Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice (art. 321 C.p.). Decizia nr. 447/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 447/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 11436/318/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE APEL

DECIZIA PENALĂ Nr. 447

Ședința publică de la 31 martie 2015

PREȘEDINTE A. D.- judecător

C. C.- judecător

Grefier V. D.

Ministerul public a fost reprezentat prin procuror D. S. din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

***

Pe rol, soluționarea apelului formulat de inculpatul M. G., împotriva sentinței penale nr. 37 din data de 20 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul inculpat M. G., lipsind partea vătămată B. G..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;

Instanța legitimează apelantul inculpat M. G.. La interpelarea instanței, inculpatul declară că își menține calea de atac și că nu dorește să-și angajeze apărător ales, asistența juridică nefiind obligatorie în cazul de față.

Inculpatul M. G., având cuvântul, precizează că a observat hotărârea instanței de fond, solicitând instanța să țină cont că a mai executat o pedeapsă de 3 ani 4 luni și 10 zile pe teritoriul Spaniei și precizează că mai are un dosar pe rol care este în concurs real cu cauza prezentă, solicită instanței să facă o redozare a pedepselor și să le contopească.

Inculpatul M. G. solicită amânarea judecării cauzei întrucât precizează că mai are un dosar pe rol cu termen la data de 22 aprilie, considerând că sunt în concurs real, solicitând instanței să contopească corespunzător aceste pedepse.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că, solicită respingerea solicitări de amânare a judecării cauzei, nu se poate realiza o contopire în calea de atac mai ales pe apelul inculpatului așa încât nu se justifică amânarea judecării cauzei.

Instanța respinge cererea de amânare având în vedere că nu este utilă hotărârea care va fi pronunțată împotriva inculpatului în altă cauză, învederând inculpatului să facă contopirea separat dacă va fi cazul.

Constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului inculpatului ca nefondat, obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat Arată că s-a aplicat corect legea veche, conform dispozițiilor acestei legi, s-a aplicat concursul de infracțiuni, s-a aplicat un spor de pedeapsă pentru a se ajunge la totalul pe care l-a executat de 3 ani și 10 luni, pentru că pedepsele la care a fost condamnat în Spania au fost executate pe rând și de aceea s-a aplicat acest spor de pedeapsă. Susține că pedeapsa este legală, sporul de asemenea, nu există temei pentru a se reforma hotărârea instanței de fond ,considerând că instanța de fond a fost mai mult decât indulgentă, când a admis cererea de rejudecare, în condițiile în care inculpatul se sustrăgea de la urmărirea penală plecând pe teritoriul Spaniei, însă fiind declarat doar apelul inculpatului nu se poate reveni asupra acestei hotărâri. De asemenea, corect, au fost recunoscute hotărârile din Spania, aplicându-se dispozițiile privind concursul de infracțiuni.

Inculpatul M. G., având cuvântul, precizează că pedepsele executate în Spania au fost cumulative nicidecum pe rând, au fost aplicate una după cealaltă. Precizează că a fost extrădat, a fost adus de interpol în țară, unde a mai executat 5 luni și 22 zile închisoare. În această perioadă s-a rejudecat dosarul în care a fost condamnat. Celălalt dosar se judecă tot la Curtea de Apel C., pentru aceste motive solicită aprobarea cererii de contopire, pentru că infracțiunile săvârșite sunt în concurs real, impunându-se contopirea corespunzătoare a pedepselor. Inculpatul precizează că a primit un spor de contopire mai mare de cât pedeapsa executată, nefiind de acord cu sporul de pedeapsă acordat, susținând că, fiind în concurs real trebuie să se contopească corespunzător pedepsele, executând 3 ani și 11 luni. În final, a mai susținut că este mai favorabilă este legea nouă.

CURTEA

Asupra apelului de față;

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 37 din data de 20 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._, în baza art. 469 alin. 7 C.p.p. s-a constatat desființată de drept Sentința penală nr. 60 din data de 28.04.2010 a Judecătoriei Novaci, pronunțată în dosar nr._, ca urmare a admiterii cererii inculpatului condamnat M. G., zis „H.”, fiul lui G. și al M., născut la data de 03 iulie l978, în localitatea Rucăr, județul Argeș, domiciliat în ., căsătorit, privind rejudecarea respectivului dosar.

A fost anulat mandatul de executare a pedepsei emis anterior în baza sentinței mai sus menționate.

În rejudecare, în baza art. 396 alin. 1 și 2 Cod de procedură penală, coroborat cu art. 375 și art. 396 alin. 10 din același cod, și art. 321 alin. 1, Cod penal de la 1969, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal de la 1969 și art.5 Noul Cod penal a fost condamnat inculpatul M. G., zis „H.”, fiul lui G. și al M., născut la data de 03 iulie l978 în localitatea Rucăr, județul Argeș, domiciliat în ., căsătorit, la pedeapsa de 1( un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii publice, prevăzută de dispozițiile art. 321, alin.1, Cod penal de la 1969.

În baza art. 396 alin. 1 și 6, raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) Cod de procedură penală cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, a fost încetat procesul penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul M. G., zis „H.”, fiul lui G. și al M., născut la data de 03 iulie l978 în localitatea Rucăr, județul Argeș, domiciliat în ., căsătorit, a infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2, Cod penal de la 1969, ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către partea vătămată B. G..

În baza art. 397 alin. (1) raportat la art. 25 alin. (5) Cod procedură penală a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de către partea vătămată B. G..

În baza art.140¹alin. 2 coroborat cu prevederile art.136 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, pe cale incidentală, au fost recunoscute pe teritoriul României, efectele Sentinței penale nr._, pronunțată la data de 02.03.2010 de Tribunalul Penal nr. 2 Ciudad Real din Spania, în cauza_/2010, definitivă la 01.009.2010, prin care a fost condamnat inculpatul M. G., la o pedeapsa de 10 luni de închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor furt, faptă prevăzută de dispozițiile 234-236 Cod penal spaniol. S-a constatat că fapta săvârșită de inculpatul M. G. la data de 24.01.2010 în Ciudat Real (Spania) este incriminată de legislația română în art. 208 alin. 1 Cod penal de 1969.

În baza art.140¹ alin. 2 coroborat cu prevederile art.136 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, pe cale incidentală, au fost recunoscute pe teritoriul României efectele Sentinței penale nr._ pronunțată la data de 26.04.2010 de Tribunalul Penal nr. 1 Ciudad Real din Spania, în cauza_/2010, definitivă la 11.06.2010, prin care a fost condamnat inculpatul M. G., la o pedeapsa de 2 ani și 6 luni de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, faptă prevăzută de dispozițiile 147-148 Cod penal spaniol. S-a constatat că fapta săvârșită de inculpatul M. G. la data de 28.01.2010 în Ciudat Real (Spania) este incriminată de legislația română în art. 181 alin. 1 Cod penal de 1969.

S-a constatat că petentul a executat integral în Spania, pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare, respectiv 10 luni închisoare, aplicate acestuia prin sentințele penale mai sus menționate, pronunțate de instanțele spaniole Tribunalul Penal nr. 2 Ciudad Real în cauza_/2010 și Tribunalul Penal nr. 1 Ciudad Real, în cauza_/2010, în total un număr de 1220 zile, în perioadele 24.01._10, 28.01._10 și 22.06._13.

S-a constatat că infracțiunile de furt simplu și vătămare corporală săvârșite de inculpat pe teritoriul statului spaniol la datele de 24.01.2010 și 28.01.2010, sunt comise în concurs real cu infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii publice prevăzută de dispozițiile art. 321 alin.1 Cod penal de la 1969, săvârșită de inculpat în data de 27.09.2008, pentru care a fost rejudecat în prezenta cauză.

În baza art.36 alin.1, raportat la art. 33 lit. a și art.34 alin 1 lit. b Cod penal din 1969, au fost contopite pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare, 10 luni închisoare și 1 an închisoare în cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare pe care o sporește cu 1 an și 4 luni, rezultanta fiind de 3 ani și 10 luni închisoare.

S-a constatat executată integral pedeapsa închisorii rezultante de 3 ani și 10 luni închisoare stabilită în sarcina inculpatului M. G., prin prezenta hotărâre.

În baza art. 242 alin. 1 Cod procedură penală a fost revocată măsura preventivă a controlului judiciar instituit asupra inculpatului M. G. prin Încheierea din data de 13.02.2014, pronunțată de Judecătoria Novaci, în dosar nr._ .

În temeiul art. 274 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 580 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, ce include și cheltuielile din faza de urmărire penală în cuantum de 100 lei.

Onorariul apărătorului din oficiu av. Buduran I., în cuantum de 200 lei, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției, urmând să rămână potrivit dispozițiilor art.274 alin.1 C.p.p., în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. celelalte cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia din urmă.

În baza art. 275 alin. 1 pct.2 lit. b C. proc. pen. a fost obligată partea vătămată B. G. la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Novaci, jud. Gorj, din 19.05.2009, înregistrat la această instanță sub număr dosar_, a fost trimis în judecată inculpatului M. G., pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri, tulburarea liniștii publice și lovire prev. de art. 321 alin.l cu aplicarea art. 37 lit. a și b Cod penal de la 1969 și art. 180 alin.2, cu aplicarea art. 37 lit.a și b Cod penal de la 1969 și art. 33 lit. a din același Cod.

În fapt, s-a reținut că în data de 27.09.2008 lucrătorii Postului de Poliție Polovragi, au fost sesizați de P. N. E., administrator la . că în acea zi, în jurul orelor 18,00 M. G. zis H., împreună cu M. N. fac scandal public.

La fața locului a sosit agentul de Poliție P. S. și Șeful de Post I. T., ambii de la Postul de Poliție Polovragi, găsindu-i pe cei doi (M. N. și M. G. ) în afara localului, o masă doborâtă și cioburi de sticlă.

Din declarațiile martorilor rezultă că inculpatul M. G., a fost iritat vizibil de prezența șefului de post, care era în trening și nu în uniformă, aducându-i injurii și amenințări.

Inculpatul M. G., a fost invitat să meargă la postul de poliție, împreună cu partea vătămată B. G., pe care l-a lovit cu capul în piept și l-a mușcat de piciorul stâng, acesta prezentând certificat medico legal ce atestă 8-9 zile de îngrijiri medicale, datând de la data conflictului .

În timp ce inculpatul M. G. se afla la poliție M. N., l-a chemat la telefon și pe fratele său M. I. și fiind în stare de ebrietate a început să-i reproșeze vânzătoarei T. E. S. că nu trebuia chemată poliția și aceasta a încercat să-l scoată afară din local, moment în care a intervenit tatăl și soțul acesteia, cei trei fiind loviți de către M. N. și M. I..

În urma examinării de către medicul legist s-a stabilit că T. S. prezenta leziuni necesitând 5-6 zile îngrijiri medicale, iar tatăl și soțul acesteia 8-9 zile îngrijiri medicale.

Cu privire la fapta de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev de art.321 alin.l Cod penal de la 1969, s-a constatat că s-a desfășurat în două etape, urmările fiind diferite, atitudinea inculpatului M. G. fiind continuată și chiar amplificată după venirea organelor de poliție, atitudinea sa față de șeful de post, deși sau poate tocmai pentru că se afla în civil, putea duce la o tulburare gravă a ordinii publice, neajungerea la acest rezultat fiind determinată pentru definirea laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 321 alin l Cod penal de la 1969 .

Cu privire la infracțiunile comise de M. N. și M. I., tulburarea liniștii publice s-a produs ca efect secundar al infracțiunilor de lovire ca și distrugerea mesei din interior, unde nu se poate reține intenția, ca latură subiectivă a infracțiunii prev. de art.217 alin l Cod penal de la 1969 .

Cu privire la infracțiunea de ultraj în sarcina inculpatului M. G., pe de o parte motivația acestuia exprimată cu ocazia conflictului, demonstrează lipsa intenției comiterii acestei infracțiuni, iar pe de altă parte, insultele și amenințările comise, intră în latura obiectivă a infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri.

S-a reținut prin rechizitoriu că starea de fapt expusă mai sus, este dovedită cu plângerile părților vătămate, declarațiile persoanei vătămate, certificatul medico-legal nr.1472, 1474 și 1475 din 29.09.2008 și declarațiile martorilor.

Prin Sentința penală nr.60 din 28.04.2010 pronunțată de Judecătoria Novaci, în dosar_, s-a dispus, în baza art. 321 alin. 1 cu aplicarea art. 37 lit. a și b cp condamnarea inculpatului la un an închisoare.

În baza art. 180 al. 2 cp cu aplicarea art. 37 lit a și b cp a fost condamnat inculpatul la trei luni închisoare.

În baza art. 33-34 lit. b cp s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de un an închisoare, urmând ca acesta să execute pedeapsa de un an închisoare.

Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64alin 1 lit. a treza a II-a și lit. b cp pe durata prevăzută de art. 71 alin. 2 cp.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului, din care 150 lei avansați de Ministerul Justiției, reprezentând onorariu pentru asistența din oficiu.

Au fost respinse despăgubirile civile solicitate.

Împotriva acestei sentințe nu a fost declarat apel.

La data de 18 iulie 2013 a fost înregistrată la Judecătoria Tg-J. o cerere, formându-se dosarul nr._, prin care condamnatul M. G. a solicitat rejudecarea cauzei în care a fost condamnat de către Judecătoria Novaci, întrucât a fost judecat și condamnat în lipsă, în timp ce el se afla plecat în Spania, ulterior fiind extrădat în baza unui mandat european de arestare.

Judecătoria Tg-J., prin sentința penală nr.1789 din 11.09.2013 a declinat competența de soluționare a cererii de rejudecare în favoarea Judecătoriei Novaci.

La Judecătoria Novaci s-a format dosarul nr._ .

Prin Încheierea de ședință pronunțată la data de 12 decembrie 2013, în baza art. 522¹ V.C.p.pen., raportat la art. 404 V.C.p.pen., a fost admisă în principiu cererea condamnatului M. G. (porecla Haladitu), fiul lui G. și M., CNP_, cu domiciliul legal în ., în prezent deținut în Penitenciarul Tg. J., privind rejudecarea cauzei în care s-a pronunțat sentința penală nr. 60/28.04.2010 a Judecătoriei Novaci, dosar nr._ și s-a luat act că nu se solicită de către condamnat readministrarea probelor efectuate în cursul primei judecăți.

În baza art. 522¹ V.C.p.pen., raportat la art. 404 V.C.p.pen s-a dispus suspendarea executării pedepsei cu închisoarea de 1 an, aplicată prin sentința penală nr. 60/28.04.2010 a Judecătoriei Novaci.

În baza art. 522¹ V.C.p.pen. rap. la art. 404 alin. 2 V.C.p.pen., coroborat cu art. 145¹ C.p.pen. rap. la art. 143 alin. 1 C.p.pen. s-a dispus față de condamnat măsura obligării de a nu părăsi țara, fără încuviințarea instanței.

În baza art. 145¹ alin. 2 V.C.p.pen. rap. la art. 145 alin. 1¹ și alin. 2¹ V.C.p.pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, condamnatul M. G. a fost obligat să respecte următoarele obligații:

- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;

- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;

- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;

- să nu se deplaseze la localul . Polovragi;

- să nu se apropie de persoana vătămată B. G., de membrii familiei acestuia, de martorii T. D., O. C., Turbăcean E.-S., N.-P. G., N.-P. E., C. P., U. R., Ș. N. O. și să nu comunice cu acestea, direct sau indirect.

În baza art. 145¹ alin. 2 V.C.p.pen. rap. la art. 145 alin. 2² V.C.p.pen, s-a atras atenția condamnatului asupra faptului că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii obligării de a nu părăsi țara sau a obligațiilor care îi revin, se va dispune înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestării preventive.

A fost desemnat ca organ de poliție însărcinat cu supravegherea pe lucrătorii de poliție din cadrul Postului de Poliție Polovragi, care vor verifica periodic respectarea măsurii și obligațiilor de către condamnat, conform art. 145 alin. 3 V.C.p.pen.

Copia încheierii a fost comunicată persoanelor și organelor prevăzute la art. 145 alin.2¹ C.p.pen. în vederea asigurării respectării obligațiilor ce le revin.

S-a dispus punerea în libertate a condamnatului M. G., dacă nu este arestat sau reținut în altă cauză.

Întrucât la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Noul cod de procedură penală având aplicabilitate imediată, prin Încheierea de ședință pronunțată la data de 13 februarie 2014, față de inculpat s-a luat măsura preventivă a controlului judiciar și s-a dispus pe timpul cât acesta se află sub control judiciar să respecte obligațiile stabilite prin respectiva încheiere.

Ulterior, prin Încheierea de ședință din Camera de consiliu din data de 28 martie 2014, definitivă la aceeași dată, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

În ședința publică din data de 29 aprilie 2014, s-a dat citire în extras de către grefierul de ședință, în baza art. 374 C. proc. pen,. a actului prin care s-a dispus trimiterea inculpatului în judecată.

La același termen, fiind ascultat, inculpatul după ce instanța i-a pus în vedere că poate solicita ca judecata să aibă loc în baza probele administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței, a arătat că, recunoaște săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa și a solicita judecata potrivit procedurii abreviate.

Prin Încheierea de ședință din aceeași dată, instanța după ce a pus în discuția procurorului de ședință și a inculpatului cererea acestuia de judecare a cauzei potrivit procedurii prevăzute de art. 375 Cod pr. pen a admis-o,. apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi aplicată acestuia procedura abreviată.

În ședința publică din data de 30.06.2009, partea vătămată B. G. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2500 lei, pentru zilele de îngrijiri medicale în care nu a putut munci.

În rejudecare, la termenul din data de 09.12.2014, partea vătămată B. G. prezent personal în instanță, a arătat cu ocazia ascultării sale, fila 303 dosar, că înțelege să-și retragă plângerea formulată împotriva inculpatului.

Prin rechizitoriul parchetului s-a reținut în privința inculpatului, starea de recidivă rezultată din mențiunile cazierului judiciar, privind condamnarea pentru săvârșirea altor fapte de natură penală.

Avându-se în vedere dispozițiile art. 5 Cod penal privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, în lumina Deciziei nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale a României, instanța reține caracterul mai favorabil al vechii reglementări penale apreciate potrivit criteriului global, în raport de infracțiunile pentru care pârâtul a fost trimis în judecată, având în vedere în principal regimul sancționator al recidivei și pluralității de infracțiuni fapt pentru care nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului în raport de dispozițiile noului cod penal.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al

cercetării judecătorești, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

În prealabil, s-a constatat că prezenta cerere de rejudecare a cauzei a fost admisă potrivit dispozițiilor 522¹, raportat la art. 404 din Codul de procedură penală anterior, prevederi care stabileau că sunt aplicabile regulile de la revizuire unei hotărâri penale ceea ce implica după admiterea în principiu, rejudecarea cauzei și ca soluții în rejudecare, anularea hotărârii anterioare și pronunțarea unei noi hotărâri când cererea era considerată întemeiată sau respingerea acesteia în caz contrar.

Odată însă cu . data 01.02.2014 a Legii nr. 135/2010, privind Codul de procedură penală, dispozițiile acestuia din urmă act normativ în ceea ce privește rejudecarea după admiterea unei cererii de redeschidere a procesului penal au devenit aplicabile și prezentei cauze fiind de imediată aplicare, neexistând o statuare contrară urmând să fie avute în vedere de instanță în cele ce urmează.

Întrucât, în cauză, cererea de redeschidere a procesului formulată de inculpat a fost admisă de către Judecătoria Novaci, instanța în baza dispozițiilor art. 469 alin.7 Cod procedură penală, a constatat desființată de drept Sentința penală nr. 60 din data de 28.04.2010 a Judecătoriei Novaci, pronunțată în dosar nr._ .

Urmează a acestui fapt instanța a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei emis anterior în baza sentinței mai sus menționate.

În rejudecare, urmare a probatoriului administrat în cauză prima instanță a reținut următoarele:

În fapt, în data de 27.09.2008 lucrătorii Postului de Poliție Polovragi, au fost sesizați de P. N. E., administrator la . că în acea zi, în jurul orelor 18,00 M. G. zis H., împreună cu M. N. fac scandal public.

Din declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală a rezultat că inculpatul M. G., a fost iritat vizibil de prezența șefului de post, care era în trening și nu în uniformă, aducându-i injurii și amenințări.

Mai apoi inculpatul M. G., a fost invitat să meargă la postul de poliție, împreună cu partea vătămată B. G., pe care l-a lovit cu capul în piept și l-a mușcat de piciorul stâng, acesta prezentând certificat medico legal ce atestă 8-9 zile de îngrijiri medicale, datând de la data conflictului .

Din starea de fapt reținută și dovedită cu probele administrate în cursul urmăririi penale, instanța constată că faptele inculpatului, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și lovire prevăzute de art. 321 alin .l și art. 180 Cod penal de la 1969, aflate în concurs real, săvârșite în stare de recidivă postexecutorie în raport de dispozițiile Sentinței penale nr. 3687/2005 a Judecătoriei Târgu Jiu.

Totodată, instanța a reținut că situația de fapt se probează și cu declarațiile martorilor P. N. E., T. D. și O. C., precum și cu declarațiile inculpatului de recunoaștere a faptei comise și a modalității sale de săvârșire, depoziții date în fața instanței

În drept, s-a apreciat că faptele acestuia, constând în proferarea de gesturi, cuvinte și expresii în loc public, producând scandal și lovirea și alte violențe exercitate cu intenție asupra părții vătămate B. G., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și prevăzute de art. 321 alin .l și art. 180 alin.2, Cod penal de la 1969, aflate în concurs real, săvârșite în stare de recidivă postexecutorie în raport de dispozițiile Sentinței penale nr. 3687/2005, a Judecătoriei Târgu Jiu.

Cu privire la infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2, Cod penal de la 1969 pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prima instanță a constatat că în ședința publică din data 09.12.2014, partea vătămată B. G., prezent personal în instanță, a arătat cu ocazia ascultării sale, fila 303 dosar, că înțelege să-și retragă plângerea formulată împotriva inculpatului.

Potrivit art.131 alin 2 Cod penal de la 1969„ retragerea plângerii prealabile, de asemenea, înlătură răspunderea penală.

Verificând îndeplinirea condițiilor impuse de legiuitor în cuprinsul art.131 alin 2 Cod penal de la 1969, s-a constatat că în cauză partea vătămată B. G. și-a retras plângerea prealabilă formulată cu privire la o infracțiune pentru care punerea în mișcare a acțiuni penale este condiționată de formularea plângerii prealabile.

În consecință, în baza art. 396 alin. 1 și 6, raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) Cod de procedură penală cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, a fost încetat procesul penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul M. G., zis „H.”, fiul lui G. și al M., născut la data de 03 iulie l978 în localitatea Rucăr, județul Argeș, domiciliat în ., căsătorit, a infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2, Cod penal de la 1969, ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către partea vătămată B. G..

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, prima instanță a constatat că în ședința publică din data de 30.06.2009, partea vătămată B. G. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2500 lei, pentru zilele de îngrijiri medicale în care nu a putut munci, însă având în vedere soluția pronunțată cu privire la latura penală a cauzei, s-au constatat incidente în cauză dispozițiile art. 25 alin.5 Cod proc.pen., situație în care, în raport de art. 397 alin.1 C. pr. pen. a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de către partea vătămată B. G..

Cu privire la cealaltă infracțiune pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, ultraj contra bunelor moravuri prevăzută de art. 321 alin .l și art. 180 alin.2, Cod penal de la 1969, prima instanță a reținut următoarele:

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii mai sus menționate a constat în săvârșirea, in public, de acte sau de gesturi, in proferarea de cuvinte ori expresii sau in orice alte manifestari, actiune care aduce atingere bunelor moravuri sau produce scandal public ori tulbura ordinea si linistea publica.

Pentru realizarea laturii obiective a infractiunii de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice, este necesar ca prin manifestarile savarsite in public sa se aduca atingere bunelor moravuri sau sa se produca scandal public, cele doua ipoteze constituind cerinte esentiale pentru realizarea formei simple a infractiunii.

Prin "atingerea bunelor moravuri", se intelege incalcarea acelor obiceiuri, deprinderi, comportari ce sunt compatibile cu respectul reciproc, cu respectul decentei in cuvinte, expresii si atitudini, cu pastrarea demnitatii umane.

Produce scandal public orice manifestare care provoaca indignarea si revolta cu caracter public. Asadar, nu este vorba de indignarea izolata a unei persoane, de o parere personala,ci de o manifestare care provoaca indignarea sau revolta unei colectivitati de persoane, care ia cunostinta de savarsirea faptei ori asista la aceasta.

Exprimarea verbală constituită din expresii și cuvinte jignitoare însoțită de amenințări cu acte de violență adresate organului de poliție, sosit la fața locului ca urmare a unei sesizării din partea patronului localului unde se afla inculpatul, în prezența mai multor persoane care au fost în mod evidente deranjate de o astfel de manifestare, realizează conținutul laturii obiective a infractiunii de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice în varianta simplă. Urmarea imediată a faptei inculpatului constă în crearea unei stări de pericol pentru relatiile de convietuire sociala, iar legătura de cauzalitate dintre fapte și prejudiciu este dovedită prin probatoriul administrat.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul M. G. a săvârșit infracțiunea cu intenției indirecte, în accepțiunea art. 19 pct. 1 lit b) C.penal de la 1969., întrucât a prevăzut rezultatul faptelor sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. Astfel, inculpatul, știind că se află în loc public în prezenta mai multor persoane a adresat expresii și cuvinte jignitoare însoțită de amenințări cu acte de violență adresate organului de poliție a acceptat posibilitatea creării unei stări de pericol pentru relațiile sociale precum și pentru valorile sociale apărate prin dispozițiile legale în baza cărora a fost cercetat în cauză

Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală coroborat cu art. 103 alin. 2 din același cod, în sensul că fapta săvârșită de inculpat există dincolo de orice îndoială rezonabilă, constituie infracțiune și au fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, prima instanță a dispus condamnarea acestuia.

Instanța a aplicat inculpatului dispozițiile art. 396 alin.10 Cod proc.pen., potrivit cărora ,,când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. (1) și (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiții a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condițiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanța reține aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime,, având în vedere că cererea inculpatului de judecată în condițiile art. 375 alin. (1) și (2) a fost admisă de către instanță, fiind îndeplinit conținutul normei anterior citate, pentru ca inculpatul să beneficieze de reducerea limitelor pedepsei ce urmează a fi stabilită, urmând ca acest aspect să fie reiterat prin dispozitiv

La aplicarea pedepsei, au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal, dispozițiile părții generale a Codului Penal (condițiile răspunderii penale, regimul juridic aplicabil concursului de infracțiuni), limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a codului, gradul de pericol social, modul de săvârșire (în loc public și în prezența mai multor persoane), circumstanțele personale ale inculpatului ( are antecedente penale fapta fiind comisă în stare de recidivă postexecutorie) precum și conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal.

Din fișa de cazier judiciar fila 10 dosar de urmărire penală a inculpatului, prima instanță a constatat că acesta a mai fost condamnat pentru săvârșirea altor infracțiuni, în privința pedepsei de 5 ani închisoare dispusă prin Sentința penală 3687/2005 a Judecătoriei Târgu Jiu nefiind împlinit termenul de reabilitare astfel că aceasta constituie primul termen al recidivei postexecutorii.

Pentru ca o pedeapsă să-și atingă scopul preventiv, ea trebuie sa fie astfel aleasă și dozată încât, prin fiecare din funcțiile ei, să realizeze un efect preventiv maxim. Individualizarea legală se face prin stabilirea pedepsei pentru fiecare infracțiune în parte în raport de gradul de pericol social abstract al faptei, tinând cont de importanța valorilor sociale lezate și de gravitatea vătămării la care e supusă acesta dar individualizarea judecătorească se face post delictum de instanța judecatorească și constă în adecvarea pedepsei la o anumită faptă concretă și la un infractor care trebuie reeducat.

Este de necontestat faptul ca o pedeapsă – de acelasi gen și cuantum – nu produce efect educativ asupra tuturor infractorilor, instanța fiind datoare să țină seama de elementele care caracterizează persoana infractorului: starea psihofizică a acestuia, mediul în care s-a dezvoltat si trăiește, comportarea sa înainte și după săvârșirea infractiunii.

Inculpatul a mai fost condamnat definitiv pentru săvârșirea altor infracțiuni și este, de asemenea, cercetat într-o altă cauză și condamnat în primă instanță tot de Judecătoria Novaci, dosar nr._, pentru comiterea altor fapte de natură penală, fapt ce dovedește o persistență în activitatea infracțională aspect ce va fi luat în considerare de către instanță.

Având în vedere ansamblul acestor criterii, prima instanță a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă la pedeapsa de 1( un) an închisoare, orientată spre minim, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii publice, prevăzută de dispozițiile art. 321, alin.1 Cod penal de la 1969.

În cadrul rejudecării cauzei instanța a fost învestită și cu o cerere a inculpatului privind recunoașterea unor hotărâri de condamnare pronunțate împotriva sa în străinătate și executate și de contopirea a pedepsei aplicate în cadrul prezentului dosar cu pedepsele aplicate în străinătate, cereri ce au fost analizate în cele ce urmează, asupra cărora s-au reținut următoarele:

Față de data săvârșirii infracțiunilor de furt simplu și vătămare corporală săvârșite de inculpat pe teritoriul statului spaniol, la datele de 24.01.2010 și 28.01.2010 și a infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii publice ,prevăzută de dispozițiile art. 321 alin.1 Cod penal român de la 1969, săvârșită de inculpat în data de 27.09.2008, pentru care a fost rejudecat în prezenta cauză, prima instanță a constatat că inculpatul a savârsit infractiunile sus-mentionate mai inainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, ceea ce corespunde, conform dispozitiilor art. 33 lit. a) din Codul penal român de la 1969, concursului real de infractiuni - materie în care sunt aplicabile ca și tratament sanctionator, respectiv ca sistem de sanctionare a concursului de infractiuni), prevederile art. 34-36 din Codul penal român de la 1969.

Pentru a se putea da însă, în speța de față, eficiență dispozitiilor legale române privind pluralitatea de infractiuni sub forma concursului de infractiuni (inclusiv deci in ce priveste aplicabilitatea dispozitiilor art. 36 din Codul penal român de la 1969, rap. la art. 34 si 35 din Codul penal român de la 1969 - în materia tratamentului penal sanctionator al concursului de infractiuni) este necesar ca efectele Sentinței penale nr._, pronunțată la data de 02.03.2010 de Tribunalul Penal nr. 2 Ciudad Real din Spania, în cauza_/2010, definitivă la 01.009.2010 și a Sentinței penale nr._ pronunțată la data de 26.04.2010 de Tribunalul Penal nr. 1 Ciudad Real din Spania, în cauza_/2010, definitivă la 11.06.2010 sa-și produca efectele pe teritoriul satului român (ceea ce implică recunoasterea de catre autoritatile judiciare române a hotararii penale pronuntate de instantele penale franceze), adică să fie recunoscută pe teritoriul statului român.

În aceste condiții, prima instanță a analizat in continuare daca, in cadrul cererii de contopire de pedepse, poate fi recunoscută, pe cale incidentală, hotarârile penale mai sus menționate pronunțate de către instanțele spaniole.

În ce privește recunoașterea pe cale incidentală a respectivelor hotărâri sunt aplicabile, în drept, dispozițiile 140¹alin. 2 din Legea nr.302/2004, privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, republicata, conform carora: "Recunoașterea se poate face pe cale incidentală în cadrul unui proces penal în curs, de către procuror în faza de urmărire penală sau de către instanța în fața căreia cauza este pendinte";.

Față de aceasta, raportat la obiectul cererii formulate de către inculpat cu ocazia rejudecării ce face obiectul prezentei proceduri judiciare (cerere de contopire de pedepse), a fost analizată în continuare îndeplinirea condițiilor pentru recunoaștere - condiții impuse de dispozițiile art.136 din Legea nr.302/2004 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu modificările și completările ulterioare (republicată).

Chiar daca nu există o dispoziție legală expresă în acest sens, prin care să se impună - (și) în cazul recunoașterii pe cale incidentală - respectarea condițiilor prevăzute de art.136 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu modificările și completările ulterioare (republicată), nu se poate concepe impunerea de către lege a acestor condiții ("conditii privind recunoasterea";) doar în cazul recunoașterii unei hotărâri străine pe cale principală, astfel încât instanta apreciază aceste conditii ("conditii pentru recunoastere";, prevazute de art. 136 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu modificările și completările ulterioare republicată), ca fiind valabile și necesare în cazul ambelor tipuri de recunoaștere (pe cale principala sau, dupa caz, pe cale incidentala) care pot interveni într-o cauză penală.

Or, condițiile pentru recunoașterea unei hotărâri străine sunt prevăzute de dispozițiile art.136 din Legea 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu modificările și completările ulterioare (republicată),

Procedând la analiza acestor condiții, s-a constatat că prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeana, România si-a asumat obligatia recunoasterii hotarârilor provenind de la autoritatile statelor membre ale Uniunii, fiiind necesar sa se constate ca în fața instanțelor statului străin emitent a fost respectat dreptul la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția europeană asupra drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În acest sens, raportat la speta de fata, instanța a constatat ca acuzația penală formulată împotriva inculpatului M. G. a fost soluționată de o instanță independentă și imparțială, Tribunalul Penal nr. 1 Ciudad Real din Spania si, respectiv Tribunalul Penal nr. 2 Ciudad Real din Spania, neexistând obiecțiuni formulate de către inculpatul condamnat cu privire la încălcarea drepturilor sale pe parcursul desfășurării procesului penal, în fața instanțelor spaniole. Totodata, s-a constatat ca respectivele condamnări nu au fost pronunțate pentru o infracțiune politică sau pentru o infracțiune militară că pedeapsa nu a fost aplicată unei persoane care nu răspunde penal potrivit legii roman sau pe motive de rasă, religie, sex, naționalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenență la un anumit grup social, că persoana condamnată nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală, iar hotarârea în cauză respectă ordinea publică a statului român, respectiv este conformă cu principiile fundamentale ale statului de drept, consacrate în Constitutia României.

Prima instanță a arătat în continuare ca în ceea ce privește condiția dublei incriminări, privită in abstracto, aceasta presupune ca fapta să fie considerată infracțiune atât în statul solicitant, cât si în statul solicitat, fără să fie necesar ca infracțiunea să fie identic incriminată, fiind suficient să existe o corespondență între elementele constitutive esențiale ale infracțiunii. În schimb, în ceea ce privește condiția dublei incriminări, privită in concreto, instanța arată că aprecierea dublei incriminari in concreto implică nu numai ca fapta sa fie infracțiune în legislația ambelor state, ci și, în egală măsură, ca făptuitorul să poată să fie sancționat, conform legii statului solicitat.

Astfel, s-a constatat ca fapta pentru care inculpatul a fost condamnat de instantele straine spaniole la o pedeapsa de 10 luni de închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor furt, faptă prevăzută de dispozițiile 234-236, iar fapta pentru care a fost condamnat la o pedeapsa de 2 ani și 6 luni de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, faptă prevăzută de dispozițiile 147-148 Cod penal spaniol. este incriminată de legislația română în art. 181 alin. 1 Cod penal de 1969.

Totodată, din fișa de cazier judiciar a incupatului, s-a reținut că împotriva acestuia nu s-a pronunțat o condamnare pentru aceleași fapte, nici în România si nici într-un alt stat (cu recunoasterea, în această din urmă situație, în România). Ca atare, raportat la aceste condiții (de recunoaștere) sus-analizate, s-a apreciat că în speța de față regula ne bis in idem nu este încălcată.

S-a mai constatat că în cauză nu este incidentă nici vreuna din situațiile prevăzute la alin. 4 și 5 al aceluiași articol.

Ca atare, având în vedere motivele ce preced, în baza art.140¹alin. 2 coroborat cu prevederile art.136 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, pe cale incidentală, au fost recunoscute pe teritoriul României, efectele Sentinței penale nr._, pronunțată la data de 02.03.2010 de Tribunalul Penal nr. 2 Ciudad Real din Spania, în cauza_/2010, definitivă la 01.009.2010, prin care a fost condamnat inculpatul M. G., la o pedeapsa de 10 luni de închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor furt, faptă prevăzută de dispozițiile 234-236 Cod penal spaniol, constatând că fapta săvârșită de inculpatul M. G. la data de 24.01.2010 în Ciudat Real (Spania) este incriminată de legislația română în art. 208 alin. 1 Cod penal de 1969. Precum și efectele Sentinței penale nr._ pronunțată la data de 26.04.2010 de Tribunalul Penal nr. 1 Ciudad Real din Spania, în cauza_/2010, definitivă la 11.06.2010, prin care a fost condamnat inculpatul M. G., la o pedeapsa de 2 ani și 6 luni de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, faptă prevăzută de dispozițiile 147-148 Cod penal spaniol constatând că fapta săvârșită de inculpatul M. G. la data de 28.01.2010 în Ciudat Real (Spania) este incriminată de legislația română în art. 181 alin. 1 Cod penal de 1969.

Având în vedere fișa de cazier judiciar transmisă de autoritățile judiciare spaniole filele 340-342 dosar, coroborate cu celelalte înscrisuri de la filele 306-333 dosar, s-a constatat că petentul a executat integral în Spania, pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare, respectiv 10 luni închisoare, aplicate acestuia prin sentințele penale mai sus menționate, pronunțate de instanțele spaniole Tribunalul Penal nr. 2 Ciudad Real în cauza_/2010 și Tribunalul Penal nr. 1 Ciudad Real, în cauza_/2010, în total un număr de 1220 zile, în perioadele 24.01._10, 28.01._10 și 22.06._13.

În temeiul art. 15 din Legea 302/2004, republicată și a art. 36 alin.3 Cod penal din 1969, s-a dedusdin pedeapsa rezultantă de 3 ani și 10 luni închisoare, stabilită prin prezenta hotărâre, perioada totală executată de inculpat, astfel: 24.01._10, 28.01._10, 22.06._13 executată în Spania, respectiv 20.06.2013 – 12.12.2013, cât a fost reținut în baza mandatului de executarea a pedepsei emis în baza Sentința penală nr.60 din 28.04.2010 pronunțată de Judecătoria Novaci, în dosar_, și ca o consecință, va constata executată integral pedeapsa închisorii rezultante de 3 ani și 10 luni închisoare stabilită în sarcina inculpatului M. G., prin prezenta hotărâre.

Întrucât împotriva inculpatul a fost dispusă prin Încheierea de ședință pronunțată la data de 13 februarie 2014, măsura preventivă a controlului judiciar, având în vedere dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 80/2014, pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010, privind Codul de procedură penală, s-a analizat în continuare din oficiu, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a controlului judiciar ori dacă există temeiuri noi care justifică una dintre aceste măsuri preventive și în cadrul acestei analize au fost reținute următoarele:

Potrivit dispozițiilor 242 alin. 1 Cod procedură penală, măsura preventivă se revocă, din oficiu, sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au rezultat împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii.

În speță, prima instanță a reținut că temeiurile care au determinat luarea unei măsuri față de inculpat, menționate în încheierea prin care s-a dispus o atare măsură și anume asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii acestuia de la judecată și al prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, au încetat, întrucât inculpat a cooperat cu organele judiciare, s-a prezentat la termenele de judecată stabilite în vederea judecării cauzei, a recunoscut săvârșirea faptei imputate și a solicitat judecata sa în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, astfel încât, în baza art. 242 alin. 1 Cod procedură penală, a fost revocată măsura preventivă a controlului judiciar instituit asupra inculpatului M. G., prin Încheierea din data de 13.02.2014, pronunțată de Judecătoria Novaci, în dosar nr._ .

În temeiul art. 274 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 580 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, ce include și cheltuielile din faza de urmărire penală în cuantum de 100 lei.

Potrivit dispozițiilor art.274 alin.1 C.p.p s-a dispus ca onorariul apărătorului din oficiu av. Buduran I., în cuantum de 200 lei, să fie suportat din fondurile Ministerului Justiției, urmând să rămână în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cu privire la cheltuielile judiciare avansate de stat, pentru soluționarea celorlalte cereri ale inculpatului s-a dispus ca acestea să rămână în sarcina statului.

Totodată în baza art. 275 alin. 1 pct.2 lit. b C. proc. pen., întrucât partea vătămată B. G. și-a retras plângerea prealabilă formulată împotriva inculpatului, a fost obligat acesta la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, potrivit dispozitivului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul M. G., pe care nu l-a motivat în scris. Concluziile ministerului public, ale apărătorului inculpatului, precum și ultimul cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Examinând hotărârea prin prisma motivelor invocate și examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază că apelul declarat de inculpatul este fondat.

Instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, pe baza materialului probator administrat la urmărirea penală, inculpatul arătând, prin declarația dată în fața instanței, după admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal, că recunoaște comiterea faptelor și solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate la urmărirea penală, conform dispozițiilor art. 374 – 375 și respectiv art. 396 alin.10 Cod procedură penală. Încadrarea juridică este de asemenea corecte, la fel și concluzia primei instanțe, în sensul că legea penală mai favorabilă inculpatului este Codul penal de la 1969, Curtea însușindu-și acest punct de vedere.

Cu toate că, soluția de condamnare a inculpatului, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 321 alin.1 Cod penal 1969 este justă, aplicând acestuia o pedeapsă egală cu cea stabilită anterior redeschiderii procesului penal,instanța de fond a încalcat principiul non reformațio in pejus, aplicabil și procedurii reglementate de art. 466 și urm. Cod procedură penală, așa cum prevăd dispozițiile art. 469 alin. 8 Cod procedură penală.

Astfel, cu ocazia rejudecării cauzei, inculpatului a beneficiat de dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, având ca efect reducerea limitelor de pedeapsă, instanța de rejudecare având obligația să acorde eficiență acestei noi situații juridice intervenite în favoarea inculpatului.

Dacă în primul ciclu procesual instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 1 an închisoare, fără a reține împrejurări de natură să atenueze tratamentul sancționator, după redeschiderea procesului penal, instanța nu poate să aplice aceeași pedeapsă, deși inculpatul a înțeles să se prevaleze de efectele dispozițiilor art. 396 alin.10 Cod procedură penală, întrucât ar agrava situația inculpatului în propria cale de atac.

Cenzurând hotărârea instanței de fond sub acest aspect, Curtea va condamna inculpatul M. G. la o pedeapsă de 11 luni închisoare, și, menținând celelalte dispoziții, constatând că fapta dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a a fost condamnat în Spania la pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare, respectiv 10 luni închisoare, prin sentințele penale nr._, pronunțată la data de 02.03.2010 de Tribunalul Penal nr. 2 Ciudad Real din Spania definitivă la 01.09.2010, prin care a fost condamnat inculpatul M. Gheorgheși nr._ pronunțată la data de 26.04.2010 de Tribunalul Penal nr. 1 Ciudad Real din Spania, .în baza art.36 alin.1, raportat la art. 33 lit. a și art.34 alin 1 lit. b Cod penal din 1969, va contopi pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare, 10 luni închisoare și 11 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 6 luni închisoare, pe care o va spori cu 4 luni, inculpatul urmând a executa în total pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare.

Raportat, la cuantumul pedepselor stabilite și la toate circumstanțele comiterii faptelor, precum si la conduita procesuală a inculpatului, Curtea a considerat că, se impune și reducere sporului de 1 an și 4 luni închisoare la 4 luni, acesta fiind considerat excesiv de mare.

Totodată, deducând, conform art. 15 din Legea 302/2004, republicată, din pedeapsa rezultantă perioada executată de inculpat de la 24.01.2010 la 25.01.2010, de la 28.01.2010 la 21.06.2010, de la 22.06.2010 la 29.05.2013, și respectiv de la 20.06.2013 la 12.12.2013, Curtea va constata că pedeapsa închisorii rezultante de 2ani și 10 luni închisoare stabilită în sarcina inculpatului M. G. prin prezenta hotărâre a fost integral executată.

Cât privește criticile inculpatului, în sensul că legea nouă ar fi mai favorabilă, acestea nu pot fi primite. Deși potrivit încadrării juridice din Noul Cod penal (art. 371) limita minimă este de numai trei luni, starea recidivă în care se afla inculpatul la data comiterii faptei deduse judecății atrage potrivit art. 43 alin.5 Cod penal, majorarea limitelor de pedeapsă cu încă jumătatea, rezultând, așadar un minim special de 4 luni și 15 zile și, aplicând și dispozițiile art. 39 lit.b) Cod penal, referitoare la tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, s-ar ajunge la o pedeapsă rezultantă de 2 ani, 10 luni și 25 zile, mai mare decât cea aplicată în cauză, potrivit legii vechi.

Totodată, Curtea precizează că, nu s-a putut da curs nici solicitării inculpatului se a se proceda la contopirea pedepselor cu cele ce ar urma să fie aplicate într-o altă cauză aflată în apel pe rolul Curții de Apel C., identificată în urma verificărilor efectuate în sistemul ECRIS sub nr._/2014, deoarece potrivit Deciziei nr. 70/2007 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, obligatorie potrivit art. 474 alin.4 Cod procedură penală, instanțele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicare pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății cu pedepse aplicate pentru infracțiuni concurente, pentru care există o condamnare, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanță.

Prin urmare, față de cele expuse anterior, în baza art. 421 pct.2 lit.a) Cod procedură penală, apelul declarat de inculpatul M. G. împotriva sentinței penale nr. 37 din data de 20 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ va fi admis, sentința penală apelată va fi desființată în parte, iar cauza va fi rejudecată în sensul considerentelor anterior, urmând a fi menținute restul dispozițiilor sentinței.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 3 Cod procedură penală;

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de inculpatul M. G. împotriva sentinței penale nr. 37 din data de 20 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ .

Desființează în parte sentința penală apelată și rejudecând,

Descontopește pedeapsa rezultantă în pedepsele componente și înlătură sporul aplicat.

În baza art. 321 alin. 1 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, art. 37 lit. b Cod penal de la 1969 și art.5 Cod penal condamnă pe inculpatul M. G. la pedeapsa de 11 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii publice.

Constată că fapta dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a a fost condamnat în Spania la pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare, respectiv 10 luni închisoare, prin sentințele penale nr._, pronunțată la data de 02.03.2010 de Tribunalul Penal nr. 2 Ciudad Real din Spania definitivă la 01.09.2010, prin care a fost condamnat inculpatul M. Gheorgheși nr._ pronunțată la data de 26.04.2010 de Tribunalul Penal nr. 1 Ciudad Real din Spania.

În baza art.36 alin.1, raportat la art. 33 lit. a și art.34 alin 1 lit. b Cod penal din 1969, contopește pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare, 10 luni închisoare și 11 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 6 luni închisoare, pe care o sporește cu 4 luni, inculpatul urmând a executa în total pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare.

În temeiul art. 15 din Legea 302/2004, republicată, art. 36 alin.3 Cod penal din 1969, deduce din pedeapsa rezultantă durata executată de inculpat de la 24.01.2010 la 25.01.2010, de la 28.01.2010 la 21.06.2010, de la 22.06.2010 la 29.05.2013, și respectiv de la 20.06.2013 la 12.12.2013 și constată executată integral pedeapsa închisorii rezultante de 2ani și 10 luni închisoare stabilită în sarcina inculpatului M. G., prin prezenta hotărâre.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 31 martie 2015.

Președinte, Judecător

A. D. C. C.

Grefier,

V. D.

Red.jud.A.D.

j.f.D.Ș.

V.D. 08 Aprilie 2015

← Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 323/2015....		Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 439/2015. Curtea... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice (art. 321 C.p.). Decizia nr. 447/2015. Curtea de Apel CRAIOVA