Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr. 440/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 440/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 3938/63/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE APEL

DECIZIA PENALĂ NR. 440

Ședința publică de la 31 martie 2015

PREȘEDINTE C. M.- judecător

G. C.- judecător

Grefier R. F.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. N. T. din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

***

Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 17 martie 2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect soluționarea apelurilor formulate de P. de pe lângă Tribunalul D., partea civilă S. R. – A.N.A.F. – D.G.R.F.P. C. și inculpatul S. A. I., împotriva sentinței penale nr. 475 din data de 24 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ .

CURTEA

Asupra apelurilor de față;

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 475 din data de 24 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, a fost respinsă cererea formulată de inculpatul S. A. I. prin apărătorul ales de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 2 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal în infracțiunea prevăzută de art. prev. de art. 9 alin. 1 lit.b din Legea 241/2005 .

În baza art. 9 alin. 1 li. b și alin. 2 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal și art. 13 cod penal, a fost condamnat inculpatul S. A. I., fiul lui V. și M., născut la data de 23.08.1982 în loc. C., jud. D., domiciliat în C., ., nr. 17, jud. D., CNP_, la 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a, lit. b și lit. c cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice și în funcții publice elective, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale.

În baza art. 71 cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a, lit. b și lit. c cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice și în funcții publice elective, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale.

În baza art. 86¹ cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere pentru pedeapsa aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare de 8 ani stabilit de instanță potrivit dispozițiilor art. 86² cod penal.

În baza art. 86³ cod penal a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului D.; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴ cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Au fost aplicate dispozițiile art. 71 alin. 5 cod penal.

În baza art. 88 cod penal și art. 350 alin. 3 lit. b cod procedură penală s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului detenția preventivă de la 23 ianuarie 2013 la zi și dispune punerea, de îndată, în libertate a inculpatului.

În baza art. 12 din Legea 241/2005 s-a dispus ca inculpatul să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, iar dacă a fost ales să fie decăzut din drepturi.

În baza art. 14 și art. 346 alin. 1 cod procedură penală a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . la plata către partea civilă S. R. prin ANAF – DGFP D. a sumei de 793.513,25 lei (732.172,14 TVA de plată și 61.341,11 impozit pe profit, aferente perioadei 2009-2010) precum și la dobânzile legale și penalitățile de întârziere aferente, conform codului fiscal, calculate până la data achitării integrale a debitului.

A fost menținută măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin încheierea din 25 martie 2013 asupra bunurilor inculpatului și din 8 aprilie 2013 asupra bunurilor părții responsabile civilmente . până la concurența sumei de 793.513,25 lei, precum și a sumei reprezentând dobânzile legale și penalitățile de întârziere aferente, conform codului fiscal, calculate până la data achitării integrale a debitului.

În temeiul art. 13 din Legea 241/2005 s-a dispus comunicarea sentinței definitive la Oficiul Național al Registrului Comerțului pentru înscrierea cuvenitelor mențiuni.

În baza art. 191 alin. 1 cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 4955 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că la data de 15.02.2013 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului D. la nr._, rechizitoriul cu nr. 1098/P/2011 din data de 14.02.2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., rechizitoriu prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului S. A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. 1 lit.b și alin. 2 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal.

Prin același rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de inculpatul S. A. I. pentru infracțiunile prevăzute de art. 4 și art. 9 lit. f din Legea nr. 241/2005.

În fapt, în actul de sesizare s-au reținut următoarele:

. C. a fost înscrisă la Oficiul Registrului Comerțului la data de 10.11.2008, obiectul principal de activitate al societății fiind transportul rutier de mărfuri, iar sediul social al societății a fost declarat în C., .. 49A.

Până la data de 05.11.2009 administrator și asociat unic al societății a fost martora V. Tincuța M. și în baza cererii nr._ din 05.11.2009, prin încheierea nr._/30.11.2009 s-a consemnat retragerea din societate a acesteia și . calitate de asociat unic a inculpatului S. A. I., care a devenit și administratorul societății.

La data de 31.03.2009, printr-un act adițional la statutul societății, V. Tincuța M. a cesionat toate părțile sociale inculpatului S. A. I., actul adițional și noul statut al societății fiind atestate de avocatul C. L. M. din cadrul Baroului D., documentele fiind comunicate Oficiului Registrului Comerțului D. pentru efectuarea mențiunilor necesare abia la data de 05.11.2009.

Prin controlul efectuat de organele fiscale concretizate în procesele verbale nr. 2963/DJ/29.07.2010 (vol. 1, fila 62 dosar de urmărire penală) și 826/28.01.2011 (vol. 1, fila 54 dosar de urmărire penală) – care potrivit art. 214 alin. 5 cod procedură penală constituie mijloc de probă - s-a constatat că inculpatul S. A. I., în calitate de administrator al . a efectuat achiziții intracomunitare și interne de mărfuri de la diferiți operatori comunitari și agenți economici fără a declara în totalitate valoarea achizițiilor, neevidențiind în contabilitate veniturile realizate, scopul urmărit fiind al sustragerii de la plata impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat.

Activitatea infracțională a inculpatului se suprapune perioadei 30.06._10, iar conform evidențelor Oficiului Registrului Comerțului D. și organelor fiscale, . nu a depus bilanțurile contabile pentru anii 2008 și 2009 și nici deconturile de TVA aferente lunilor noiembrie 2008- noiembrie 2009, depunând o singură declarație recapitulativă privind livrările și achizițiile intracomunitare aferente trimestrului III 2009, iar după această dată, începând cu 01.12.2009, . nu a mai depus niciun fel de declarații la organele fiscale în vederea verificărilor financiare și fiscale.

Astfel, în perioada iunie 2009 – aprilie 2010, . a efectuat achiziții intracomunitare și interne de mărfuri de la diferiți operatori comunitari și societăți comerciale de pe teritoriul național, fără însă a fi evidențiate în totalitate în actele contabile ale societății și în alte documente legale (declarațiile 100, 101, 300, 390 și 394).

Din materialul de urmărire penală rezultă că . a efectuat achiziții intracomunitare de mărfuri în trimestrele II, III și IV ale anului 2009 din Bulgaria și Austria în valoare de 3.354.034 lei, situația acestor achiziții fiind transmisă organelor fiscale de către C. de Schimb Internațional și Informații D., după cum urmează:

- trimestrul II 2009 achiziții intracomunitare de la Galus Trade Bulgaria – în valoare de 56.876 lei;

- trimestrul III 2009 achiziții intracomunitare de la Galus Trade Bulgaria - în valoare de 2.098.665 lei;

- trimestrul III 2009 achiziții intracomunitare de la DECKER GERHARD Austria - în valoare de 11.730 lei;

- trimestrul III 2009 achiziții intracomunitare de la IVI GROUP LTD Bulgaria - în valoare de 112.709 lei;

- trimestrul IV 2009 achiziții intracomunitare de la MAKLER KOMERC Bulgaria - în valoare de 405.349 lei.

Deși . a efectuat aceste achiziții intracomunitare, prin declarația recapitulativă 390 aferentă trimestrului III 2009 și înregistrată la organele fiscale sub nr. 969/25/26.10.2009, societatea a declarat achiziții intracomunitare în valoare de 2.162.459 lei de la un număr de 5 operatori comunitari, respectiv GALUS TRADE, BAUER FRANZ, GERHARD DECKER, MAKLER KOMERC și IVI GROUP LTD, pentru care nu a completat codul de înregistrare în scopuri de TVA.

În luna noiembrie 2009 Garda Financiară D. a efectuat un control tematic privind achizițiile intracomunitare efectuate de societate în anul 2009, iar în cursul anului 2010, în baza datelor transmise de C. de Schimb Internațional de Informații D. și având la bază o singură declarație recapitulativă depusă de societate, s-a concluzionat că . ar trebui să dețină stocuri de marfă de cel puțin 3.160.360 lei fără TVA. Având în vedere caracterul perisabil al mărfurilor (brânză, cașcaval, carne de pui), precum și faptul că societatea nu avea declarate puncte de lucru unde ar fi putut fi depozitate mărfuri, s-a concluzionat că acestea au fost fie deteriorate – situație ce impunea existența unei lipse la inventar, fie comercializate.

De asemenea, organele de control au constatat că, în cursul lunilor martie și aprilie 2010, . a achiziționat în baza a 21 de facturi emise în perioada 01.03.2010 – 18.04.2010 cartofi și ceapă de la . SRL C. în valoare de 458.259,48 lei cu TVA, pe care nu le-a declarat organelor fiscale.

Prin procesul verbal nr. 2963/DJ/29.07.2010, Garda Financiară D. a stabilit că valoarea totală a prejudiciului cauzat bugetului de stat este de 673.636 lei, prin nedeclararea la organele fiscale a sursei impozabile.

În perioada 25.01.2011 – 27.01.2011, Direcția G. a Finanțelor Publice D. a efectuat o inspecție fiscală asupra activității desfășurate de . în vederea stabilirii TVA de plată ca urmare a nedeclarării operațiunilor efectuate, stabilindu-se că prejudiciul produs bugetului de stat este de 700.396 lei.

Conform actelor de control întocmite de organele fiscale și conform facturilor puse la dispoziție de operatorii comunitari și agenții economici care au derulat relații comerciale cu ., rezultă că în perioada iunie 2009 – aprilie 2010 societatea a efectuat achiziții intracomunitare și interne de mărfuri, astfel:

Achiziții intracomunitare de mărfuri

- operatorul comunitar GALUS TRADE LTD Bulgaria a declarat livrări de carne congelată către . în baza a 35 facturi emise în perioada 30.06.2009 – 29.09.2009, în valoare de 527.947,21 EURO, marfa fiind achitată cu numerar și transportată cu mijloace de transport ale operatorului comunitar, mai puțin marfa aferentă facturilor_/25.09.2009 și_/29.09.2009 care a fost transportată de . C. în baza notelor de comandă-contract semnate de către inculpatul S. A. I.;

- operatorul comunitar VLANEL LTD Bulgaria a declarat o singură livrare de carne de pui congelată către . în baza facturii_/29.09.2009 în valoare de 8160 EURO, achitată cu numerar, transportul mărfii fiind realizat de . C.;

- operatorul comunitar IVI GROUP LTD Bulgaria a declarat două livrări de carne congelată de pui către . în baza facturilor având nr._/26.08.2009 și_/30.08.2009 în valoare de 49.600 euro, achitate cu numerar, transportul fiind asigurat de 2 firme din Bulgaria;

- operatorul comunitar MAKLER KOMERC EOOD Bulgaria a declarat livrări de brânză și cașcaval către . C. în baza a 17 facturi emise în perioada 08.07.2009 – 18.10.2009 în valoare de 244.886,97 euro, marfă achitată cu numerar și transportată cu mijloace de transport ale operatorului comunitar, mai puțin marfa aferentă facturilor nr._/04.10.2009 și_/07.10.2009 care a fost transportată de către . C.; - operatorul comunitar BAUER FRANZ Austria a declarat o singură livrare de cartofi către . în baza facturii nr. 09._/08.08.2009 în valoare de 2760 euro, achitată cu numerar, transportul fiind realizat de către o firmă din România;

- operatorul comunitar DECKER GERHARD Austria a declarat o singură livrare de cartofi către . în valoare de 2070 euro, achitată cu numerar, transportul fiind realizat de către o firmă din România.

Achiziții interne de mărfuri

În perioada 01.03.2010 – 18.04.2010, . SRL C. a livrat mărfuri (cartofi și ceapă) către . în valoare de 458.259,48 lei în baza a 21 de facturi confirmate prin semnătură și ștampilă de către inculpatul S. A. I., fără a declara achizițiile organelor fiscale și fără a le înregistra în evidența contabilă.

În vederea stabilirii prejudiciului produs bugetului de stat s-a dispus efectuarea unei expertize contabile (vol.1, filele 187-195 dosar de urmărire penală) care a concluzionat:

- valoarea achizițiilor intracomunitare de mărfuri efectuate în perioada iunie 2009 – octombrie 2009 este de 3.742.512 lei, valoarea declarată de . prin singura declarație recapitulativă fiind de 2.162.459 lei;

- în perioada martie-aprilie 2010 . a efectuat achiziții interne de mărfuri de la . SRL C. în valoare de 458.259,48 lei pe care nu le-a înregistrat în documentele de evidență contabilă și nici nu le-a declarat organelor fiscale;

- expertiza a evidențiat că au fost declarate livrări de mărfuri în valoare de 80.798 lei fără TVA, conform documentelor din lunile martie și septembrie 2009 pentru luna decembrie 2009 și tot anul 2010, societatea nedepunând deconturi, ceea ce conduce la concluzia că vânzările de mărfuri nu au fost declarate în totalitate la organele fiscale;

- la valoarea de 3.742.512 lei marfă achiziționată de pe piața intracomunitară corespunde un TVA de plată în valoare de 597.543,93 lei care nu a fost declarată și virată la bugetul de stat de către . C.;

- pentru achizițiile interne de mărfuri în valoare de 458.259,48 lei efectuate în cursul anului 2010, expertiza a calculat TVA de plată în valoare de 73.167,48 lei, sumă care nu a fost declarată și virată la bugetul de stat;

- astfel, . datorează bugetului de stat un TVA colectat de 993.283,14 lei;

- având în vedere că impozitul pe profit aferent achizițiilor este de 56.480.96 lei și impozitul pe profit aferent livrărilor este de 24.694,48 lei, expertiza a stabilit că societatea datorează bugetului de stat un impozit pe profit în sumă totală de 81.175,44 lei.

În concluzie, din conținutul raportului de expertiză contabilă a rezultat că inculpatul S. A. I. a efectuat aprovizionări și vânzări de mărfuri care nu au fost înregistrate în evidența contabilă a ., sustrăgându-se de la plata către bugetul general consolidat al statului cu suma de 1.074.458 lei, din care suma de 993.283,14 lei reprezintă TVA de plată, iar suma de 81.175,44 lei reprezintă impozitul pe profit de plată.

Pe parcursul urmăririi penale în legătură cu activitatea infracțională a inculpatului S. A. I. au fost audiați martorii V. Tincuța M., fost administrator al ., R. D. I., administrator al ., I. D. M., administrator la . SRL, care au declarat următoarele:

În declarația din 18.12.2012, martora V. Tincuța M. a declarat că nu cunoaște nimic în legătură cu activitatea desfășurată de S. A. I. în numele . și nu a avut vreo implicare în activitatea societății după data de 31.03.2009 când au fost încheiate actele de cesiune (vol.1, fila 329).

În declarația din 16.01.2013, martorul R. D. I. a declarat că este administratorul . și că la data de 21.09.2009 S. A. I. s-a prezentat la sediul societății și a făcut o comandă de transport mărfuri din Bulgaria în C., comanda fiind onorată în data de 22.09.2009 și achitată în numerar.

Martorul a precizat că la solicitarea lui S. A. I. a mai efectuat și alte curse de transport din Bulgaria în C., depunând copii ale documentelor întocmite cu ocazia transporturilor de mărfuri făcute în beneficiul . (vol.1, filele 336-354 dosar de urmărire penală).

În declarația din 17.01.2013, martora I. D. M., administrator la . SRL C., a declarat că în lunile martie și aprilie 2010 a livrat ceapă și cartofi în valoare de aproximativ 458.000 lei către . la solicitarea lui S. A. I..

De asemenea, martora a declarat că, inițial, pentru a-i câștiga încrederea, S. A. I. i-a achitat cu numerar câteva facturi, după care acesta nu a mai achitat nicio sumă de bani, datorându-i în prezent suma de 300.000 lei, pentru care l-a acționat în instanță (vol. 1, fila 355 dosar de urmărire penală).

Astfel, din declarațiile martorilor s-a reținut în rechizitoriu că rezultă fără echivoc că inculpatul S. A. I. s-a ocupat efectiv de administrarea ., că a efectuat achizițiile intracomunitare și interne, folosindu-se și de mijloacele de transport ale . și fără a achita furnizorului . SRL contravaloarea mărfurilor,datorând peste 300.000 lei și că prejudiciul produs bugetului general consolidat al statului, prin activitatea infracțională a inculpatului S. A. I., este de 1.074.458 lei, din care 993.283,14 lei TVA și 91.175,44 lei impozit pe profit.

Pe parcursul urmăririi penale, Direcția G. a Finanțelor Publice D. a comunicat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 1.260.862 lei constituită din TVA de plată în sumă de 1.170.126 lei și impozit pe profit în sumă de 90.736 lei la care se vor adăuga accesorii calculate de la data de 25.07.2009 și până la plata efectivă (vol. 1, filele 207-208 dosar de urmărire penală).

La reținerea acestei situații de fapt au fost avute în vedere următoarele mijloace de probă: proces-verbal de control nr. 2963/DJ/29.07.2010 (vol. 1, filele 62-69) și anexele; proces-verbal de inspecție fiscală nr. 826/28.01.2011 (vol. 1, filele 54-58) și anexele; raportul de expertiză contabilă (vol. 1, filele 187-205); înscrisuri (documente contabile, facturi, alte documente legale, documente bancare, vol. 2 – filele 1-322, vol. 3, filele 1-319); declarații martori (vol. 1, filele 20-25, 376-393); comunicarea Oficiului Registrului Comerțului, act adițional la statutul ., statutul societății (vol. 1, filele 214-285); adrese și comunicări de la bănci și alte instituții de credit, extrase de cont (vol. 1, filele 286-321); adresa nr._/05.10.2012 a DGFP D. (vol. 1, filele 322-324); chitanțe, facturi, comandă transport, scrisoare transport, jurnal livrări . (vol. 1, filele 337-354); contract vânzare-cumpărare, facturi . SRL C. (vol. 1, filele 359-371), raportul de expertiză al expertului parte (vol. 1, filele 396-399); declarații inculpat (vol. 1, filele 20-25, 376-393).

Cu privire la persoana inculpatului S. A. I. s-a reținut că pe parcursul urmăririi penale nu a colaborat cu organele de urmărire penală, nu a răspuns la solicitările acestora pe parcursul efectuării actelor de procedură penală, încercând să tergiverseze urmărirea penală.

Astfel, inculpatul a propus probe în apărare care nu au confirmat susținerile sale sau nu au putut fi administrate, întrucât persoanele solicitate pentru audiere nu existau (nu au fost identificate în baza de date a M.A.I.) și inculpatul nu a putut oferi date de identificare a acestora.

Inculpatul a susținut că a contestat procesul-verbal de constatare încheiat de către Direcția G. a Finanțelor D. și că a solicitat efectuarea unei inspecții fiscale, dar a fost refuzat, aspecte care nu sunt reale, deoarece din adresa nr._/05.10.2012 a Direcției Generale a Finanțelor D. rezultă că împotriva actelor administrativ-fiscale nu a fost formulată contestație în termen de 30 de zile de la data comunicării, potrivit art. 205 și art. 207 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 republicată.

În ceea ce privește reverificarea societății solicitată în numele ., prin adresa nr._/12.03.2012, potrivit prevederilor art. 105¹ din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, nu au fost prezentate informații suplimentare necunoscute care să justifice această măsură, iar administratorul societății nu s-a prezentat la organul fiscal cu documentele financiar-contabile și nici nu a depus vreun document de evidență contabilă al ., personal sau prin intermediul vreunei alte persoane autorizate, în condițiile legii.

În apărarea sa, inculpatul S. A. I. a solicitat și audierea martorului G. V., despre care susținea că ținea evidența contabilă a .. Conform procesului verbal încheiat de organele de poliție (vol. 1, fila 325), în baza de date informatizată nu a fost identificată nicio persoană cu numele de G. V. care să domicilieze pe raza județului D., fiind identificate două persoane de sex feminin având numele de „G.”, respectiv: G. Georgette Rose-M., născută la data de 08.09.1949, de profesie cadru didactic, G. M. V., născută la data de 31.03.1979, de profesie corepetitor.

În același sens, inculpatul a solicitat și audierea martorului R. Sinel despre care a susținut că a ținut evidența contabilă a societății. Conform procesului-verbal din 15.10.2012 întocmit de organele de poliție a fost identificat R. Sinel din C., ., ., ., care, deși invitat, nu s-a prezentat pentru audiere (vol. 1, fila 32 dosar de urmărire penală).

Încercarea inculpatului de a induce ideea că responsabilitatea neînregistrării în evidența contabilă a documentelor financiare-contabile ar reveni acestor persoane, nu poate fi însușită deoarece, potrivit dispozițiilor legale, administratorul răspunde pentru conducerea contabilității societății comerciale pentru neînregistrarea veniturilor și cheltuielilor societății . Astfel, potrivit art. 10 alin. 1 din Legea contabilității nr. 82/1991 republicată, dar și potrivit Legii 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la societățile comerciale revine administratorului, întrucât numai acesta are controlul asupra situației de fapt și de drept relevante fiscal a persoanei juridice. Cu prilejul audierii de către organele de urmărire penală, inculpatul S. A. I. a declarat că de la începutul anului 2009 s-a ocupat de administrarea . și că în această perioadă a efectuat achiziții intracomunitare din Bulgaria, Austria și Germania, reprezentând produse perisabile: brânză, cașcaval, carne de pui congelată, cartofi.

De asemenea, inculpatul a arătat că o parte din achizițiile intracomunitare le-a declarat la organele fiscale, recunoscând și achizițiile interne de cartofi și ceapă de la . C., dar nu a putut preciza valoarea acestora.

Inculpatul S. A. I. nu a cunoscut faptul că avea obligația legală să ia măsurile necesare pentru întocmirea în mod corect a evidenței contabile, susținând că obligația depunerii declarațiilor la organele fiscale revine contabilei societății, G. V., căreia i-a dat toate documentele contabile și care, ulterior, i le-a restituit în stradă, în fața biroului acesteia situat în .> De asemenea, a susținut că a încheiat un contract de prestări servicii cu contabila G. V., dar că nu-l poate prezenta, neștiind unde se află contractul. Inculpatul a susținut că a răspuns la toate solicitările Gărzii Financiare D., că a pus la dispoziția acesteia toate documentele societății, că a solicitat Administrației Finanțelor Publice efectuarea unei noi inspecții fiscale, dar a fost refuzat.

Cu privire la prejudiciul stabilit prin expertiza contabilă, inculpatul S. A. I. a declarat că nu și-l însușește, fiind de acord însă cu prejudiciul de peste 100.000 lei stabilit de expertul parte.

Inculpatul a susținut că s-a ocupat personal de plata tuturor furnizorilor, de încasările de la clienți, pe care însă nu le-a înregistrat în contabilitate și că pentru bunurile achiziționate din spațiul intracomunitar, întrucât nu dispunea de spații de depozitare, le vindea direct la diverși clienți, fapt pentru care societatea nu a înregistrat niciodată marfă în stoc.

În declarația din 24.01.2013 a recunoscut achizițiile intracomunitare efectuate din Bulgaria, iar în legătură cu plângerea pe care a adresat-o organelor de urmărire penală, prin care sesiza că persoane necunoscute au efectuat tranzacții comerciale în numele său și al ., inculpatul S. A. I. a declarat că achizițiile intracomunitare și interne de bunuri constatate de organele gărzii financiare și inspecție fiscală sunt reale și le recunoaște.

Față de susținerile inculpatului s-a apreciat că acestea sunt infirmate de probele administrate în cauză, rezultând că acesta a efectuat achiziții intracomunitare și interne de bunuri, realizând venituri pe care nu le-a declarat și înregistrat în evidența contabilă a societății, scopul urmărit fiind prejudicierea bugetului de stat.

În cauză, prin rezoluția nr. 173/P/2011 din 02.11.2011, P. de pe lângă Tribunalul D. a confirmat măsura începerii urmăririi penale față de învinuitul S. A. I. pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal.

Prin ordonanța nr. 1098/P/2011 din 22.01.2013, ora 10,15 s-a dispus confirmarea rezoluției de începere a urmăririi penale a Inspectoratului de Poliție D. – Serviciul de Investigare a Fraudelor, pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 2 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal față de învinuitul S. A. I. și extinderea cercetărilor față de acesta pentru infracțiunea menționată.

Prin ordonanța din 23.01.2013 Inspectoratului de Poliție D. – Serviciul de Investigare a Fraudelor a dispus reținerea învinuitului S. A. I. pe o perioadă de 24 ore, începând cu data de 23.01.2013 ora 16,00, până la data de 24.01.2013 ora 16,00.

Prin ordonanța nr. 1098/P/2011 din 24.01.2013, P. de pe lângă Curtea de Apel C. a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul S. A. I. pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 2 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal.

Prin încheierea nr. 18/24.01.2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul D. a admis propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. și a dispus arestarea preventivă a inculpatului S. A. I. pe o perioadă de 29 de zile, începând de la data de 24.01.2013 până la data de 21.02.2013 inclusiv.

Curtea de Apel C., prin încheierea penală nr. 19 din 29.01.2013 a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. A. I. împotriva încheierii nr. 18 din 24.01.2013 pronunțată de Tribunalul D. – Secția penală, în dosarul nr._ .

Pe parcursul urmăririi penale, inculpatului S. A. I. i-a fost adusă la cunoștință învinuirea, încadrarea juridică a faptei, dreptul la apărare și dreptul la tăcere, conform art. 6, 70 cod procedură penală, în prezența apărătorului ales. Prezentarea materialului de urmărire penală a avut loc la data de 14.02.2013, aducându-i-se la cunoștință dispozițiile art. 250 cod procedură penală în prezența apărătorului ales.

La data de 14 februarie 2013, urmărirea penală efectuată în cauză fiind finalizată a fost întocmit rechizitoriul, cauza fiind înregistrată la Tribunalul D. la nr._ .

Prin încheierea din data de 15.02.2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ în conformitate cu art. 300 ¹cod procedură penală și ulterior, în temeiul art. 300 ²cod procedură penală prin încheierile din datele de 8.04.2013, 17.06.2013, 15.07.2013 și 9.09.2013 s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul S. A. I..

Prin încheierea din data de 25.03.2013, Tribunalul D. a admis cererea ANAF și, în temeiul art. 163 cod procedură penală a instituit măsura sechestrului asupra bunurilor inculpatului, până la concurența valorii de 1.074.458 lei .

Prin încheierea din data de 8.04.2013, în temeiul art. 163 cod procedură penală a instituit măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor ., până la concurența sumei de 1.074.458 lei.

Pe parcursul cercetării judecătorești: au fost audiați inculpatul ( fila 33 vol. I dosar instanță) martorii: R. D. I. ( fila 63 vol. I dosar instanță), R. Sinel ( fila 64 vol. I dosar instanță) și G. V. ( fila 115 vol. I dosar instanță).

În ședința publică din data de 17 iunie 2013, în prezența avocatului ales, inculpatul a declarat în fața instanței că nu insistă în audierea martorilor V. Tincuța M. și I. D. M., martori din acte, însușindu-și declarațiile acestora date în fața organelor de urmărire penală.

Cu adresa nr._ din 22 martie 2013 ( fila 58 vol. I dosar instanță), Direcția G. a Finanțelor Publice, în numele Statului R. și pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă în cauză solicitând instanței obligarea inculpatului S. A. I., în solidar cu partea responsabilă civilmente . la plata sumei de 1.260.862 lei către S. român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, la care se adaugă dobânzi și penalități de întârziere calculate de la data producerii prejudiciului, respectiv 25.07.2009 și până la data stingerii sumei datorate.

Potrivit certificatului de furnizare de informații ( filele 61,62 vol.I dosar instanță) eliberat la solicitarea instanței de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul D., . se află sub incidența Legii 85/2006, fiind desemnat lichidator judiciar ..

Prin încheierile din 25 martie 2013 și 8 aprilie 2013, definitive, a fost instituită măsura sechestrului asupra bunurilor inculpatului și părții responsabile civilmente, având în vedere pe de o parte dispozițiile art. 163 cod procedură penală, iar pe de altă parte faptele și infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată și prin care s-ar fi produs un prejudiciu în dauna bugetului de stat în cuantum de 1.074.458 lei.

La 8 aprilie 2013 având în vedere pe de o parte infracțiunile presupus a fi fost comise de inculpat așa după cum au fost reținute în rechizitoriu, apărările formulate de inculpat, concluziile contradictorii ale expertizei contabile efectuate pe parcursul urmăririi penale, instanța a încuviințat și a dispus efectuarea unei expertize contabile, raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul contabil desemnat de instanță, P. A. M. și opinia separată a expertului asistent V. D. ( încuviințat la cererea inculpatului) fiind depuse la dosar la 13 iunie 2013 ( filele 16- 25 vol. II dosar instanță).

La 1 iulie 2013 s-au primit la dosar obiecțiunile formulate de inculpat și de partea civilă la raportul de expertiză întocmit în cauză pe parcursul judecății, răspunsul expertului desemnat fiind primit la dosar la 9 septembrie 2013 ( filele 85-95 vol. II dosar instanță).

Analizând întreg materialul probator administrat în cauză pe parcursul procesului penal, prima instanță a constatat că situația de fapt a fost corect expusă în actul de sesizare.

Sub aspectul cuantumului prejudiciului însă, prima instanță a avut în vedere concluziile raportului de expertiză întocmit de expert contabil P. A. M. în timpul cercetării judecătorești.

Astfel, în baza actelor aflate la dosar (facturi de achiziție și de vânzare, declarații fiscale) expertiza a stabilit că valoarea totală a achizițiilor intracomunitare în perioada 2009 – 2010 este de 3.470.155,72 lei; valoarea achizițiilor interne este de 458.259,48 lei; valoarea totală a vânzărilor este de 1.396.110,07 lei.

În cuprinsul raportului de expertiză s-a reținut, iar actele contabile aflate în dosarul de urmărire penală confirmă împrejurarea că în contabilitatea societății administrată de inculpat și la organele fiscale a fost declarate numai o parte a activității comerciale desfășurate și nu la datele la care aceste declarații ar fi trebuit a fi depuse, . sustrăgându-se de la plata către bugetul de stat a sumei de 793.513,25 lei, din care 732.172,14 lei TVA de plată și 61.341,11 lei impozit pe profit.

Deși la raportul de expertiză au fost formulate obiecțiuni atât de inculpat cât și de partea civilă, instanța le-a considerat a fi neîntemeiate. Din răspunsul la obiecțiuni materializat în suplimentul la raportul de expertiză contabilă judiciară depus la dosar ( filele 85-95 vol. II dosar instanță) instanța reține că expertul desemnat în cauză a răspuns la obiectivele fixate, iar aspectele invocate de partea civilă nu au fost susținute de actele aflate la dosar, facturile menționate în obiecțiuni fiind avute în vedere de expertul desemnat pe parcursul urmăririi penale de două ori. De altfel, partea civilă în precizarea la cererea de constituire ca parte civilă ( fila 136 și urm. vol. II dosar instanță) a menționat că înțelege să se constituie parte civilă pentru sumele menționate în raportul de expertiză întocmit pe parcursul cercetării judecătorești.

În apărare atât pe parcursul urmăririi penale cât și în fața instanței, inculpatul a susținut că obligația depunerii declarațiilor la organele fiscale i-ar fi revenit contabilei G. V. cu care societatea comercială ar fi avut încheiat un contract de prestări servicii. Deși a susținut acest aspect, inculpatul nu a prezentat nici organelor de urmărire penală și nici instanței respectivul contract. Mai mult, martora G. V. a declarat în fața instanței ( fila 115 vol. I dosar instanță) că este contabilă la o societate comercială ce își desfășoară activitatea în târgul comercial Marlorex din C. și în aceste împrejurări l-a cunoscut pe inculpat, însă niciodată nu a fost angajata acestuia și nici nu a întocmit vreo evidență contabilă pentru vreuna din societățile comerciale ale inculpatului.

Tot în apărare inculpatul a susținut, în esență, că prejudiciul real cauzat bugetului de stat nu este cel reținut prin rapoartele de expertiză motivat de împrejurarea că a declarat la organele fiscale o parte a achizițiilor intracomunitare și o parte a achizițiilor interne, iar prejudiciul ar trebui calculat prin raportare la ce nu s-a declarat. Această apărare a fost invocată în mod constant atât la urmărirea penală cât și în fața instanței, atât prin declarațiile inculpatului, cât și prin obiecțiunile și completările expertului asistent.

Prima instanță nu a avut în vedere cele invocate de inculpat întrucât pe de o parte declarațiile sporadice la organele fiscale nu au fost completate și depuse la organele fiscale la datele la care potrivit dispozițiilor legale ar fi trebuit a fi depuse, raportat la datele de desfășurare a operațiunilor comerciale desfășurate, iar pe de altă parte motivat și de faptul că sunt incomplete în sensul în care nu cuprind și nu reflectă întreaga activitate comercială ce ar fi trebuit a fi menționată, toate aceste aspecte coroborate și cu atitudinea manifestată de inculpat pe parcursul desfășurării controlului de către inspectorii fiscali demonstrând fără nici un dubiu intenția de a îngreuna și/sau împiedica activitatea de control fiscal. Aceste împrejurări dublate și de faptul că nici până în prezent nu s-a făcut dovada achitării vreunei părți din datoriile la bugetul de stat, cel puțin cele corespunzătoare declarațiilor depuse la organele fiscale, justifică aprecierea că inculpatul a acționat cu scopul de a prejudicia bugetul de stat.

În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului S. A. I. care, în calitate de administrator al ., în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada iunie 2009- aprilie 2010 a efectuat achiziții intracomunitare și interne de mărfuri, omițând cu intenție și în parte să le evidențieze în acte contabile ori în alte documente legale, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 793.513,25 lei (732.172,14 TVA de plată și 61.341,11 lei impozit pe profit) întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 2 din Legea 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal.

Pentru considerentele expuse anterior prima instanță a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat.

Având în vedere că pe parcursul procesului penal prin dispozițiile Legii 50 din 14 martie 2013, au intervenit modificări ale Legii 241/2005 în sensul în care limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului au fost majorate, au fost avute în vedere și dispozițiile art. 13 cod penal.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului prima instanță a avut în vedere criteriile legale, generale, cumulative și obligatorii de individualizare prevăzute în art. 72 cod penal, respectiv gradul ridicat de pericol social al faptelor ce rezultă din împrejurările în care inculpatul a dezvoltat și întreținut relațiile comerciale și nu și-a îndeplinit obligațiile legale, perioada de timp în care a acționat, sumele de bani și cantitățile de bunuri tranzacționate. Au fost avute de asemenea în vedere și limitele mari de pedeapsă stabilite de lege, cuantumul mare al prejudiciului cauzat bugetului de stat, prejudiciu care nu a fost recuperat.

Pentru toate aceste motive prima instanță a dispus condamnarea inculpatului la 4 ani închisoare.

A fost aplicată pedeapsa accesorie și pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice și în funcții publice elective, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, dreptul de a fi administrator și/sau asociat în cadrul vreunei societăți comerciale pe o durată de 3 ani. Necesitatea aplicării pedepselor accesorii și complementare decurge din însăși condamnare, dar și în caracterul nedemn al persoanei inculpatului care, în exercițiul funcției de administrator al unei societăți comerciale a încheiat operațiuni comerciale cu alte societăți, însă nu și-a îndeplinit obligațiile fiscale, fapt ce demonstrează gradul de periculozitate care decurge din comportamentul său în raporturile comerciale.

Având însă în vedere vârsta inculpatului, împrejurarea că se află la primul conflict cu legea penală, că este absolvent al unei instituții de învățământ superior, că are în întreținere un copil minor și nu în ultimul rând și perioada de arest preventiv ce se poate constitui într-un serios avertisment asupra consecințelor unui comportament contrar regulilor, prima instanță a apreciat că scopul educativ preventiv al pedepsei aplicate poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, instituirea unor obligații în sarcina acestuia fiind garanții suficiente pentru atingerea scopului pedepsei. Astfel în baza dispozițiilor art. 86¹ cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere pentru pedeapsa stabilită inculpatului pe durata unui termen de încercare de 8 ani stabilit în baza dispozițiilor art. 86² cod penal.

Conform art. 88 cod penal și art. 350 alin. 3 lit. b cod procedură penală s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului detenția preventivă de la 23 ianuarie 2013 la zi și s-a dispus punerea, de îndată, în libertate.

În temeiul art. 12 din Legea 241/2005 s-a dispus ca inculpatul să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, iar dacă a fost ales, este decăzut din drepturi. Această interdicție reprezintă o nedemnitate care decurge din condamnarea suferită, și care are o natură juridică diferită de pedeapsa complementară întrucât: se execută pe toată perioada începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare penală la intervenirea reabilitării de drept, adică este egală cu cea în care condamnarea suferită reprezintă un antecedent penal și nu numai pe o perioadă determinată; include interdicția exercitării nu numai a funcției de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii, astfel cum prevede art. 64 lit. c cod penal, ci și alte funcții sau activități în corelație cu aceasta - fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale; decurge din hotărârea definitivă de condamnare, fiind o decădere prevăzută de o lege extrapenală, dar care este obligatorie, imperativă, nefiind lăsată la dispoziția și aprecierea instanței de judecată; nu depinde de cuantumul pedepsei aplicate, ci singura condiție impusă este aceea ca obiectul condamnării penale definitive suferite să fie una dintre infracțiunile prevăzute de Legea 241/2005, întrucât aceasta decădere din drepturi este considerată un veritabil mijloc de protejare a relațiilor și activităților comerciale ce se caracterizează prin fermitate, loialitate și încredere între parteneri.

Având în vedere natura juridică deosebită de pedeapsa complementară, decăderea din drepturi prevăzută de art. 12 din Legea 241/2005 se poate dispune cumulat cu aceasta.

În temeiul art. 14 si 346 alin. 1 cod procedură penală a fost admisă acțiunea civilă așa după cum a fost precizată și s-a dispus obligarea inculpatului la plata către partea civilă S. R. prin ANAF – DGFP D., a sumei de 793.513,25 din care: 732.172,14,82 lei TVA de plată și 61.341,11 lei impozit pe profit aferente perioadei 2009-2010, precum și la dobânzile legale și penalitățile de întârziere aferente, calculate conform codului fiscal de la data la care erau datorate potrivit reglementărilor fiscale și până la data achitării integrale a debitului. Aceste sume au caracter accesoriu față de creanța principală, și se cuvin părții civile, în temeiul principiului reparării integrale a pagubei, atât a celei efectiv produse cât și a beneficiului nerealizat( art. 14 cod procedură penală).

Conform art. 11 din Legea 241/2005 în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

Rolul măsurilor asiguratorii este acela de a garanta executarea obligațiilor de ordin patrimonial ce decurg din rezolvarea acțiunii penale și acțiunii civile din cadrul procesului penal; funcționalitatea lor este numai asiguratorie și nu reparatorie. Măsurile asiguratorii au în primul rând un scop preventiv și produc efecte nu numai prezente, ci și în viitor. În acest sens, chiar dacă la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare inculpatul nu are nici un bun propriu mobil sau imobil, urmare instituirii sechestrului asigurator, creditorul are posibilitatea oricând în viitor de a pune în aplicare această măsură odată cu identificarea unor bunuri în patrimoniul său.

Având în vedere toate cele arătate, prima instanță a menținut măsurile asiguratorii instituite asupra patrimoniilor inculpatului și părții responsabile civilmente . prin încheierile din 25 martie 2013 și din 8 aprilie 2013 până la concurența sumei de 793.513,25 lei, precum și a sumei reprezentând dobânzile legale și penalitățile aferente, calculate conform codului fiscal de la data la care erau datorate potrivit reglementărilor fiscale și până la data achitării integrale a debitului.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea sentinței la Oficiul N. al Registrului Comerțului pentru înscrierea cuvenitelor mențiuni, după rămânerea definitivă a hotărârii.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă Tribunalul D., partea civilă S. R. – A.N.A.F. – D.G.R.F.P. C. și inculpatul S. A. I..

În motivele de apel formulate de P. s-a arătat că s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 86/1 Cod penal privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere fără o justă interpretare a criteriilor de individualizare prevăzute de lege, motivând această modalitate de executare pe circumstanțele personale ale inculpatului ( vârsta, lipsa antecedentelor penale, faptul că este absolvent al unei instituții de învățământ superior, are în întreținere un copil minor precum și perioada de arest preventiv).

Atingerea scopului educativ și preventiv al pedepsei este esențial condiționată de caracterul adecvat ala cesteia impunându-se asigurarea unui echilibru real între gravitatea faptei și periculozitatea socială a infractorului pe de o parte și durata, natura și modalitatea de executare a sancțiunii pe de altă parte.

Fapta de evaziune fiscală în formă continuată dedusă judecății este deosebit de periculoasă atât prin modalitățile concrete de săvârșire cât și prin valoarea prejudiciului produs bugetului de stat.

Gradul de pericol social deosebit ridicat al faptei rezultă atât din calitatea inculpatului de administrator al unei societăți comerciale cât și din ampla activitate infracțională Împrejurările potrivit cărora inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, fiind la o vârstă tânără precum și celelalte circumstanțe personale reținute în cauză nu au fost coroborate cu pericolul concret de o gravitate deosebită al faptei comise cu atitudinea inculpatului manifestată pe parcursul urmăririi penale acesta încercând să se sustragă de la cercetări dar și cu faptul că nu a depus nici o stăruință pentru a repara prejudiciul produs. În concluzie s-a arătat că numai pronunțarea unei pedepse cu executare în regim de detenție este de natură a realiza scopurile menționate în art. 52 Cod penal în sensul asigurării îndreptării conduitei inculpatului.

În motivele de apel formulate de partea civilă ANAF – DGFP D. s-a arătat că instanța de fond a dispus obligarea inculpatului la plata sumei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat precum și la plata accesoriilor legale aferente fără a arătat data de la care sunt datorate aceste accesorii.

Față de dispozițiile art. 119 și 120 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, accesoriile se datorează de la data producerii prejudiciului respectiv 25.07.2009.

Prejudiciul produs de inculpat este de natură fiscală iar pentru acoperirea acestuia partea civilă este îndreptățită să pretindă sub forma beneficiului nerealizat și accesoriile legale care curg de la termenele stabilite de prevederile art. 120 din Codul de procedură fiscală.

În motivele de apel formulate avocatul desemnat din oficiu s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege.

S-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a și c și art. 76 lit. c Cod penal arătându-se că inculpatul nu are antecedente penale, este absolvent al unei instituții de învățământ superior, căsătorit și are doi copii minori în întreținere. Durata arestului preventiv a fost destul de lungă, de la 23 ianuarie la 24 octombrie 2013 timp suficient de reflecție și de conștientizare a comportamentului inadecvat.

În motivele de apel formulate de avocatul ales s-a arătat că sentința instanței de fond este nelegală întrucât pedeapsa aplicată este prea aspră în raport cu fapta săvârșită și că s-a făcut în mod greșit aplicarea dispozițiilor art. 86/1 Cod penal deși se putea face aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal din 1968.

S-a mai arătat că în mod greșit instanța nu a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 2 din Legea 241/2005 în infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 deși din probele administrate în cauză respectiv expertizele contabile dispuse în cauză s-a stabilit că prejudiciul cauzat de inculpat este mult mai mic decât limitele care atrăgeau incidența dispozițiilor alin. 2 al art. 9.

Se impunea ca instanța de fond să dispună efectuarea unei noi expertize contabile care să stabilească cu certitudine care este prejudiciul cauzat de inculpat întrucât expertizele depuse la dosarul cauzei sunt contradictorii S-a mai arătat că raportul de inspecție fiscală a fost contestat de către inculpat și că în procedura falimentului nu a fost atrasă răspunderea administratorului.

Trebuie avută în vedere și declarația inculpatului, acesta arătând că nu a cunoscut că avea obligația legală să ia măsurile necesare pentru întocmirea în mod corect a evidenței contabile și a depunerii declarațiilor la organele fiscale, aceste sarcini revenindu-i contabilei societății.

În cadrul procedurii desfășurate la instanța de apel inculpatul a fost audiat la termenul de judecată de la 15 aprilie 2014 fiind astfel incidente disp. art. 353 alin. 2 C.p.p. potrivit cărora partea prezentă personal la un termen de judecată nu mai este citată pentru termenele ulterioare chiar dacă ar lipsi la vreunul din aceste termene, prezența în cauză a inculpatului nefiind obligatorie.

Apelurile formulate de P. și partea civilă sunt fondate iar apelul formulat de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:

Critica formulată de inculpat cu privire la greșita condamnare întrucât nu avea sarcina întocmirii în mod corect a evidenței contabile și a depunerii declarațiilor la organele fiscale este nefondată. Potrivit art. 10 din Legea 82/1991, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării entității respective. Pe de altă parte se constată că martora G. V. indicată de inculpat ca fiind contabilul societății, a declarat în cadrul cercetării judecătorești ( fila 115 vol. I dosar instanță) că este contabilă la o societate comercială ce își desfășoară activitatea în târgul comercial Marlorex din C. și în aceste împrejurări l-a cunoscut pe inculpat, însă niciodată nu a fost angajata acestuia și nici nu a întocmit vreo evidență contabilă pentru vreuna din societățile comerciale ale inculpatului.

Martorul R. Sinel (fila 64 vol. I – dosar fond) a arătat că nu a încheiat nici un contract cu inculpatul sau cu firma acestuia și nu a fost remunerat pentru munca depusă întocmind deconturile de TVA pentru firma inculpatului pe care le-a înmânat acestuia în scopul depunerii la organele fiscale. Martorul a mai precizat că a avut în vedere documentele prezentate de inculpat iar valoarea stabilită de martor pentru decontul de TVA era mai puțin de jumătate decât cea stabilită de organele fiscale.

În raport cu probele administrate în cauză respectiv procesul-verbal de control nr. 2963/DJ/29.07.2010, procesul-verbal de inspecție fiscală nr. 826/28.01.2011, raportul de expertiză contabilă, documentele contabile, facturile, documentele bancare, declarațiile martorilor, comunicarea transmisă de Oficiul Registrului Comerțului, actul adițional la statutul ., statutul societății; adresele și comunicările de la bănci și alte instituții de credit, extrasele de cont; adresa nr._/05.10.2012 a DGFP D.; chitanțele, facturile, comanda de transport, scrisoarea de transport, jurnalul de livrări .; contractul de vânzare-cumpărare, facturile emise de . SRL C., rapoartele de expertiză și declarațiile inculpatului, instanța de fond a reținut în mod corect că faptele inculpatului care în calitate de administrator al . în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada iunie 2009 – aprilie 2010 a efectuat achiziții intracomunitare și interne de mărfuri omițând cu intenție să le evidențieze în actele contabile și cauzând astfel un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 793.513, 25 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 2 din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp. din 1968.

Instanța de apel constată că nu sunt întemeiate nici criticile formulate de inculpat ce privesc modul de stabilire a prejudiciului și respectiv încadrarea juridică a faptei prin reținerea disp. alin. 2 a art. 9 din Legea 241/2005 prin raportare la cuantumul prejudiciului.

Față de motivul de apel invocat de inculpat în sensul că s-ar fi impus efectuarea unei noi expertize contabile, se constată că instanța de fond, tocmai pentru a lămuri aspecte privind valoarea totală a achizițiilor intracomunitare, a achizițiilor interne efectuate de . C. în perioada 2009 – 2010, valoarea totală a vânzărilor de mărfuri efectuate de această societate cuantumul impozitelor și taxelor ce trebuiau achitate de către . la bugetul de stat precum și declarațiile informative ce trebuiau depuse la organele fiscale, a dispus efectuarea unei noi expertize contabile în urma căreia s-a stabilit că prejudiciul produs bugetului de stat este în sumă de 793.513,25 lei din care 732.172,14 lei reprezintă TVA de plată iar 61.341,11 lei reprezintă impozit pe profit, instanța de fond solicitând expertului contabil să răspundă la obiecțiunile formulate atât de inculpat cât și de partea civilă.

Având în vedere cuantumul prejudiciului stabilit s-a reținut în mod corect că infracțiunea îmbracă forma agravată prev. de alin. 2 al art. 9 din Legea 241/2005.

Apelurile formulate de parchet și partea civilă sunt fondate în privința modalității de executare a pedepsei și modului în care au fost acordate accesoriile fiscale.

Față de criteriile de individualizare prev. de art. 72 Cp. din 1968, se constată că în privința duratei pedepsei aceasta a fost just individualizată, instanța de fond raportându-se atât la gradul de pericol social al faptei și limitele de pedeapsă cât și la împrejurările în care inculpatul a săvârșit fapta și perioada de timp în care a desfășurat activitatea infracțională, astfel că nu se impune reducerea pedepsei aplicate. În ceea ce privește modalitatea de executare având în vedere perioada mare de timp pe parcursul căreia s-a derulat activitatea infracțională, respectiv perseverența infracțională, gravitatea infracțiunii săvârșite ce rezultă din cuantumul mare al prejudiciului cauzat bugetului de stat prin activitatea infracțională a inculpatului, dar și atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii respectiv faptul că inculpatul nu a depus nici un efort pentru a se recupera chiar și în parte prejudiciul pe care l-a cauzat, instanța apreciază că scopul educativ și preventiv al pedepsei nu poate fi realizat fără executarea acesteia astfel că va dispune executarea pedepsei aplicate în regim de detenție.

Este fondată și critica formulată de partea civilă în privința modului de stabilire a accesoriilor fiscale. Se impune a se menționa că obligația de plată a inculpatului privind accesoriile fiscale respectiv dobânzi și penalități de întârziere se va efectua potrivit disp. art. 119 – 120/1 Cod procedură fiscală ce reglementează modul de stabilire a datei scadenței obligației fiscale neachitată.

Având în vedere considerentele de mai sus, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. vor fi admise apelurile formulate de P. de pe lângă Tribunalul D. și partea civilă S. R. – A.N.A.F. – D.G.R.F.P. C.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. se va respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul S. A. I..

Se va desființa în parte sentința atacată și va fi înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 86/1 Cod penal din 1968 dispunându-se executarea pedepsei închisorii în regim de detenție.

Se va deduce din pedeapsa aplicată perioada detenției preventive de la 23 ianuarie 2013 la 24 octombrie 2013.

Va fi obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . la plata către partea civilă S. R. prin ANAF – DGFP D. a sumei de 793.513,25 lei (732.172,14 TVA de plată și 61.341,11 impozit pe profit, aferente perioadei 2009-2010) precum și la dobânzi și penalități de întârziere aferente, calculate potrivit dispozițiilor art. 119-120/1 Cod de procedură fiscală.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.

În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 700 lei din care 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelurile formulate de P. de pe lângă Tribunalul D. și partea civilă S. R. – A.N.A.F. – D.G.R.F.P. C. împotriva sentinței penale nr. 475 din data de 24 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ .

Respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul S. A. I..

Desființează în parte sentința.

Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 86/1 Cod penal din 1968 și dispune executarea pedepsei închisorii în regim de detenție.

Deduce din pedeapsa aplicată perioada detenției preventive de la 23 ianuarie 2013 la 24 octombrie 2013.

Obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . la plata către partea civilă S. R. prin ANAF – DGFP D. a sumei de 793.513,25 lei (732.172,14 TVA de plată și 61.341,11 impozit pe profit, aferente perioadei 2009-2010) precum și la dobânzi și penalități de întârziere aferente, calculate potrivit dispozițiilor art. 119-120/1 Cod de procedură fiscală.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 700 lei din care 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 31 martie 2015.

Președinte, Judecător,

C. M. G. C.

Grefier,

R. F.

Red.jud.G.C.

j.f.L.L.U.

O.A.

← Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr....		Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 323/2015.... →

Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr. 440/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr. 440/2015. Curtea de Apel CRAIOVA