civilă.

Apoi, art. 2213 Cod civil stabilește expres că asigurările obligatorii se reglementează prin legi speciale. În același sens sunt și dispozițiile art. 192 din Legea 71/2011 cu referire la dispozițiile art. 69 ind. 1 din Legea 136/1995. Dispozițiile legale menționate anterior stabilesc cu claritate faptul că, în cazul răspunderii civile obligatorie auto, atunci când nu au fost distruse bunuri situate în afara vehiculului - art. 50 alin. 4 din Legea 136/1995- sunt aplicabile dispozițiile legii speciale, Legea 136/1995. De asemenea, dispozițiile legale menționate, cu referire strictă la domeniul răspunderii civile obligatorii pentru vehicule, exclud aplicarea dispozițiilor art. 230 lit. bb din Legea 71/2011. Art. 50 teza a II-a din Legea 136/1995 stabilește că, în caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât și pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepția conducătorului vehiculului respectiv.

Așa cum s-a arătat deja, art. 54 din Legea 136/1995 stabilește că despăgubirea prin hotărâre judecătorească se realizează de către asigurator, asigurator care trebuie să efectueze plata efectivă a sumelor de bani ce reprezintă cuantumul prejudiciului . Din cuprinsul dispozițiilor legale menționate anterior rezultă că in cazul asigurărilor obligatorii asiguratorul este ținut singur la plata despăgubirilor.

Cum, în cauză, nu s-au făcut dovezi în legătură cu existența excepțiilor prevăzute de art. 58 din Legea 136/1995 și văzând și dispozițiile art. 19 și următoarele C.proc.pen. instanța a apreciat că asiguratorul este cel obligat în raportul juridic dedus judecății așa încât va fi admisă în parte acțiunea civilă și va fi obligat asigurătorul . C. la plata sumei totale de 52.347 lei din care 30.000 lei despăgubiri civile pentru cheltuielile de înmormântare, monument funerar și pomeni ulterioare potrivit obiceiului locului și 22.347 lei daune morale, către partea civilă G. I..

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpata B. F., de partea civilă G. I. si de partea responsabilă civilmente . - SUCURSALA C..

Prin motivele de apel formulate, depuse în scris, inculpata a criticat sentința pentru netemeinicie si nelegalitate, solicitând in baza disp art 421 C.pr.p admiterea apelului, desfiintarea hotărârea instanței de fond, pronunțarea unei noi hotărâre procedând potrivit regulilor referitoare la soluționarea acțiunii penale si acțiunii civile la judecata in fond prin care sa schimbați încadrarea juridica a faptei in fapta prevăzuta si pedepsita de art 191 alin 1 si 2 Cod Penal, reținând astfel ca legea penala mai favorabila NCP, sa regraduati culpele in cauza, respectiv sa rețineți in sarcina apelantei o culpa de 30 - 40%, sa aplicați o pedeapsa orientata sub minimul special prevăzut de lege si in raport de dispozițiile art. 83 NCP sa dispuneți amânarea aplicării pedepsei.

1. Hotărârea pronunțata de instanța este nelegala sub aspectul stabilirii de către instanta a legii penale mai favorabile aplicabile faptei săvârșite de către inculpata.

Prin sentința penala atacata, instanța de judecata a reținut ca fiind lege mai favorabila dispozițiile art. 178 alin 1 Cod Penal 1969, iar pentru a se pronunța in acest sens a reținut faptul ca limitele de pedeapsa sunt identice in cele doua acte normative succesive, respectiv in Codul Penal din 1969 și Codul Penal din 2014.

A reținut de asemenea instanța ca in aceasta situați, urmează a fi identificate si comparate modalitățile de executare prevăzute de cele doua acte normative iar in urma analizei a stabilit că dispozițiile prevăzute de Codul Penal din 1969 sunt mai favorabile deoarece permit suspendarea condiționata a executam pedepse,, in condițiile in care Codul Penal din 2014 permit doar suspendarea executării pedepsei sub supraveghere ceea ce ar presupune stabilirea unei obligații in sarcina inculpatei.

Potrivit dispozițiilor art. 5 alin 1 Cod P.,, in cazul in care de la săvârșirea infracțiunii pana a judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe leg, penale, se aplica legea mai favorabila.

Potrivit Deciziei nr 265 din 6 mai 2014 pronunțata de Curtea Constituționala legea penala mai favorabila se determina prin compararea legilor succesive in ansamblu lor principiul pe care se bazează aceasta orientare doctrinara si jurisprudentiala fiind cel conform căruia legile se compara dar nu se combina, astfel principiul legii penale mai favorabile impune aplicarea legii in ansamblu si nu doar aplicarea unora dintre dispozițiile mâi favorabile acelei legi.

In cauza dedusa judecații, instanța de judecata a făcut o greșita stabilire a legii penale mai favorabile. Astfel instanța a analizat legea mai favorabila doar din prisma a doua instituții, respectiv suspendarea condiționata a executării pedepsei prevăzuta de art. 81 Cod Penal 1969 si suspendarea sub supraveghere prevăzuta de art. 91 Noul Cod Penal.

Ori, instanța de judecata, in acord cu raționamentul Curții Constituționale se impunea a stabili legea penala mai favorabila ca urmare a unei analize de ansamblu asupra instituțiilor de drept ce puteau fi aplicate pentru situația de fapt „ determinarea caracterului mai favorabil are in vedere o . elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătura responsabilitatea, influenta circumstanțelor atenuante sau agravante etc, așa fiind criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au in vedere atât condițiile de incriminare si tragere la răspundere penala, cat si condițiile referitoare la pedeapsa".

Avand in vedere elementul esențial de comparare stabilit de instanța, respectiv modalitățile de executare pe care ni le pun la dispoziție cele doua acte normative, facem următoarele precizări:

• Codul penal din 1969 prevede ca modalitate de individualizare a pedepsei, suspendarea condiționata a executării pedepsei si executarea pedepsei in regim de privare de libertate;

.Noul Cod Penal prevede ca modalități de individualizare a pedepsei, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei si suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Ori, făcând o analiza asupra acestor instituții reglementate de cele doua legi penale succesive, respectiv realizarea unei analize de ansamblu a normelor legale incidente, este mai presus de orice tăgada ca legea penala mai favorabila este Noul Cod Penal iar judecata se impunea a fi făcuta in raport de dispozițiile art. 192 alin 1 si 2 Cod Penal.

2. Hotărâre pronunțata in cauza este netemeinica si nelegala sub aspectul graduarii culpei apelantei in raport de starea de fapt relevata ca urmare a administrări. probatoriului in cauza.

Prin sentința penala atacata s-a reținut in sarcina apelantei o culpa in săvârșirea infracțiunii si in producerea decesului victimei de 50% fiind preluata intocmai graduarea culpei realizata de către Ministerul Public.

In cauza dedusa judecații a fost administrata in faza de urmărire penala proba cu expertiza tehnica judiciara, expertiza necontestata de niciuna dintre parti, retinandu-se faptul ca victima Gainaru E. a incalcat dispozițiile art 72 alin 1, 3 si 4 din OUG 195/2002 privind circulația pietonilor pe drumurile publice, respectiv traversarea drumului public prin locuri special amenajate si semnalizate, după asigurarea prealabila, cu deplasarea lor doar pe acostamentul din partea stânga a drumului, in direcția de mers.

De asemenea a reținut expertiza faptul ca apelanta B. F. a încălcat prevederile art. 48 si 49 alin 1 din OUG 195/2002, privind adaptarea si regimul de viteza in localități circulând cu viteza de 61 - 62 km/h pe un segment de drum ce impunea o viteza de sub 50 km/h.

In ceea ce privește cauza determinanta la producerea accidentului, s-a reținut ca urmare a efectuării expertizei fapta victime, de a se deplasa pe partea carosabila si angajarea ei in traversarea drumului public fara asigurare.

Fapta apelantei de a se fi deplasat cu o viteza de 61- 62 km/h pe un segment de drum ce impunea o viteza de maxim 50 km/h a fost reținuta ca si cauza favorizanta a producerii accidentului, respectiv a decesului pârtii vătămate.

In condițiile in care instanța si-a însușit proba expertizei tehnice judiciare administrate pe parcursul urmăriri, penale, a reținut ca si cauza determinanta a producerii accidentului fapta victimei, iar fapta apelantei, ca si cauza favorizanta, consideram neîntemeiata stabilirea de către instanța a unei culpe de 50 % in sarcina apelantei.

Având in vedere situația de fapt concreta, concluziile raportului de expertiza, considera ca se impunea stabilirea in sarcina apelantei a unei culpe de 30 - 40% in sarcina apelantei.

3.Hotărârea pronunțata in cauza este netemeinica si nelegala si sub aspectul stabiliri cuantumului pedepsei.

A reținut instanța ca pentru atingerea scopului scopului legii penale; pedeapsa de 2 ani de închisoare este indestulatoare.

Considera ca stabilirea unei pedepse cu închisoarea in cuantum de 2 ani este in raport de situația de fapt concreta in care a fost săvârșita infracțiunea, de persoana apelantei si de circumstanțele atenuante ce se regăsesc in cauza.

Totodată greșita stabilire a cuantumului pedepsei este si efectul greșitei graduari a culpei, respectiv, reținerea unei culpe de 50% in sarcina apelantei.

Totodată, reținând ca aplicabila in cauza legea penala veche, instanța in mod greșit, nu a mai făcut aplicațiunea dispozițiilor art. 320 ind.l Cod Procedura Penala.

In vederea stabilirii unei pedepse juste si proporționale cu gravitatea faptei se impunea ca instanța sa aibă in vedere atitudinea sincera din primul moment ulterior săvârșirii faptei, faptul ca anterior nu a mai săvârșit alte infracțiuni, modalitatea si circumstanțele in care a fost săvârșita fapta aspecte ce reies din probele administrate in cauza, situație in care cuantumul pedepsei consideram ca ar fi trebuit sa fie mai diminuat.

Partea civilă G. I. în motivarea apelului a criticat sentința instanței de fond, pe care o consideram nelegala » netemeinica in ceea ce privește cuantumul daunelor morale acordate parți civile constituita in dosar, urmând ca in baza unei reaprecieri a stării de fapt privitoare la cauza sa reanalizati si sa dispuneți admiterea apelului sa desființați in parte hotărârea apelata si sa dispuneți majorarea daunelor morale la sumele solicitate in cererea de constituire parte civila si la care este îndreptățită partea respectiv fiul victimei decedata in condiții neprevăzute.

Consideră că instanța de fond nu a dat eficienta necesara si cuvenita, caracterizata de acordarea unei reale desdaunari pentru suferința înregistrata de fiul victimei, urmând sa fie reținute condițiile concrete in care a survenit accidentul dar si practica judiciara in acest sens: - Tribunalul Gorj acorda pentru copii si parinții victimei, cate 500 000 euro platibil ta cursul băncii prin sentința civilă nr.l 76/2013 definitiva in dosarul nr_/95/2012; -Judecătoria Tg J. dosar nr._, recurata la Curtea de Apel C. s-a acordat cate 200.000 lei daune morale către parinții victimei si cate 150.000 lei către frații victimei, observa sentința penala nr 1346/2014 din ds.nr._/318/2013 a Judecătoriei Tg J. rămasa definitiva la Curtea de Apel C. prin care s-au acordat despăgubiri moarale de 150.000 lei, decizia nr.284A din ds.nr._ a Tribunalului Gorj despăgubirile morale ale victimei fiind de 100.000 lei, sentința penala nr.56/2011 din dosar nr_ al Judecătoriei Novaci prin care s-au acordat despăgubiri morale fiecărei victime in cuantum de 50.000Euro.

În mod greșit instanța de fond i-a admis doar în parte acțiunea civilă, considerând că, cuantumul pretențiilor morale solicitate de mine prin cererea de constituire parte civila ar fi de natură să depășească limita rezonabilității și funcția compensatorie a daunelor morale.

Mai mult decât atât instanța de fond a avut in vedere " Ghidul pentru soluționarea daunelor morale" autor S. G. si M. N. din care a constatat instanța de fond ca partea vătămata ar fi indreptatita la suma de 22.347 lei daune morale. Ori in acest sens consideram ca hotărârea instanței de fond de a tine cont exact de ghidul de mai sus consideram ca acesta este doar un ghid orientativ nu si unul de pus in practica, acesta fiind un ghid impus de societatea de asigurări acesta nefiind pus in practica.

Așadar la o ucidere din culpa, cu culpa . morale mai mici ca la o vătămare corporala cu îngrijiri medicale de 80-90 zile ingrijiri medicale a se observa sentința penala nr.1346/2014 din ds.nr._/318/2013 a Judecătoriei Tg J. rămasa definitiva la Curtea de Apel C. prin care s-au acordat despăgubiri moarale de 150.000 lei.

Așa cum a rezultat din cercetarea judecătorească efectuată la fond familia noastră era înaintea producerii tragicului eveniment o familie exemplară, oameni onești, foarte apreciați în societate, care se bucurau de prețuirea și respectul celor din jur. în acest context, susținerea instanței de judecată cum că acordarea daunelor morale solicitate ar fi de natură să depășească limita rezonabilității este lipsită de temei, întrucât aspirațiile familiei noastre au fost ireversibil schimbate, si nu din vina noastră, întrucât pierderea mamei produce dezechilibre majore, impune reorganizarea familiei prin preluarea rolului pe care-1 avea mama de către tatăl nostru, fiind evident schimbarea calității vieții, a relațiilor între noi, membrii familiei. Arătăm că în urma accidentului produs de inculpata ni s-a creat atât mie un prejudiciu imens, incomensurabil și ireparabil, prin pierderea mamei mele, noi, pierzându-ne ființa cea mai dragă, într-un moment în care, aveam nevoie de ajutorul și sprijinul mamei, mai mult ca niciodată. Prin fapta sa inculpata ne-a creat o suferință psihică produsă de rezultatul faptei sale, respectiv decesul neașteptat al mamei mele de care eram puternic afectați, împreună cu care aveam multe vise și speranțe, noi având o atmosferă extraordinară de familie pe care nicodată nu o s-o mai putem recăpăta.

Impactul decesului mamei mele a fost major și este de înțeles că ne este foarte greu să ne continuăm viața fară ea.

Este evident șocul emoțional la care am fost supuse noi, părțile civile, suferința psihică fiind enormă, acestea fiind elementele care servesc la aprecierea existenței unui prejudiciu moral și la evaluarea acestuia în scopul acordării de despăgubiri. Facem precizarea că majorarea solicitărilor noastre a fost o consecință a amenințărilor, a lipsei de respect manifestată față de noi de către reprezentanții asigurătorului cu ocazia concilierii la care am fost chemați de către aceștia. Față de aspectele mai sus menționate considerăm că instanța de fond nu a apreciat în mod corespunzător sumele ce mi le-a acordat cu titlu de daune morale, impunându-se majorarea lor, aceasta tinand cont de un ghid impus de societatea de asigurări.

Din actele dosarului rezulta fara nici un dubiu vinovăția inculpatei in producerea accidentului rutier soldat cu decesul victimei, imprejurare care a produs in mod categoric un prejudiciu atât material cat si moral de natura a fi compensat in conformitate cu dispozițiile art.998 si urmatoarele Cod Civil.

Or, potrivit dispozițiilor prevăzute de codul penal si art.998 cod civil, despăgubirile civile trebuie sa asigure intotdeauna o justa reparare a daunelor suferite de cei vătămați (in speța partea civila) fiul victimei.

Cum in cauza, instanța de fond nu a apreciat in mod just contravaloarea suferințelor părtilor civile, va rugam sa reapreciati cu privire la daunele morale care reprezintă rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite si culpabila prin care se aduce o vătămare valorilor si drepturilor extrapatrimoniale strâns legate de personalitatea umana.

Dauna morala consta in atingerea adusa acelor valori individului care ii definesc personalitatea, respectiv existenta fizica a persoanei, integritatea corporala si sănătatea, sensibilitatea fizica si psihica, sentimentele de afecțiune si dragoste, cinstea, demnitatea si onoarea si alte valori similare.

Daunele de natura psihica sunt "intime si dureroase" care ii insotesc pe oameni timp indelungat si chiar iremediabil, uneori pana la sfârșitul vieții lor, fiind mai greu de perceput.

Aceste daune pot fi incercate atât de persoana care este subiectul pasiv - de obicei o infracțiune violenta, cat si de terțe persoane - in cazul decesului subiectului pasiv - victima, apropiați ai victimei, legați de acesta prin relații afective de ordinul "special" intre părțile civile si victima fiind stabilite relații afective deosebite, conform declarațiilor martorilor, inscrisuri relații de rudenie, etc, de regula de natura familiala constând . provocata de moartea victimei. Din inscrisurile depuse la dosar dar si din depozițiile martorilor audiați, rezulta ca partea civila a căzut . prin pierderea mamei sale cat nepoți si strănepoți acesteia au suferit enorm si suferă in continuare prin pierderea mamei, bunicii si străbunicii lor de care erau atașați emoțional, ca urmare a producerii tragicului eveniment.

In concluzie, suferințele incercate de membrii familiei trebuiesc analizate/reanalizate in concreto si subiectiv, si trebuiesc corelate cu realitatea suferita de partea civila.

In acest context, având in vedere relațiile strânse de afectivitate existente intre partea civila si victima, precum si impactul psihic pe care 1-a avut asupra acesteia - pierderea prematura a mamei, bunicii si străbunici in același timp, rugam respectuos instanța de apel sa aprecieze ca se impune admiterea apelului, desființarea in parte a sentinței apelate pe aspectul cuantumului daunelor morale considerandu-le neîndestulătoare in raport cu suferințele pricinuite de decesul victimei, daune care sa aibă un efect real compensatoriu.

Apel majorare daune morale

Reiteram apărările invocate la instanța de fond, cu rugămintea respectuoasa da a fi reapreciate de către instanța de apel investita cu soluționarea cauzei:

Astfel ca toți membri familiei au fost lezați in egala măsura prin pierderea mamei bunici si străbunicii având in vedere ca toți locuiau in aceiași curte. Victima având o relație de excepție cu familia si un comportament ireproșabil atât in familie cat si in societate. In drept am invocat disp.prev.de L136/1995, Ordinul CSA 14/2011, art.1357-1371 NCC, art.153 cpcv., art. 19 si urm.ncpc.

La stabilirea cuantumului solicitat va rugam sa aveți in vedere criteriile de apreciere a acestor daune astfel: gradul de rudenie avut de victima cu partea civila, gradul de afecțiune dintre aceștia, ca s-au gospodărit impreuna.

Prin decesul victimei a avut loc o reala dezmembrare a intregii familii, ca a avut loc cea mai grea pierdere a celei mai dragi si apropiate flinte acesta suferind o trauma soc urmata de tulburări emoționale grave. Cu mențiunea expresa ca, pentru toata familia - durerea este incomensurabila neputand fi acoperita cu compensații financiare având in vedere ca s-au confruntat cu probleme delicate după intamplarea nefericitului eveniment.

In cauza, banii nu vor putea acoperii traumele si suferințele produse, dar aprecierea cuantumului lor este atributul exclusiv al onoratei instanțe urmând sa le acorde la un nivel decent si in acord suferința pricinuita dar si in acord cu practica judiciara din România.

Pentru exemplificare, . 50-55 zile de ingrijiri medicale, Curtea de Apel C. a acordat peste 200.0001ei daune morale, decizia pen.2101/2011.

Tribunalul Gorj a acordat 500.000 euro unui minor si cate 320.000 euro pentru ^v părinți conf.s.civ.nr. 16/2013 pronunțata in dosarul nr._/95/2012- secția a II a civila, sentința 1336/2013 pronunțata de Judecătoria Tg J. daune materiale

însemnate, etc.

Or in cauza noi ne-am constituit parte civila cu daune morale cu mult sub limita aproximativ 25% din valoarea poliței de asigurare care prevede valoarea asigurări riscului la suma de 5 milioane euro. Va rugam sa aveți in vedere ca nimeni nu-si dorește sa i se intample un accident (in speța urmat de deces) in urma căruia sa fie traumatizat fizic si psihic, ca sumele solicitate prin acțiunea civila nu sunt exagerate ci sunt chiar modice asa incat cuantumul daunelor morale solicitat urmează sa fie admis.

Mai mult ca in anul 2012 limita de despăgubire, repetam in caz de vătămări corporale si deces este de 5 milioane de Euro .

In cauza, inculpata deține pentru autoturismul implicat in accident polița RCA valabila. Conform Normelor care definesc condițiile generale de asigurare, â la stabilirea despăgubirilor, in caz de vătămări corporale- in cauza decesului victimei, se tine cont de cheltuielile de inmormantare, inclusiv piatra funera, precum si cele ocazionate de ritualurile religioase, cheltuieli cu transportul cadavrului, imbalsamarea de locul efectuări autopsiei pana la localitatea unde se face inmormantarea; daunele morale in conformitate cu legislația si jurisprudenta din România.

In ceea ce privește prejudiciul moral, trebuie reținut ca daunele morale nu pot plați suferința fizica si morala suferita de membri familiei ca urmare a decesului victimei.

Insa daunele morale vor putea asigura un anumit confort psihic, dar nu vor putea compensa suferințele sufletești si lipsa de sprijin si afecțiune ca urmare a dispariției a celor apropiați in speța victima (fiu, nepoți, nepoate, strănepoți, nurori). Daca despăgubirile materiale au de regula un suport material probator, in ceace privește daunele morale nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care in raport cu consecințele, pe orice plan, suferite de partea civila, trebuie sa aprecieze o anume suma globala care sa compenseze pentru partea civila, ceace ii lipsește ca urmare a producerii evenimentului păgubitor. .

De aceea va rugam sa rețineți consecințele grave imense, negative suferite de membri familiei care au suferit o trauma importanta prin pierderea victimei care asigura sprijin material si moral familiei.

Importanta suferințelor morale lezate si măsura in care au fost lezate justifica pe deplin acordarea daunelor morale in cuantumul solicitat.

Jurisprudenta a acordat daune morale in cuantumuri variate, mai mici dar si mai mari decât cele solicitate, insa in prezenta cauza in raport de circumstanțele concrete daunele morale sunt rezonabile si in raport de faptul ca viata si viitorul parti civile sunt grav afectate mai ales in ce privește viitorul familiei, de aceia va solicitam sa le admiteți in cuantumul solicitat, si tinand cont onorata instanța de practica judiciara in domeniu atașata va solicitam admiterea apelului modificarea sentinței in sensul admiterii acțiunii civile promovate in totalitate .

Pentru aceste motive solicit admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul admiterii în totalitate a acțiunii civile promovată, respectiv obligarea asigurătorului în solidar cu inculpata la plata daunelor morale in totalitate către subsemnatul.

Asigurătorul . C., prin motivele de apel formulate solicită admiterea apelului și pronunțarea unei noi hotărâri în sensul diminuării daunelor morale și materiale ce pot fi acordate în urma producerii evenimentului rutier, soldat cu moartea victimei G. E..

Cu privire la daunele materiale solicitate de partea civilă, în virtutea principiului disponibilității care caracterizează latura civilă a procesului penal, acestea trebuie să facă dovada pretențiilor sale cu documente justificative care să ateste valoarea prejudiciului încercat de acestea.

În ceea ce privește cheltuielile de înmormântare efectuate arată că acestea nu au fost justificate cu acte iar instanța de fond nu a avut în vedere acest aspect, mai mult s-a depus la dosar un contract de împrumut încheiat între partea civilă G. I. și ginerele său, contract care nu reflectă realitatea, fiind încheiat doar pentru a servi în proces. De asemenea nu s-a mai analizat necesitatea efectuării cheltuielilor de înmormântare, care este esențial, având în vedere sumele alocate, chiar și analizând obiceiul locului.

În acordarea daunelor morale cât și a celor materiale instanța nu a avut în vedere culpa victimei în producerea accidentului rutier, culpă ce rezultă din raportul de expertiză tehnico tehnică auto efectuat în cauză, chiar la punctul 4 din acest raport expertul consemnând că nu exista posibilitatea tehnică de evitare a accidentului prin frânare. Față de faptul că inculpata nu putea evita accidentul, solicită achitarea acesteia în temeiul art. 16 Cod procedură penală, vinovăția acesteia fiind doar faptul că circula cu viteza peste limita legală (61-62 km) viteza în momentul impactului fiind mult sub limita legală deoarece aceasta a frânat pentru a încerca evitarea producerii accidentului.

În subsidiar solicită reținerea culpei victimei în producerea accidentului și reducerea daunelor materiale și morale raportat la culpă.

Cu privire la prejudiciul moral încercat de părțile civile, consideră că acordarea unor daune morale ar fi îndreptățită, în speța de față, daunele morale, în cuantum de 22.347 lei solicitate fiind nejustificate, raportat la culpa victimei societatea oferind suma de 10.000 lei daune morale conform ofertei de despăgubire nr._, oferta ca fiind considerată neîndestulătoare pentru partea civilă G. I..

Pentru stabilirea unui cuantum legal a daunelor materiale și morale, consideră că instanța trebuie să aibă în vedere elementele de fapt rezultate din întregul probatoriu administrat în cauză cu luarea în vedere a celor două expertize tehnice în specialitate auto, în care s-a stabilit în unanimitate faptul că ambele părți implicate în accident au încălcat norme legale privind conduita la volan pe drumurile publice, iar cu privire la modalitatea de evitare a accidentului, acesta putea fi evitat de către victimă dacă se asigura cu temeinice înainte de a se angaja în traversarea străzii.

Față de cele de mai sus, solicită cu privire la daunele morale, admiterea în parte în raport de culpa victimei iar cu privire la daunele morale, acestea să fie acordate într-un cuantum rezonabil care să nu conducă la o îmbogățire fără just temei, cu reținerea suferinței efective provocată părților civile .

La termenul din 06 martie 2015 s-a procedat la audierea inculpatei apelante declarația sa fiind atașată la dosarul cauzei.

Analizând apelurile,prin prisma motivelor invocate și examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept,Curtea constată următoarele:

În urma examinării materialului probator administrat în cauză, prima instanță a reținut o situație de fapt corectă, cu încadrarea juridică corespunzătoare, constând în aceea că la data de 19.05.2013, în jurul orelor 14,00, în timp ce inculpata conducea autoturismul marca VW GOLF, cu numărul de înmatriculare_ ,pe raza ., în direcția . normale, pe timp de zi, la ieșirea dintr-o curbă la dreapta, pe raza satului S., a observat o femeie care circula pe mijlocul drumului, în același sens de mers cu autoturismul, care la apropierea acestuia a oscilat în deplasare, inițial spre stânga și apoi spre dreapta, în vederea traversării drumului, motiv pentru care inculpata a frânat și a tras volan dreapta, victima fiind preluată pe capota acestui autoturism și proiectată pe partea carosabilă, în fața autoturismului, lângă axul drumului, decesul acesteia producându-se imediat după producerea accidentului de circulație.

În ceea ce privește primul motiv de apel invocat de apelanta inculpată, Curtea constată că în mod corect a stabilit instanța de fond aplicabilitatea în cauză a dispozițiile din Cod penal anterior-art.178 alin.1,2 C.p- prin analizarea modalităților de executare a pedepsei aplicate prevăzute în cele două legi penale succesive, în condițiile în care limitele de pedeapsă sunt identice.

Critica privind posibilitatea instanței de a dispune față de inculpată măsura renunțări la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei prevăzute în noul Cod penal este nefondată.

Potrivit art.80 alin.2 lit.d C.p și art.83 alin.2 C.p. nu se poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei în cazul săvârșirii infracțiunilor pentru care pedeapsa este mai mare de 5 ani respectiv 7 ani sau mai mare.

În cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei, modalități de executare a pedepsei ce se regăsesc în noul cod penal, așa cum susține apelanta, întrucât pentru infracțiunea de ucidere din culpă prev.de art.192 alin.1,2 C.p pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 2 la 7 ani

Nu au fost identificate elemente de nelegalitate ale hotărârii instanței de fond în ceea ce privește stabilirea culpei comune a inculpatei și a victimei.

Al treilea motiv de apel invocat de inculpată referitor la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, de 2 ani închisoare este nefondat.

Curtea constată că, instanța de fond, la realizarea acestei operații juridice, a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cp., respectiv limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatei, împrejurările și modul de comitere al infracțiunii, dar și aspecte privitoare la conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal constând în recunoașterea săvârșirii faptelor și solicitarea ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, realizând o corectă și justă individualizare a pedepsei aplicate.

În ceea ce privește apelul declarat de ., Curtea reține că instanța de fond a acordat daunele materiale în baza probelor administrate-declarații de martori, chitanța privind sumele de bani, iar la stabilirea acestor daune materiale dar și a daunelor morale s-a avut în vedere culpa victimei.

Potrivit art.97 alin.1 din C.pr.p constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșito și kla cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei și care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal.

Lipsa documentelor justificate pentru stabilirea despăgubirilor materiale prevăzute art.49 din Ordinul CSA 14/2011, invocată de apelanta ., nu poate restrânge dreptul și obligația instanței de a obține mijloacele de probă-declarații de martori - necesare în vederea stabilirii cuantumul despăgubirilor materiale și morale.

Critica apelantei privind nereținerea culpei comune de către instanța de fond la stabilirea cuantumului daunelor materiale și morale este de asemenea nefondată, întrucât instanța a diminuat cuantumul acestor sume cu 50% prin reținerea culpei comune a victimei.

Analizând apelul declarat de partea civilă G. I., Curtea constată nelegală modalitatea de stabilire a daunelor morale de către instanța de fond prin raportare la Ghidul pentru soluționarea daunelor morale„ autor S. G. și M. N. din care rezultă la fila 33 că în cazul decesului se acordă despăgubiri copilului major (descendent de gradul I fiul/fiică) despăgubiri în sumă de 44.694 lei, echivalentul a 26 salarii medii pe economie. În lipsa unei dispoziții legale acest ghid nu poate fi avut în vedere la stabilirea unui cuantum exact al daunelor morale.

Atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât și Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când acordă despăgubiri morale, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, adică procedează la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare a cauzei, relativ la suferințele fizice și psihice pe care le-au suportat victimele.

În cazul infracțiunilor contra integrității corporale sau sănătății, evaluarea despăgubirilor pentru daune morale - în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau de a nu tinde către o îmbogățire fără just temei - trebuie să țină seama de suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpată, precum și de toate consecințele acesteia, partea civilă fiind fiul victimei..

Se poate afirma că există o prezumție absolută a unei strânse legături afective între victima accidentului și copii, așa cum rezultă și din Rezoluția nr. 75-7 a Comitetului de Miniștrii al Consiliului Europei, iar prejudiciul moral suferit de aceștia este inestimabil și nu poate fi evaluat în concret și reparat pecuniar.

Pentru aceste considerente, instanța de apel art.421 alin.2 lit.a C.pr.p va admite apelul declarat de partea civilă G. I., va desființa sentința penală atacată pe latură civilă și rejudecând va majora cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligat asiguratorul . C. către partea civilă G. I., de la_ lei la_ lei, având în vedere culpa comună a victimei.

În baza art.421 alin.1 lit.b C.pr.p. va respinge apelurile declarate de inculpata B. F. și asiguratorul . C., împotriva sentintei penale nr.269 din 20.11.2014, pronunțată de Judecătoria Motru, ca nefondate.

Se vor mentine celelalte dispozitii ale sentintei atacate.

În baza art.276 C.pr.p va obliga inculpata B. F. să plătească părții civile 2206 lei cheltuieli de judecată în apel reprezentând 1800 lei onorariu avocat și 406 lei cheltuieli transport.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelurile declarate de inculpata B. F. și asiguratorul . C., împotriva sentintei penale nr.269 din 20.11.2014, pronunțată de Judecătoria Motru, ca nefondate.

Admite apelul declarat de partea civilă G. I..

Desființează sentința penală atacată pe latură civilă și rejudecând.

Majorează cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligat asiguratorul . C. către partea civilă G. I., de la_ lei la_ lei.

Mentine celelalte dispozitii ale sentintei atacate.

Obligă inculpata B. F. să plătească părții civile 2206 lei cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 25 Martie 2015.

Președinte, Judecător,

L. BalaciIonel G.

Grefier,

M. N.

Red.jud. I.G.

j.f.C.I.

IB/28.04.2015

← Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr....		Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 300/2015.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 300/2015. Curtea de Apel CRAIOVA Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 350/2015. Curtea de Apel CRAIOVA Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 410/2015. Curtea de Apel CRAIOVA Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art.447 C.p.p. şi art.86 ind 4 C.p.). Decizia nr. 418/2015. Curtea de Apel CRAIOVA