Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 350/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 350/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 2218/184/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚAA DE APEL
DECIZIE Nr. 350/2015
Ședința publică de la 16 Martie 2015
PREȘEDINTE C. C.
Judecător A. D.
Grefier V. D.
Ministerul public a fost reprezentat prin procuror D. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 13 martie 2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind judecarea apelului declarat de asiguratorul . SA, inculpatul D. M. N., partea civilă S. G. A., împotriva sentinței penale nr.86 din data de 06.10.2014 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, având ca obiect ucidere din culpă (art.178 C.p.).
La apel au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 86 din data de 06.10.2014 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în baza art. 178 alin. 1 și 2 din Codul penal de la 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, a fost condamnat inculpatul D. - M. N., CNP_, fiul lui M. și L., născut la data de 13.01.1989, în localitatea C., județul D., cu domiciliul în . Racului, ., județul D., cetățean român, studii medii, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, lucrător necalificat la S.C. ROM ISRA IMPEX S.R.L., fără antecedente penale, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 din Codul penal de la 1969 s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și b din Codul penal de la 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la momentul executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
În baza art. 81 din Codul penal de la 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit în baza art. 82 din Codul penal de la 1969.
În baza art. 404 din Codul de procedură penală, a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal de la 1969, referitoare la revocarea suspendării condiționate.
În baza art. 71 alin. 5 din Codul penal de la 1969 s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 19, art. 25 alin. 1 și art. 397 alin.1 din Codul de procedură penală, art. 1357 și urm. din Codul civil precum și în baza art. 49-55 din Legea 136/1995 și a contractului de asigurare, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. G. A., cu domiciliul în ., ., județul O. și a fost obligat asiguratorul Societatea de A. - R. Astra S.A., cu sediul în București, .. 3, . și cu sediul procesual ales la sediul Sucursalei Slatina, ., jud. O., să plătească părții civile S. G. A. suma de 97.111,53 lei, din care suma de 17.111, 53 lei reprezintă daune materiale și suma de 80.000 reprezintă daune morale.
În baza art. 19, art. 25 alin. 1 și art. 397 alin.1 din Codul de procedură penală, art. 1357 și urm. din Codul civil precum și în baza art. 49-55 din Legea 136/1995 și a contractului de asigurare, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență C. cu sediul în C., ., și obligă asiguratorul Societatea de A. - R. Astra S.A. să plătească părții civile S. C. Județean de Urgență C. suma de_,12 lei ce reprezintă daune materiale.
În baza art. 19, art. 25 alin. 1 și art. 397 alin.1 din Codul de procedură penală, art. 1357 și urm. din Codul civil precum și în baza art. 49-55 din Legea 136/1995 și a contractului de asigurare, admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Județean de Urgență Slatina, cu sediul în Slatina, .-11, județul O., și a fost obligat asiguratorul Societatea de A. - R. Astra S.A. să plătească părții civile S. Județean de Urgență Slatina suma de 4124,65 lei ce reprezintă daune materiale.
În baza art. 276 alin. 2 din Codul de procedură, art. 49-55 din Legea 136/1995 și a contractului de asigurare, a fost obligar asiguratorul Societatea de A. - R. Astra S.A., la plata către partea civilă S. G. A. a sumei de 4005 lei cheltuieli de judecată.
În baza art. 274 alin. 1 din Codul de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, cheltuielile privind avocatul din oficiu (avocat M. A. delegația nr. 5752/24.09.2013 – onorariu 50 lei), rămânând în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecătoria B. nr. 562/P/2012 din data de 03.09.2013, a fost trimis in judecată, în stare de libertate, inculpatul D.-M. N. pentru savârșirea infracțiuni de ucidere din culpă prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. 1 și 2 din Codul penal de la 1969.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
În data de 16.05.2012, în jurul orei 11:30, a avut loc un accident de circulație pe . Dobrețu, în care a fost implicată autoutilitara Dacia 1307, cu numărul de înmatriculare_, condusă de către numitul D.-M. N., victima accidentului fiind S. M., care a decedat ulterior la data de 29.07.2012, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză.
La stabilirea situatiei de fapt instanta a avut în vedere expertiza efectuată în cauză de către Institutul N. de Expertize Criminalistice, care este lămuritoare în cauză, având în vedere continutul, institutia din care face parte expertul care a efectuat-o si modul cum au fost explicate aspectele solicitate de instantă si va înlătura celelalte două rapoarte de expertiză etuate în cauză.
Din cuprinsul acestui act, din declarartiile martorilor D. I., R. M., D. I. si din declaratiile inculpatului, instanta a retinut faptul că autovehiculul implicat în accident ce se deplasa din direcția B. în direcția Curtișoara cu o viteză de aproximativ 50 km/h, a efectuat un viraj la stânga într-o curbă de 90 ° si a derapat, nu a mai putut redresa autoturismul și a pătruns pe banda corespunzătoare sensului invers de mers și a lovit victima cu partea din dreapta a părții frontale, trecând ulterior cu roata din spate dreapta peste corpul victimei.
Înainte de producerea accidentului, victima s-a aflat pe pavelele montate în fata monumetului eroilor din Dobretu, loc situat în afara părtii carosabile si care în comună este cunoscut drept statie pentru microbuze, nefiind însă o aprobare în mod legal, astfel cum rezultă din adresa efectuată la cererea instantei de Primăria Dobretu si din declaratiile martorilor oculari D. I., R. M. si D. I.. Instanta retine din declaratia martorului D. I. data în cursul judecătii, ca acesta a observat personal momentul impactului si că în acel moment victima se afla în locul arătat.
Din cuprinsul raportului de expertiză efectuat de INEC s-a retinut faptul că, având în vedere că inculpatul a intrat pe contrasens si a obturat considerabil spatiul destinat acostamentului s-a apreciat cu mare probabilitate că victima nu putea evita accidentul, chiar dacă locul impactului nu a putut fi identificat cu certitudine.
Instanta a respins solicitările inculpatului si asiguratorului de a se stabili o culpă comună în producerea accidentului, cu retinerea si a unei culpe a victimei. Din punctul de vedere al instantei, declaratia martorului D. I. care a observat personal impactul si a arătat că la momentul impactului victima se afla pe pavelele din fata monumetului eroilor din Dobretu precum si faptul că inculpatul a intrat pe contrasens si a obturat considerabil spatiul considerat de oameni drept statie pentru microbuz, inlătură culpa victimei.
S-a arătat că în cuprinsul raportului de expertiză s-a mai retinut faptul că accidentul nu putea fi evitat în conditiile in care viteza limită de derapare era inferioară vitezei de deplasare a inculpatului în curbă, respectiv 50 km/h, fiind imposibilă încadrarea pe banda corespunzătoare în aceste conditii. S-a retinut de asemenea si faptul că starea suprafetei carosabilului si configuratia curbei nu pot fi considerate împrejurări imprevizibile, în conditiile deplasării pe timp de zi, accidentul putând fi evitat de conducătorul auto în conditiile în care adapta viteza conditiilor de drum.
În ceea ce priveste starea carosabilului, s-a retinut din declaratiile martorilor M. F. G., I. D. R., D. I. si R. M. că înainte de producerea accidentului carosabilul nu era umed, ploaia debutând după producerea accidentului, când au sosit organele de politie la fata locului, acesta fiind si motivul pentru care în procesul-verbal de cercetare la fata locului s-a consemnat faptul că era ud carosabilul.
S-a mai arătat însă că indiferent de starea drumului, cu pietris, nisip sau ud, inculpatul avea obligatia conform O.U.G. 195/2002 de a adapta viteza cu care circula la conditiile de drum si meteorologice, neconformându-se însă acestei obligatii si încălcând o altă obligatie, aceea de a nu circula pe contrasens.
În ceea ce priveste victima S. M., carea avea 53 ani, s-a retinut din cuprinsul raportului de constatare medico-legală de autopsie că moartea sa a fost violentă, consecința unui traumatism cranio-cerebral cu hemoragie și contuzie meningo-cerebrală complicat în evoluție cu bronhopneumonie, leziunile fiind produse prin lovire cu și de corpuri dure - în condițiile accidentului rutier, existând legătură de cauzalitate de tip indirect între leziunile traumatice și deces.
Ulterior accidentului, victima a fost internată în perioada 16.05-28.06.2012 la S. C. Județean de Urgență C. -ATI/Neurochirurgie cu diagnosticul „politraumatism grav, traumatism cranio-cerebral grav, hematom subdural acut de emisfer stâng, dilacerare temporo-bazală stângă, comă profundă, afazie motorie". In perioada 28.06-13.07.2012 a fost internată la S. Judetean de Urgentă Slatina cu diagnosticul „hematom subdural operat, traumatism cranio-cerebral prin accident rutier operat, tetrapareză flască, tulburări de alimentare, incontinență urinară, bronhopneumonie", iar în data de 29.07.2012 a decedat.
În ceea ce privește legea penală mai favorabilă, instanța a realizat o aplicare a legii penale mai favorabile în mod global, având în vedere decizia Curții Constituționale nr. 265 din data de 6 mai 2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Codul penal, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014.
S-a apreciat că dispozițiile Codului penal de la 1969 sunt mai favorabile, având în vedere că s-a orientat în soluție către o pedeapsă cu închisoarea, iar din punctul de vedere al instanței aplicarea unei pedepse cu închisoare în cuantum minim și cu suspendarea condiționată a executării în baza art. 81 din Codul penal de la 1969 este mai favorabilă.
În drept, fapta inculpatului D.- M. N., care în ziua de 16.05.2012 a condus pe un drum public autovehiculul marca Dacia cu nr. de înmatriculare Dacia 1307, cu numărul de înmatriculare_, cauzând uciderea din culpă a unei persoane, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale referitoare la circulația pe drumurile publice întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. 1 si 2din Codul penal, atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective.
Sub aspectul laturii obiective, acțiunea de a cauza uciderea din culpă a unei persoane ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale referitoare lacirculația pe drumurile publice constituie elementul material al laturii obiective a infractiunii de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. 1, 2 din Codul penal dela 1969.
Urmarea imediată a acestei acțiuni a constat în moartea unei persoane, iar legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă din probele administrate în cauză, în special din raportul de constatare medico legală (autopsie) întocmit în cauză.
Sub aspectul laturii subiective, din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești cu privire la forma și gradul de vinovăție, s-a reținut că inculpatul a acționat din culpă, fapta fiind săvârșită în conformitate cu art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. a din Codul penal de la 1969, deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, dar nu l-a acceptat considerând fără temei că el nu se va produce.
La alegerea și individualizarea pedepsei în conformitate cu prevederile art. 72 din Codul penal de la 1969, a fost avut în vedere: dispozițiile generale ale Codului penal, limitele de pedepsă fixate în partea specială a Codului penal de la 1969 (închisoarea de la 2 la 7 ani), gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
La stabilirea gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, instanța a luat în considerare criteriile stabilite de art. 18 1 alin. 2 din Codul penal, respectiv: modul și mijloacele de săvârșire a faptei și scopul urmărit (conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără a adapta viteza conditiilor de drum), împrejurările în care a fost comisă fapta (în conditiile în care inculpatul nu a depăsit viteza legală de 50 km/h, lipsa de experientă a acestuia), urmarea produsă (decesul unei persoane).
În ceea ce privește persoana și conduita inculpatului, a fost avut în vedere faptul în inculpatul nu are antecendete penale. Instanta retine ca inculpatul a recunoscut săvârsirea faptei însă nu în totalitate considerând că victima s-a aflat pe carosabil si prin urmare a avut si aceasta o culpă în producerea accidentului, fapt înlăturat de instantă.
Din cuprinsul referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul O., s-a reținut faptul că nu au fost identificați factori negativi de natură a dezvolta în viitor o conduită infracțională.
Din cuprinsul aceluiași referat a rezultat și faptul că există mai mulți factori pozitivi care să inhibe în viitor un comportament infracțional, constând în faptul că inculpatul își asumă responsabilitatea faptelor, beneficiază de suport familial, atât locativ cât și financiar și la rândul său manifestă responsabilitate și atașament față de familia sa, manifestă atitudine pozitivă față de muncă, fiind angajat, a avut o conduită pro socială atât înainte cât și după trimiterea sa în judecată și are o imagine pozitivă în comunitate.
Având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei și limitele de pedeapsă stabilite de lege, instanța apreciază că în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă în cuantum minim, respectiv 1 an închisoare. Instanța apreciază că aplicarea unei astfel de pedepse este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 din Codul penal de la 1969, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient.
A fost respinsă cererea formulată de avocatul inculpatului de a se reține în cauză existența unor circumstanțe atentuante facultative prevăzute de art. 74 din Codul penal de la 1969, deoarece apreciază că atitudinea inculpatului și conduita acestuia a fost avută în vedere la individualizarea sancțiunii ce urmează a fi aplicată, nefiind de natură a reprezenta circurcumstanțe atentuante care să conducă la reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, în contextul celorlalte împrejurări de fapt reținute în cauză.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, s-a apreciat că raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, acesta este nedemn în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 61 alin. 1 teza a II a și lit.b din Codul penal de la 1969, fiind justificată îndepărtarea acestuia de la activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității.
Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.c, d și e din Codul penal de la 1969.
De asemenea s-a reținut că inculpatul nu este nedemn în exercitarea dreptului de a alege și prin urmare nu va interzice nici dreptul prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a teza a I a din Codul penal. Instanța a avut în vedere în baza art. 414 alin. 3 din Codul de procedură penală, decizia 74 din 5 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Justiție și Casație date în recurs în interesul legii, care a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c din Codul penal de la 1969, nu se va face automat și va fi supusă aprecierii instanței în funcție de criteriile prevăzute de art. 71 alin. 3 din Codul penalde la 1969.
S-a avut în vedere, de asemenea, în baza art. 20 alin. 2 din Constituția României, hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza S. și P. conform căreia interzicerea drepturilor părintești constituie o ingerință în dreptul la respectarea vieții familiale, precum și hotărârea pronunțată de Curtea EDO în cauza Hirst c. Marii Britanii conform căreia „interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând o încălcare a art. 3 din Protocolul nr. 1 din Convenție”.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, s-a apreciat, în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție.
S-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 alin. l din Codul penal de la 1969, respectiv: pedeapsa aplicată inculpatului va fi închisoarea de 2 ani, inculpatul nu a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, iar instanța așa cum a arătat apreciază că scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia.
Având în vedere aceste aspecte s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81 din Codul penal de la 1969, pe durata unui termen de încercare compus din durata pedepsei ce va fi aplicată la care în conformitate cu art. 82 Cod penal se adaugă un interval de timp de 2 ani, respectiv 4 ani.
Având în vedere că pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exercițiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, și că instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale, în baza art. 71 alin. 5 din Codul Penal de la 1969, instanța a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 404 din Codul de procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal de la 1969, ce prevăd revocarea suspendării condiționate în cazul în care în cursul termenului de încercare inculpatul săvârșește din nou o infracțiune.
În ceea ce priveste latura civila a cauzei, s-au retinut următoarele:
Instanta a arătat deja că S. C. Județean de Urgență C. s-a constituit parte civilă cu suma de_,12 lei (filele nr. 42-43, 59-70, 125), S. Județean de Urgență Slatina s-a constituit parte civilă cu suma de 4124,65 lei (filele nr. 48-50), iar S. G. A. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000.000 euro din care suma de 975.000 euro – 4.338.750 lei reprezintă daune morale, iar suma de 25.000 euro – 111.250 lei reprezintă daune materiale.
Din cuprinsul decontului de cheltuieli depuse de S. Județean de Urgență C. a rezultat faptul că defuncta S. M. a fost internată în perioadă a 16.05._12 și s-au efectuat cheltuieli ce au fost detaliate, în cuantum total de_,12 lei, fiind explicată valoarea ridicată a acestor cheltuieli
Din cuprinsul decontului de cheltuieli depuse de S. Judetean de Urgentă Slatina a rezultat faptul defuncta S. M. a fost internată în perioada 28.06._12 și s-au efectuat cheltuieli ce au fost detaliate, în cuantum total de 4124,65 lei .
S-a reținut că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de partea civilă S. G. A. rezultă faptul că aceasta a realizat cheltuieli în cuantum de_, 94 lei în legătură cu spitalizarea mamei sale, ocazionate de vătămările pe care le-a suferit în urma accidentului cauzat de inculpat, constând în plata unor medicamente necesare pe perioada spitalizării, a unor accesorii medicale si a unor obiecte necesare îngrijirii mamei sale care era imobilizată, cheltuieli ce au fost probate cu bunurile fiscale depuse la dosarul cauzei (filele nr. 1-24 de pe CD-ul depus în dovedire de partea civilă, unde toate documentele sunt vizibile, filele nr. 137-160 din dosarul cauzei). În ceea ce priveste cheltuielile de la fila nr. 25 (fila nr. 161 din dosar), instanta arată că nu va avea în vedere aceste cheltueili, deoarece partea civilă a depus la dosarul cauzei o factură fiscală în care se face trimitere la niste bonuri fiscale, fără a se specifica exact ce s-a facturat si fără ca bonurile fiscale să fie depuse la dosarul cauzei.
În ceea ce priveste cheltuielile pe care partea civilă s-a sustinut că le-a realizat în perioada în care mama sa a fost spitalizată pentru mancarea sa si pentru transport, pentru care s-au depus bonuri fiscale, bilete (filele nr. 26-39 din CD-ul depus sau filele nr. 162-175 din dosar), instanta apreciază că aceste cheltuieli se justifică numai în parte.
Cu privire la cheltuielile cu mancarea părtii civile pe perioada cat a fost internată mama sa, instanta nu a considerat că acestea reprezintă o cauză a faptului că mama sa a fost accidentată de inculpat, având în vedere că partea civilă trebuia să se hrănească indiferent dacă mama sa ar fi suferit sau nu accidentul.
În ceeea ce priveste cheltuielile cu transportul, s-au apreciat neîtemeiate în parte si a avut în vedere faptul că partea civilă a declarat cu ocazia audierii de către instantă că pe perioada cat mama sa a fost internată, nu a părasit spitalele decat de trei ori, o dată să îsi vadă fata, o dată la politie si o dată la Bucuresti pentru a achizitiona niste medicamente pentru mama sa. Pentru plecarea la Bucuresti, instanta arată că există un bilet de călătorie Slatina-Bucuresti aflat la fila nr. 39 din documentele depuse de partea civilă, astfel cum au fost numerotate de acesta pentru suma de 36 lei ce va fi avută în vedere. În ceea ce priveste bonurile de benzină, instanta arată că acestea sunt foarte multe, din data de 28.05, 01.06, 02.06, 05.06, 06.06, 08.06, 11.06, 14.06, 23.06, 20.06, 17.06, 21.06, 30.06, 01.07, 02.07, 03.07, 05.07, 09.07, 11.07, 12.07, 19.07, 16.07, 17.07, 18.07, 20.07, 23.06, 26.06, 29.06 (filele nr. 27-30, 32-39), iar partea civilă a mentionat ca a părăsit spitalul doar de două ori cu exceptia plecarii la Bucuresti, însă nu a a rezultat când au avut loc plecările si care a fost contravaloarea acestora. Instanta mai arată că partea civilă, a mai arătat cu ocazia audierii, faptul că au fost efectuate cheltuieli de transport de către membri ai familiei, pentru a i se aduce mancare si pentru a fi inlocuit pe perioada cat dormea pe unde apuca, cheltuieli pe care le-a suportat. Instanta arată insă că nu există nici o dovadă că partea civilă a suportat aceste cheltuieli si nu le va acorda, în conditiile în care efectuarea acestora nu a fost probată.
Instanta a arătat că din cheltuielile de la filele 26-39, astfel cum au fost numerotate de partea civilă, trebuie acordate cheltuielile ce au fost efectuate pentru îngrijirea defuctei, respectiv, cele pentru achizitionarea de pijamale (40 de lei – fila nr. 26) si pentru achizitionarea de scutece, servetele, prosoape, săpun, pudra pe perioada spitalizării (13, 88 lei bonurile nr. 282 pentru pudră si nr. 0086 pentru prosop – fila nr. 35; 46,46 lei – fila nr. 36 bonul 0390 pentru servetele, scutece si prosoape; 46,46 lei – fila nr. 37 primul bon de pe pagina pentru pentru servetele scutece, prosoape si 46,56 lei - fila nr. 39 bonul 0468 pentru scutece, servetele prosoape).
Ca o concluzie pentru filele nr. 26-36, au fost justificate cheltuieli în cuantum de 229,36 lei.
În ceea ce priveste cheltuieli cu înmormântarea, pomenirile până la sase săptămâni, trei luni, sase luni, un an si la sarbătorile religioase de peste an, pentru care s-au depus documente justificative la filele nr. 40-70, astfel cum au fost numerotate de partea civilă, instanta le-a apreciat justificate în parte.
În ceea ce priveste cheltuielile cu înmormântarea instanta a arătat că la filele nr. 40-44 există documente justificative pentru suma totală de 2967,32 lei plătită pentru achizitionarea de alimente, băuturi, bunuri pentru pomană, haine pentru înmormântare si cheltuieli cu transportul pentru achizitionarea bunurilor (filele nr. 42 si 43 – 1967,32 lei, la filele nr. 40 - 41 fiind factura fiscală pentru bonul de de la fila nr. 42 ) si pentru sicriu (fila nr. 44 – 1000 lei pentru care există factură si bon).
Pentru cheltuielile cu pomenirile și pentru care s-au depus documente justificative la filele nr. 45-70 instanta le-a apreciat întemeiate numai în parte.
În ceea ce priveste bonurile de la fila 45, instanta a avut în vedere doar cheltuielile realizate cu achizitionarea a patru candele pentru suma de 8,76 lei, celelalte cheltuieli realizate de partea civilă, s-a apreciat că puteau fi realizate de partea civilă în interes personal sau pentru familia sa, nu pentru pomenirea mamei ( ex sapun baby, lapte lady deo, săpun, ton, orbit, baton dots). În ceea ce priveste cheltuielile de la fila 46, instanta apreciază de asemenea că puteau fi de asemenea folosite pentru familia părtii civile. În ceea ce priveste fila nr. 47, un bon nu are dată, iar celelalte bonuri sunt pentru cheltuieli personale al familiei partii civile (ex. periuta de dinti, duck fresh, bluză, accesorii de păr, gumă). În ceea ce priveste cheltuielile de la fila nr. 48, instanta a încuviintat cheltuielile de pe bonul 0036 din 16.08.2012, ce apar a fi cheltuieli cu bunuri necesare pentru a fi date de pomană, pentru suma de 61,5 lei.
A mai încuviintat cheltuielile pentru achizitionarea de pătură, lenjerie, pantofi, fustă, sacou (fila nr. 49 - bonurile eliberate de S.C. GENCO TRADE si .), în cuantum de 429, 70 lei precum si cheltuielile de la fila 50 în cuantum de 194,52 lei, cheltuielile pentru care există bonurile din data de 31.08 si 17.08, cheltuielile de la fila 51 (pentru bunuri ce urmau a fi date de pomană si pentru carne în cantitate mare) în sumă de 430 lei, precum si de la fila 52 pentru bunuri ce urmau a fi date de pomană în cunatum de 341 lei. Instanta arată că toate aceste cheltuieli care au fost efectuate în vederea pomenirii de la 40 de zile. Pentru această pomenire instanta are în vedere si bonurile de la filele nr. 48 si 49 în cuantum de 138,57 lei si 147,68 lei.
Nu au fost avute în vedere cheltuielile pentru care s-au depus documente justificative la paginile 52-64 (astfel cum au fost numerotate de partea civilă si pe CD) deoarece există dubiu, acestea putând fi efectuate si pentru familia partii civile, pentru consumul propriu. Instanta a mai arătat că pe aceste bonuri apar si cheltuieli cu hrana căinelui ce nu se justifica a fi acordate, deoarece câinele, chiar dacă apartinea mamei, sau avea grija de casa de la tara, trebuia hrănit chiar daca mama părtii civile nu ar fi decedat. Nu se justifică de asemenea cheltuielile de la fila nr. 64 cu pantofi bărbătesti si tenisi si cu două călătorii, chiar dacă acestea au fost realizate la casa de la tara, nu pot fi considerate a fi provocate de inculpat. Din aceste cheltuieli instanta va incuviint numai cele cu achizitionarea a două candele pentru suma de 4,38 lei (bonul din 22.12.2012- fila nr. 58).
În ceea ce priveste pomenirea de la un an instanta a acordat cheltuielile de la fila 65 pentru bonul emis de S.C. VALMIRON din 24.07.2013 pentru suma de 134, 50 lei reprezentând bunuri ce se ofera de pomană si pentru bonul emis de F. PROD CARN pentru suma de 150,90 lei, reprezentând alimente pentru pomană, restul cheltuielilor nu vor fi avute în vedere pentru că puteau fi realizate si în interes propriu. Au fost avute în vedere si bonurile de la fila nr. 66 emise de CBA MODA RETAIL în data de 24.07.2013 pentru lenjerii, rochie, ce puteau fi oferite dept pomană, în sumă de 99, 60 lei si 34, 80 lei, precum si bonul din 24.07.2013 pentru candelă în sumă de 19 lei. Instanta va avea în vedere si bonul de la fila nr. 67 din 24.07.2013 pentru sandale în cuantum de 69 lei ce puteau fi oferite drept pomană.
Instanta a arătat că nu va avea în vedere celelalte chetuieli de la filele nr. 65-66 pentru că puteau fi realizate pentru familia părtii civile si nici bonurile de la filele nr. 67, 68, 69, 70 pentru blugi, jachetă, griller, cizme copii, accesorii fete, geci astrogirl, celelalte bonuri pentru cheltuieli din lunile septembrie, octombrie, noiembrie 2013 si biletele de călătorie pentru motivatia mai sus expusă cu privire la acest aspect.
În total aceste cheltuieli cu pomenirile au fost în cuantum de 2263,91 lei.
În final instanta a arătat că însumând toate cheltuieliele ce au fost încuviintate rezultă că partea civilă trebuie să primească daune materiale în cuantum de_, 53 lei.
S-a mai arătat că nu se pot acorda cheltuielile solicitate de către partea civilă pentru rezilierea contractului de pensie privată, pentru plata întretinerii restante, plata impozitului, taxa de succesiune, soldul contractelor de credit contractate de mama sa si pe care trebuie să le achite. Instanta are în vedere faptul că aceste cheltuieli sunt cheltuieli pe care partea civilă în calitate de mostenitor al mamei sale le-ar fi realizat indiferent de modul cum aceasta ar fi decedat, deoarece în calitate de mostenitor, acesta trebuie să suporte pasivul succesoral, bucurându-se de activul succesoral, din care partea civilă a si întrăinat bunuri.
În ceea ce priveste împtrumuturile contractate de către partea civilă de la diverse persoane, instanta a arătat că sumele de bani pentru care partea civilă a prezentat documente justificative au fost acordate, neimpunându-se să se acorde distinct daune materiale cu privire la aceste împrumuturi, care dacă au fost folosite pentru mama sa au fost cuprinse în cheltuielile pentru care s-au depus documente justificative la dosarul cauzei. S-a arătat si faptul că a partea civilă a realizat si pomenirile bunicilor pe care le efectua mama sa, nu pot fi acordate drept despăgubiri în acest dosar penal deoarece chiar dacă mama sa nu ar fi fost victima acestui accident, ci ar fi decedat din alte cauze, pomenirea bunicilor tine de o obligatie morală, de o datorie pe care partea civilă o avea în calitate de nepot.
Din declaratiile martorilor audiati în cauză cu privire la latura civilă, instanta a retinut că acesta a fost foarte afectat de decesul mamei sale, a avut grijă de aceasta în spital pe parcursul întregii perioade cât a fost internată în spital, fiind alături de aceasta, fapt ce a condus si la pierderea locului de muncă din cauza absentelor nemotivat.
Instanta a arătat că pierderea locului de muncă este o consecinta directa a modului cum a actionat partea civilă care a preferat din considerente de moralitate si loialitate fată de mama sa, să nu se prezinte la serviciu si ca o consecinta a actiunii sale să rămână fără loc de muncă.
În conformitate cu dispozițiile art. 397 alin. 1 si art. 25 alin.1 din Codul de procedură penală, în caz de condamnare, instanța se va pronunța și asupra acțiunii civile, repararea prejudiciului moral si material urmând a se realiza potrivit dispozițiilor legii civile în conformitate cu prevederile art. 19 alin. 5 din Codul de procedură penală.
În baza art. 1357 si urm. din Codul civil, condițiile existenței răspunderii civile delictuale sunt: existența unui prejudiciu de natură materială sau morală, existența unei fapte ilicite și de asemenea legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicite săvârșite.
Instanța a mai arătat că a avut în vedere și dispozițiile art. 49-55 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, în vigoare la momentul producerii accidentului
În baza art. 49 din acest act normativ “asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil”, în baza art. 50 alin. 1 ”despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri” iar în baza art. 55 „despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite”.
Instanta a avut în vedere si dispozițiile Normelor privind asigurarea obligatoriede răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule anexă la Ordinul nr. 14/2011, pentru punerea în aplicare a acestor norme, în vigoare la momentul accidentului.
În baza art. 49 din aceste norme, la stabilirea despăgubirilor în caz de deces, se au în vedere: cheltuielile de înmormântare, inclusiv piatra funerară, precum si cele efectuate pentru îndeplinirea ritualurilor religioase probate cu documente justificative; cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare; veniturile nete nerealizate si alte eventuale cheltuieli rezultate în perioada de la producerea accidentului si până la data decesului (cheltuieli cu transportul persoanei, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentatie suplimentară, conform prescriptiei medicale, probate cu documente justificative si care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare), dacă au fost cauzate de producerea accidentului.
Potrivit dispozițiilor art. 313 din Legea 95/2006 modificată „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.”.
În ceea ce privește prejudiciul moral acesta este un prejudiciul care rezultă dintr-o atingere adusă intereselor personale nepatrimoniale și care se poate manifesta și prin suferințe, dureri psihice de pe urma pierderii unei persoane apropriate, daunele morale constituind în acest caz un preț al acestei dureri.
În speță, având în vedere situația în care partea civilă s-a aflat ca urmare a infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta pierzându-si mama al cărei unic copil era, faptul că victima nu avea o vârstă înaintată ci 53 de ani, instanța a apreciat că partea civilă a avut suferințe psihice ce reprezintă un prejudiciu moral.
Condiția referitoare la fapta ilicită este îndeplinită, aceasta fiind în cauză infracțiunea săvârșită de inculpat, vinovăția acestuia fiind implicită. De asemenea instanța a apreciat dovedit raportul de cauzalitate dintre infracțiunea săvârșită și prejudiciul moral și material suferit de partea civilă, fapta inculpatului fiind cauza generatoare a acestui prejudiciu.
Față de aceste împrejurări, instanța a apreciat că suma de_ lei este de natură să acopere prejudiciul moral suferit de partea civilă S. G. A., cuantumul daunelor morale solicitate fiind diminuat deoarece reprezintă o apreciere exagerată, ce ar duce la o îmbogățire fără justă cauză, nedreaptă si inechitabila.
Instanța a înlăturat apărările asiguratorului de răspundere civilă formulate prin notele scrise depus la dosarul cauzei (filele nr.20-23) în sensul că unitățile spitalicești au dreptul de a-și recupera cheltuielile de spitalizare de la persoana responsabilă de producerea accidentului, respectiv inculpatul, spitalul nefiind inclus în sfera persoanelor păgubite prin deces, neputând beneficia de garanția oferită de asigurarea.
S-a arătat că art. 49 din Legea 136/1995 nu restrânge sfera terțelor persoane păgubite prin accidente de vehicul cărora asiguratorul trebuie să le plătească despăgubirile conform art. 55 din acest act normativ.
Este adevărat faptul că art. 49 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule anexă la Ordinul nr. 14/2011, arată că la stabilirea cheltuielilor trebuie avute în vedere cheltuieli cu spitalizarea, probate cu documente justificative si care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare, însă din punctul de vedere al instantei acest act prevedere ca exceptie situatia în care cheltuielile sunt suportate definitiv din fondurile de asigurări sociale, deoarace atâta timp cât în baza art. 313 din Legea 95/2006 spitalul se poate îndrepta cu actiune împotriva inculpatului, aceste cheltuieli nu mai sunt suportate din fondurile de asigurări sociale ci de către inculpat. Instanta a arătat că nu ar fi just ca inculpatul să suporte aceste cheltuieli în conditiile în care pentru autovehiculul pe care l-a condus exista încheiată o asigurare de răspundere civilă delictuală si nu există nici o situatie prevăzuta de art. 58 din Legea 136/1995 prin care societatea de asigurari să se regreseze împotriva inculpatului.
În baza art. 276 alin. 2 din Codul de procedură, art. 49-55 din Legea 136/1995 și a contractului de asigurare, a fost obligat asiguratorul Societatea de A. - R. Astra S.A., la plata către partea civilă S. G. A. a sumei de 4005 lei cheltuieli de judecată, din care suma de 3000 lei reprezintă cheltuielile cu avocatul angajat, conform chitanței nr. 348 din data de 16.09.2014 depusă la dosarul cauzei (fila nr. 225) iar 1005 lei reprezintă onorariul expertizei efectuate în cursul urmăririi penale și achitate de partea civilă, conform chitanței depuse la dosarul cauzei (fila nr. 224) și filele nr. 84 și 85 din dosarul de urmărire penală.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel asiguratorul . SA, inculpatul D. M. N., partea civilă S. G. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, inculpatul a criticat sentința pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, pe care o apreciază ca fiind prea aspră, precum și sub aspectul omisiunii reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 Cod penal de la 1969 constând în lipsa antecedentelor penale, conduita bună anterioară în familie și societate, atitudinea sinceră de recunoaștere și regret a faptei precum și stăruința depusă pentru repararea pagubei pricinuite, constând în ajutorul oferit familiei victimei privind plata contravalorii medicamentelor.
A mai arătat că referatul de evaluare întocmit în cauză precum și caracterizările depuse la relevă atitudinea sa pozitivă de respect față de muncă și ordinea socială, astfel că se impune redozarea pedepsei, în sensul coborârii acesteia sub minimul special.
Apelantul parte-civilă a criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul soluționării acțiunii civile, apreciind că suma acordată cu titlu de daune materiale nu acoperă cheltuielile ocazionate de îngrijirea victimei în spital, în perioada de la accident la decesul acesteia, împrumuturile contractate pentru achiziționarea unor medicamente scumpe, cheltuielile efectuate cu înmormântarea și pomenirile după obicei. A mai arătat că în consecința decesului mamei a trebuit să achite și cheltuielile cu creditele restante contractate de mama sa, precum și celelalte obligații ale acesteia cu pomenirea bunicilor decedați anterior precum și cu restul pasivului succesoral.
De asemenea, a susținut că suma acordată cu titlu de daune morale este derizorie, nefiind concordantă cu suferințele cauzate prin decesul mamei, după o suferință de îndeplungată, timp în care a îngrijit-o zilnic, absentând în acest scop de la locul de muncă, ceea ce a determinat desfacerea contractului de muncă.
Apelantul S.C. A. R. ASTRA ASIGURĂRI S.A. a criticat sentința pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei soluționări a acțiunii civile, solicitând reducerea cuantumului daunelor morale acordate, pe care le apreciază ca fiind exagerate în raport cu prejudiciul psihic pe care trebuie să îl compenseze, transformându-se într-o sursă de îmbogățire.
În drept, apelurile au fost întemeiate pe disp. art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că apelurile declarate de inculpatul D. M. N. și partea responsabilă civilmente SOCIETATEA DE A. R. ASTRA S.A sunt nefondate, iar apelul declarat de partea civilă S. G. A. este fondat, pentru următoarele considerente:
Curtea, analizând hotărârea din perspectiva motivelor de recurs invocate dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art. 385 ind. 6 cod procedură penală, constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește soluționarea acțiunii penale, instanța de fond a realizat o riguroasă și coroborată analiză a ansamblului probator, reținând corect situația de fapt și întrunirea condițiilor tragerii la răspundere penală a inculpatului.
Cu referire la apelul inculpatului, care criticat exclusiv cuantumul pedepsei aplicate, în acord cu prima instanță, Curtea reține că în speța de față, uciderea din culpă a victimei S. M. este rezultatul indubitabil al nerespectării dispozițiilor legale privitoare la conducerea autoturismului pe drumurile publice, astfel încât soluția de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal de la 1969 este legală și temeinică.
Sub acest aspect, Curtea a reținut că prima instanță a evaluat în mod judicios probele administrate în cauză, expunând pe larg argumentele pentru care s-a orientat la o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de textul legal care incriminează și sancționează infracțiunea dedusă judecății, pedeapsă care corespunde unei juste și proporționale individualizări judiciare, reprezentând un tratament sancționator adecvat la pericolul social al faptei și la persoana inculpatului.
Conduita bună a inculpatului anterior săvârșirii infracțiunii nu este de natură să diminueze într-atât gavitatea faptei de ucidere din culpă încât să determine cu necesitate aplicarea unei pedepse în cuantum mai redus, aceasta fiind pe deplin valorificată prin individualizarea modalității de executare. Lipsa antecedentelor penale ale inculpatului și conduita în societate au determinat concluzia instanței cî reevaluarea atitudinii acestuia față de normele penale este posibilă și fără executare în regim de detenție a pedepsei aplicate.
De asemenea, Curtea apreciază că această modalitate de executare a pedepsei nu ar fi aptă să conducă la reevaluarea atitudinii față de normele de drept și să sublinieze totodată gravitatea faptei prin raportare la urmările acesteia decât în condițiile unui termen de încercare consistent, a cărui durată depinde exlusiv de pronunțarea unei pedepse de aceeași natură.
Pretinsa atitudine sinceră a inculpatului nu poate fi valorificată drept circumstanță atenuantă, acesta recunoscând formal săvârșirea infracțiunii, în condițiile unui probatoriu care excludea orice dubiu privind identitatea persoanei care a săvârșit fapta, încercând totodată să acrediteze ideea unei culpe a victimei care s-ar fi expus ea însăși unei situații periculoase, așteptând microbuzul pe carosabil.
Totodată, în condițiile săvârșirii unei fapte cu rezultat ireversibil (moartea unei persoane) și a lipsei oricărei dovezi privind acoperirea chiar și parțială a prejudiciului moral și material cauzat prin infracțiune, Curtea constată că nu pot fi primite criticile apelantului inculpat referitoare la reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. b Cod penal de la 1969, nefiind relevată probatori nicio pretinsă stăruință în diminuarea sau repararea pagubei.
În ceea ce privește apelul declarat sub aspectul soluționării laturii civile, Curtea constată că partea civilă a criticat sentința sub aspectul neacordării integrale a daunelor morale și materiale solicitate, în timp ce asiguratorul a susținut că instanța de fond a acordat acestuia daune morale în cuantum exagerat, respectiv 80.000 lei.
Examinând aceste critici, Curtea reține cu privire la cuantumul daunelor morale, că acestea nu sunt supuse unor criterii legale prestabilite, ci determinarea lor în concret este lăsată la libera apreciere a instanței. Faptul că decesul prematur al mamei, în vârstă de 53 de ani, este un eveniment de natură a provoca fiului o durere deosebită constituie o prezumție relativă, iar în speța de față nu există elemente de natură a contrazice această prezumție.
Curtea apreciază că legăturile puternice de afecțiune între părinți și copii și suferința constantă și de lungă durată determinată de pierderea unei asemenea rude în mod violent și intempestiv, sunt elemente suficiente pentru a justifica un cuantum ridicat al daunelor morale. Totodată, în raport de suferința constantă și de lungă durată cauzată părții civile de agonia prelungită a victimei, perioadă în care s-a dedicat zilnic supravegherii și îngrijirii acesteia, Curtea apreciază că se impune majorarea cuantumului daunelor acordate cu acest titlu de la 80.000 lei la 100.000 lei.
Dincolo de prejudiciul moral incontestabil suferit de partea civilă, cuantumul despăgubirilor solicitate de acesta – 975.000 euro, este exagerat având în vedere că scopul daunelor morale este în principiu acela de a oferi celor vătămați prin decesul unei persoane față de care nutreau o mare afecțiune posibilitatea de a trece mai ușor peste evenimentul nefericit, iar la stabilirea nivelului acestora nu se poate face abstracție de elemente precum nivelul general de trai al societății și condițiile concrete socio-economice de la momentul acordării.
Totodată, la stabilirea cuantumului daunelor morale nu are nicio importanță starea materială a victimei, a inculpatului sau a părții civile. La diferențierea sumelor ce acordă fiecăreia din părțile civile cu titlu de daune morale, instanța nu poate avea alt criteriu decât proximitatea gradului de rudenie și constanța legăturii personale dintre părinte și fiu, nefiind de conceput existența unor alte criterii de cuantificare a daunelor în cauza de față, cum ar fi impactul hotărârii judecătorești în societate prin inducerea ideii că o tragedie rutieră poate fi momentul constituirii unor averi considerabile. D. urmare, Curtea apreciază că, sub acest aspect, criticile asigurătorului sunt neîntemeiate, neimpunându-se reducerea cuantumului daunelor morale acordate.
În ceea ce privește cuantumul daunelor materiale, Curtea reține că, spre deosebire daunele morale, acestea sunt supuse unei riguroase probațiuni, or, în speță, părtea civilă doar au invocat și nicidecum probat existența unui prejudiciu material de 25.000 euro, exagerând în mod vădit pretinsele cheltuieli, în mod corect acestea au fost respinse de către prima instanță.
Sub acest aspect, se constată că în mod legal și temeinic au fost acordate doar acele cheltuieli care au fost realizate în legătură de cauzalitate cu accidentul rutier, instanța de fond realizând un examen laborios, corect și complet asupra tuturor înscrisurilor depuse la dosar de partea civilă, Curtea însușindu-și fără nicio rezervă raționamentul logico-juridic ce a determinat stabilirea cuantumului daunelor materiale.
Creditele contractate de victimă anterior accidentului nu constituie doar parte a pasivului succesoral pe care partea civilă îl dobândește în virtutea calității de moștenitor ci și parte a activului, sumele de bani obținute de victimă din credit majorând în aceeași măsură patrimoniul acesteia, prin urmare în mod corect acestea nu au fost acordate. De asemenea, creditele contractate de partea civilă în vederea acoperirii cheltuielilor de spitalizare a victimei nu pot fi acordate concomitent cu sumele aferente acelorași cheltuieli, în caz contrar acesta beneficiind de dublă despăgubire.
Desfacerea contractului de muncă nu este consecința accidentului rutier, nefiind dispusă din motive de indisciplină ci se datorează reorganizării unității la care partea civilă era angajat, astfel încât nu poate fi angajată răspunderea civilă delictuală a inculpatului și părții responsabile civilmente.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpat și partea responsabilă civilmente.
În baza art. 421 pct. 2 lit.a) Cod procedură penală va admite apelul declarat de partea civilă, se va desființa sentința penală apelată în limitele arătate și rejudecând se va majora cuantumul daunelor morale acordate părții civile S. G. A. de la 80.000 lei la 100.000 lei și pe cale de consecință va obliga partea responsabilă civilmente SOCIETATEA DE A.-R. ASTRA S.A. la plata către partea civilă a sumei de 100.000 lei cu acest titlu.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 și 3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile formulate de inculpatul D. M. N. și partea responsabilă civilmente SOCIETATEA DE A. R. ASTRA S.A. împotriva sentinței penale nr.86 din data de 06.10.2014 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, ca nefondate.
Admite apelul declarat de partea civilă S. G. A..
Desființează în parte sentința apelată, pe latură civilă și rejudecând,
Majorează cuantumul daunelor morale acordate părții civile S. G. A. de la 80.000 lei la 100.000 lei și pe cale de consecință obligă partea responsabilă civilmente SOCIETATEA DE A.-R. ASTRA S.A. la plata către partea civilă a sumei de 100.000 lei cu acest titlu.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă apelanții D. M. N. și SOCIETATEA DE A.-R. ASTRA S.A. la plata către stat a sumei de 200 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Obligă inculpatul D. M. N. la plata sumei de 500 lei și respectiv partea responsabilă civilmente SOCIETATEA DE A.-R. ASTRA S.A. la plata sumei de 1000 lei, către partea civilă S. G. A. cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în apel.
Onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului în sumă de 200 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Martie 2015.
Președinte, Judecător
C. C. A. D.
Grefier,
V. D.
Red.jud. C.C.
j.f.C.H.
V.D. 20 Martie 2015
| ← Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 300/2015.... | Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 410/2015.... → |
|---|
